P O RT O F O L I U D E

A C T I V I TAT I
P RACTICE
B o l l e a A l e x / B o r c e s c u Ș t ef a n i a - B e a t r i c e / B u r c e a
M a r t h a - Șt e f a n i a / C a t a n a L or e n a A n d r a / C h i v u
Cristian-Alexandru

M e d i c i n a D e n t a r a / A n I / Gr 2
PAGINA DE
CUPRINS

LP1 – soluții tampon/soluții PH………………….3

LP2 – volumetria ………………………………………..5

LP3 – reacții identificare aminoacizi ………......7

LP4 – reacțiile proteinelor ………………………......9

LP5 – activitatea enzimatica ...........................11

LP 1 – SOLUȚII TAMPON

INTRODUCERE hemoglobina, proteine, aminoacizi

➢ Soluțiile tampon sunt soluții care conțin două componente: una capabilă să cedeze protoni și cealaltă capabilă să
accepte protoni. => menținerea pH-ului constant; se opun variațiilor de pH

➢ Rolul lor este de a menține constant pH-ul unor soluții, manifestând o „acțiune tampon”, adică împiedică o variație
bruscă a pH-ului soluției (se opun variației pH-ului atunci când se adaugă un acid sau o bază).

➢ Sistemele tampon sunt formate din următoarele tipuri de componente:

➢un acid slab și o sare a acidului respectiv: acid acetic -acetat de sodiu, acid carbonic –carbonat de sodiu, acid
citric –citrat de sodiu etc.

➢o bază slabă și o sare a sa: hidroxid de amoniu –clorură de amoniu, hidroxid de amoniu –acetat de amoniu.

H2CO3 / HCO3- acid carbonic / bicarbonat

CONCENTRATIA
SOLUTIILOR
= raportul dintre substanța dizolvata si solvent

= reprezintă capacitatea de substanța dizolvata într-un anumit volum sau masă de soluție

= modalități de exprimare ale soluțiilor

푚푑
1 x100
푚푠
. CONCENTRAȚIA PROCENTUALĂ c% (w/v)
2. CONCENTRAȚIA MOLARĂ (molaritatea) = nr. de moli de substanță dizolvata într-un litru de soluție

c 푚푑 푀⁄푚
m
푀∗푉푠
(퐿)
3. CONCENTRAȚIA NORMALĂ (normalitatea) = numărul de echivalenți gram de substanță dizolvata într-un litru de
푚푑
푁
substanță cn ⁄푛
퐸푔∗푉푠
(퐿)
4. TITRUL unei soluții = cantitatea de substanța exprimata in g dizolvata într-un ml de soluție

T = masa de substanță dizolvata într-un mol

= titrul unei soluții

 LP1 - pH-ul soluțiilor pH = -log[H ] +

➢ in funcție de pH-ul soluțiilor se apreciază aciditatea sau bazicitatea soluțiilor

➢ pH-ul variază de la 0-14

pH = 7 (soluție neutra)

pH < 7 (soluție acida)

pH > 7 (soluție bazica)

Soluțiile propriu-zise sunt soluțiile lichide, acestea fiind formate din două componente:

1. Solventul sau dizolvantul (substanța care dizolvă);

2. Solvatul (solut) sau dizolvatul (substanța care se dizolvă).

Intervalul de viraj reprezintă intervalul de pH în care are loc schimbarea culorii indicatorului.

indicator medie acid medie baza

metil oranj roșu galben

fenolftaleina incolor roz

roșu de metil roșu galben

Metode de determinare a PH-ului soluțiilor

- cu ajutorul hârtiei indicator => CALORIMETRIE

- pH neutru => ELECROMETRIE

Valori normale ale pH-ului pentru diferite lichide biologice:

• o plasma sanguină (7,3)

• o lichidul interstițial (7,4)
• o sucul gastric (1,2 - 3)
• o sucul pancreatic (7,8 – 8)
• o saliva (6,3 – 6,8)
• o urina (5-8)

*N.B. nu au fost realizate fotografii la LP1

LP 2 –
VOLUMETRIA
= o metodă chimică de analiză cantitativă care presupune adăugarea treptată la soluția de

analizat a unui V măsurat dintr-o soluție reactiv până la punctul de echivalență evidențiat cu ajutorul indicatorului de
echivalență chimică.

