Evoluia speciei umane

In privina apariiei omului sunt dou teorii cea a monogenismului (creaionist) i cea a poligenismului(evoluionist). Prima i are radcina in Biblie i spune c omenirea provine de la o singur pereche, a doua teorie spune c omenirea provine de la mai multe perechi de oameni. Deigur dac se primete invtura despre proveniena omului de la maimue, e i firesc s se admit c prefacerea maimuei in om putea avea loc in mai multe locuri de pe pamnt. Deci aceast teorie este un rezultat al concepiei evoluioniste. Ipoteza evoluionist Antropologii au fost mult timp fascinai de calitile aparte ale lui Homo Spiens, cum ar fi limbajul, abiliti tehnice deosebite capacitatea de a emite judeci morale. Pn acum cteva decenii in rndurile antropologilor era foarte surprinztoare aparenta inrudirea omului cu maimuele africane. In 1871, in lucrarea s The Descendent of Man (Descendena omului), C. Darwin a ridicat doi adevrai stlpi de susinere pentru antropologie. Primul se referea la locul unde a aprut pentru prima oar omul, iar al doilea privea felul sau forma evoluiei umane. Veriunea lui Darwin despre modul in care a decurs evoluia omului a dominat antropologia pn acum ctiva ani, cnd s-a dovedit a fi eronat. Darwin susinea c leagnul omenirii este Africa. Dup raionamentul conform cruia in orice regiune a lumii, mamiferele existente sunt strns legate cu toate speciile originare din zona respectiv. De aceea, este foarte probabil ca Africa s fi fost iniial populat de maimue superioare astzi disprute, inrudite strns cu gorila i cimpanzeul; i cum aceste dou specii sunt astzi cele mai apropiate rude ale omului, este mai plauzibil s presupunem c strmoii notri timpurii au trit pe continentul african dect in alt parte. Cea de a doua concluzie expus de Darwin in cartea sus numit este aceea c trsturile distinctive importante ale omului locomoia biped, abilitile tehnice i creierul mrit au aprut in paralel. Aceste creaturi bipede, au dezvoltat un istem social caracterizat prin interaciuni mai intense, ceea ce presupune, aa cum susine Darwin, c posedau un intelect mai evoluat. Cu ct mai inteligeni deveneau oamenii, cu att cretea i complexitatea tehnologic i social a vieii lor, presupunnd in schimb un intelect i mai dezvoltat, i aa, evoluia fiecrei trsturi le alimenta pe celelalte. Aceast ipotez, a evoluiei inlanuite, constituia un foarte limpede scenariu privind originea omului i a devenit fundamental pentru dezvoltarea antropologiei. Trebuie de menionat c prerile lui Darwin nu erau susinute pe deplin nici de contemporanii lui, i nici de svanii care au trit mai trziu. Spre exemplu, naturalistul englez din secolul XIX-lea Alfred Russel Wallace care a dedus i el, independent de Darwin, teoria seleciei naturale a evitat aplicarea acestei teorii in cazul acelor aspecte ale naturii pe care le coniderm un apanaj excluiv al omului. El conidera oamenii prea intelegeni, prea rafinai, prea sofisticai pentru a putea fi produsul unei imple selecii naturale. Vntorii-culegtorii primitivi nu ar fi avut nevoie, din punct de vedere biologic, de aceste caliti, gndea el, astfel inct ele nu ar fi putut s apar ca urmare a aciunii seleciei naturale. El presupunea c trebuie s fi intervenit o putere supranatural pentru a-i face pe oameni att de deosebii. Paleontologul scoian Robert Broom, care a activat in prima jumatte a sec. XX exprimnd convingeri solide asupra caracterului unic al naturii umane, crede c Homo Spiens este produsul final al evoluiei, restul naturii fiind modelat in excluivitate in scopul de al servi. La fel ca i Wallace, Broom cut la originea speciei umane intervenia forelor supranaturale. De fapt, dovezile concrete ale lipsei de valabilitate a ipotezei lui Darwin nu trebuie cutate nici in probele arheologice. Dac aceast ipotez ar fi fost corect, ar trebui s constatm 1

apariia imultan in vestigiile arheologice i in cele foile a dovezilor pentru bipedism, aptitudini tehnologice i expaniune cerebral, dar aceasta nu s-a intmplat. Chiar i numai singura categorie de vestigii preistorice (unelte de piatr) este suficient pentru a demonstra lips de valabilitate a ipotezei. Spre deosebire de oase, care numai rareori ajung s se foilizeze, uneltele de piatr sunt, in principiu, indestructibile. Cea mai mare parte a dovezilor preistorice este astfel reprezentat de ctre aceste unelte, ele fiind indiciile pe baza crora se retraseaz istoria progresului tehnologic de la inceputurile sle. Indiferent care a fost fora evolutiv care a dus la apariia unei maimue bipede, aceasta nu a fost legat de capacitatea de a fabrica i foloi unelte. Concepia cretin despre om In conformitate cu Sf. Tradiie, adevrul despre om poate fi ineles numai prin intermediul Revelaiei despre Dumnezeu. Nu putem fi stisfcui doar de o antropologie descriptiv, pentru fondarea crei ar fi de ajuns dovezile tiinelor contemporane, avem neceitatea de a lmuri insi faptul existenei omului i scoaterea in relief a acelor laturi ale existenei noastre, care nu pot fi reduse la oricare interpretare obiectiv. In Sfnta Scriptur se afirm existena personal a lui Dumnezeu, la fel i crearea omului dup chipul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aceasta inseamn c i omul are o existen personal, cu toate c are o natur creat. Aceasta este prima legtur dintre om i Dumnezeu, care determin insi modusul de viaa a omului i este descris chiar din primele pagini ale Sf. Scripturi. Concepia cretin despre om reiese din aceea c omul este ultima i cea mai de seam dintre creaturile pamnteti, este coroana creaiei. Faptul c omul a fost creat in urma celorlalte fpturi se explic prin inelepciunea planului dumnezeiesc de creaie. Omul fiind aezat ca stpn pe pamnt (Facerea 1,28) ca lociitor al lui Dumnezeu pe pmnt, era i firesc ca s se organizeze mai inti pamntul ca loc de desfurare a vieii omeneti. Iat cum ne vorbete Biblia despre crearea omului. Dumnezeu a creat universul in ase zile. Toate elementele de baz au fost create de Dumnezeu doar prin Cuvnt. In ziua a asea dup ce a creat Dumnezeu fiarele slbatice dup felul lor, i animalele domestice dup felul lor, i toate trtoarele pmntului dup felul lor (Facerea 1,25), a purces la crearea omului. Biblia ne vorbete despre aceasta ca despre un act Dumnezeiesc excluiv i deosebit. Aici nu este vorba despre o nou specie de vieuitoare, ci despre o fiin creia Dumnezeu i d preferin i o deosebete de celelalte vieuitoare ca chipul Sau in lume. i a zis Dumnezeu: S facem pe om dup chipul i dup asemnarea noastr i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Sau; dup chipul Lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i femeie (Facerea 1,16-27). Deci omul a fost creat ca, chipul Lui Dumnezeu, ca imaginea nemijlocit a lui Dumnezeu pe pamnt. Prin cuvntul grecesc eikona (icoan , imagine) traductorii Septuagintei au redat termenul evreiesc tselen cea ce inseamn literalmente: apariie, reprezentan, lociitor, echivalen, identitate, deci atunci cnd se red evreiescul tselen prin chipul Lui Dumnezeu se pierde ceva esenial, cci omul nu este doar chipul lui Dumnezeu el este i reprezentantul, i lociitorul Lui Dumnezeu pe pamnt. Deci menirea omului este s conduc s stapneasc lumea nu ca un vechi pus de sus, ci ca un rege, conductor, care este dator s aduc creaia la scopul final. Caracterul deosebit al crerii omului este caracteristic printr-o aciune specific a Lui Dumnezeu: Atunci lund Domnul Dumnezeu tarn din pamnt, a facut pe om i a suflat in faa lui suflare de via i sa fcut omul fiin vie (Facerea 2,7). Nici una dintre celelalte fiine n-a fost creat nemijlocit de mna lui Dumnezeu. Material pentru creaie a servit tarna pamntului de aici provine i numele primului om Adam (facut din pmnt). Dar aceast rna a fost modelat intr-un act special de insui minile Lui Dumnezeu, Care a mai i suflat in ea suflare de via 2

