1

sistemul circulator

sistemul circulator este cel ce realizează

mişcarea sângelui prin ȋntreg organismul. inima şi
vasele sanguine sunt cele mai improtante
componente ale sistemului circulator.

http://slidetube.org
2

fiecare bătaie ȋmpinge sângele ȋn vasele de sânge ce

transportă: oxigen şi nutrimente către ţesuturi
prin intermediul sistemului arterial şi produşi de
degradare şi metaboliţi de la nivel tisular către
cord prin intermediul sistemului venos. sistemul
limfatic este cea de- a treia componentă a
sistemului circulator, iar mecanismul său de
funcţionare va fi detaliat ulterior.

anatomia sistemului circulator

sistemul circulator este alcătuit din două

sisteme reprezentate de:

• sistemul vaselor sanguine;

• sistemul vaselor limfatice.

http://slidetube.org
3

sistemul vaselor sanguine

este alcătuit din următoarele componente:

• arterele – sunt vase ce pleacă de la nivelul cordului şi

se ramifică pe traiectul lor la fel ca ramurile unui copac,
devenind din ce ȋn ce mai mici, alcătuind arborele
arterial ce ȋndeplineşte funcţia de transport la nivel
tisular atât a nutrimentelor, cât şi a oxigenului.

• capilarele – sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce

formează o reţea difuză ce realizază numeroase
anastomoze şi la nivelul cărora au loc schimburile dintre
ţesuturi şi sânge.

• venele – sunt vase ce se formează prin unirea reţelei

difuze a capilarelor, realizând un sistem

ramificat ce porneşte ȋn mod opus arborelul arterial, de

la terminaţii subţiri către canale progresiv mai largi.

http://slidetube.org
4

sistemul limfatic este alcătuit din:

• un sistem complex de capilare ce colectează limfa de

la diferite organe şi ţesuturi;

• un sistem elaborat de vase ce colecteză şi conduc

limfa de la nivelul capilarelor la nivelul venelor

gâtului şi anume: la nivelul confluării dintre vena

jugulară internă stângă şi subclaviculara stângă pentru
ductul toracic şi confluarea dintre vena jugulară internă
dreaptă şi subclaviculara dreaptă pentru ductul limfatic
drept;

• organe limfoide şi noduli (ganglioni) limfatici ce sunt

localizaţi pe traiectul vaselor colectoare şi au

drept scop filtrarea limfei şi ȋmbogăţirea ei cu

limfocite.

http://slidetube.org
5

structura vaselor sanguine

structura vaselor sanguine este una generală

reprezentată de cele trei straturi: intima, media şi

adventicea, la care se adaugă diferite modificări şi

adaptări specifice fiecărui sistem.

cele trei straturi, de la interior spre exterior, sunt:

1. intima - este alcătuită la rândul ei din mai multe

straturi reprezentate de:

• endoteliul ce este localizat la nivelul laminei bazale;

• ţesutul subendotelial ce este reprezentat de ţesut

conjunctiv lax şi fibre musculare netede cu

dispoziţie longitudinală şi

• membrana elastică limitantă internă ce este prezentă

doar la nivel arterial, fiind alcătuită din numeroase
fibre elastice, cu multiple fenestraţii.

2. media – este alcătuită din multiple straturi

concentrice reprezentate de fibre musculare ce au o
http://slidetube.org
6

dispoziţie helicoidală, la care se adaugă numeroase fibre

elastice, fibre reticulare, proteoglicani.

această tunica este limitată la exterior de membrana

limitantă externă.

3. adventicea – este alcătuită din ţesut conjunctiv cu

numeroase fibre de colagen de tip i, fibre elastice
dispuse longitudinal. la nivelul vaselor mari, la nivelul
adventicei, se poate identifica şi vasa vasorum ce se
defineşte ca fiind un strat ce conţine numeroase vase
ce realizează vascularizaţia adventicei şi porţiunii
externe a mediei.

vasa vasorum este mai bine dezvoltată la nivelul venelor.

ȋn ceea ce priveşte capilarele limfatice, acestea se pot
găsi la nivelul adventicei pentru artere, iar pentru vene,
acestea pot penetra şi ajunge până la medie.

inervaţia vaselor se realizează prin intermediul unei

reţele de fibre nervoase nemielinizate simpatice ce mai
poartă denumirea şi de nervi vasomotori şi formează
nervi vascularis. fibrele nervoase sunt mai

http://slidetube.org
7

numeroase la nivelul venelor decâ la nivelul arterelor.

terminaţiile nervoase aferente de la nivel arterial se

pot clasifica ȋn baroreceptori şi chemoreceptori.

baroreceptorii se pot identifica la nivelul:

• sinusului carotidian, localizaţi imediat sub bifurcaţia
carotidei primare, iar terminaţiile nervoase provin

din nervul xi;

• arcului aortic.

chemoreceptorii se pot identifica la nivelul:

• corpusculului carotidian, fiind localizat la nivelul

bifurcaţiei carotidei şi este alcătuit din două tipuri de
celule glomice;

• corpusculului aortic, ce este localizat ȋntre

subclaviculară şi carotida dreaptă, pe dreapta şi ȋn

apropierea subclavicularei stângi pe stânga.

http://slidetube.org
8

a. arterele
sunt vasele eferente de la nivelul cordului, adică toate
vasele ce pleacă de la acest nivel.

au formă tubulară, asemenea unor conducte, şi pe

traiectul lor se bifurcă şi se subţiază totodată, toată
circulaţia arterială având aspect arborescent.

dimensiunile lor sunt diferite, acestea putând fi

clasificate ȋn funcţie de acest criteriu:

• arterele de mari dimenisuni sau arterele elastice sunt

reprezentate de: aorta, ramurile sale mari,

subclaviculara, carotida comună, artera iliacă şi arterele

pulmonare.
• arterele medii sau musculare ce mai sunt denumite şi
artere de distribuţie sunt reprezentate de:
arterele ce realizează vascularizaţia viscerelor.

