Povestea lui Harap-Alb

Ion Creangă

Genul epic:
Genul epic cuprinde toate operele literare, în care cu ajutorul acţiunii şi
al personajelor care participă la acţiune, sunt exprimate în mod indirect
gândurile şi sentimentele autorului.

Specia literară:
Basmul este o specie literară a genului epic, cu o întindere medie, de
obicei în proză, în care se narează întâmplările fantastice ale personajelor
supranaturale, care se sfârsesc cu victoria binelui.
Opera "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult, deoarece se cunoaste
autorul, sunt prezente probele de iniţiere si formulele initiale, mediane si
finale, sunt prezente personaje cu puteri supranaturale, iar binele iese
învingător din lupta cu răul.

Apariţia:
Opera lui Ion Creangă, "Povestea lui Harap-Alb", a apărut la data
de1august 1877, în revista "Convorbiri literare".

Tema:
Tema acestei opere este specifică basmului, respectiv lupta dintre bine şi
rau.
În toată această luptă dintre bine şi rău, protagonistuI se formează,
reprezentând drumul initierii sale.

Titlu
Titlul conţine cuvântul "povestea", care are sens de născocire a
păţaniilor tânărului.
Tot titlul ne prezintă şi numele protagonistului, Harap-Alb, cel care are
parte de toate păţaniile.
Protagonistul primeşte acest nume atunci când se întâlneşte cu spânul,
care îl transformă în slujitorul său.
 Numele său este un oximoron, deoarece "harap" înseamnă "negru, rob",
iar alb reprezintă viţa sa nobilă, astfel devine rob alb.

Viziunea autorului:
Autorul îşi exprimă viziunea prin intermediul unei morale, aceea ca nu
trebuie să ai puteri supranaturale pentru a reuşi şi pentru a primi ajutor de la
cei din jur, ci doar trebuie să fii milostiv, bun, curajos, demn, respectuos şi loial.

Perspectiva narativă:
Perspectiva narativă este la persoana a treia.
Naratorul heterodiegetic controlează evenimentele dintr-o prismă
exterioară, "din spate" şi este omniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece intervine
prin comentarii sau reflectii.

Tehnici narative:
În acest basm, Ion Creangă construieşte un mod de comunicare în care
predomină proverbele şi zicătorile, această operă având rol moralizator.
Acest limbaj face remarcată oralitatea Stilului lui Creanga, care oferta
impresia unei adresări directe către un public larg.

Conflictul:
Conflictul este între bine şi rău, reprezentate de către fiul de crai şi spân.

Construcţia operei:
Pentru construcţia operei au fost folosite formule specifice basmului.

Incipitul:
Basmul se deschide cu formula "Amu cică era odată", care îl introduce pe
cititor în lumea fantasticului.
"Amu" -acest adverb este o marcă a oralitătii, care introduce cititorul în
lumea fictiunii.
"Cică" -reprezintă nesiguranţa naratorului în legătură cu veridicitatea
poveştii, fiind sinonim cu "se zice", dar nefiind ceva concret.
"Era odată"-constructia verbului la timpul trecut cu adverbul de timp
specific basmelor indică un timp necunoscut, mitic.
Medianele:
Medianele "Şi merg ei o zi, şi merg ei două, şi merg patruzeci şi nouă" şi
"Dumnezeu să ne tie căcuvântul din poveste, înainte mult mai este", menţin
atentia cititorului, făcându-l să-si dorească să afle mai multe despre cele
întâmplate şi fac trecerea dintre secvente.

Finalul:
Finalul „Si-a mai tinut veselia ani intregi si acum mai tine încă. Cine se
duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea si mănâncă, iară
cine nu, se uită si rabdă", are rolul de a aduce cititorul în timpul realităţii şi
întăreşte ideea de poveste.

Simboluri:
Numerele-acestea au o însemnătate magică şisunt: 3,7, 9,12 şi 49.
Castelul-reprezintă apărarea de primejdii.
Podul-reprezintă un element de legătură între lumi.
Fântâna-reprezintă capcana care îl transformă pe fiul de împărat în sluga
spânului.

Momentele subiectului:
Expoziţiunea:
apariţia eroului şi descrierea curtii craiului.

Intriga:
întâlnirea cu spânul.

Desfăsurarea actiunii:
Rezolvarea probelor alături de ajutoarele sale.

Punctul culminant:
prinderea spânului, moartea lui Harap-Alb.

Deznodământul:
pedepsirea spânului, învierea fiului Craiului şi răsplătirea acestuia.
Probele:
Prima probă:
Prima probă este cea a podului, la care a fost ajutat de către Sfânta
Duminică, care i-a spus să ia hainele şi armele tatălui sau.

A doua probă
A doua proba este cea a salatelor, la care a fost ajutat tot de către
Sfânta Duminică, datorită căreia avea pielea de urs a tatălui său, dar si licoarea
"somnoroasa" cu care a adormit ursul.

A treia probă:
A treia probă este cea a pietrelor preţioase, la care din nou Sfânta
Duminică i-a fost ajutor.
Ea l-a ajutat cu obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu care
poate înfrunta cerbul.