facndu-l pe om fiin vie. Din vechime pentru evrei suflarea in fa avea o adnc semnificaie imbolic. Aceasta insemnnd transmiterea suflrii, a ceva ce este in cea mai mare msur ceva personal, intim, luntric contiina mea, duhul meu, deci i a eului meu. i dac Sf. Scriptur ne spune c Dumnezeu a suflat in omul creat din pmnt suflarea S personal, aceasta trebuie s insemne c Dumnezeu ia transmis omului anumite caliti, care sunt caracteristice pentru existen Divin. Ca rezultat al acestei transmiteri omul devine fiin vie aa ne spune Biblia. Raionamente pentru primirea concepiei cretine Atunci cnd incercm s ne determinm care din aceste dou preri este adevarat este necesr s apelm i la raiune. Dac am presupune c teoria despre poligenitatea provenienei omului este adevrat, am avea o mulime de tipuri de om. Cineva poate spune c existena diferitor rase adeveresc aceast prere. (In prezent se numr de la 4 la 20 de rase omeneti), dar forma prului a ochilor, culorii pielei nu pot zdruncina unitatea de baz a oamenilor de diferite rase. Prin ce se manifesta aceasta unitate ? 1. Unitatea cercettoric Cu toat deosebirea de ras, cultur, nivel de dezvoltare, exist o unitate deosebit a oamenilor i aceasta se exprim in poibilitatea cunoaterii. Despre unitatea neamului omenesc ne vorbesc i legile dezvoltrii vorbirii. Unul i acelai gnd poate fi exprimat in orice limb. Dar unitatea neamului omenesc se manifest nu numai in viaa intelectual ci i in cea emoional. Bucuria, scrba este exprimata la toate popoarele in acelai fel. 2. Unitatea in sfera vieii estetice Unitatea in viaa estetic este adeverit prin prezenta la toate popoarele a muzicii, picturii, poeziei i celorlaltor forme de activitate creatoare. Alt sfer de activitate uman in care se observ unitatea omenirii i sfera moral. 3. Sfera moral In aceast sfer unitatea omenirii se vdete poate mai mult dect in altele. Coninutul moralei diferitor popoare poate fi diferit, dar poibilitatea de a distinge binele de ru este prezent la toate popoarele. 4. Unitatea omenirii se vede i in sfera religioas Viaa religioas este o caracteristic a omului. Nu este nici un popor, care nu ar tri o via religioas. In secolul XX s-a vorbit despre descoperirea in Indonezia a unui popor care nu avea nici rituri de inmormntare, nici jertfe i nici preoi. Dar peste civa ani s-a dovedit c i acest popor are religia s. Toate cele spuse pna acum ne dau poibilitatea s spunem c concepia apariiei omenirii de la o singur pereche este cea adeart. Acelai lucru l afirm i Revelaia , iar in baza ei Biserica inva c neamul omenesc descinde din unica pereche a primilor oameni Adam i Eva, singuri creai de Dumnezeu nemijlocit. Astfel, omenirea apare in urma binecuvntrii lui Dumnezeu dat protoprinilor inc in rai : Fii rodnici i v inmulii i umplei pmntul i-l stpnii (Facerea 1,28).

Comunicarea eficient
O discuie asupra condiiilor de eficien a comunicrii trebuie s aib in vedere ansamblul elementelor componente ale actului comunicaional (emitor, receptor, cod, mesaj, canal de comunicare feed-back). Este imperativ preocuparea pentru analiza condiiilor care fac posibil o comunicare ideal", adic o comunicare cu ct mai puin pierdere de informaie i cu satisfacie deplin pentru parteneri . 1) O prim categorie de exigene ale eficientizrii comunicam se refer la calitatea mesajului transmisi, intr-o relaie de comunicare are loc un schimb (transfer) de informaie. Aceste informaii constituie ceea ce numim mesajul actului comunicativ. Exigena cere, in acest caz, ca mesajul receptat s fie identic cu (sau cel puin foarte apropiat de) mesajul pe care a fost intentet prin comunicarea produs. Dac lucrurile nu se petrec astfel, atunci inseamn c fiecare vorbete despre altceva, iar comunicarea dorit rmne doar o iluzie. Platon a vorbit despre un dialog al surzilor" intr-unul din dialogurile sale, in situaia in care fiecare participant la relaia dialogic inelege altceva i argumenteaz in funcie de acest ineles. Cauzele care determin distorsionarea mesajului de la emitor la receptor sunt multiple, diversificate, i mare parte dintre ele se regsesc in seciunea destinat blocajelor comunicrii didactice (natura autoritii, natura relaiilor valorice, ambiguitatea limbajului, utilizarea procedurilor retorice, incapacitatea distingerii intre sensul propriu i sensul figurat etc.). Emitorul trebuie s in seama de: Imaginea pe care i-a format-o asupra auditoriului- trebuie s fie ct mai apropiat de realitate, deoarece numai o bun cunoatere a acelora in faa crora vorbeti i d posibilitatea construirii discursului adaptat la cerinele auditoriului. Crearea unei imagini adecvate este rezultatul experienei ceea ce permite evaluarea exact a valorilor pe care acetia le accept, a credinelor pe care le au, a atitudinilor sau prejudecilor cu care pot intmpin o intervenie. In raport cu imaginea pe care emittorul o are despre auditor -el i va alege instrumentele necesare construirii discursului : limbajul potrivit, tehnicile discursive cele mai profitabile, tipurile de argumente cele mai puternice in situaia dat. Imaginea neadecvat cu privire la auditor poate compromite comunicarea in ansamblul su. Cu fiecare dintre aceste disonane se produce o distorsiune, un blocaj pe linia asumrii i receptrii mesajului. Limbajul in care este formulat un mesaj trebuie s poat fi receptat cu uurin i ineles. Claritatea mesajului se poate obine numai in condiiile in care sensurile termenilor sunt precise i sunt asumate. A fi clar in exprimare inseamn, in primul rnd, dezvluirea explicit a inelesurilor, fie printr-o procedur logico-semantic (definiia), fie prin plasarea termenilor in contexte care precizeaz mai bine sensurile. Atunci cnd termenii utilizai sunt noi pentru auditoriu, sarcina emitorului este de a-i defini in mod clar i distinct. Numai astfel receptotul i insuete exact terminologia de specialitate, nemaifiind nevoie de corecii ulterioare. Definirea termenilor inc de la prima lor introducere in expunere, folosirea unui limbaj clar, nuanat, lipsit de ambiguiti, dar i de obscuriti reprezint exigene majore ale unei comunicri eficiente. Efefecul persuasiunii depinde de fora i tria argumentelor. In mod cert, receptorul este interesat de comunicare nu numai ca mesajul s fie recepionat corect, conform inteniilor sale, dar i cu fora cu care un astfel de mesaj acioneaz asupra receptorului. Fora unei comunicri se evalueaz prin impactul pe care comunicarea l are asupra auditoriului, prin consecinele practice pe care un asemenea impact le genereaz la receptor. Eefectul une persuasiuni depinde de fora i tria argumentelor. Pentru a-i asigura persuadarea, receptorul trebuie s fac apel a ceea ce-l impresioneaz mai mult pe receptor. Argumentele aduse in faa auditoriului trebuie s aib o raionalitate evident i, in acelai timp, s fie credibile, s fie in acord cu ceea ce interlocutorii tiu deja. Prezentarea intemeierilor de ordin raional ale

