0Caracterizare : HARAP-ALB

,,Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă a fost publicat în revista ,,Convorbiri literare” în 1877 și
este un basm cult.
Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu o
acțiune ce implica fabulosul,în care conflictul dintre bine și rău se încheie cu triumful binelui.
Criticul George Călinescu în ,,Estetica basmului” afirma că ,,Basmul este o oglindire a vieții în moduri
fabuloase ”
Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou,o serie de funcții: antagonistul :fiul craiului – Spânul;
ajutoarele: Sfânta Duminică, Gerilă, Flămânzilă, Setilă; Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă(ființe himerice), calul;
donatorii:crăiasa albinelor, crăiasa furnicilor.
Basmul are caracter de bildungsroman, deoarece eroul parcurge un traseu inițiatic al devenirii spirituale
concretizat prin trecerea probelor și modificarea statutului din naiv/ novice, imatur în erou ajuns la maturitate
capabil să fie împărat( să conducă).
În incipit constatăm ca mezinul craiului este un tânăr naiv, timid, rusinos, lipsit de curaj.Naratorul îl
caracterizează direct când împăratul iși ceartă feciorii:,, Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum
îi gotca, iese afară în grădină și începe a plânge...” Lipsit de experiență nu reușește să facă diferența dintre
aparență și esență respingând-o de două ori pe bătrâna cerșetoare, dar milos din fire îi dă un bănuț. Bătrâna îl
sfătuiește să-i ceară împăratului ,,calul, armele și hainele” cu care a fost părintele său mire. O primă etapă în
inițiere constă în alegerea calului , trebuia să aleagă calul care se va repezi la tava cu jăratic. Eroul este
caracterizat indirect când din nou nu face diferența dintre aparență și esență, deoarece alungă calul răpciugos,
acceptându-l abia a treia oară după ce acesta a zburat și a vorbit. Calul se va dovedi un bun sfătuitor și ajutor
al tânărului, când este supus primei probe: trecerea podului și înlăturarea ursului (care era tatăl să ce încearcă
destoinicia fiului).Pentru mezinul craiului, trecerea podului semnifică intrarea într-o altă etapă a vieții.
Inocent, eroul nu ascultă de sfatul părintelui care-i spune să se ferească de omul spân și de omul roș.
Rătăcirea prin pădurea-labirint dovedește faptul că eroul mai are multe de învățat. Este caracterizat direct de
către narator:,,Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste ”. Tânărul este supus prin viclesug de către
Spân, întrucât a uitat sfatul părintelui. Este închis într-o fântână și face schimb de identitate, devenind
slujitorul Spânului , fiind obligat să jure că îi va da ascultare ,,până când va muri și iar va învia”.Spânul îi dă
numele de Harap-Alb. Harap(arap)- om negru, slugă , Alb-origine nobilă, deci numele dat de Spân semnifică
rob(sclav)- alb, nobil.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, limbaj, relații cu alte personaje. După ce au ajuns la curtea
Împăratului Verde, eroul este supus de către Spân unor probe: aducerea ,,sălăților” din Grădina Ursului,
aducerea pielii cerbului, ,,cu cap cu tot, așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc” și aducerea fetei
Împăratului Roș. Spânul este ,,un rău necesar”, dar și un inițiator al personajului.
Din nou tânărul primește ajutorul Sfintei Duminici, care îi dă obiecte magice: licoare cu,,somnoroasă”pentru
urs, licoare , obrăzarul și sabia lui Statu-Palmă- Barbă-Cot. Eroul își dovedește curajul, iscusința în mânuirea
sabiei, stăpânirea de sine și respectarea jurământului. Pe măsură ce trece probele Harap-Alb se maturizează. A
treia probă a aducerii fetei Împăratului Roș presupune o altă etapă a inițierii, eroul are nevoie de
ajutoare/adjuvanți, făpturi himerice și este nevoit să treacă peste un alt pod. Dacă până acum a fost mereu
sfătuit, el va lua singur inițiativa actelor: este responsabil protejând nunta furnicilor, dovedește pricepere și
curaj când face stup pentru roiul de albine hoinare, manifestă compasiune și prietenie față de personajele
himerice: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă care îi vor fi de un real folos.
La curtea Împăratului Roș Harap-Alb este supus altor probe: proba focului, a pământului și a apei, fiind ajutat
de Gerilă,Flămînzilă și Setilă. Alegerea macului de nisip se face cu ajutorul furnicilor. La a treia probă legată
de fata de împărat care e ,,farmazoană” primește ajutorul lui Ochilă, Păsări-Lați-Lungilă și al crăiesei
albinelor. Fata împăratului Roș impune o ultimă probă : calul lui Harap-Alb și turturica ei să aducă ,, trei
smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă”.
Pe drumul de întorcere, eroul se îndrăgostește de fata de împărat, dar credincios jurământului făcut, nu-i
mărturisește adevărată sa identitate. La curtea Împăratului Verde, fata îl demască pe spân,acesta îi taie capul
lui Harap-Alb. Este ultima treaptă a inițierii, moartea inițiatică. Fata Împăratului Roș îl învie( cu smicelele de
măr, cu apa vie și apa moartă), eroul își recapătă paloșul și identitatea,căsătorindu-se cu fata. Calul îl
pedepsește pe Spân , se înalță cu el în înaltul cerului si-i dă drumul,încât,,se face Spânul până jos praf și
pulbere .”
Nunta și dobândirea împărăției confirmă maturizarea eroului,iar deznodământul constă în refacerea
echilibrului și răsplata eroului.
Harap-Alb se deosebește de Făt-Frumos din basmele populare, deoarece este prezentat în evolutia sa: la
început,ca orice tânăr, lipsit de experiență, naiv,rușinos, apoi, după ce trece o serie de probe, învață din
greșeli, dovedindu-se de ,,soi bun”, progresează, se maturizează devenind capabil de a fi un bun conducător.