• arterele de mici dimensiuni sau arteriole ce se

clasifică la rândul lor ȋn arteriole mari şi mici.

structura arterelor mari este reprezentată de cele trei

tunici elementare: intima, media şi adventicea la care se
http://slidetube.org
9

adaugă periadventicea, ce are drept scop poziţionarea

arterei pe traiectul său.

intima este alcătuită din:

• endoteliu ce se continuă şi la nivelul cordului,
constituind endocardul şi este reprezentat dintr-un

epiteliu simplu pavimentos. celulele endoteliale au drept

scop realizarea unei permeabilităţi selective ce
facilitează o difuziune simplă pentru oxigen şi dioxid de
carbon, transportă activ glucoza, aminoacizii şi
electroliţii, realizează endocitoză pentru diverse
molecule precum: ldl colesterol, factori de creştere,
transferină.

de asemenea, celulele endoteliale ȋmpiedică apariţia

trombilor prin controlul trombozei,

trombolizei şi agregabilităţii palchetare, elaborând

molecule anticoagulante şi antitrombotice

(prostaciclină, activator al plasminogenului, molecule

heparin-like), molecule protombotice precum factorul
von willebrand şi echilibrează fluxul sanguin şi
http://slidetube.org
10

reactivitatea vasculară prin intermediul substanţelor

vasoconstrictoare şi vasodilatatoare.
• subendoteliul - este un ţesut conjunctiv cu numeroase
fibre de colagen tip i şi tip ii, ȋntr-o matrice

bogată ȋn proteoglicani.

• membrana elastică limitantă internă ce este alcătuită

din elastină dispusă lamelar.

media este alcătuită din lame elastice formate din fibre

elastice fuzionate.
acestea sunt dispuse sub formă de spirale, şi sunt
conectate prin punţi. printre lamele elastice pot fi
identificate şi fibre musculare netede.

adventicea este alcătuită din ţesut conjunctiv lax, iar la

nivelul ei se găseşte şi vasa vasorum ȋmpreună

cu terminaţii nervoase şi are rolul de a fixa arterele pe

traiectul lor, rol suplimentat prin intermediul
periadventicei.

http://slidetube.org
11

structura arterelor medii şi mici este reprezentată

tot de cele trei component de bază: intima, media şi
adventica, ȋnsă cu anumite modificări specifice faţă de
arterele de mari dimensiuni.

intima este de astă dată aclătuită din endoteliu şi din

ţesut endotelial, acesta din urmă putând fi chiar absent
la nivelul arteriolelor.

membrana limitantă elastică internă are un aspect

crenelat pentru arteriole şi pentru arterele medii.

media este alcătuită din miocite contractile ce sunt

dispuse laminar, ȋn 10-38 de straturi concentrice. pe
lângă miocitele contractile se pot identifica şi miocite
secretorii ce sintetizează matricea extracelulară
alături de prostacicline, factori de creştere şi factori
chemotactici. la nivelul mediei poate apărea şi
metaplazia fibroelastică din cadrul aterosclerozei.
numai la nivelul arterelor de calibru mare se poate
identifica şi membrana elastică limitantă externă.

adventicea este alcătuită din ţesut conjunctiv lax, ce

este bogat ȋn colagen de tip i.

http://slidetube.org
12

vasa vasorum este prezentă până la nivelul membranei

elastice limitante externe, alături de terminaţiile
nervoase.

terminaţiile nervoase de origine simpatică determină

pe musculatura arterială vasoconstricţie (numai la
nivelul coronarelor determină vasodilataţie), iar
parasimpaticul determină vasodilataţie.

microcirculaţia este alcătuită din următoarele

elemente:

• o arteriolă;

• reţeaua de capilare;

• metarteriole;

• o venulă postcapilară.

excepţiile de la această regulă sunt reprezentate de

glomerulul renal şi sistemul port.

arteriola are o structură asemănătoare arterelor

musculare la care doar membrana elastică limitantă
internă este vizibilă.

http://slidetube.org
13

rolul arteriolelor este de a realiza rezistenţa vasculară

periferică, apărând astfel

tensiunea arterială diastolică. de la nivelul arteriolei vor

lua naştere 2-3 metarteriole ce prezintă un diametru
mai redus şi sunt lipsite de adventice.

reţeaua capilară este realizată prin intermediul

ramificării arteriolelor, de la nivelul unei arteriole

rezultând un capilar preferenţial, iar din acesta

formându-se reţeaua capilară, ce se concentrează pe
capilarul preferenţial ce drenează la nivelul venulei
postcapilare capilarul preferenţial ce drenează la nivelul
venulei postcapilare.