unei idei i susinerea lor intr-o manier adecvat genereaz convingerea c ideea respectiv este just. Pe aceast baz, receptorul ader la ea, o integreaz in sistemul cognitiv i o promoveaz ulterior. Adeziunea auditoriului la argumentele unui mesaj este influenat - pozitiv sau negativ de gradul de credibilitate al oratorului. Credibilitatea este mai mult o atitudine subiectiv a unui ter , ce are ca obiect acceptarea sau respingerea unui individ, a unei teze, a unei situaii. Dup Kant, credibilitatea este subiectiv suficient pentru ca individul s desfoare o aciune, s-i asume o atitudine sau s exteriorizeze un sentiment, dar, din punct de vedere obiectiv, ea nu este suficient pentru astfel de iniiative. Credibilitatea ca imagine pe care i-o formeaz receptorul sau cel care susine o argumentare este determinat de urmtorii factori : competena sursei in domeniul pe care l abordeaz; gradul de incredere pe care l inspir sursa (chiar de la prima intlnire, unii oameni inspir mai mult incredere, alii mai puin); modalitatea de expunere a argumentelor; reputaia de care se bucur oratorul in rndul publicului; impresia de sinceritate pe care o creeaz sursa; gradul in care receptorul identific din mesaj similitudinea cu propriul su sistem de valori (sunt mai credibile acele argumente care nu contrazic valorile pe care receptorul le preuiete i le promoveaz prin conduita sa); organizarea logic a mesajului. 2) In comunicare, important este nu numai ce comunic receptorul, ci i modul in care o face Forma in care se constituie discursul receptorului, arta lui de a susine in modul cel mai atractiv idei; pe care le expune reprezint modaliti importante de a spori eficiena comunicrii in indeplinirea obiectivelor actului educaional. Expresivitatea vorbirii este necesar tuturor celor care se exprim in public. Dar ea este un imperativ categoric al receptorului, pentru simplul motiv c, in raport receptorul i in contiina acestora, el reprezint un model. O vorbire expresiv este aceea in care exist o concordan intre expresiile utilizate i tonalitatea afectiv-atitudinal a mesajului. Expresivitatea comunicrii e inainte de toate o problem de limbaj verbal. A fi expresiv inseamn a alege cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima sentimentele pe care vrei s le transmii Expresivitatea vorbirii nu ine numai de dimensiunea limbajului verbal, intruct unele elemente care aparin de paralimbaj intervin pentru a amplifica sau, dimpotriv, a diminua aceast expresivitate. Este vorba despre ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, frazare, dicie, conturul melodic al vorbirii. Impactul acestor elemente paralingvistice este foarte puternic. Felul in care e pronunat un cuvnt i poate conferi acestuia mai multe inelesuri. Tonul este o component important a limbajului paraverbal, care poate fi un adevrat comutator de sens. Un ton grav al receptorului l conduce pe elev la concluzia c ideile vehiculate sunt foarte importante, eseniale pentru un demers cognitiv sau pentru unul atitudinal; in schimb, un ton ironic l va determina pe elev s fie mai atent la chestiuni de nuan, de finee, de subtext, in general la ceea ce nu este spus in mod direct. Dac intonaia trebuie s fie moderat, dar precis, absena expresivitii intonaiei face ca spusele noastre s fie fr relief, metalice, liniare, monotone, greu de perceput i de ineles. Accentul este cel care semnalizeaz receptorului (auditoriului) ceea ce e esenial intr-o comunicare. Este la indemna oricui s constate c, in orice comuincare, nu tot ceea ce spune oratorul are aceeai importan pentru inelegerea temei. Unele aspecte sunt mai importante, altele mai puin importante. Primele constituie articulaiile nodale ale temei, cele din urm tirzeala" pe care se construiete din punct de vedere discursiv tema. Or, din perspectiva 5

performanei unui discurs, datori oratorului este aceea de a indica auditoriului ceea ce e esenial in discursul su in raport cu ceea ce mai puin important. Unul dintre instrumentele cu care oratorul face acest lucru (pe lng indicare direct, verbal) este i accentul. in cazul comunicrii didactice, rolul receptorului este nu numai de a atrage atenia elevului asupra deosebirii dintre esenial i neesenial, ci i de a-i forma deprinderi de sesiza el insui aceste distincii intr-un text. i celelalte elemente ce in de paraverbal - pauzele, debitul verbal, frazarea, dicia, conturi melodic al vorbirii - sunt importante pentru expresivitatea comunicrii i contribuie la transmitere exact a sensurilor i semnificaiilor. Un ton ridicat, rstit, ca i o vorbire neingrijit, mormit, neelegant sunt, de asemenea duntoare comunicrii didactice. Expresivitatea comunicrii este influenat i de elementele limbajului nonverbal utilizat. inuta fizic, expresivitatea feei, gesticulaia receptorului pot strni reverberaii intelectuale sai afective elevilor. Mimica feei i gesturile minii acompaniaz limbajul verbal, intregind sau prelungim semnificaiile cuvintelor. i s nu uitm c, uneori, componentele nonverbale pot comunica mai multe informaii asculttorilor dect vorbirea. Acest lucru este evident atunci cnd sensul mesajului verbal intr i conflict cu cel nonverbal i paraverbal. Unele reguli ale dezbaterii sunt relativ simple, altele sunt mai complicate. Anumite reguli in de acordul intre parteneri (nu putem declana o dezbatere dac nu suntem de acord mcar asupra unor chestiuni elementare: tema dezbaterii, forma ei, natura argumentelor), altele in de libertatea de aciune discursiv (intr-o dezbatere, in principiu, libertatea ar trebui s fie maximal: toi sunt liberi s-i critice in mod intemeiat pe toi ceilali), unele reguli au in vedere argumentele utilizate (argumentele trebuie s fie adevrate, credibile), altele se refer la tehnicile de raionare utilizate in timpul dezbaterilor (trebuie s uzm numai de raionamente corecte, altfel cdem in sofisme), dup cum nu puine sunt regulile care vizeaz acurateea limbajului folosit intr-o dezbatere (limbajul trebuie s fie accesibil, s nu fie vag sau obscur). La toate acestea am putea aduga faptul c receptorul trebuie educat astfel inct s urmreasc enunul, s asculte partenerul de dialog, s apeleze la elemente ajuttoare din context pentru a inelege anumite cuvinte, s formuleze replici in legtur cu tema discuiei, s pun intrebri, s favorizeze reelele optime de comunicare. Eficiena comunicrii depinde i de implicarea personal, de nevoia lui de cunoatere. 3) O comunicare eficient nu poate exista in absena feed-back-ului. Termenul feedback, mprumutat din vocabularul ciberneticii, inseamn informaie de revenire, verbal sau nonverbal, care permite emitorului s tie dac mesajul su a fost primit i cum a fost acesta receptat i ineles. In cvasimajoritatea formelor de comunicare, celui care propune un discurs nu i este indiferent dac discursul su a fost receptat intocmai sau, dimpotriv, deformat. Din acest motiv, el este interesat s tie reacia auditoriului la continutul su informational, reacie din care, de cele mai multe ori, ne dm seama cu destul exactitate dac discufsul a fost receptat in inteniile sale iniiale sau nu. Cu att mai mult, comunicarea de tip educaional se prezint ca o interaciune in care au loc schimburi informaionale i socioafective permanente, iar rolurile de emitor i receptor sunt jucate alternativ de profesor i elevi. Aici, relaia de aferentaie invers este mai mult dect necesar, deoarece, in funcie de modul in care elevul a receptat i ineles mesajul i in funcie de prerea pe care receptorul o are despre aceast inelegere, se regleaz i se reorienteaz actul comunicrii . Exist patru funcii ale feed-back-ului: a) funcia de control al inelegerii, al receptrii in bune condiii a mesajelor; b) funcia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultile intmpinate sau la alte evenimente ce presupun o modificare a coninutului sau a formei; 6

c) funcia de reglare social prin flexibilitatea rolurilor i a funciilor indeplinite de diferii actori, in msur s faciliteze inelegerea punctului de vedere al celuilalt i s ajute invarea social; d) funcia rocioafectiv: existena feed-back-ului determin creterea sentimentelor de siguran i de satisfacie ale interlocutorilor, creterea motivaiei i acceptarea situaiei de comunicare.

