Rolul asistentului medical in pregatirea bolnavului si participarea

la realizarea unor investigatii

Ciobota Andreea Delia AN III

1. Examenul radiologic (radiografia pulmonara). Este normal între crize,în timpul accesului
apare aspect de hiperclaritate a ambelor campuri pulmonare, ceea ce reprezintă semnul tipic
de hiperinflație, hiperaerație, hiperdistensie alveolară. Se efectuează și pentru excluderea altor
cauze care pot determina bronhospasm, deci care pot mima insuficiența respiratorie.

Pregatirea psihică a pacientului

· se anunța pacientul, explicandu-i-se condițiile în care se va face examinarea ( camera în
obscuritate).
· pacientul va fi condus la serviciul de radiologie.
· se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va efectua cateva
mișcări de respirație, iar radiografia se face în apnee după o inspirație profundă.).

Pregatirea fizică a pacientului

· se dezbracă complet regiunea toracică, părul lung al femeilor se leagă pe creștetul capului, se
îndepartează obiectele radiopace.
· se așează pacientul în poziție ortostatică cu mâinile pe șolduri și coatele aduse înainte ( fără
sî ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poartă
filmul.
· când poziția verticală este contraindicată se așează pacientul în poziție șezând sau în decubit
dorsal.
· în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia pozițiile cerute de medic.

Îngrijirea pacientului dupa examen

· pacientul va fi ajutat să se îmbrace după terminarea examenului radiologic și va fi condus la
pat.
· se notează în foaia de observație examenul radiologic efectuat.

2. Examenul bronhoscopic
Bronhoscopia este explorarea arborelui traheo-bronsic și se face cu ajutorul bronhoscopului
rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare

· se face inventarul tuturor instrumentelor necesare; măști de unică folosință sau casolete cu
măști sterile, mănuși sterile, pense, porttampoane, oglindă frontală, seringă laringiană, tăviță
renală, bronhoscopul cu toate anexele sterilizate.
· sterilizarea componentelor aparatelor principale se face ținând cont de instrucțiuni.
· se verifică sursa de lumină și corecta cuplare a cablurilor.
· se verifică aspiratorul și etanseitatea legăturilor.
· vor fi la îndemană : flaconul de anestezie (xilina 2%),flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu
soluție de adrenalină 1%, serigi de 10ml de unică folosință, tampoane, comprese de tifon.
· suprafața mesei pe care se află instrumentarul este încalzită la 40-45 grade Celsius pentru a
preveni aburirea instrumentului optic.

Pregătirea fizică și psihică a pacientului

· pacientul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care și-1 asumă
refuzându-1, lipsind medicul de o informatie cu greutate în diagnostic.
· se creeaza pacientului un climat de siguranța pentru a asigura cooperarea lui în toate
momentele examinării, punându-1 în legatură cu alți pacienți carora li s-au efectuat o astfel de
investigație.
· în ziua premergatoare examinării se execută o testare la xilina pentru a determina o
eventuală alergie; la indicația medicului pacientul va fi sedat atat în seara premergătoare
explorării cât și în dimineața zilei respective.
· pacientul trebuie anunțat că nu trebuie să mănânce dimineața (Ajeune).
· pentru anestezie este așezat pe un scaun, în mâna dreapta va ține o tăviță renală, iar cu mâna
stangă după ce își deschide larg gura scoate limba și o mobilizează cu ajutorul degetelor.
· în prima fază medicul anesteziază limba, rofaringele și hipofaringele cu xilina 2%(spray) ,
urmând să anestezieze arborele traheo-bronșic instalând picătură cu picatură anestezicul ușor
încălzit cu ajutorul unei seringi laringiene.
· pacientul este condus în camera de bronhoscopie.