Capilarele sanguine sunt formaţiuni tubulare cu

dimensiuni foarte mici, cu un diametru de aproximativ
4-14 um şi cu o lungime mai mica de 1 mm. sunt alcătuită
ȋn cea mai mare parte din endoteliu, iar la nivelul
membranei bazale se pot identifica numeroase pericite
sau celule rouget. la nivelul locului de emergenţă din
capilarul preferenţial se găseşte sfincterul precapilar,
ce este prezent şi la nivelul capilarului preferenţial,
relaxarea unuia determinând contracţia celuilalt.
http://slidetube.org
14

capilarele pot fi ȋmpărţite astfel:

• capilare de tip i sau continui sunt repartizate ȋn
special la nivelul regiunilor cu schimburi reduse, pe la
nivelul peretelui acestora putând sa treacă numai
molecule mici şi gazele.

• capilarele tip barieră, localizate la nivelul timusului şi

ţesutului nervos.

• capilarele de tip ii sau fenestrate ce sunt repartizate

ȋn special la nivelul regiunilor cu schimburi mai intense
precum intestinul, pancreasul, glandele endocrine.

• capilarele de tip iii sau sinusoide se pot identifica la

nivelul ficatului, a măduvei
hematogene,limfoganglionilor, dar şi a splinei, fiind vase
cu traiect sinuos ce prezintă un endoteliu discontinuu.
structurile de tip glomus pot fi identificate la nivelul
extermităţilor precum vârful degetelor, la nivelul
urechilor, la nivelul lor vena fiind situată ȋn continuarea
arterei, membrana limitantă elastică internă dispărând.

http://slidetube.org
15

venula postcapilară are un diametru cuprins ȋntre 10 şi

100 um şi prezintă numeroase pericite şi

colectează la nivelul venulei colectoare, ce drenează la

rândul ei la nivelul venei musculare.

b. venele

sunt formaţiuni tubulare, vase de capacitanţă şi pot fi

de asemnea clasificate astfel:
• vene mari: vena cava superioară, vena cava inferioară,
venele pulmonare;

• vene medii şi mici: vena jugulară externă, vena

jugulară internă;
• venule.

venele prezintă aceeiaşi structură generală

reprezentată de intima, medie şi adventice, ȋnsă la fel
ca şi ȋn cazul arterelor, acestea prezintă anumite
specificităţi.

intima este alcătuită din endoteliu şi ţesut endotelial,

ȋnsă membrana limitantă elastică internă lipseşte.
http://slidetube.org
16

media este alcătuită din ţesut muscular, fibros şi

elastic, ȋnsă ȋn cantitate mai mică decât la nivelul

arterei omonime.

adventicea este de această data mai groasă decât la

nivel arterial, cu vasa vasorum foarte bogată şi
cu numeroase terminaţii nervoase.

la nivelul porţiunii inferioare a corpului, venele sunt

adaptate cu valve ce se formează prin plierea

intimei, fragmentând astfel coloana de sânge, scăzând

presiunea de la nivel parietal şi deteminând o singură
direcţie de circulaţie a fluxului sanguin.

c. vasele limfatice

vasele limfatice sunt extrem de fragile, straturile lor

fiind uneori translucide. ele sunt ȋntrerupte din loc ȋn
loc de porţiuni ȋngustate, traiectul lor având aspect
nodular. acest aspect este determinat de prezenţa
valvelor, ȋn mod similar venelor. ȋn ceea ce priveşte
http://slidetube.org
17

structura parietală, aceasta este similară

venelor(intimă, medie, adventice) pentru vasele
limfatice mari.
intima este subţire, transparentă, uşor elastică şi este
alcătuită dintr-un strat de celule endoteliale ce este
susţinut de o membrană elastică.

media este alcătuită dintr-un strat muscular neted şi

fibre elastice distribuite transversal.

adventicea este alcătuită din fibre musculare netede cu

dispoziţie longitudinală sau oblică ce se

ȋntrepătrund cu fibre conjunctive de la nivelul

ţesuturilor ȋnconjurătoare.

valvele de la nivelul vaselor limfatice sunt alcătuite din

ţesut fibros ȋmbrăcat de ţesut endotelial. ȋn ceea ce
priveşte forma, valvele sunt semilunare şi sunt ataşate
prin intermediul marginii convexe la nivel parietal,
marginile concave fiind libere şi poziţionate ȋn sensul
fluxului limfatic. de obicei, valvele sunt localizate sub
formă de perechi, una ȋn faţa celeilalte, ȋnsa uneori se
pot identifica şi anomalii, ȋn special ȋn apropierea

http://slidetube.org
18

anastomozelor. la nivelul vaselor limfatice, spre

deosebire de vene, valvele sunt localizate la intervale
mai mici, iar numărul lor creşte ȋn apropierea organelor
limfoide, la nivelul vaselor limfatice cervicale şi ale
membrelor superioare.

pe traiectul vaselor limfatice se pot identifica ganglionii

limfatici ce au rol ȋn filtrarea limfei şi ȋmbogăţirea
acesteia cu limfocite.

fiziologia sistemului circulator

proprietăţile fiziologice ale vaselor sanguine sunt

reprezentate de elasticitate şi contractilitate.
elasticitatea se defineşte ca fiind capacitatea vaselor
de a se destinde şi de a reveni ulterior la forma iniţială,
ȋn funcţie de variaţiile de volum şi presiune.

prin capacitatea de a se destinde, arterele amortizează

pulsul cardiac şi cresc totodată randamentul inimii, dar

http://slidetube.org
19

şi uniformizează fluxul sanguin, dintr-unul sacadat ȋn

unul continuu.

contractilitatea se defineşte ca fiind capacitatea

fibrelor musculare de la nivelul arterelor medii şi de la
nivelul venelor de a se contracta sau relaxa sub acţiunea
unor factori nervoşi sau umorali.