Forme de organizare. Grupul

Grupul- este un ansamblu restrns de persoane, orientate spre realizarea unei sarcini comune (impuse sau adoptate). Inc din antichitate omul a avut nevoie de siguran, de ocrotire, de tovrie (vezi grupul atunci cnd mergeau la vntoare sau la cultivarea pmntului, atunci cnd se aprau de dumani) pentru c omul devine om numai intrnd in relaii cu alii. Grupul nu e o sum, o colecie de indivizi adunai intmpltor ci o structur social inchegat, o colectivitate determinat de idealuri, sarcini, preocupri comune. Grupul are o evoluie proprie, parcurge o isorie personal: se nate, se dezvolt, evolueaz, crete, stagneaz i dispare.
Conceptele de grup i de echip nu sunt sinonime. Scopul pentru care sunt constituite, structura lor i modul de funcionare ne permit s apreciem c, in timp ce toate echipele pot fi privite ca grupuri, nu toate grupurile sunt echipe. Un grup poate fi considerat echip numai dac membrii si se ajut intre ei, pentru a indeplini obiectivele organizaiei. Cercetrile se efectueaz in echipe, deoarece: ele sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesit opinii i cunotine diferite; reprezint un excelent mediu de invare; sunt mult mai orientate ctre obiective dect organizaia, in ansamblul su, i i stabilesc mult mai uor o viziune i un scop propriu; valorific mai bine resursele fiecrui membru; sunt mai flexibile dect grupurile organizaionale pentru c pot fi mult mai uor formate, dizolvate, reorganizate, redimensionate; cultiv loialitatea i funcioneaz pe principiul toi pentru unul i unul pentru toi. favorizeaz delegarea de responsabiliti pentru c ofer garania de a controla comportamentul membrilor si, prin norme proprii.

Caracteristicile grupului social Intercunoaterea membrilor Sentimentul de apartenen la grup Intre membrii grupului exist interaciuni Existena unor caracteristici comune ( valori,credine, aspiraii, obinuine ) Existena unor interese comune i a unui scop comun

Clasificarea grupurilor a) Dup mrime : - grupuri mici (familia , un grup de prieteni , colegii de coal ) 2-10 membri Grupurile mici - sunt formate dintr-un numr restrns de membri, intre care exist relaii directe, fa in fa (spre deosebire de grupurile mari, ai cror membrii, practic, nu-i 7

pot cunoate pe toi ceilali); funcionarea grupului mic presupune un sistem bine precizat de statute i roluri, norme i reguli recunoscute i acceptate de toi, relaiile fiind caracterizate prin durat i evoluie in timp - grupuri medii (clasa de elevi , grupa de studeni ) 25 30 -40 de membri - grupuri mari ( partidele politice ) sute de membri Grupurile mari - popoare, clase sociale, etnii se caracterizeaz prin relaii sociale stabile, dispun de un instrument de comunicare (limba), au o durat mare in timp, iar rezultatele activitii comune se obiectiveaz in cultura material i spiritual. Ele constituie obiect de studiu pentru sociologie. b) Dup modalitatea de constituire : - grupuri spontane ( constituite pentru o perioad scurt , determinat de timp , pentru atingerea unui scop imediat ) - instituionale ( de durat , au caracter permanent , scopuri i obiective clar precizate pe termen lung ) c) Dup tipul de normativitate existent in cadrul grupului pot fi intlnite: - grupuri formale (relaiile in cadrul grupului sunt oficiale , regulile sunt stricte i sunt instituite i reglementate juridic)- grupurile instituionalizate Grupuri formale, caracterizate prin relaii instituionalizate (prescrise prin modul de organizare al grupului), interaciunile membrilor fiind guvernate de un numr mare de reguli. Grupurile organizaionale, indiferent de mrimea lor, sunt formale, pentru c relaiile dintre membri se stabilesc pe baza statusului organizaional, a poziiei i funciei fiecrui individ; - grupuri informale (relaiile in cadrul grupului sunt neoficiale , neinstituionalizate grupul se conduce dup reguli nescrise ) grupurile de prieteni Grupurile informale se constituie paralel sau in afara grupurilor formale, adeziunea sau apartenena la grup i relaiile interpersonale au un caracter spontan, bazat pe afiniti, interese comune, simpatie; d. Dup gradul de organizare : - grupuri organizate (au o structur bine definit i sunt caracterizate de existena mecanismelor de decizie colectiv )- sindicatul - grupuri semiorganizate ( reprezentate de o colectivitate care exprim interesele altora) un grup de profesori care reprezint interesele elevilor intr-o situaie dat sau un grup de prini care i reprezint copii Dup criteriul tipului de relaii existente intre membri distingem: Grupuri primare - in care exist posibilitatea ca fiecare membru s-i cunoasc pe ceilali, s interacioneze i s comunice cu fiecare in mod direct. Grupurile secundare au, de regul, un numr mai mare de membri i sunt compuse din subgrupuri primare; membrii lor se cunosc mai mult sau mai puin, iar relaiile fiecruia cu ceilali sunt preponderent indirecte; din acest punct de vedere majoritatea grupurilor organizaionale sunt secundare (ex. angajaii unei firme de mrime mijlocie sau mare).

e)

Alte tipuri de grupuri: I GRUPUL DE REFERIN Este grupul spre care individul aspir sau la care se raporteaz (elevul la student , elevul la artiti , elevul la sportivi , elevul la profesor ) Este grupul din care nu facem parte , dei lum ca reper valorile, normele i simbolurile acestuia Are un rol esenial in socializarea anticipativ deoarece avem tendina de a imita valorile , atitudinile i comportamentul membrilor grupului de referin Din rndul grupurilor de referin cei mai muli tineri i selecteaz idolii Dorina prea puternic de a face parte dintr-un anumit grup de referin poate , in unele cazuri , genera frustrri , insatisfacii i stri de disconfort fa de grupul actual ( nivelul de aspiraie prea inalt in raport cu posibilitile noastre II GRUPUL DE APARTENEN Este grupul la care individul este membru (familia de origine , clasa de elevi , comunitatea religioas ) Influeneaz modul de a gndi , simi i aciona III GRUPUL DESCHIS Este grupul la care accesul indivizilor din alte grupuri este juridic posibil ( partidele politice ) Membrii grupului deschis au un puternic sentiment de loialitate i adesea manifest ostilitate fa de membrii outgroup-urilor (grupurile inchise ) IV GRUPUL INCHIS Este grupul in care accesul este interzis altor membrii din alte grupuri ( castele , ordinele , clasele de elevi , grupul rockerilor , grupul hiphoperilor etc.) Aceste grupuri sunt exclusiviste , ermetice VII GRUPUL PERMANENT Este grupul a crui existen nu este legat de o epoc sau perioad a vieii (comunitile religioase ) VIII GRUPUL TEMPORAR Este grupul a crui existen are loc in fenomene conjuncturale sau istorice (militanii pentru protecia mediului , animalelor , drepturilor omului etc.) Se mai numesc i grupuri de presiune Se constituie pentru a atinge unele scopuri colective ( drepturi politice , libertate , egalitate de anse ) Se formeaz pentru a influena deciziile politice Au scopuri colective(interese materiale sau ideologice ) i exercit presiuni sub diferite forme : declaraii de pres , maruri i mitinguri asupra autoritii de stat . Evoluia grupurilor Acceptare reciproc Comunicare i decizie Motivaie i productivitate Control i organizare 9