A + B AB

unde A = soluția de analizat (Volum cunoscut/Concentrație necunoscută)

B = soluție reactiv utilizata la titrare (Volum cunoscut/Concentrație cunoscută)

AB = produsul care se formează (punct de echivalență) => momentul transformării culorii soluției

CLASIFICARE
a) după modul de desfășurare
- titrare directă
- titrare indirectă
- titrare prin substituție

b) după timpul de reacție -> reacție care sta la baza metodei/ timpului de reacție

 volumetrie bazată pe: a) reacție de neutralizare – 1) titrarea unui acid cu o baza = ALCALIMETRIE

2) titrarea unei baze cu un acid = ACIDIMETRIE

b) reacția redox => oxido-reducere

c) reacția de precipitare

d) reacții cu formare de combinații complexe

METODE VOLUMETRICE/TITRIMETRICE = categorii de metode

cantitative
MATERIALE SI METODE – operația de
TITRARE
Materiale => biureta + pahar Erlenmeyer
*în biuretă se pune soluția reactiv cu care se dozează V1=vol inițial

(volum si concentrație cunoscute) V2= vol final

*în paharul Erlenmeyer se adaugă soluția de dozare V=vol folosit la titrare

(volum cunoscut/concentrație necunoscută) V=V2-V1

Metoda => se adaugă 2-3 picături de soluție indicator de culoare

=> se citește volumul inițial; se titrează până la schimbarea culorii
indicatorului; se adaugă soluția repede la începutul titrării, apoi la sfârșit se
adaugă soluția picătură cu picătură
=> titrarea se termină și se citește volumul final de pe biuretă
=> pe parcursul titrării soluția se agită prin rotirea flaconului
=> titrarea este EXACTĂ dacă la sfârșitul determinării schimbarea de
culoare are loc la adăugarea unei singure picături în plus din soluția de
concentrație cunoscută peste punctul de echivalență

*a fost adăugată soluție indicator de culoare în exces

TITRAREA UNUI ACID CU O BAZĂ TITRAREA UNEI BAZE CU UN ACID

VNaOH = 16,4-10 = 6,4 VHCl = 24,5 – 20 = 4,5

V
HCl x NHCl = VNaOH x NNaOH VNaOH x NNaOH = VHCl x NHCl
10 x NHCl = 6,4 x 0,1 => NHCl = 0,064 10 x NNaOH = 4.5 X 0.1 => NNaOH = 0,045
C
HCl% = NHCl x EgHCl CNaOH% = NNaOH x EgNaOH
CHCl% = 0, 064 x 36,465 = 2,3376% CNaOH% = 0,045 x 40,005 = 1,8%
푐% 2,3376 푐% 1,8
T= = = 0,0023376 g/ml T= = = 0,0018 푔/푚
1000 1000 1000 1000
푙
LP3 – REACTII
IDENTIFICARE
ALE
AMINOACIZILOR
INTRODUCERE
AMINOACIZII = unitățile structurale ale proteinelor (proteine primare, secundare, terțiare, cuaternare)

FORMULA generală = H2N-CH-R-COOH aa1-aa2-aa3 ..... -aa60

➢ sunt substanțe solide, cristaline, cu puncte de topire ridicate (>200OC), solubile în solvenți polari (apa, etanol etc.)
și insolubili în solvenți nepolari (cloroform, benzen).
➢ sunt compuși cu greutate moleculară mică ce conțin în molecula lor cel puțin o grupare amino -NH2 și o grupare
carboxilică -COOH

METODE
1 ) metode calorimetrice => reacții calitative / reacții de culoare
2 ) metode spectrofotometrice => măsurarea absorbției UV
3 ) metode cromatografice => separarea substanțelor chimice din amestecuri sau soluții
– 2 faze: faza mobilă și faza staționară
4) metode microbiologice – determinări microbiologice