A patra probă:
A patra probă este cea a aducerii fetei împăratului Roş şi include:
Proba casei de aramă, la care a fost ajutat de către Gerilă, pentru că
acesta putea face frig, datorită puterii sale supranaturale.
Proba ospăţului, la care este ajutat de către Flămânzilă si Setilă, care au
puteri supranaturale şi pot mânca şi bea oricât.
Proba alegerii macului de nisip, la care este ajutat de către furnici, care îi
oferă o aripă de furnică.
Proba păzirii fetei de împărat, la care este ajutat de către Ochilă şi
Păsări-Lăţi-Lungilă, care au puteri supranaturale, astfel că atunci când fata se
transformă în pasăre, Ochilă o vede în depărtare, iar Păsări-Lăţi-Lungilă o poate
prinde, datorită puterii sale de a se lungi şi lăţi oricât.
Proba deosebirii fetei de împărat de cea înfiată, o probă la care primeşte
ajutorul crăiesii albinelor de la care a primit aripa de albină. La această probă
Harap-alb trebuia să aleagă fata care se ferea de albină.
 Proba aducerii celor 3 smicele, a apei vii şi a apei moarte, o probă
trecută de către calul fermecat, prin înşelăciune, cu ajutorul îndemânării
turturicii fetei de împărat.
Toate aceste probe reprezintă drumul iniţierii lui Harap-Alb.

Caracterizări:
Harap-Alb:
Harap-alb este protagonistul basmului, personaj pozitiv, cel mai mic fiu
al Craiului şi nepotul lui Verde-Împărat.
Chiar dacă este personaj de basm, acesta nu este erou, neavând puteri
magice.
Este respectuos faţă de fraţii mai mari, dar şi sensibil şi curajos.
Acesta îsi lasă fratii mai mari să plece primii, dar când aceştia îşi
dezamăgesc tatăl, el "începe să plângă în inima sa".
Motivat şi curajos, el pleacă la drum, avantajat fiind de experienţa
fraţilor, dar şi de ajutorul Sfintei Duminici, fată de care se arată milostiv, astfel
că primeşte sfaturile sale pentru a izbăvi.
El porneşte călătoria încrezător, deoarece stie că "omule dator să
încerce".
Tânărul îsi arată naivitatea atunci când nu-şi ascultă tatăl şi prins într-o
situaţie dificilă, îl ia pe spân în călătoria sa.
Deşi are mustrări de conştiintă pentru cele făcute, el îşi caută scuze,
spunând că "Rău-i cu rău, dar mai rău e făr' de rău".
Din cauza naivităţii, spânul îl păcăleşte astfel că, îi oferă un statut nou,
inferior, acela de rob şi este privit cu desconsideratie, fiind numit în mod direct
de către spân, "slugă vicleană".
Acesta este loial spânului şi îşi respectă jurământul pe ascuţişul
paloşului.
Este prietenos cu cei 5 fantastici, ascultător fată de cal si milostiv cu
Sfânta Duminică.
 El îşi arată generozitatea atunci când ajută furnicile şi albinele, care îl vor
ajuta în rezolvarea probelor.
Desi naratorul îl caracterizează în mod direct ca fiind "boboc în felul său
la trebi de aiste", "slab de înger", "mai fricos ca o femeie"' "mânios", si "naiv",
acesta reuşeşte săcapete cele meritate, datorită calitătilor sale, a ajutoarelor şi
a fetei de împărat, care şi-a dat seama cine este, dezlegându-l de jurământul
făcut spânului.

Spânul:
Spânul este personajul negativ, caracterizat încă de la început prin
numele său, deoarece omul spân este cel lipsit de barbă, un om însemnat.
Răutatea sa se anticipează, deoarece despre oamenii însemnaţi se ştie că
sunt răi, perfizi, înşelători şi mincinoşi.
Este iniţiatorul lui Harap-Alb.
El nu are intentii bune, astfel că îl păcăleşte pe fiul de crai prin linguşeală,
să-i devină însoţitor de drum pentru a-l ajuta cu drumurile întortocheate.
Spânul îşi arată adevăratul caracter si adevărata intentie atunci când îl
păcăleşte pe tânăr să-i devină slugă.
El profită de cele obţinute şi îl sileşte pe Harap-Alb la diferite probe, care
însă, îl ajută în formarea sa.
În final, spânul înşelător este aspru pedepsit, cu o moarte îngrozitoare,
pentru cea mai greşită alegere asa, aceea de a-i tăia capul lui Harap-Alb.

Relaţia dintre personaje:

Prima scenă:
După întâlnirea fiului de crai cu spânul, care îl convinge sa-I ia ca
partener de drum, are loc o scenă importantă, atunci când spânul îl păcăleşte
pe tânăr, astfel că "naiv" cum este, "Fiul craiului, boboc în felul său la treburi
de aiste, se potriveşte spânului şi se bagă în fântână".
Coborârea în fântână are rol de botez spiritual, în urma căruia fiul de crai
primeşte atât un statut nou,acela de slugă, cât şi un nume nou, Harap-Alb.
Tânărul jură pe ascuţişul paloşului că-l va sluji pe spân şi nu-şi va dezvalui
identitatea.
 Această scenă dezvăluie naivitatea tânărului, firea perfidă spânului şi
începutul iniţierii lui Harap-Alb pe parcursul căreia spânul îi va fi

A doua scenă:
Finalul prezintă şi el o scenă importantă, când Harap-Alb se ţine de
promisiune şi îi aduce fata de împărat, de care era îndrăgostit, fără să-şi
dezvăluie identitatea.
Aici se evidentiază din nou diferentele dintre cei doi, în timp ce tânărul
este loial, spânul rămâne la fel de viclean.
Fata împăratului îl demască pe spân, astfel că acesta, furios fiind, îi taie
capul lui Harap-Alb, ceea ce reprezintă ruperea jurământului şi a obligaţiilor,
cât si sfârsitul initierii.
Spânul este omorât de către calul fermecat, iar fata împăratului îl învie
pe fiul craiului, care începe o nouă viaţă alături de fata de împărat, cu un nou
statut, fiind iniţiat complet.

"l'ncheiere:
În final, binele învinge cu ajutorul calităţilor omeneşti precum
milostivenia, bunătatea, respectul, curajul, ceea ce înseamnă că viziunea
autorului a fost împlinită.