Participarea la efectuarea tehnicii

· sunt necesare două asistente medicale.
· prima asează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal, cu extremitatea cefalică în
extensie.
· sub umerii lui se plasează o pernă tare care coboară capul la 12-15cm ajută la extensia
acestuia.
· orientează capul în direcția indicată de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai
completă.
· a doua asistentă servește medicul cu instrumentele și materialele solicitate.
Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie
· după examinare pacientul nu va manca o oră.
· asistenta va supraveghea în acest timp parametrii vitali (T.A., puls , respirația).
· asistenta va avea la îndemana hemostatice pe care le va administra în cazul unei hemoptizii,
chiar înainte de a anunța medicul (adrenostazin, venostat).

3. Spirometria
Acesta investigație constă în măsurarea capacității vitale cu ajutorul aparatului numit
spirometru.
Spirometrul este alcătuit dintr-un cilindru gradat ce comunică cu exteriolul printr-un tub de
cauciuc prin care suflă pacientul. Cilindrul gradat este scufundat într-un cilindru mai mare
care este plin cu apa.

Efectuarea tehnicii
· pacientul se așează pe un scaun în fața spirometrului.
· cu ajutorul unei cleme se pensează nările,astfel încât aerul să nu poată intra sau ieși din
cavitățile nazale.
· la tubul de cauciuc al spirometrului se adaptează o piesă bucală sterilă, pacientul introduce
în gură piesa și execută o inspirație maximă urmată de o expirație.
· aerul expirat face ca cilindrul gradat să se ridice deasupra apei, putându-se citi astfel
valoarea aerului expirat.
Aceasta metoda se folosește în mod obișnuit pentru determinarea capacității vitale.
Capacitatea vitala cu 20% mai mica decât valoarea ideala reprezintă afectiune patologică.
Capacitatea vitala cu 40% mai mică decât valoarea ideală indica automat apariția sau prezența
dispneei.

4. Spirografia
Este metoda ce utilizează spirograful, aparat ce permite înregistrarea grafică a volumelor
statice și dinamice. Cele mai utilizate aparate sunt:
- aparatul Eutest, cu circuit deschis - bolnavul inspirând aer atmosferic și pe care îl expiră în
aparat
- aparatul Godart are circuit închis
- pneumotestul- aparat electronic compiuterizat.
Exista doua variante ale acestui test:
- una în care efortul se face treptat
- una în care efortul are aceeași intensitate

Pregatirea pacientului psihică si fizică

· pacientul este informat asupra importanței tehnicii
· va fi Ajeune sau testul se face la 3-4 ore dupa masa.
· cu 24 h înaintea testului nu se administrează medicație excitantă sau inhibitorie a centrilor
respirator
· cu 30 minute înainte de test se face repaus fizic.
· pacientului i se dă piesa bucala și i se pensează nasul.
· este pus sa inspire și să expire de câteva ori pentru a se obișnui.
· se trece la înregistrarea valorilor obținute.
· după tehnică se notează vârsta, sexul, înălțimea, greutatea, temperatura camerei, umiditatea
și presiunea atmosferica.

Interpretarea datelor
Valorile obținute pe diagrama se compară cu valorile din tabele CECO.
· Valorile normale trebuie să fie cuprinse între 70-80% din valorile standard.
· Pentru diagnostic se calculează capacitatea vitală , VEMS , indicele TIFFNEAU (indice de
permeabilitate bronșică) , ventilația maximă indirectă: VEMS x 30/100.
· Valorile mai mici de 70% din tabelul CECO indică mișcarea mobilității cutiei toracice sau
reducerea parenchimului pulmonar sau reducerea elasticității și permeabilității căilor
respiratorii
În cazul spirografiei asistenta medicală urmarește și notează în timpul efortului și după efort
următorii parametrii:
- parametrii respiratori ( consum de oxigen , eliminările de bioxid de carbon, ventilația
pulmonară)
- parametrii cardiaci (puls, tensiune arteriala, E.K.G.)
- parametrii umorali (saturația de oxigen în sângele arterial)
Interpretarea constă în compararea parametrilor în repaus cu cei de efort.