Sunteți pe pagina 1din 8

TULBURARI PSIHICE SI NEUROLOGICE IN IMBATRANIRE

In patologia neurologica a imbatranirii participa atat imbatranirea fiziologica, cat si modifidirile vasculare determinate de procesul de ateroscleroza. Tabloul clinic neurologic al pacientilor varstnici poate cuprinde: - diminuarea sau abolirea reflexelor, - tremuraturi, - modificari de mers (mersul cu baza de sustinere marita, mersul "stepat", "mersul cosit"), - limitarea miscarilor, - scaderea tonusului muscular, - hipotrofia musculara, - miscari spontane involuntare, - modifidiri ale memoriei, - modificari ale limbajului, - modifidiri ale organelor de simt.

Tulburarile de memorie
Desi procesul de imbatranire duce in mod normal la dificultatea de a invata si de a retine informatii noi, ea nu este responsabila de pierderile insemnate de memorie decat daca este insotita de o boala. Hipomnezia - reprezinta scaderea fortei memoriei.Este prezenta in: - starile anxioase, - depresive, - starile de involutie, - starile de surmenaj fizic si intelectual. Amnezia reprezinta pierderea partiala sau totala a memoriei, cu instalare subita sau treptata.Este prezenta in: - comotiile cerebrale - boala Alzheimer - cazul lipsei vitaminei B1(observata mai ales la alcoolici) - cazul consumului unor medicamente(benzodiazepine) Amnezia poate fi: amnezia globala tranzitorie - reprezinta pierderea completa, brusca, de scurta durata si trecatoare a memoriei ; amnezia anterograda (numita si amnezie de fixare) - se refera la incapacitatea de fixare a evenimentelor recente, in timp ce amintirile "vechi" sunt bine consemnate si pacientul nu intampina dificultati in a le evoca; amnezia retrograda (amnezie de conservare) se refera la stergerea amintirilor anterioare unei traume, in timp ce fixarea amintirilor noi este posibila;

amnezia lacunara - se refera la o perioada limitata si relativ scurta din timpul trecut si este caracteristica starilor confuzive.

Starile confuzionale acute


Starea confuzionala poate fi definita ca o tulburare organica acuta, caracterizata prin stare de constienta intunecata, ganduri dezordonate si perceptii senzoriale gresite. Procesele de gandire sunt fragmentate, rupte, implicand orientarea , memoria, atentia, dezorientarea este prezenta in toate cele trei directii : - timp, - spatiu si - propria persoana. Capacitatea de luare a deciziilor este afectata, stimulii sunt interpretati gresit. Pacientii pot avea: - halucinatii, - tulburari de somn si - ale ritmului de activitate. Debuteaza mai mult sau mai putin brutal; este o reactie acuta reversibila, spontan sau terapeutic. In etiologia starilor confuzionale se consemneaza interventia unor factori dec1ansatori: - administrarea unor medicamente (de exemplu, antidepresive, sedative, hipnotice); - factori psihosociali ; - boli cardiovasculare; - metabolice (uremie, hiperglicemie); - boli infectioase; - accidente vasculare cerebrale; - traumatisme sau tumori cerebrale. Diagnosticul diferential se face cu: - dementa, insa o delimitare neta a celor doua entitati poate fi uneori greu de stabilit. Starea confuzionala are un debut brutal, rapid (ore, zile), evolueaza cu perioade de luciditate si este reversibila spontan sau sub tratament. In schimb, dementa debuteaza progresiv, evolutia este cronica, ireversibila, tulburarea fiind, de obicei, globala. Masurile de tratament vizeaza: - in primul rand cauzele si - in plan secundar simptomele. - Daca bolnavul este agitat si exista certitudinea ca niciun medicament nu este implicat in dec1ansarea starii confuzionale, se poate administra un tranchilizant anxiolitic(Haloperidol) sau o benzodiazepina (Diazepam).