acest fenomen poartă denumirea de vasomotricitate,

prin vasoconstricţie sau vasodilataţie realizându-se
creşterea sau scăderea tonusului vascular.
de exemplu, daca apare vasodilataţia la nivelul unei
arteriole, la nivelul teritoriului respectiv creşte fluxul
sanguin, ȋnsă pe plan general are loc o scădere a
presiunii arteriale datorită direcţionării unei cantităţi
de sânge mai mare ȋn teritoriul respectiv.
vasoconstricţia unei arteriole va determina ischemie ȋn
teritoriul corespunzător, iar pe plan general va
determina creşterea tensiunii arteriale.

http://slidetube.org
20

circulaţia arterială

arterele ȋndeplinesc două funcţii majore şi anume:

• funcţia de rezervor amortizor de contracţie cardiacă;

• funcţia de canale conductoare ce realizează pomparea

sângelui de la nivelul cordului la periferie

pentru a transporta oxigen şi substanţe nutritive la

ţesuturi.

sângele circulă la nivel arterial sub o presiune ce poartă

denumirea de presiune arterială.

datorită distensibilităţii arterelor, contracţia ritmică a

cordului este pulsatilă şi fluctuantă deoarece presiunea
din timpul sistolei este mai mare decât cea din timpul
diastolei.

arteriolele reprezintă rezistenţa vasculară periferică şi

determină scăderea cu 50% a presiunii

sanguine.

http://slidetube.org
21

circulaţia venoasă

venele prezintă pereţi subţiri ce sunt capabili să ȋşi

modifie forma ȋn funcţie de volumul de sânge
circulant. volumul de sânge este direct proportional cu
presiunea venoasă. când presiune venoasă
este scăzută, volumul de sânge din interiorul lor este
scăzut, acestea colabându-se. pe măsură ce
presiune venoasă creşte, pereţii venelor se expandează
la fel ca pereţii unui balon.
ȋntoarcerea venoasă necesită o pompă, asemănător
inimii, care să faciliteze ȋntoarcerea sângelui de la

nivel periferic la nivelul inimii.

principala pompă este reprezentată de muscuatura

picioarelor,repsonsabilă de cea mai mare parte a
ȋntoarcerii venoase. la nivelul piciorului se regăseşte o
reţeavenoasă ce funcţionează tot ca o pompă, având un
rol secundar, după cea anterior menţionată.

http://slidetube.org
22

cufiecare pas făcut, piciorul şi muşchii gambei se

contract şi pompează sângele prin sistemul venos

ȋmpotriva gravitaţiei, spre partea drepată a inimii, ce

conţine sânge venos.

pentru realizarea unui flux unidirecţional la nivelul

sistemului venos, sunt necesare valve integre.

funcţionarea corespunzătoare a valvelor este necesară

şi pentru realizarea unei ȋntoarcerii venoasenormale.

valvele de la nivelul sistemului venos funcţionează

asemănător treptelor unei scări, susţinând
coloana de sânge până cand aceasta ajunge la nivelul
camerelor drepte ale inimii.
prin intermediul sângelui venos sunt transportaţi
metaboliţi de la nivel tisular şi sânge ȋncărcat cu dioxid
de carbon către camerele drepte ale cordului, iniţial la
nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave
superioară, respectiv inferioară.

din atriul drept sângele venos ajunge la nivelul

ventriculului drept şi de aici ȋn artera pulmonară ce ȋl
transportă la nivelul plămânilor, unde dioxidul de carbon
http://slidetube.org
23

este eliminat pe cale respiratorie şi este ȋnlocuit cu

oxigen, sângele oxigenat ȋntorcându-se prin intermediul
celor patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng,
ventriculului stâng şi ulterior la nivelul aortei, ce face
parte din circulţia arterială.

circulaţia limfatică

Aceasta realizează drenajul lichidului interstiţial,

reglând presiunea interstiţială şi recuperând totodată
proteinele, menţinând astfel o concentraţie scăzută ȋn
interstiţiu a proteinelor. funcţia principală a sistemului
limfatic este de a readuce ȋn circulaţie excesul de lichid
interstitial şi de a transporta particulele de mari
dimensiuni din interstiţiu ȋn sânge.
ȋn ceea ce priveşte sistemul limfatic de la nivel
intestinal, la acest nivel capilarele limfatice joacă un rol
esenţial ȋn absorbţia nutrimentelor, ȋn special al
lipidelor.

http://slidetube.org
24

de fapt, cele două funcţii pricipale şi anume drenarea

lichidului interstiţial şi recuperarea proteinelor se
ȋntrepătrund, o presiune oncotică scăzută ȋn intestiţiu
limitând fluidul ȋn exces filtrat prin intermediul
capilarelor sanguine ce ar trebui să ajungă tot la nivelul
circulaţiei sanguine prin sistemul limfatic.

Simptome asociate sistemului circulator

durerea este simptomul cel mai frecvent ȋntâlnit ȋn

patologia arterială, localizarea ei fiind la nivelul

teritoriului ischemic.