REACȚIILE
AMINOACIZILOR
A. Reacții caracteristice grupărilor funcționale:

a. Reacția cu ninhidrina => proteină + hidroxiproteină ➔ colorație

galbenă/portocalie

1 ml Gly + 1 ml sol. Nihidrină 1% fierbere colorație albastru-violet

Metoda se bazează pe capacitatea oxidantă a ninhidrinei care determină dezaminarea oxidativă a aminoacidului cu formarea unui α-cetoacid care
ulterior se decarboxilează. Ninhidrina în formă oxidată formează împreună cu amoniacul rezultat prin dezaminare un compus colorat albastru-violet.
Este o metodă foarte sensibilă care permite estimarea unor cantități mici de aminoacizi. Prolina și hidroxiprolina spre deosebire de ceilalți aminoacizi
dau o colorație galbenă, respectiv portocalie.
 b. Formarea sărurilor complexe

2 ml Gly + 4-5 picături Cu SO4 + 1 ml sol NaOH 10% -> colorație albastru-violet

• Aminoacizii formează în prezența sărurilor metalelor tranziționale complexe (soluție

aminoacid + câteva picături de CuSO4 + soluție NaOH → apare o colorație albastru-violet)

c. Reacția de dezaminare
1 ml Gly + 1 ml NaNO2 5% + 1 ml CH3 -COOH2 N -> degajare N2
(azotit de Na)

• Acidul azotos format este instabil in soluție apoasa

În urma reacției cu acidul azotos, aminoacizii eliberează azot.

B. Reacții caracteristice grupărilor chimice din radicalii R

a. Reacția xantoproteică – caracteristică aminoacizilor cu caracter aromatic – Tyr

2 ml Tyr + 1 ml HNO3 conc fierbere colorație galbenă răcire 1 ml NaOH3 10% - colorație portocalie

b. Reacția tiaminoacizilor – Cis - aminoacizi cu sulf care eliberează prin fierbere sulful sub formă de
sulfură e sodiu (Na2S)

1 ml Cis + 1 ml NaOH 10% -> 1 ml (CH3 -COO)2 Pb 2% fierbere precipitat negru-brun, care reprezintă sulfura de plumb.

POZE ALE EXPERIMENTELOR REALIZATE

LP3
LP 4 REACȚIILE
PROTEINELOR
INTRODUCERE
PROTEINELE = compuși macromoleculari cu structură polipeptidică; macromolecule esențiale organismelor vii, cu grad
înalt de organizare structurală

➢ sunt alcătuite dintr-un număr mare de aminoacizi legați prin legături peptidice, a căror succesiune în lanțul
polipeptidic este determinată genetic (o genă codifică o proteină);

➢ rol fundamental în structura și funcțiile celulei

FUNCȚIILE
PROTEINELOR:
❖ funcție catalitică - enzimele;

❖ funcție de transport – hemoglobina, transferinele (proteină de transport a fierului în sânge);

❖ funcție de rezervă – proteine din semințele plantelor (cu rol nutritiv în timpul germinației), ovalbumina (proteina
principală din albușul de ou, reprezentând aproximativ 55% din proteina totală), feritina (stochează fierul) etc.;

❖ funcție structurală – colagen, elastină, rezilina (din aripile insectelor);

❖ funcție în mișcarea coordonată – proteinele care intervin în contracția musculară => actină

❖ funcție în apărarea organismului – anticorpii/imunoglobuline

❖ funcție de reglare – hormoni

PROPRIETĂȚILE FIZICO-CHIMICE ALE

PROTEINELOR
1. Masa moleculară => mare în dependență de numărul de aminoacizi (aa) și de numărul de protomeri.

2. Sarcina electrică => depinde de componența în aa, prezența și raportul radicalilor aa

=>depinde de pH-ul mediului

3. Termolabilitatea => proprietatea proteinelor de a-și menține activitatea biologică în limite înguste de temperatură

(aprox. de la 10 la 40°C) ἠ optim = 36-37oC >50oC = denaturare

4. Solubilitatea => proteinele fibrilare sunt greu solubile în apă, în timp de proteinele globulare (albumine, globuline)

manifestă diferite grade de solubilitate.

 precipitarea proteinelor

precipitare reversibilă (salifiere) precipitare ireversibilă (denaturare)

