POVESTEA LUI HARAP-ALB

ION SLAVICI
(1877)

- Este un basm cult

- Naratiunea este la persoana a III-a
- Tema: triunghiul binelui asupra răului
- Motive specifice: superioritatea, demascarea răufăcătorilor,
pedeapsa, căsătoria
- Sunt prezente formele tipice: „ Amu cică era odată ”
- Se utilizează triplicarea
- Personajele sunt purtătoarele unor valori simbolice binele și
răul

„ Povestea lui Harap-Alb ” de Ion Creanga este un basm

cult, publicat in „ Convorbiri literare ”, în 1877.
Basmul este o specie a genului epic, în proza, în care se
narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare, dotate
cu puteri supranaturale, conflictul dintre bine si rău se încheie prin
victoria binelui asupra râului.
Basmul cult „ Povestea lui Harap-Alb ” a aparut in
contextul descoperiri si valorificari creaților populare mai întâi de
către pașoptiști, iar mai apoi de mari clasici. Viziunea lui Creanga
este realistă, realizându-se prin umanizarea fantasticului și prin
modelarea prin intemediul hiperbolei a unor situații de viața
țărănești.
Naratiunea la persoana a III-a este realizată doar de
narator omniscient, dar nu și obiectiv, deoarece intervine adesea
prin comentarii.
 Spre deosebire de basmul popular unde predomină
narațiunea, basmul cult presupune îmbinarea narațiunii cu
dialogul si descrierea.
Tema basmului este triumful binelui asupra răului.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului,
demascarea răufăcatorului, pedeapsa, căsătoria.
Actiunea basmului se desfasoara linear, secventele narativ,
sunt redate prin inlantuire, coordonatele actiuni sunt vagi: „ Amu
cica era, odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. [...] ”.
Sunt prezente formele tipice. Formula initiala: „ Amu cica
era odata ” si formula finala: „ Si a tinut veselia anii intregi si acum
mai tine inca; cine se duce acolo, be si mananca ...” [...].
Naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama
spuselor altcuiva: „ cica se spune, fara a nega ca in basmul popular
( a fost odata ca niciodata ) ”.
Parcurgerea drumului maturizari de catre erou
presupune un lanț de acțiunii convenționale ( momentele
subiectului): o situație inițială de echilibru ( expozițiunea ), un
eveniment care dereglează echilibrul inițial ( intriga ), apariția
donatorilor si a ajutoarelor, acțiune reparatorie, refacerea
echilibrului si rasplata eroului ( deznodământul ).
Cele trei ipostaze ale protagonistului, in plan
compozițional corespund unor parti narative, etape ale drumului
inițiatic: etapa inițială, la curtea craiului ( fiul craiului, mezinul,
naivul ), parcurgerea drumului inițiatic ( Harap-Alb, cel supus
inițieri ), rasplata ( împaratul, inițiatul )
Se utilizează triplicarea, dar Creanga supralicitează
procedeul, a treia proba ( aducerea feteai ) conține alte încercări
impuse de Împăratul Roș si chiar de fată. Eroul nu are de trecut
doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe seri de probe,
potrivit avertismentului dat de tata: „ sa te ferești de omul ros, iar
mai ales de omul spân, cat ii putea sa na-i de-a face cu dânșii ca
sunt foarte sugubeti”. Raul nu este întruchipat de făpturi himerice,
ci de omul „ însemnat ” , de-o inteligenta vicleana in doua ipostaze:
Spânul si Împăratul Roș.