Acceptare reciproc: la inceput membrii grupului manifest neincredere reciproc i team de nepotrivire, se comport conformist, rezervat, ritualizat (folosesc formule de politee distante, pun intrebri puine, abordeaz teme neutre, discut relativ puin). Problemele specifice acestei etape sunt cele legate de simpatie / antipatie i instituirea raporturilor de putere / dependen, de incercrile unora de a se impune i de a dobndi o poziie privilegiat, de dominare a celorlali. Comunicare i decizie: odat clarificate raporturile, incepe o etap de comunicri deschise, indivizii i exprim tririle; se stabilesc reguli de conduit, strategii de decizie i rezolvare de probleme; capt o importan tot mai mare consensul i apar sentimentele de apartenen i solidaritate. Motivaie i productivitate: depirea celei de-a doua faze creeaz satisfacie legat de participarea la grup, membrii se simt implicai in activitatea grupului, coopereaz i acest lucru duce la creterea productivitii in cadrul activitii comune. Control i organizare: grupul a ajuns intr-o etap matur a existenei sale, cnd munca este mprit prin consens i considerarea competenelor individuale; organizarea grupului este flexibil i adaptabil la schimbare.
Increderea i eficiena echipelor Probabil c elementul cel mai important al unei echipe eficiente este increderea. Increderea reprezint credina in seriozitatea, capacitatea i integritatea celuilalt semen. Nu putem vorbi despre echipe eficiente dac membrii acestora nu au incredere unul in altul, in liderii lor, in managementul organizaiei. Statisticile evideniaz, tot mai des, o tendin de reducere a increderii colaboratorilor fa de manageri. Pentru a inltura aceast tendin i pentru a dezvolta increderea in interiorul echipelor, managerii trebuie s respecte cteva reguli de baz: s comunice des cu membrii echipei. Informarea membrilor in legtur cu noutile din organizaie, explicarea motivelor pentru care au fost luate anumite decizii, mprtirea informaiilor despre aciunile organizaiei constituie cerine fundamentale pe care managerii trebuie s le respecte atunci cnd comunic cu membrii echipei. s manifeste respect pentru membrii echipei. Managerii trebuie s demonstreze membrilor echipei c sunt foarte apreciai. Ei i demonstreaz respectul fa de echip prin delegarea de sarcini, prin scultarea atent a feedback-ului care vine din partea echipei, prin intreprinderea unor aciuni adecvate pe baza acestui feedback. s fie coreci fa de echip. Membrii echipei trebuie s primeasc acele recompense pe care le merit. Pentru aceasta, managerii trebuie s evalueze in mod corect performanele i s aloce in mod echitabil recompensele. Favoritismele determin neincredere i resentimente. s fie consecveni in aciunile lor. Membrii echipei trebuie, de regul, s previzioneze deciziile, comportamentele, reaciile managerilor. In plus, managerii trebuie s-i indeplineasc angajamentele pe care le-au luat in faa membrilor echipei. In caz contrar, ei nu se pot bucura de incredere in rndul echipei. s demonstreze competen. Membrii echipei manifest incredere in managerii pe care i percep ca fiind competeni, capabili

10

Etapele dezvoltrii fiinei umane

Este cert c micuul neastmprat i cu gndul la joac din clasa I nu mai face echip cu savantul iscoditor dintr-a IV-a, deja pus in faa unor serioase concursuri colare. Dar eticheta i cuprinde inc pe amndoi: vrsta colar mic. La fel i mai departe: liceanul zgomotos, rebel i fr griji vocaionale dintr-a IX-a i cel meditativ i frmntat de opiuni majore din clasa a XII-a. Sunt liceeni i unul i cellalt, sunt evident i adolesceni, dar psihologic prezint alte universuri. Prin urmare, pe criteriul utilitii practice, pot deveni operante trei delimitri in cadrul vrstelor colare: elevii intre 9-12 ani, cei intre 12-15 ani i etapa 16-18 ani. Pentru prezentarea fiecrui nivel este util schema clasic de caracterizare, care se oprete la prezentarea dezvoltrii fizice, socio-morale, afective i cognitive. Etapa de vrst 9-12 ani Din perspectiva stadialitilor clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg), etapa amintit prezint urmtoarele incadrri: Stadiul dezvoltrii psihosociale: hrnicie i inferioritate. Este important de oferit copiilor o activitate constructiv, limitnd comparaie intre cei buni i cei mai slabi la invtur. Stadiul dezvoltrii cognitive: operaii concrete ale gndirii i inceputul operaiilor formale. In clasele mai mari, unii copii pot fi capabili s lucreze cu abstractul iar cei mai muli dintre ei au nevoie de generalizri pornind de la experiene concrete. Stadiul dezvoltrii morale: tranziie de la moralitatea constrngerii la moralitatea cooperrii, de la preconvenional la convenional. Acum are loc perceperea regulilor drept inelegeri mutuale dar, pe de alt parte, supunerea la regulile oficiale se face din respect fa de autoriti sau pentru impresionarea celorlali. Caracteristici fizice. Un puseu de cretere apare acum la majoritatea fetelor i incepe la o parte dintre biei. In medie, fetele de 10-14 ani sunt mai inalte i mai grele dect bieii de aceeai vrst. Fetele triesc acest puseu de cretere cu doi ani mai devreme. Unele incep la 9 ani i jumtate, dar media de vrst este 10 ani i jumtate. Acest decalaj intre sexe poate crea sentimente de frustrare pentru ambele categorii. Imaginea de sine a unui biat de clasa a IV-a sau a V-a ar putea avea de suferit dac in clas exist o fat mai dezvoltat care s l intreac la toate sporturile. De asemenea, i fetele respective ar putea resimi o vin sau doar o confuzie privind superioritatea ei fizic fa de biei. Dac observai c elevii sunt perturbai de problema creterii brute (sau a lipsei ei), incercai s-i facei s accepte situaia explicndu-le lucrurile ce se vor intmpla in viitor din acest punct de vedere. Pe msur ce copiii se apropie de pubertate, interesul i curiozitatea asupra problemelor sexuale sunt aproape universale, mai ales in rndul fetelor. Vrsta medie a pubertii pentru fetele din Romnia este de 11 ani i trei luni, cu variaii, intre 8 i 18 ani. Pentru biei, aceast vrst este de 12 ani i 10 luni, cu variaii intre 10 i 18 ani. intruct maturizarea sexual implic profunde modificri biologice i psihologice, copiii devin curioi. Pare evident c este de ateptat s oferii rspunsuri precise i neemoionale la intrebrile despre sex i sexualitate ale copiilor Coordonarea motorie fin este foarte bun la aceast vrst. De aceea, manipularea obiectelor mici este uoar i distractiv. Activitile artistice au i ele succes. A incuraja participarea activ la desen, pictur, modelism, ceramic i alte activiti de acest fel este un mod excelent de a capitaliza noile activiti de manipulare a elevilor. Ideal, astfel de activiti ar trebui s fie centrate pe originalitate i creativitate. 11