ȋn evoluţia arteriopatiei obliterante, durerea ȋşi schimbă

caracterul, ȋn stadiile incipiente fiind absentă sau cu
character intermittent, se instalează ȋn urma efortului
de mers, iar ȋn stadiile mai avansate caracterul ei este
permanent şi corespunde ischemiei severe de repaus.

claudicaţia intermitentă este durerea ce se instalează

consecutiv ischemiei musculare ce apare ȋn urma
efortului.

apare la efortul de mers, iar caracterul ei este de

crampă constrictivă, şi uneori poate fi ȋnsoţită şi de
http://slidetube.org
25

senzaţia de greutate la nivelul gambei, coapsei sau

fesei, ȋn funcţie de localizarea teritoriului ischemic.
apariţia claudicaţiei intermitente obligă bolnavul să se
oprească din mers şi durerea dispare la ȋncetarea
efortului, rămânând doar o senzaţie de greutate
ȋnsoţită de parestezii.

ȋn funcţie de localizarea durerii, poate fi identificat

sediul obstrucţiei:
• durerea este localizată la nivelul degetelor:

obstrucţia este localizată la nivelul arterelor ce

alcătuiesc arcada plantară;

• durerea este localizată la nivelul plantei: obstrucţia

este localizată la nivelul arterei tibiale posterioare;

• durerea este localizată la nivelul gambei: obstrucţia

este localizată la nivelul arterei tibiale
posterioare,arterei popliteei sau arterei femurale;

• durerea este localizată la nivelul gambei, coapsei şi

fesei: obstrucţia este localizată la nivelul vaselor

iliace;

http://slidetube.org
26

• durerea este localizată la nivelul regiunii fesiere

bilateral şi se asociază cu paloarea tegumentelor,

atrofia musculaturii, şi impotenţă erectilă pentru sexul

masculin, acestea reunite formând sindromul

leriche;

• dureri abdominale ȋnsoţite cu meteorism abdominal şi

tulburări de tranzit: obstrucţia este localizată la nivelul
arterei mezenterice;

• durerea este localizată la nivelul braţului: obstrucţia

este localizată la nivelul arterei subclaviculare;

• durerea este localizată la nivelul musculaturii cefei:

obstrucţia este localizată la nivelul vascularizaţiei
medulare;

• durerea este localizată la nivelul regiunii maseteriene:

obstrucţia este la nivelul arterei carotide externe.

ȋn cazul patologiei venoase, durerea este localizată la

nivelul teritoriului venos afectat şi se prezintă sub
formă de greutate la nivelul membrului, parestezii,
fatigabilitate.

http://slidetube.org
27

ȋn funcţie de caracterul ei, aceasta poate avea

urmatoarele trăsături:

• durerea este sub formă de crampă, ȋn special

nocturne, ȋn insuficienţa cronică venoasă;

• durerea se agravează ȋn special nocturn ȋn

tromboflebită;

• durerea apare ȋn urma ortostatismului prelungit ȋn

insuficienţa venoasă cronică determinată de

prezenţa varicelor;

• durerea este ȋnsoţită de parestezii pe traiectul unui

nerv ȋn neuroptia postflebitică ce se instalează ȋn urma
unei tromboflebite profunde;

• durerea este accentuată de flexia dorsală a piciorului

(semnul homans) şi este ȋntâlnită ȋn

tromboflebita profundă de la nivelul gambei.

durerea poate fi provocată şi de limfangită, adenită şi

se prezintă ca o senzaţie de jenă, usturime şi are un

http://slidetube.org
28

caracter pulsatil, este acentuată de efort şi diminuată

de poziţia proclivă a membrului.

pruritul este caracteristic dermatitei instalate

consecutiv stazei venoase.

eritemalgia este durerea ce se instalează ȋn criză ȋn

condiţiile unei temperaturi crescute a mediului

ȋnconjurător şi caracterul ei este de arsură, ȋnsoţită de

eritem şi edem.

durerea localizată la nivel retrosternal ce iradiază la

nivelul regiunii scapulare stângi, la nivelul umărului,la
nivelul braţului stâng şi a regiunii cervicale poate sugera
un anevrism disecant de aortă.

acroparesteziile sunt caracteristice arteriopatiilor

obliterante şi se caracterizează prin parestezii,

senzaţie de racire a segmentului repsectiv, anestezie

sau hipoestezie.

http://slidetube.org
29

tulburările trofice afectează de obicei tegumentele,

fanerele şi ţesutul celular subcutanat determinând
tegumente uscate, eritematoase, lucioase, dispariţia
pilozităţii, ȋncetinirea creşterii patului ungheal ce
capătă un aspect de gheară.

necroza are diferite aspecte ȋn funcţie de patologia

asociată. ȋn cazul bolii raynaud, necroza este simetrică,
localizată la nivelul pulpei degetului, ȋn urma ei rămânând
cicatrici deprimate, iar ultima

falangă fiind deformată. ȋn cazul aterosclerozei

obliterante caracterul necrozei se schimbă, aceasta
localizându-se la nivelul degetelor, unghiilor, pliurilor de
flexie şi se extinde, afectând ţesuturile zonei adiacente
ȋn profunzime.

gangrena apare ȋn stadiile avansate ale arteriopatiilor

obstructive şi poate fi umedă sau uscată.

gangrena umedă este dureroasă, tegumentele căpătând

un aspect roşu-vineţiu, la care se adaugă

edemul, ulceraţiile şi limfedemul.

http://slidetube.org
30

gangrena uscată spre deosebire de cea umedă, nu este

dureroasă, se localizează la nivelul unuia sau mai multor
degete ce capătă un aspect mumifiat, de culoare neagră.