Dementa
Dementa este o afectiune neurologica cu evolutie cronica, progresiva, caracterizata prin afectarea permanenta a functiei intelectuale, ca urmare a procesului de atrofiere corticala. Pentru a pune diagnosticul de dementa, trebuie ca mai multe sfere ale activitatii mintale sa fie afectate: - memoria, - limbajul, - orientarea spatiala, - emotiile sau personalitatea si - cognitia. Etiologie - Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Alti factori de risc implicati sunt: - diabetul zaharat, - hipercolesterolemia sau - un accident ischemic tranzitor (AIT) in trecut. - un rol important il detin si traumele suferite in copilarie, care produc o scadere a capacitatii de adaptare la varsta adulta si ar constitui o stare predispozanta la imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Simptomatologie Debutul bolii se caracterizeaza prin: - diminuarea continua, progresiva, a functiilor cerebrale, - fiind afectate in special memoria si orientarea. Pe masura ce boala avanseaza, are loc: - o schimbare a comportamentului psiho-afectiv, - gandirea devine lenta, - cercul preocuparilor se restrange, - activitatea este stereotipa, - apar halucinatii, - tulburari de exprimare-si intelegere, - de limbaj si recunoastere; - se intalnese frecvent episoade de iritabilitate si furie, - apatic, - comportament social inadecvat, - incapacitatea de a manca, de a se imbraca si de a interactiona cu ceilalti. - Se instaleaza amnezia progresiva, initial anterograda. - Dezorientarea este mai intai temporala si, ulterior, spatiala, bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte sau in casa. In practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa tulburarile psihice de imbatranire, starile depresive sau starile confuzionale reversibile. O boala cu evolutic scurta, limitata si care nu progreseaza exclude diagnosticul de dementa.

Dementele pot fi: - senile, degenerative, intalnite in boala Alzheimer (presenila inainte de 65 de ani si senila dupa aceasta varsta), - demenle vasculare (ischemice) mai putin frecvente - forme mixte. Masurile de tratament urmaresc : - monitorizare continua 24 de ore din 24 ; - plasarea intr-o camera linistita, mobilata adecvata (pentru a nu se accidenta) ; - reechilibrare hidro-electrolitica (in functie de ionograma) ; - contentionarea este in principiu contraindicata; - vitaminele au rol benefic; - agitatia psihomotorie va fi combatuta cu benzodiazepine(lorazepam). In sindromul demential, tratamentul etiologic este inca incert. Chiar si in cazul instituirii celui mai bun tratament, bolnavul suferind de dementa va avea un declin progresiv, pana la momentul in care persoana care il ingrijeste nu va mai fi capabila sa-l asiste, din punct de vedere fizic, emotional sau financiar. Este momentul in care familia poate decide sa apeleze la un serviciu de nursing la domiciliu sau la institutionalizarea bolnavului.Integrarea familiei in tratamentul bolilor psihice, inclusiv a dementei, este un deziderat al psihiatriei modeme. Medicamente administrate in dementa: - Memantina(Ebixa) - Galantamina - Donezepil

Tulburarile de somn
Somnul este o stare fiziologica periodica, reversibila, care se caracterizeaza prin suprimarea temporara a constientei, diminuarea sensibilitatii si incetinirea ritmului cardiac si respirator, relaxarea musculara, scaderea temperaturii corpului cu aproximativ 0,5-1C, scaderea functiilor secretorii. Somnul este esential pentru organismul uman (atat fizic, cat si psihic) si aduce beneficii enorme pentru sanatate. In timpul somnului sunt reincarcate toate rezervele energetice, iar dupa un somn bun, organismul se simte revitalizat. Lipsa somnului determina: - accelerarea procesului de imbatranire, - pielea va avea un aspect imbatranit si - se produce o reducere semnificativa a vitalitatii. Numeroase studii indica o modificare semificativa a patternuului de somn odata cu varsta si, in particular, la varstnici. La persoanele in varsta, reducerea duratei somnului pe perioada noptii este datorata in special cresterii frecventei trezirilor intermitente pe parcursul noptii, mai ales in cea de-a doua jumatate. Aproximativ 50% dintre persoanele varstnice se plang de diferite tulburari de somn (in particular, fragmentarea somnului nocturn si somnolenta diurna). Obiectiv si subiectiv, comparativ .cu celelalte segmente populationale, batranii au nevoie de:

mai mult timp sa adoarma, inregistreaza mai multe episoade de trezire pe parcursul noptii, se trezesc dimineata mai devreme decat si-ar dori si au perioade de somnolenta in timpul zilei. Principala intrebare ridicata de cercetatori a fost daca aceste schimbari care apar odata cu varsta se datoreaza unei descresteri a nevoii de somn sau unui declin al capacitatii de a adormi.