Caracteristici socio-morale. Acum, copiii devin mai selectivi in alegerea prietenilor. Prezint o tendin de a avea cel mai bun prieten mai mult sau mai puin stabil i pot de asemenea s i fixeze un inamic semistabil. Trebuie s v reamintii c la aceast vrst activeaz moralitatea constrngerii: copiilor le vine greu s ineleag de ce i cum trebuie adaptate regulile la diferite situaii. Dac vei mpri clasa in echipe, vei fi surprins de rivalitatea survenit spontan. Una dintre soluii este s le reamintii, prin atitudinea dumneavoastr, c totui nu sunt in arena gladiatorilor i s schimbai frecvent componena echipelor. Certurile sunt foarte frecvente la aceast vrst, fiind prezent mai ales rfuiala verbal. Bieii ins pot ajunge la trnt i pumni. Certurile ocazionale sunt de ateptat, dar dac anumii copii par implicai intr-o rfuial de durat, cu episoade aproape zilnice, va trebui s intervenii. Spre sfritul etapei, grupul de elevi devine puternic i incepe s i inlocuiasc pe aduli ca surs major de standarde comportamentale i de recunoatere a performanelor. in primii ani de coal profesorii i prinii sunt cei care stabilesc standardele de conduit, iar cei mai muli copii incearc s le respecte. La sfritul ciclului elementar ins, copiii pot fi mai doritori s i impresioneze prietenii dect s-l asculte sau s-l mulumeasc pe invtor sau pe profesor. Din pcate, unii elevi pot incerca s i impresioneze colegii prin sfidarea sau ignorarea profesorului. Pe msur ce grupurile de egali devin mai importante, unii copii se organizeaz in gti mai mult sau mai puin exclusive - doar fete sau doar biei. in general, aceste grupuri sunt mai active in afara colii. in mod ocazional, o btlie intre dou grupuri poate duce chiar la rzboaie in clas (de exemplu sub forma schimbului de insulte). Caracteristici afective. Tradiional, etapa de vrst analizat este privit ca fiind una a echilibrului afectiv prin raportare la etapele cu dominant afectiv cert (primul an de via, debutul precolaritii, adolescena). Dou probleme rein ins atenia: delincvena juvenil i tulburrile comportamentale. In ambele cazuri, este implicat problematica afectiv. Frustrarea, provocat a copil de diferena dintre codul grupului i regulile adulilor i pot conduce pe cei cu o constelaie afectiv aparte (antagonism, lipsa increderii in sine, relaionare social dificil, motivaie colar redus) spre inclcarea normelor. Aceti copii par a cuta satisfacie i recunoatere in alt cadru dect cel colar. In ceea ce privete tulburrile comportamentale, ele ating acum, ca frecven, puncte de maxim. Conform statisticilor americane, spre exemplu, pentru copiii cu vrste cuprinse intre 9 i 15 ani se atinge, comparativ cu alte etape, apogeul solicitrilor prerii specialistului psiholog sau psihiatru. Mai precis, in aceast perioad exist dou puncte de maxim privind aceste solicitri, unul intre 9 i 10 ani, altul intre 14 i 15 ani. Acum, tulburrile de comportament sunt de dou ori mai numeroase in rndul bieilor. intre cele dou sexe exist un decalaj de un an privind anii rebeli : pentru biei incidena maxim este intre 9-14 ani, iar pentru fete intre 10 i 15 ani. Caracteristici cognitive. in cadrul acestei etape de via incep s se contureze diferenele in baza variabilei sex la nivelul unor abiliti speciale i al randamentului colar. Fetele pot prezenta performane superioare in ceea ce privete fluena verbal, ortografia, citirea i calculul matematic. Bieii obin scoruri mari la raionamentul matematic, orientare spaial i soluionarea problemelor de descoperire. Acum pot aprea diferene i in ceea ce privete erorile tipice. Bieii sunt mai inclinai s fac erori de rezolvare, in timp ce fetele pot cdea in capcana erorilor de interpretare, dat fiind natura asociaiilor - dincolo de textul problemei - pe care le fac. Cunoaterea acestor particulariti i stimularea compensatorie, pot reduce diferenele dintre biei i fete. Deoarece fetele atrag mai degrab un sistem hiperprotectiv din partea prinilor i pentru c ele au, mai mult dect bieii, tendina de a se 12

identifica cu persoanele care le dirijeaz (mama, invtoarea), se constat c au dificulti mai mari in a-i dezvolta autonomia i independena cognitiv. Etapa de vrst 12-15 ani Stadiul dezvoltrii psihosociale: identitate i confuzia rolurilor sociale. Independena crescnd duce la primele gnduri privind identitatea. Preocuparea fa de prezentarea de sine i rolurile de sex este mai mare dect cea pentru orientarea vocaional. Stadiul dezvoltrii cognitive : debutul operaiilor formale. Crete abilitatea de analiz mental, de testare deductiv a ipotezelor. Stadiul dezvoltrii morale : tranziia ctre moralitatea cooperrii. Crete posibilitatea de a gndi regulile drept inelegeri mutuale flexibile. Regulile oficiale sunt inc ascultate din respect fa de autoritate sau din dorina de a-i impresiona pe ceilali. Caracteristici fizice. Cele mai multe dintre fete i incheie puseul de cretere la inceputul acestei perioade. in cazul bieilor ins, acesta nu se incheie inainte de 14-15 ani. Este, plastic vorbind, etapa hainelor venic mici. Este interesant de semnalat fenomenul diferenelor intre copiii de aceeai vrst, dar care prezint fie o precocitate pubertar, fie o form tardiv de manifestare a acesteia. Cercetrile care au urmrit fenomenul prezint o serie de rezultate interesante: bieii cu dezvoltare precoce atrag o atitudine favo rabil din partea adulilor, cea ce le stimuleaz i le intrete increderea in sine. Bieii cu debut pubertar tardiv sunt preocupai s ctige atenia adulilor, sunt energici i exuberani. Fetele cu pubertate precoce sunt fie impopulare, fie tind s ocupe o poziie de lider, in funcie de situaia social. Sunt ins lipsite de echilibru. Fetele cu pubertate tardiv sunt percepute ca fiind de incredere, populare, demne de a fi alese drept lideri. in aceeai clas diferenele pot fi destul de mari, astfel inct intre o fat cu pubertate precoce i un biat cu dezvoltare tardiv s fie o diferen ca de la o mam la fiul su. Caracteristici socio-morale. Regulile grupului devin sursa general a regulilor de comportament. Dezvoltarea unui cod comportamental specific trebuie vzut ca o tentativ de ctigare a independenei, obligatorie statutului de adult i care merit incurajat. Este util ca educatorul s-i antreneze pe elevi intr-un proces de coparticipare la stabilirea normelor orei, clasei, activitilor comune din timpul liber. Oricum, impunerea unor norme exterioare lor nu mai are anse de izbnd. Dorina de conformare la normele vrstei atinge acum un apogeu. Este paradoxul pe care l gzduiete aceast etap, dat fiind i gradul ridicat al nonconformrii fa de adult. Conformismul la normele grupului mbrac forme diverse, de la mbrcminte i pn la jargonul verbal sau gestual. Aceast caracteristic i poate face pe preadolesceni extrem de viruleni in raportarea la cei aflai, sau considerai, a fi pe poziii minoritare. Devine dificil meninerea eficienei activitii i chiar a limitelor bunului sim intr-o interaciune de grup. Dezbaterile, chiar pe teme propuse de ei, pot degenera fie in zeflemea funcional (btaia de joc, de dragul aciunii in sine), fie in cea anti-persoan sau grup. Pentru a evita astfel de situaii se pot face dezbateri pe baza opiniei lor exprimat in scris i cu caracter anonim. Prioritatea interveniei profesorului in acest plan este intermedierea relaiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate in societate. Rostul unui astfel de demers vizeaz clarificrile preliminare necesare oricrei persoane care se afl in postura de a-i cristaliza sistemul axiologic propriu. In ciuda aparenelor, la aceast vrst elevii sunt preocupai foarte mult de ceea ce gndesc ceilali despre ei. Prieteniile, dar i suprrile i certurile sunt mai intense i cu urmri mai profunde. Profesorul nu mai dirijeaz interaciunile sociale din clas, dar poate funciona ca observator i beneficiar al acestora