- proteina nu își pierde activitatea biologică - se modifică conformația nativă cu pierderea

funcției biologice

-agenți denaturați: FIZICI – radiații, UV, temp

CHIMICI – ureea, >pH

1. Precipitarea reversibilă a proteinelor

-peste 6 ml sol. ovalbumină se adaugă treptat (NH ) SO -sulfat amoniu-
4 2 4

precipitație alb-abundentă

-diluție 1:1 cu apă, precipitația se dizolvă

ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ
În 3 eprubete se pipetează câte 3 mL soluție proteică (ovalbumină) peste care se adaugă
câteva picături de reactiv.
! Se formează precipitat abundent !. acid sulfosalicilic → precipitat alb-rozaliu
2. acid picric → precipitat galben intens
3. acid tricloracetic 10% → precipitat alb

2. Precipitarea ireversibilă a proteinelor

a) Acizi minerali
3 ml sol.ovalbumină + 1,5 ml sol. HNO3 conc. => pp alb-gălbui
b) Solvenți organici
2 ml sol.ovalbumină + 2 ml sol.etanol => pp alb

c) Acizi organici
3 ml sol.ovalbumină → acid picric => pp galben
→2-3 pic. acid sulfosalicilic 2% => pp alb pal

→2-3 pic. acid tricloracetic 10% => pp alb

d) cu ioni ai metalelor grele
3 ml sol.ovalbumină → AgNO3 1% => pp alb
→CuSO4 2% => pp alb-albastrui
→HgCl2 2% => pp alb transparent
→Pb (CH3-COOH)2 2% => pp alb
LP4 ACTIVITATEA
ENZIMATICA
ENZIMELE = sunt acei catalizatori care fac posibil metabolismul

Enzimele → au capacitatea de a interacționa cu o substanță chimică = substrat (molecula

substrat se combină doar cu o anumită porțiune din enzimă care se numește centru activ (centru
catalitic activ);

Ecuația generală: E + S ↔ ES → E + P , unde:

E = enzima
S = substrat
ES = complex enzimă – substrat (complex de activare)
P = produs de reacție

*enzime: oxido-reductaze, transferaze, hidrolaze, liaze (scindeoza), izomeraze, ligaze (cu

formare de legături) se consuma energie – ATP

➢ cantitatea unei enzime se reflecta in viteza ei de reacție => unități enzimatice

➢ unitatea enzimatică = cantitatea de enzimă care, prin activarea ei catalitică, transformă

un mol
➢ 1 휇 mol de substrat în unitatea de timp (1 minut) în condiții standard

➢ viteza cu care decurg reacțiile enzimatice depinde de o serie de factori: temp, pH, tărie
ionică, concentrație substrat și enzimă.

Amilaza salivară = este o endo-peptidază (enzime care taie legătura peptidică din interior)

-exo-peptidază (enzime care taie legătura peptidică din exterior) cu specificitate pt 1 peptidă +
aminoacidul liber

Legătura 1-4 glicozidică ce catalizează hidroliza amidonului și a glicogenului (=funcție de depozit al glicogenului) în
fragmente din ce în ce mai mici, care poartă numele de DEXTRINE, se colorează diferit în prezența iodului (în fcț de
greutatea lor).

AMILODEXTRINE ----IOD-----> albastru

ERITRODEXTRINE ----IOD----> roșu
FLAVODEXTRINE ----IOD-----> galben
ACRODEXTRINE ----IOD-----> incolor

Se urmărește activitatea enzimatică a amilazei salivare în funcție de t 0, pH și activator.

Se incubează enzima cu o soluție de AMIDON și se stabilește timpul necesar hidrolizării acestuia până la acrodextrine.
 MOD DE LUCRU
10 eprubete – 1 ml sol IOD

E11= eprubeta de probă

cond. de reacții sol amidon 1% tampon fosfat NaCl 1% enzima

standard t0=380C 2,5 mL 1 mL 1 mL 0,5 mL

pH=6,8 +Cl-
t0=250C 2,5 mL 1 mL 1 mL 0,5 mL

• după adăugarea primelor 3 componente eprubeta
se pune pe baie de apă la tO corespunzătoare.
• după 5 min se adaugă enzima
• la intervale de timp de 1 min de la adăugarea
enzimei se scot 0,05 mL (50 휇푙)
și se adaugă pe rând în cele 10 eprubete cu iod.
• se identifică eprubeta unde nu a mai apărut
colorație și se notează timpul necesar apariției
acrodextrinelor.

POZE ALE EXPERIMENTELOR

REALIZATE