“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult publicat în 1877, în revista

“Convorbiri literare” şi apoi reprodus în ziarul “ Timpul”, în mai multe numere

successive.
Basmul cult “Povestea lui Harap-Alb” îşi are originea în cel popular de la care
autorul preia tiparul narativ: acţiunea începe printr-un echilibru iniţial, care
ulterior se destramã, urmând sã fie refãcut prin parcurgerea unor probe; dupã
recuperarea acestui echilibru are loc rãsplata eroului, iar în final nunta.
Conflictul dintre bine şi rau se incheie prin victoria forţelor binelui.
 Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul,
ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele
exterioare şi prin limbaj. Reperele temporale şi spatiale sunt vagi, nedeterminate.De
asemenea ,se observã elemente comune între cele douã tipuri de basm precum:
timpul mitic, etern, spaţiul vag conturat, personajele întruchipeazã tipologii
(eroul, ajutoarele, donatorii şi falsul erou), formulele specifice pentru incipit,
mijloc şi final şi motive specifice: împãratul fãrã urmaşi, superioritatea
mezinului, cãlãtoria, supunerea prin vicleşug, obiectele magice, probele,
cãsãtoria.
Titlul, deosebit de sugestiv, este numele eroului principal, iar constructia oximoronica
– alb-negru – se circumscrie unei poetici romantice: „harap” este un om cu pielea
inchisa la culoare si indica conditia precara sociala, de sluga, iar „alb” devine
semnificativ pentru caracterul integru al eroului, simbol al puritatii lui.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt:
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin vicleşug, muncile, demascarea
raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.in esenta, autorul, cutiva idealul de
dreptate, de adevar si bine , valori esentiale in lumea traditionala a satului
romanesc.
Desfasurarea actiunii presupune un drum initiatic la care pleaca eroul pentru a
restabili echilibrul initial. Drumul va fi presarat cu incercari care, din punct de
vedere al simbolisticii basmului, constituie probe de initiere. Prima etapa a
drumul e reprezentata de drumul-labirint, in interiorul careia fiul de crai se
intalneste, de 3 ori, cu Spanul. La cea de-a 3a intalnire, Spanul il pacaleste pe
crai sa coboare intr-o fantana pentru a se racori; pentru ca apoi sa-i crute viata,
il obliga sa accepte inversarea rolurilor. Cand cei 2 ajung la Verde-Imparat,
craiul e sluga Spanului, cu numele de Harap-Alb.

Harap-Alb este supus la 3 probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului,
pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ultima proba
propune prin procedeul triplicarii: Harap-Alb, alaturi de tovarasii sai (Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila) doarme in camera inrosita, mananca
si bea peste puterile omeneste, alege macul din nisip cu ajutorul furnicilor, pazeste
fata de imparat pe timpul noptii, recunoaste fata cu ajutorul albinei si trimite calul
alaturi de turturica fetei sa aduca smicele, apa vie si apa moarta.

Punctul culminant echivaleaza cu momentul in care fata imparatului Ros

divulga secretul lui Harap-Alb si acesta e ucis de Span.

Deznodamantul aduce restabilirea echilibrului. Calul il omoara pe Span, fata il

invie pe Harap-Alb, folosindu-se de obiectele magice. Eroul e rasplatit, primeste
imparatia si totul se sfarseste cu o nunta imparateasca.
Harap alb acumuleaza calitatile necesare conducatorului in relatia sa nemijlocita cu
oamenii de toate categoriile ( cei 5 prieteni himerici), dar si cu celelalte vietuitoare ale
imparatiei (furnici, albine), invatatnd in felul acesta, sa fi emilos, ingaduitor,
prietenos, si sa inteleaga menirea fiecaruia. Recompensa pt faptele sale bune este
primirea demnitatii de imparat, iar fata pe care o petise pt span ii devine
mireasa(motivul recompensei cavalerului - eroul care primeste imparatia si fata drept
mireasa)