13

Caracteristici afective. Unii adolesceni pot tri ceea ce se numete generic cercetarea tiinific a vrstei tinereii, fiind furtun i stres. Fie c sunt stri depresive sau de confuzie i anxietate, este cert c perioada nu este una a pcii i calmului. Ca atare, numeroase cercetri au incercat s stabileasc intinderea i profunzimea acestui posibil fenomen de bulversare psihic. Concluziile unor investigaii independente una de alta au indicat faptul c, in realitate, trirea acestei vrste este mai puin alarmant dect stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiecilor au probat un traseu evolutiv in limitele crizelor normale ale vrstei - fa de problematica sexualitii, a raporturilor cu prinii sau cu vrstnicii -, tar perturbri sau tumult emoional. Raportul celor ce reclam probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de 1 la 5 subieci investigai. Dar, este mai ales cazul acelor adolesceni ale cror probleme s-au manifestat inc din copilrie. Impulsivitatea, necenzurat inc suficient de autoinhibiiile impuse de normele sociale, poate fi la originea fenomenelor de vandalism cu care coala incepe s se confrunte intr-o msur tot mai mare. Activitile centrate pe interesele reale ale vrstei, iniiate de educatori pentru valorificarea timpului colar sau al celui liber al elevilor poate fi un factor de prevenire. Cheia reuitei unui astfel de demers este excluderea formalismului i a poziiei autoritare, dorina real a educatorului de a afla ce stimuleaz acum impulsivitatea, precum i tactul relaional, atitudini ce sunt percepute i apreciate de elevi. Caracteristici cognitive. in aceast perioad incepe s se consolideze gndirea logic, formal. Unii elevi sunt mai rapizi in aceast achiziie dect alii. Dar nu este obligatoriu ca aceast capacitate, o dat format, s fie totdeauna urmat i activat in orice situaie sau pentru orice tip de coninut. Dac obiectele colare derivate din tiinele exacte - matematica, fizica, chimia etc. - se preteaz la aplicarea i consolidarea acestei capaciti, in domeniul disciplinelor social-umaniste nu este obligatoriu s se manifeste transferul acestei achiziii. Este o cale relativ simpl de a afla ci din elevii clasei dumneavoastr se avnt in planul categorial-abstract (conceptual) al gndirii i ci rmn in planul mai comod, categorialconcret (noional). Etapa de vrst 16-18 am Sadiul dezvoltrii psihosociale: identitate i confuzie. in structurarea identitii personale, proces intrat intr-o faz accelerat, palierele identitii de sex i vocaionale sunt acum pe acelai plan. Devin vizibile diferenele legate de statusurile identitare. Stadiul dezvoltrii cognitive: gndirea formal. Consolidarea abilitilor de operare mental complex cu coninuturi abstracte. Stadiul dezvoltrii morale: moralitatea, cooperrii convenionale. Crete tendina de a gndi regulile ca inelegeri mutuale i de a le circumstanializa. Caracteristici fizice. Muli adolesceni ating in aceast perioad parametrii maturizrii fizice i, virtual, aproape toi i incheie puseul pubertar. Bieii continu s creasc. Cei aflai la aceast vrst pot tri o stare de confuzie privind relaiile sexuale. Ea se datoreaz i unor presiuni relativ semnificative ca for, dar de sens contrar. Pe de o parte, este cea natural, din partea unui organism ajuns biologic in faza maturitii sexuale (atenie ins, aceasta nu reprezint dect o component a sexualitii umane - nu trebuie omis latura psihologic i social), creia i se altur stimulrile oferite de ctre mediul social, relativ liberalizat in aceast privin. Pe de alt parte, acestor incitaii bio-sociale li se opune educaia sexual, promovat de familie sau instituia colar, inc racordate valorilor moralitii sexuale. Ca atare, adolescenii sunt motivai ctre aceast component natural a comportamentului, dar i pui sub semnul pcatului. De aici, sentimentul confuziei i vinoviei. La acestea se adaug i presiunile grupului de vrst, care poate incita i valoriza 14

astfel de experiene. Dat fiind creterea ratei maternitii adolescentine, a celei a avorturilor i bolilor cu transmisie sexual, ct i a implicaiilor psihosociale pe care toate acestea le au, este cert c educatorul contemporan, ca i instituia colar de altfel, nu pot s se mai situeze pe poziii de indiferen. in mod evident, o astfel de problem nu este prioritatea numrul unu a unei instituii academice, dar ascunderea jarului in dulap poate aduce riscul unui incendiu ce perturb totul (Slgean, V., .a., 1997). Caracteristici socio-morale. Studii mai recente, care i-au pronus s identifice mai nuanat natura i coninutul raporturilor sociale ale adolescenilor, s-au oprit la a depista influena opiniei prinilor fa de cea a colegilor in cazul a trei categorii de opiuni: cele politice, cele profesional- ocupaionale i cele morale. Rezultatele conduc spre concluzia c, la acest nivel de vrst, influenele depind de miza in atenie. Prinii sunt prezene mai puternice in ceea ce privete planurile adolescentului pe termen lung, in timp ce colegii sunt mai importani pentru comportamentul imediat i indicii formali ai statusurilor. Influena prinilor este efectiv in situaii de afeciune i respect mutual, i devine inexistent in absena acestora. In relaiile de prietenie ale perioadei, fetele simt nevoia angajrii reale, fiind mult mai atente i critice la aspectele pozitive i negative ale relaiei. Anxietatea in legtur cu relaionarea social pare s fie mai prezent in rndul lor, i nu numai in cazul raportrii la sexul opus. Caracteristici emoionale. Este interesant c, fa de palierul de vrst 9-12 ani, cnd bieii ridicau mai multe probleme, fetele sunt acum mai prezente in topul dezordinilor emoionale. Fetele au o mai accentuat tendin de a-i exprima problemele emoionale prin stri depresive, acestea sunt potenate de atributele statutului dezavantajos al femeii in societate, fapt pe care tnra incepe s-l contientizeze, apariia ideii c de fapt controlul ei asupra aspectelor eseniale ale vieii este mai diminuat dect in cazul bieilor. Aceste date indic mai ales raptul c reaciile emoionale de aceast factur sunt in special rezultatul neajutorrii invate. Pot fi chiar rezultatul interaciunilor sociale de pn atunci, inclusiv al celor colare, in care fetele au mai mult nevoie de incurajare pentru securizarea invrii, in timp ce bieii pot fi stimulai mai mult de independena ce li se acord. C explicaia neajutorrii invate este plauzibil, o dovedesc i rezultatele care indic modaliti diferite de atribuire explicativ, intre biei i fete, in caz de eec. Bieii sunt mai degrab tentai s pun eecul pe seama neangajrii serioase, a lipsei lor de efort, in timp ce fetele l vd ca pe o lips a abilitilor lor de rezolvare a problemei. Concluzia pentru educator credem c este evident, la fel i sugestiile ce pot rezulta din acest fapt. Caracteristici cognitive. La cele descrise in etapa anterioar se adaug plcerea jocului funcional al minii, echipat acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul const in tentative de angajare in teoretizri sofisticate, uneori pe baze speculative, o parad de intelectualism cu valoare de autoincercare a propriilor fore mintale. Din aceast furie teore- tizatoare, timpul, i mai ales efortul propriu, autentic, i va impune pe cei dedicai acestui drum. Este suficient s relum, ca tem analitic, cartea lui M. Eliade, Jurnalul adolescentului miop, pentru a avea radiografia, din interior, a fenomenului.