edemul apare de obicei ȋn arteriopatia obliterantă, dar

ȋn stadia avansate, şi poate fi identificat la nivelul feţei
dorsale a piciorului şi este alb sau roşu.

sclerodactilia este un simptom caracteristic bolii

raynaud ce coexistă cu scelordermia.

hipotrofia musculară apare ȋn urma ischemiei periferice

cronice şi afectează uneori şi ţesutul celular
subcutanat.

livedo reticularis apare datorită unei tulburări de tip

vasospastic ȋn ceea ce priveşte circulaţia, ce se

accentuează prin expunere la frig, regiunea respectivă

având un aspect cianozat, marmorat,

temperatura locală este scăzută, iar tegumentele sunt

umede.

http://slidetube.org
31

patologie asociată

patologia vasculară arterială

poate fi clasificată astfel:

1. arterioscleroza ce se poate ȋmpărţi ȋn arterioscelroza

propriu-zisă, ateroscleroza şi arterioscleroza
monckeberg.
arterioscleroza are ca principală caracteristică
ȋngustarea lumenului arterial şi ȋngroşarea pereţilor

arteriali urmată de pierderea elasticităţii.

arterioscleroza propriu-zisă poate fi ȋmpărţită ȋn
arterioscleroza hialină şi arterioscelroza
hiperplastică,ambele având o strânsă legătură cu
hipertensiunea arterială sistemică, ȋnsă cea hialină
poate fi identificată şi la pacienţii diabetic şi
normotensivi.

arterioscleroza hiperplastică apare la pacienţii ce

prezintă hipertensiune malignă.

http://slidetube.org
32

hipertensiunea arterială se defineşte ca fiind

creşterea persistentă a presiunii sistolice peste 140
mmhg şi a presiunii diastolice peste 90 mmhg.

arterioscleroza monckeberg mai poartă denumirea şi de

scleroza calcifiantă a mediei şi se caracterizează prin
apariţia de calcificări ȋn bandă la nivelul mediei de la
nivelul arterelor mici şi medii.
ateroscleroza se defineşte ca fiind o boală arterială ce
are drept caracteristică prezenţa de leziuni la nivelul
intimei ce poartă denumirea de plăci de aterom, urmate
de alterarea mediei şi ȋngustarea lumenului arterial.
cele mai frecvent afectate artere sunt aorta, arterele
iliace şi arterele de tip muscular

precum arterele coronare, cerebrale, femurale.

2. anevrisme ce se pot ȋmpărţi ȋn anevrisme

aterosclerotice, sifilitice, micotice, berry.

anevrismele sunt dilatări patologice de la nivelul vaselor

de sânge, apărute cel mai frecvent la nivelul

aortei.
http://slidetube.org
33

anevrismele aterosclerotice apar consecutiv efectului

determinat de anumiţi factori de risc precum vârsta,
ateroscleroza, fumatul şi hipertensiunea arterială.

anevrismul sifilitic apare ȋn urma inflamaţiei sifilitice

din stadiul terţiar, cel mai frecvent afectată fiind aorta
proximală.

anevrismele berry apar datorită unor defecte

congenitale de la nivelul membranei limitante elastice
interne şi sunt cel mai frecvent localizate la nivelul
arterelor cerbrale.

anevrismele micotice apar consecutive distrucţiei

peretelui arterial prin emboli septici.

3. disecţiile arteriale- reprezentativă este disecţia de

aortă.

disecţia de aorta reprezintă disecţia mediei aortei prin

intermediul unei unde sanguine, cu apariţia unui

lumen fals la nivelul peretelui aortic ce are un traiect

paralel cu direcţia de circulaţie a sângelui

http://slidetube.org
34

4. vasculitele sunt inflamaţii ale peretelui vascular ce

afectează orice tip de vas de la nivelul ţesuturilor şi
organelor.

acestea se clasifică astfel:

• vasculite ale vaselor mari: arterita cu celule gigante

(arterita temporală), arterita takayasu;

• vasculite ale vaselor de mărime medie: panarterita

nodoasă, boala kawasaki;
• vasculite ale vaselor mici: granulomatoza wegener,
sindromul churg-strauss, poliangeita microscopică,
pupura henoch-schonlein, crioglobulinemia esenţială,
angeita leucocitoclazică cutanată.

patologia vasculară venoasă

este reprezentată de:

1. venele varicoase sunt vene dilatate anormal, cu

aspect tortuous ce apar consecutiv creşterii

presiunii intraluminale datorită scăderii rezistenţei

peretelui venos. cele mai afectate sunt venele
http://slidetube.org
35

superficiale ale membrelor inferioare.

2. tomboflebita şi flebotromboza.

patologie asociată cu afectarea sistemul limfatic

este reprezentată de:

1. boli infecţioase virale: mononucleoza infecţioasă,

hepatita infecţioasă, herpes simplex, rubeolă,rujeolă,
varicelă, zona zoster, keratoconjunctivita epidemică;

2. boli infecţioase bacteriene: infecţii streptococice,

stafilococice, boala zgârieturii de pisică,bruceloza,
tuberculoza, sifilisul primar şi secundar, lepra, difteria,
tularemia;

3. boli infecţioase fungice: coccidiomicoza,

histoplasmoza;

4. boli infecţioase parazitare: toxoplasmoza, filarioza,

leishmanioza;

5. boli infecţioase rickettsiale: tifos exantematic;

6. boli infecţioase imunologice: poliartrita reumatoidă,

lupus eritematos sistemic, poliartrita
http://slidetube.org
36

reumatoidă juvenilă, dermatomiozita, sindromul sjogren,

ciroza biliară primitivă;

7. boli maligne: hematologice (boala hodgkin, leucemia

limfatică acută, leucemia limfatică cronică,limfon non-
hodgkin), metastatice din diferite afectări primare;

8. boli endocrine precum hipertiroidismul;

9. alte patologii: sarcoidoza, boala kawasaki,

limfadenita dermatologică, boala castelman, histiocitoza
x.

