2.8. Ingineria genetică.

Clonarea umană
În 1953 cercetătorii americani James Dewey Watson și Francis
Crick au descoperit structura moleculară a ADN-ului, cu formă
helicoidală, precum o scară ale cărei mânere sunt răsucite

În 1962 au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau

Medicină, alături de Maurice Wilkins „pentru descoperirile lor
privind structura moleculară a acizilor nucleici și semnificația sa
pentru transferul de informație în materia vie”.
La 13 octombrie 1993 Jerry Hall şi Robert Stilmann, doi specialişti
americani în domeniul biologiei moleculare, reuşesc, pentru
prima dată, să cloneze embrioni umani. Informaţia provoacă
discuţii aprinse cu privire la etica ştiinţifică şi la acceptarea unor
astfel de manipulări genetice. În opinia criticilor, există pericolul
ca, în viitor, în mâinile unor cercetători lipsiţi de scrupule, un
astfel de experiment să devină o armă, embrionul putând fi
manipulat şi multiplicat deseori, după bunul plac. O astfel de
evoluţie ar putea duce la degradarea conceptului de protejare a
vieţii.
În Germania există, din 1991, o lege privind protecţia
embrionilor, care interzice experimentele cu embrioni
umani. În schimb, la fel de contestata fertilizare in vitro,
reproducerea artificială a embrionilor în afara corpului
uman, este permisă.
La 7 martie 1996 cercetătorii de la Institutul Roslin din Edinburgh anunţă că
clonaseră două oi din Ţara Galilor. Animalele, complet identice, în vârstă de
nouă luni, primesc numele Megan şi Marag. Prin această metodă, pusă la
punct de embriologul Ian Wilmut şi de alţi colaboratori ai săi, sunt
multiplicate, în cantitate mare, celulele stem ale unui embrion de oaie de nouă
zile. În final, genomul ovulelor fecundate este înlocuit de cel din celulele
embrionare. Ovulele manipulate în acest fel devin embrioni şi sunt implantate
în uterul oilor. Procedeul, mult disputat, evidenţiase, de altfel, o marjă de
eroare: se produseseră, în total, 244 de clone identice. Se născuseră cinci oi,
dintre care trei muriseră la scurt timp după naştere, din cauza unor
malformaţii ale rinichilor şi ale sistemului circulator. Doar Megan şi Marag se
dezvoltaseră mulţumitor. Toate oile clonate sunt anormal de mari: unul dintre
miei cântărea 6750 de grame, aproape dublul greutăţii normale la naştere.
Cele două oi genetic identice provin din ţesutul embrionar şi au astfel încă un
părinte biologic.
Un an mai târziu, cercetătorii din zona muntoasă a Scoţiei fac
încă un pas: pe 23 februarie 1997 este prezentată oaia Dolly,
primul mamifer fără tată – obţinută ca o copie identică genetic a
unei oi mamă-adulte.

Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică

fără etică pentru că lezează identitatea individului și a speciei, și
atacă direct demnitatea persoanei.