Omul in societatea cunoaterii

In ultimele decenii, savanii, dar i oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare ale vieii sociale au inceput prin a identifica un nou tip de probleme, care se impuneau att prin caracterul lor grav i presant, ct i prin dimensiunile lor regionale i 15

universale. In acest mod s-au identificat probleme cum sunt: deteriorarea continu a mediului marin sau a atmosferei, caracterul limitat al resurselor naturale, caracterul galopant al creterii demografice etc. Aceste probleme, care la inceput preau rezervate doar savanilor, liderilor diferitelor sectoare i oamenilor politici, au inceput s devin probleme concrete i deschise pentru toi oamenii. Foarte curnd s-au descoperit conexiunile dintre aceste probleme, caracterul lor interdependent fiind izbitor i de neeludat. Astfel s-a constatat c dezvoltarea nu poate avea loc fr pace, c pacea nu poate fi autentic fr respectarea drepturilor omului i asigurarea libertilor fundamentale, c la rndul lor aceste liberti i drepturi sunt iluzorii acolo unde domnete mizeria, foametea i analfabetismul. Aceste evoluii l-au condus pe Aurelio Peccei, fostul preedinte al Clubului de la Roma, la introducerea unui nou concept, anume cel de problematic a lumii contemporane Videanu. Conceptul s-a impus i este folosit astzi in mod frecvent. El pune in lumin tocmai caracteristicile acestei problematici, care se impun att colectivitilor naionale ct i grupurilor i in cele din urm persoanelor. Aceast problematic are: caracter universal, in sensul c nici o ar i nici o regiune de pe glob nu se poate plasa in afara acestei problematici; caracterul global, in sensul c ea afecteaz toate sectoarele vieii sociale, constituind o surs de probleme deschise i in multe cazuri de dificulti att pentru sfera vieii materiale ct i pentru cea a vieii spirituale; evoluie rapid i greu previzibil, in sensul c oamenii se vd adesea pui in faa unor situaii complexe pentru care nu sunt pregtii, pentru abordarea crora nu au metode sau soluii adecvate; caracter pluridisciplinar, adic cu conexiuni puternice i numeroase; in faa acestor demersuri epistemologice, oamenii, tentai s foloseasc demersuri unidisciplinare i nu pluridisciplinare, se vd dezorientai; caracter prioritar sau presant, in sensul c presiunile exercitate asupra comunitii mondiale i a fiecrei comuniti naionale sunt puternice, cernd rspunsuri prompte, ingeniozitate i deseori eforturi financiare importante. Problematica lumii contemporane a generat att in sfera politicii i culturii, ct i in cea a educaiei, un numr de imperative care sunt din ce in ce mai bine precizate: aprarea pcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc. Aceste imperative se regsesc sub form de recomandri i rezoluii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne i organizaii guvernamentale; a aprut o intreag literatur pedagogic consacrat lor. Care a fost rspunsul sistemelor educative i al responsabililor educaiei dat acestor imperative? In mod sistematic, putem desprinde dou strategii. Este vorba, pe de o parte, de poziia celor sceptici, care consider c sistemele educative nu au i nu pot avea un rol important in pregtirea lumii de mine, in consolidarea unui viitor mai bun. Pe aceste poziii se situeaz toi cei ce consider c coala ar fi in declin. l amintim pe Ivan Ilich i teoria sa despre decolarizarea societii, formulat in special in lucrarea Une societ sans cole, dar i Alvin Toffler: Intr-o perspectiv mai larg ne putem atepta ins la transformri i in domeniul invmntului. Se va inva mai mult dect acum in afara clasei i mai puin in clas. In ciuda opoziiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. In locul unei rigide segregri de vrst, tinerii i vrstnicii se vor amesteca. Invmntul se vaintreptrunde i mpleti mai strns cu munca i se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieii individului (Alvin Toffler, 1983). In opoziie cu aceast tez se situeaz un mare numr de specialiti, care cred in puterea educaiei i in capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la constituirea viitorului. Educaia nu poate rezolva ea singur totalitatea problemelor lumii contemporane, 16

dar nu se poate concepe nici soluionarea temeinic i durabil a gravelor probleme actuale fr contribuia sistemelor educative. un numr redus de specialiti susin ideea c educaia nu are un rol de jucat in crearea societii de mine. Dar, mai numeroi sunt cei care trateaz educaia ca unul din factorii capabili s contribuie la crearea unei societi mai bune. Aceast premis st la baza studiilor noastre consacrate educaiei pentru pace. interesul pentru rolul educaiei in ameliorarea vieii de astzi, in lumina unei societi viitoare mai bune, trebuie s se exprime in conceptualizarea acestei increderi sub form de programe axate pe valorile educaiei de mine. (Haavelsrud, Magnus, 1983). Trebuie s amintim, in acelai timp, c transformarea existenei contemporane are loc sub aciunea a diveri factori, intre care o importan particular are dezvoltarea tiinei i tehnicii. Progresul real nu e posibil prin multiplicarea factoriologic i prin proliferarea haotic de informaii, a cror aglomerare amenin spiritul cu strivirea, ci prin ordine, sistematizare, sintez, orizont larg etc. In aceast din urm privin, cea de a doua jumtate a secolului nostru promoveaz orientri integralist-funcionaliste, ce determin o atitudine epistemologic unitar de concepere a cunotinelor i a instrumentelor de aciune. spiritul epocii atest o vocaie globalist in ordonarea stocului imens de date cucerite pe calea investigaiei tiinifice i prin conceptualizarea experienei practice. Asamblarea informaiilor intr-o perspectiv global nu e posibil fr o permanent structurare i restructurare a acestora, in conformitate cu investigaia interdisciplinar i cu dialectica filosofic. Ins, noul orizont al tiinei i tehnicii, care a dobndit o amploare fr precedent, n-ar putea fi ptruns i utilizat fr anumite precizri i diferenieri impuse de cerinele aplicrii i utilizrii in viaa practic. Cnd este vorba de propagarea coninuturilor tiinei i tehnicii, a culturii in general, calea nu poate fi alta dect aceea a decodrii abstraciilor intr-un limbaj accesibil celor supui pregtirii (invrii). E clasica dorin a transpunerii logicii tiinei in logica pedagogic, singura in msur s satisfac exigenele unei informatizri de tip colar, adic progresiv i sistematic. In epoca noastr, dezvoltarea societii i a individului, puternic impulsionate de progresul tiinei i tehnicii, se gsete in legtur cu educaia i cu producia. Dimensiunile produciei, ca i cele ale productivitii muncii, se afl sub puterea tiinei, i ambele sub incidena educaiei. Prin urmare, modul de dezvoltare a lumii contemporane este legat, in mare msur, de modul in care educaia poate s satisfac cerinele acestei dezvoltri. In general rspunsurile educaiei se situeaz pe dou mari planuri: unul al lrgirii ariei i coninuturilor educaiei i altul constituit din inovaiile in conceperea i efectuarea proceselor educative. Dac in primul caz se impune o elaborare riguroas a educaiilor, in al doilea caz se impune problema regndirii procesului de educaie, in privina orientrii, dimensionrii, instrumentalizrii elementelor de coninut, in vederea integrrii tinerei generaii in viaa social prin intermediul profesiunii. mbogirea coninutului educaiei: noile educaii Dup cum apreciaz specialitii, noile tipuri de coninuturi sau noile educaii reprezint cel mai pertinent i mai util rspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane (Videanu, G., 1986). Incercnd s rspund acestora, noile tipuri de coninuturi sau noile educaii s-au constituit i s-au impus intr-un timp foarte scurt, dat fiind faptul c ele corespund unor trebuine de ordin socio-pedagogic din ce in ce mai bine conturate. In denumirea acestor educaii vom folosi i noi expresiile care figureaz in programele UNESCO-ului, adoptate in toate cele peste 160 de state membre i in dicionarele sau glosarele internaionale: 17

educaie relativ la mediu ; educaie pentru pace i pentru cooperare; educaia pentru participare i pentru democraie; educaie in materie de populaie; educaia pentru o nou ordine economic internaional; educaia pentru comunicare i pentru mass-media; educaia pentru schimbare i dezvoltare; educaia nutriional; educaia economic i casnic modern; educaia pentru timpul liber.

18