2
 „ Cartea ” primita de la Împăratul Verde care ne având
decât fete, are nevoie de un moștenitor la tron, este factorul
perturbator al situației inițiale si determina parcurgerea drumului
de către cel mai bun dintre fiii craiului ( superioritatea mezinului )
Curajul fiilor este probat mai întâi de crai deghizat in ursul
de la pod, podul semnificând trecerea la alta etapa a vieții ( de la
imaturitate la maturitate ) calul este cel care îl ajuta pe mezin
deoarece „ da navala asupra ursului ”.
Trecerea podului urmarea unei etape de pregătiri, drept
rasplata pentru milostenia arătată Sfintei Dumineci, deghizat in
cerșetoare ( ii dăruiește un ban ), mezinul primește sfatul de la
aceasta sa i-a „ calul, armele si hainele ” cu care tatăl sau a fost
mire pentru a izbândi. Calul descoperit cu tava de jăratec dupa trei
încercări , v-a deveni tovarășul si sfătuitorul tânărului, dar are si
puteri supranaturale: vorbește si poate zbura.
Trecerea podului este urmata de rătăcirea in pădure-
labirint, loc al morți si al regenerări: „ de la un loc i se închide calea
si încep a își încurca cărările ”. Având nevoie de un inițiator,
primește „ sfaturile ” de la omul spân, încălcând sfatul părintesc.
Fiind naiv ii mărturisește ce ia spus tatăl si coboară in fântână fără
a se gândi la urmări.
Coborârea în fântână, are in plan simbolic, semnificația
grotei ( spațiu al regenerări ).
Schimbarea numelui reprezintă începutul inițieri spirituale, unde
va fi condus de Span. Feciorul intra in fântâna naiv si devine
Harap-Alb, rob al Spânului.
Ajunși la curtea Împăratul Verde, Spânul îl supune la trei
probe: aducerea salăților din Grădina Ursului, aducerea pieli
cerbului, si a fetei Împăratul Roș pentru căsătoria cu Spânul .
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Dumineci,
care îl sfătuie cum sa procedeze si ii da obiectele necesare.
A treia proba presupune o alta etapa a inițieri, drumul
spre Împăratul Roș, om cu „ inima haina ” începe cu trecerea altui
pod, fiind ajutat de animale, iar drept rasplata pentru bunătatea sa
primește in dar de la crăiasa furnicilor si crăiasa albinelor o aripa.

3
Fiind prietenos își găsește ajutoare in personajele himerice: Gerila,
Frămânzilă, Setilă, Ochilă si Păsări-Lați-Lungilă.
La curtea Împăratului Roș, Harap-Alb este supus la doua
seri de probe, fiind ajutat de personajele himerice si animaliere cu
puteri supranaturale: casa de arama ( ajutorul lui Gerila ), ospățul
pantagruelic ( ajutorul lui Flămânzilă si Setilă ), alegerea macului
de nisip ( furnicilor ).
Alte trei probe se leagă doar de fata: păzirea nocturna si
prinderea fetei, transformata in pasare ( ajutorului lui Ochilă si
Păsări-Lați-Lungilă ) si ghicitul fetei ( ajutorul albinelor ). Fata de
împărat impune o ultima proba calul lui Harap-Alb si turturica ei
trebuie sa aducă: „ trei smicele de măr dulce si apa vie si apa
moarta de unde se bat munți in capete ”.
Ajunși la curtea Împăratului Verde fata îl demasca pe Span,
care îl acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul,
semn ca inițierea este încheiată , iar rolul Spânului i-a sfârșit. Calul
este cel care distruge întruchiparea răului : „ zboară cu dansul in
înaltul craiului si apoi dându-i drumul de acolo se face Spânul
pana jos praf si pulbere ”.
Decapitarea eroului este ultima treapta de inițiere, având,
semnificația morții inițiatice. Învierea este realizata de Fata
Împăratului cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal.
In basm, sunt prezente numerele magice 3, 12, 14 semne
ale totalității.
Personajele sunt purtătoare ale unor roluri simbolice:
binele si raul in diverse ipostaze.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale, dar dobândește
prin trecerea probelor o serie de valori: mila, generozitatea,
prietenia, etc.
Numele personajelor reflecta condiția duala: rob- sluga ( Harap )
de origine nobila ( Alb ).
Spânul nu este doar o întruchipare a răului ci are si rol de
inițiator, deoarece calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca inițierea sa
se fi încheiat.

4
 Eroul este sprijinit de ajutoarele si donatori: ființe cu
însușiri supranaturale ( Sfânta Dumineca ) animale fabuloase
( calul năzdrăvan, crăiasa albinelor si a furnicilor ), făpturi
himerice ( Gerila, Frămânzilă, Setilă, Ochilă si Păsări-Lați-
Lungilă )
Specific basmului cult este modul in care se
individualizează personajele. Prin portretele fizice ale celor cinci
tovarăși si realizează defectele umane ( frigurosul, mâncăciosul )
dar și aspectul lor grotesc ascund calități sufletești precum
bunătatea și prietenia.
„ Povestea lui Harap-Alb “este un pas în cult având ca
particularitati: reflectarea concepții despre lume autorului
umanizarea fantasticului individualizarea personajelor umorul și
specificul limbajelor