Factorii care contribuie la aparitia tulburarilor de somn la varstnici sunt : - schimbari ale ritmului circadian; - conditii medicale (artrita, hipertiroidism, boli dispneizante); - conditii psihice (depresie, tulburari anxioase); - polimedicatie; - dementa; - obiceiuri proaste de igiena a somnului; - factori legati de dieta si stilul de viata: consumul de alcool, fumat, obezitate etc. Ritmul circadian este dictat, in principal, de alte ritmuri interne, asa cum sunt temperatura centrala a corpului, ciclul melatoninei si ritmul extern lumina-intuneric. De exemplu, cand temperatura centrala a corpului scade, creste secretia de melatonina si apare somnolenta. Cand temperatura corpului creste, scade nivelul melatoninei, iar individual incepe sa se trezeasca. Perturbarile somnului sunt frecvent intalnite. O privare de somn sau o dereglare a ritmului circadian poate duce la o deteriorare importanta a activitatilor zilnice. O serie de modificari intrinseci sau extrinseci (mediu, medicamente sau afectiuni) pot conduce la aparitia unor tulburari de somn sau de ritm circadian. Tulburarile somnului pot fi de ordin: - cantitativ (hiper- sau hiposomnii) si - de ,ordin calitativ (parasomnii). Insomnia Insomnia este o tulburare a naturii si duratei somnului. S-au descris: - dificultati de adormire (insomnia de adormire), - treziri frecvente si prelungite (insomnia de mentinere a somnului) sau - dorinta de a dormii in continuare in ciuda unui somn cu o durata adecvata. (somn nonreparator). Etiologia insomniilor poate fi: - stres, - stari anxioase sau preocupari "intense", - utilizarea unor substante medicamentoase(amfetamine, psihotonice, cofeina, efedrina., atropina, beladona, alcool etilicetc.), - bolile psihice (mania, schizofrenia, nevrozele), - bolile organice ale sistemului nervos central, - bolile infectioase si febrile, - patologiile endocrine (hipertiroidism), - bolile organice generale etc.

Hipersomnia Hipersomnia reprezinta un exces de somn, care difera de cel normal prin durata, profunzime si bruschetea aparitiei. Hipersomnia trebuie diferentiata de starea comatoasa prin caracterul reversibil al somnului. Hipersomnia simptomatica. (idiopatica.) apare intr-o serie de boli cerebrale organice, precum: - encefalita, - encefalopatiile toxice sau metabolice, - tumori, - accidente cerebrale vasculare sau leziuni traumatice. Spre deosebire de coma, din care pacientul nu poate fi trezit, in hipersomnia simptomatica somnul este discontinuu. Tratament Pentru corectia somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase. Masurile de igiena a somnului se pot alatura celorlalte metode de tratament al tulburarilor somnului. Reguli de igiena a somnului pentru pacientii varstnici : - verificarea efectelor secundare ale medicamentelor asupra ciclului veghe si somn;_ - evitarea cofeinei, alcoolului si fumatului dupa pranz; - consumul limitat de lichide seara ; - mentinerea unui orar regulat de veghe-somn; - mentinerea unui orar regulat al meselor; - asigurarea unui climat potrivit pentru somn(camera linistita, aerisita., intunecata, pat confortabil); - sa evite dormitul pe parcursul zilei sau se permite un somn de scurta durata pe zi, nu mai mult de 30 de minute; - sa mearga in pat doar atunci cand i este somn; - sa practice activitati linistite, relaxante in timpul serii (lectura, muzica de relaxare); - sa evite starile conflictuale ; - sa practice anumite exercitii fizice; - plimbari in aer liber, in special dupa-amiaza si seara. Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode si trebuie sa tina seama de: - prescrierea dozei minime eficiente, - prescrierea unor hipnotice cu timp scurt de injumatatire. - Barbituricele si tranchilizantele sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie discontinua.. Efectul placebo este foarte important la varstnic. S-a constatat ca aproximativ 60% dintre batrani adorm folosind un produs placebo, fata de 40% dintre batrani, care dorm folosind produse active asupra somnului. Prin mijloace kinetice reprezentate de:

- mobilizari usoare, - mers terapeutic si - practicarea unor sporturi se poate 'inlocui folosirea substantelor tranchilizante. Accidentul vascular cerebral Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezinta una dintre cauzele majore de morbiditate si mortalitate in lume si principala cauza de mortalitate si dizabilitate pe termen lung. Etiologie Accidentul vascular cerebral apare secundar: - ruperii (AVC hemoragic) sau blocarii printr-un cheag sanguin (AVC ischemic) a unui vas care furnizeaza sange unui anumit teritoriu cerebral, privandu-l de oxigen si substante nutritive. Ca rezultat, acea parte a corpului controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat. Accidentul vascular cerebral este o urgenta medicala; o interventie prompta poate salva viata unui pacient si poate sa reduca riscul complicatiilor sau al sechelelor consecutive unui AVC. Factori de risc Cei mai importanti factori de risc sunt: - HTA; - hipercolesterolemia; - diabetul zaharat; - varsta inaintata; - fibrilatia atriala; - obezitatea; - tulburarile de coagulare ; - fumatul. Semne si simptome Simptomatologia accidentului vascular cerebral cuprinde: - stari de amorteala, - senzatie de slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, deseori pe o singura parte a corpului; - deficitului brusc de coordonare a membrelor, - pierderea brussca a vederii sau vederea dubla, vedere neclara, cu pete, - dificultati de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti, - instalarea brusca a unei stari severe de ameteala, - tulburari de mers, - pierderea ecbilibrului; - cefalee severa. Tabloul clinic depinde de extinderea regiunii afectate si, de asemenea, de localizarea cheagului sanguin sau a hemoragici. In cazul aparitiei simptomelor, este necesara instituirea unui tratament de urgenta. Examen fizic Examinarea initiala trebuie sa includa: - evaluarea tensiunii arteriale;

- evaluarea ritmului cardiac; - observarea respiratiei ; - pulsoximetria ; - prelevare probe biologice; - montarea unui abord venos; - istoricul medical al pacientului, pcntru a pune in evidcnta eventuali factori de risc, afectiuni asociate, medicatie. Tratament Este deosebit de important instituirea cat mai precoce a tratamentului in cazul pacientilor cu AVC. Acestia necesita transportul rapid in cea mai apropiata unitate medicala capabila sa asigure tratamentul de urgenta. Masurile de tratament ale accidentului vascular cerebral variaza in functie de cauza care l-a produs: - in cazul unui accident vascular ischemic, se va administra un tratament care sa permita restabilirea circulatiei sanguine. - in situatia unui accident vascular hemoragic, se va incerca controlul hemoragiei cerebrale. Tratamentul AVC vizeaza si tratamentul conditiilor medicale asociate acestuia, cum sunt: - presiunea arteriala si intracraniana crescute, - interventia asupra acestora putand reduce lezarea creierului si imbunatati sansele de supravietuire. In functie de severitatea accidentului vascular cerebral: - unii pacienti pot fi transferati-din spital intr-o institutie de ingrijire pentru monitorizare si - continuarea terapiei fizice si ocupationale. Implicarea pacientului intr-un program de reabilitare in cel mai scurt timp posibil de la producerea unui AVC creste sansele de recuperare a unora dintre abilitatile pierdute. Prevenirea unui AVC - vizeaza controlul factorilor de risc.