10. filarioza determinată de wuchereria bancrofti;

11. arsurile;

12. chirurgia vasculară;

13. ligatura venoasă;

14. infiltrarea neoplazică;

15. tratamentul radioterapic al neoplasmelor

http://slidetube.org
37

evaluare clinică

la evaluarea clinică, elementele patologice asociate ce

pot fi identificate se pot ȋmpărţi ȋn funcţie de
sistemul afectat: sistemul arterial, cel venos sau cel
limfatic.

la inspecţie se vor umări:

a. pentru patologia sistemului vascular arterial:

1. atitudini specifice precum cele din cadrul stadiilor
evolutive ale arteriopatiei obliterante;
2. modificări din cadrul anevrismului aortei ascendente
(pulsaţii la nivelul marginii drepte a sternului), a crosei
aortei (pulsaţii la nivelul fosei suprasternale), a aortei
abdominale (pulsaţii la nivel abdominal), ȋn coarctaţia de
aortă (pulsaţii la nivelul arterelor intercostale);

http://slidetube.org
38

3. modificări tegumentare precum:

• paloarea şi răcirea segmentului afectat: se ȋntâlnesc ȋn

cazul ischemiei periferice acute;

• cianoza se instalează după câteva ore de evoluţie a

obstrucţiei;
• eritroza coexistă cu răcirea tegumenlor şi reprezintă
diminuarea fluxului arterial ȋn teritoriul afectat.

eritroza ce coexist cu tegumente calde este

caracteristică eritemalgiei şi arteriopatiilor cornice
asociate cu limfangită.
eritroza de la nivel digital sau de la nivelul extremităţii
anterioare a piciorului apare ȋn ischemiile severe.

• cianoza persitentă la nivelul degetelor ne indică o

tromboza distală arterială, cea roşie-vineţie este
caracteristică sindromului de ischemie severă, cea
marmorată, ce se instalează consecutiv expunerii la
temperaturi scăzute realizează livedo reticularis.

http://slidetube.org
39

b. pentru patologia sistemului vascular venos, la

inspecţie vom identifica:
1. steluţe vasculare prezente ȋn trombozele profunde;

2. circulaţie colaterală superficială prezentă ȋn

obstrucţiile venoase ale trunchiurilor principale precum
vena cava superioară, inferioară şi portă:
• circulaţie colaterală tip cavo-cav superior ce apare
consecutiv trombozei, compresiunii sau invadării
neoplazice a venei cave superioare.

• circulaţia colaterală tip cavo-cav inferior ce are

distribuţia la nivelul flancurilor şi apare ȋn

compresiunile realizate de fromaţiuni de la nivelul

abdomenului sau micului bazin;

• circulaţia colaterală tip porto-cav, aspectul

caracteristic fiind cel de „cap de meduză”;

• varicele cutanate sunt dilataţii la nivelul sistemului

venos, iar apariţia lor este favorizată de ortostatism.

acestea se pot clasifica ȋn: simple (aparatul valvular

venos este competent), aparatul valvular venos

http://slidetube.org
40

este incompetent, dar circulaţia venoasă profundă si

colaterală este eficientă şi cu aparat valvular

complet distrus.

3. modificările la nivel tegumentar sunt reprezentate

de:

• eritem şi edem la nivelul unui cordon roşu, cald,

dureros se ȋntâlneşte ȋn tromboflebita superficială;

• cianoza localizată ce se instalează ȋn special ȋn

ortostatism este ȋntâlnită ȋn varice şi tromboflebită
profundă;

• pigmentaţia vineţiu-negricioasă sau maronie apare ȋn

dermita favre şi chasse şi este caracteristică varicelor
complicate cu tromboflebită.

• edemul este localizat „ȋn pelerină” ȋn cazul

compresiunii venei cave superioare, la nivelul membrului
inferior prin compresiunea trunchiului ilio-femural, la
nivelul jumătăţii inferioare a corpului prin compresiunea
venei cave inferioare sau vaselor iliace.

• atrofia cutanată şi ulcerul varicos apar la bolnavii cu

insuficienţă cronică venoasă.
http://slidetube.org
41

c. pentru patologia sistemului limfatic, vom identifica

la inspecţie:
1. prezenţa limfedemului caracterizat prin edem dur,
alb ce nu lasă godeu, cu deformarea extremităţilor

2. prezenţa eriemului şi a căldurii locale ȋn cazul

asocierii limfangitei şi celulitei.

3. modificări de volum ȋn cazul unui limfangiom

cavernos.

