Metode de investigare folosite în neurologie

• Electroencefalografia (EEG) – examen, care permite inregistrarea activității electrice

spontane neuronale. Traseul obținut este numit electroencefalograma.
Electroencefalografia are drept indicație principală în epilepsie și permite diagnosticarea
acestei boli, precum și supravegherea tratamentului și evoluției ei.
Ea servește, de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei și la
determinarea originii metabolice, în tulburările stărilor de conştienţă, tulburările somnului,
deteriorarea funcţiilor cognitive, tulburări de comportament, în demenţă, etc.
• Electromiografia (EMG) – examen foarte util în patologia neuromusculară, mai ales în caz
de paralizie, constând în înregistrarea activităţii electrice a unui mușchi. Astfel, ea contribuie
la diferenţierea unei tulburări anorganice (psihologică), unei atingeri a sistemului nervos
central (encefal și măduva spinării), unei atingeri musculare şi unei tulburări a conducţiei
neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muşchi).
• Electroneurografia (ENG) – examen, prin care se cercetează viteza de conducere de la
nivelul nervilor periferici senzitivi sau motorii.
• Potențiale evocate – metodă de studiere a activității electrice a căilor nervoase ale auzului,
văzului şi sensibilităţii corporale. Înregistrarea potenţialelor evocate este utilizată atunci când
se doreşte a se şti dacă o funcție senzorială este atinsă sau cînd alte tehnici de examinare nu
sunt destul de performante.
• Stimularea magnetică transcranială – este o metodă care implică folosirea unor pulsuri
foarte scurte de energie sub formă de cîmp electromagnetic pentru a stimula celulele
nervoase. Este o metodă noninvazivă, sigură şi cu o acurateţe deosebită şi care nu necesită
anestezie.
• Dopplerografia – este o evaluare folosind ultrasunete, ce oferă imagini precise ale vaselor
de sînge, a structurilor şi dimensiunilor lor. Ecografia Doppler măsoară fluxul de sînge
(direcţia, viteza, volumul), din artere sau vene. Arterele de la nivelul gîtului (la nivel cervical)
sunt foarte importante pentru că prin ele circulă sîngele către creier. Există situaţii în care
aceste vase sunt îngustate sau chiar închise complet, cînd se poate interveni pentru a preveni
complicaţii grave de la nivel cerebral, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale.
EXAMENE NEURORADIOLOGICE:
• Radiologia craniană ne poate furniza informaţii în ceea ce priveşte patologia craniană,
radiografia coloanei vertebrale este o metodă simplă de a evidenţia aspectul normal sau
patologic a rahisului, a corpilor vertebrali, a apofizelor articulare, a discurilor intervertebrale,
a ligamentelor vertebrale, a pediculilor vertebrali, a apofizelor spinoase, a lamelor vertebrale,
a apofizelor transverse, a apofizelor articulare şi a găurilor de conjugare.
• Tomografia computerizată (TC) – reprezintă o metodă de diagnostic imagistică ce
utilizează raze X pentru a realiza imagini detaliate ale creierului și craniului facial.
Diagnosticul creierului cu ajutorul tomografiei permite atât identificarea bolii într-un stadiu
timpuriu cât şi depistarea celor mai minime schimbări patologice în ţesutul cerebral.
• Rezonanță magnetică nucleară – metodă de cercetare cu ajutorul căreia specialiştii
imagişti primesc informaţii exacte despre starea organelor şi ţesuturilor umane fără vreo
intervenţie. Se diagnostică organismul cu ajutorul cîmpurilor magnetice, astfel încît
procedura este complet sigură. În procesul diagnosticării, aparatul face o serie de imagini în

1
proiecţii diferite, care sunt prelucrate ulterior de către un specialist pentru a ajunge la o
concluzie a acestora. Utilizarea imaginii prin intermediul substanţei de contrast uneori
îmbunătăţeşte precizia diagnosticului.
• Tomografie cu emisiune de positroni (PET) – Imagistică Medicală de ultimă generație,
constituind modalitatea cea mai modernă de diagnostic. PET scan permite medicului să
examineze complet și dintr-o dată corpul pacientului, prin producerea unor imagini ale
fiziologiei, deci funcționării organismului, imagini imposibil de obținut cu alte metode. Acest
mod de vizualizare înfățișează metabolismul precum și alte funcții importante, nu doar simpla
structură anatomică a anumitor organe așa cum este revelata de clasicele examene
radiologice. Este injectată intravenos o mică cantitate de glucoza (zahăr) marcată radioactiv.
Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului și va capta imagini ale zonelor din organism unde
glucoza este consumată. Celulele afectate vor apărea mai luminoase deoarece sunt mai active
metabolic și folosesc mai multa glucoză
• Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT) – examen, care evidenţiază
diferenţele de perfuzie cu sînge a creierului, poate permite o diferenţiere între o demenţă
vasculară şi una degenerativă.
• Rezonanță magnetică nucleară funcțională – este o investigaţie paraclinică complexă
care face legătura dintre structura şi funcţia cerebrală. Această investigaţie foloseşte principii
fizice bine stabilite şi are ca rezultat cartografierea diferitor arii cerebrale funcţionale.
• Magnetoenceflaografie – aceasta măsoară cîmpurile magnetice produse de activitatea
electrică din creier, oferind informaţii despre funcţiile diverselor părţi cerebrale.
• Angiografie cerebrală – este o procedură care foloseşte substanţa de contrast şi raze X
pentru a vedea cum circulă sîngele prin creier.
EXAMENĂRILE DE LABORA
• Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (cerebro-spinal) se obține
prin rahicenteză, prin puncție lombară, în cazuri speciale prin puncție sub-occipitală sau
cisternală;
• Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sa sau miopatii.
 Analize neuro-genetice.