4. prezenţa adenopatiei de mari dimensiuni vizibile la

simpla inspecţie.

http://slidetube.org
42

la palpare vom identifica:

a. pentru patologia sistemului vascular arterial,

palaparea va avea drept scop identificarea

temperaturii de la nivel tegumentar, prezenţa sau

absenţa pulsului şi caracterul acestuia, prezenţa

trilurilor la ascultaţie, prezenţa de formaţiuni pulsatile

ce ridică suspiciunea de anevrisme.

b. pentru patologia sistemului vascular venos palparea va

identifica gradul de afectare tegumentar,dar şi a
ţesutului celular subcutanat, prezenţa sau absenţa
edemului şi a dermitei din insuficienţa venoasă cronică,
tonusul venos, dezvoltarea circulaţiei venoase
colaterale, identificarea dilataţiilor venoase (varice),
identificarea unui cordon roşu, dur, ȋnsoţit de edem şi
căldură locală din tromboflebita superficială.

c. pentru patologia sistemului vascular limfatic vom

identifica cordonul roşu, dureros din limfangită,

se vor identifica şi palpa adenopatiile şi se va nota

caracterul acestora.
http://slidetube.org
43

la asculţie
vom identifica pentru patologia arterială prezenţa
suflurilor ce pot fi propagate de la nivelul cordului sau
generate de artere, a trilurilor, iar ȋn patologia venoasă
ascultaţia poate aduce informaţii ȋn cadrul

sindroamelor hiperkinetice (anemii severe)putandu-se

percepe la nivelul jugulalelor un suflu sistolic-diastolic
continuu.

evaluare paraclinică
pentru patologia arterială se vor face următoarele
explorări paraclinice:

1. măsurarea tensiunii arteriale ce se poate efectua ȋn

trei moduri:

• metoda ascultatorie sau metoda korotkow;

• metoda palpatorie riva-rocci;

• metoda oscilometrică.

pentru determinarea tensiunii arteriale se vor utiliza

următoarele aparate:
http://slidetube.org
44

• manometrul cu mercur;

• manometrul aneroid;

• oscilometru pachon.

pentru tensiunea arterială se vor detemina următorii

parametri:

• tensiunea arterială sistolică;

• tensiunea arterială diastolică;

• tensiunea arterială medie;

• tesniunea arterială diferenţială.

2. oscilometria se realizeză prin intermediul

oscilometrului pachon, iar indicele oscilometric variază
astfel:

• 2-2,5 la nivelul gambei, ȋn ½ inferioară;

• 4-5 la nivelul gambei, ȋn ½ superioară;

• 5-6 la nivelul copasei, ȋn ½ inferioară;

• 7-8 la nivelul coapsei, ȋn ½ superioară.

3. reografia analizează debitul circulator de la nivelul

unei anumite regiuni.
http://slidetube.org
45

4. metoda duplex şi echo doppler este o explorare

ultrasonografică ce este alcătuită din echografie ȋn mod
b şi doppler pulsat.

5. echografia şi echo doppler pot identifica modificările

de la nivelul peretelui arterial, dar şi dinamica fluxului
anguin.

6. fotopletismografia este o metodă ce utilizează

radiaţia luminoasă infraroşie pentru a aprecia

vascularizaţia cutanată.

7. termografia cutanată

8. măsurarea transcutanată a presiunii oxigenului

9. explorarea radiologică simplă sau cu substanţă de

contrast (arteriografia)

10. explorarea radioizotopică cu i 131 sau xe 133

injectat intravenos, intraarterial sau cutanat.

http://slidetube.org
46

pentru patologia venoasă

se vor face următoarele explorări:

1. radiografia simplă ce va permite analiza cordului, a

marelor vase, a circulaţiei de la nivel pulmonar, a

fleboliţilor.

2. examenul baritat al esofagului permite identificarea

varicelor esofagiene şi gastrice.

3. flebografia se obţine prin introducerea substanţei de

contrast la nivelul venei corespunzătoare

teritoriului studiat.

4. echografia –cea bidimensională poate evidenţia

trombozele, cea doppler evidenţiază refluxul venos

şi viteza de circulaţie a sângelui.

pentru patologia sitemului limfatice

http://slidetube.org
47

se pot realiza:
• ecografia abdominală şi pelvină pentru identificarea
unor leziuni obstructive reprezentate cel mai frecvent
de neoplasme diverse;

• limfangiografia se realizează prin cateterizarea unui

vas limfatic distal şi injectarea unei substanţe de
contrast;

limfoscintigrafia se realizează prin injectarea unei

substanţe ce conţine tehneţiu marcat radioactiv la

nivelul ţesutului celular subcutanat de la nivelul

extremităţii afectate;

• hemoleucograma;

• electroforeza proteinelor;

• reactanţii de fază acută reprezentaţi de: vsh,

proteina c reactivă, fibrinogen;

• idr la tuberculină;

• elisa sau western blot pentru identificarea virusului

hiv;

• radiografie toracică;
http://slidetube.org
48

• investigaţii serodiagnostice caracteristice etiologiei

suspectate;

• echografie abdominală;

• computer tomograf abdominal;

• puncţie medulară sau ganglionară;

• biopsie ganglionară ȋn momentul ȋn care nu se poate

identifica etiologia prin investigaţiile uzuale.

examene complementare
1. electrocardiograma ce poate identifica modifcări
caracteristice din embolia pulmonară sau

hipertensiunea pulmonară.

2. examenul fundului de ochi ce poate identifca staza

venoasă de la acest nivel.

3. endoscopia digestivă superioară ce poate identifica

varicele esofagiene, gastrice.

4. colonoscopia şi rectosigmoidoscopia ce pot identifica

hemoroizii şi alte dilataţii venoase de la acest nivel.

http://slidetube.org
49

5. laparoscopia ce poate identifica circulaţia venoasă

colaterală de la nivel peritoneal.

6. biopsia venoasă.

http://slidetube.org

http://slidetube.org