Plumb

George Bacovia

Curentul literar:
Simbolismul a apărut în Franţa, în a doua jumătate a secolului al XIX-iea,
fiind un curent de circulatie universală.
Acest curent promovează emoţia şimuzicalitatea interioară a ideii. Este o
reacţie Împotriva retorismului romantic şi a formalismului parnasian. Numele
provine de la poezia lui Jean Moreas, ''Le symbolisme'', din 1886.
Poezia ''Plumb" aparţine simbolismului datorită corespondenţelor
muzicale şi olfactive. Cuvântul ''plumb" reprezintă un simbol, care oferă
muzicalitate poeziei. Plasat la primul şi ultimul vers al fiecărei strofe, acesta
ajută la formarea rimei şi reprezintă apăsarea sufletească.
Muzicalitatea este oferită şi prin verbele auditive cu o sonoritate
apăsătoare, o neputinţă care duce la disperare "să strig", dar şi o stare de
spaimă "scârţâiau''.
Natura este descrisă prin fenomene neplăcute, care reprezintă o stare
de spirit a unui suflet pustiu. Evenimentele meteorologice din poezie, descriu şi
ele tristeţea şi răceala interioară ''era frig'', dar şi singurătatea ''era vânt''.
Tristeţea este regăsită şi în cromatica care sugerează culori închise,
apăsătoare, precum ''funerar veşmânt''.
Un alt simbol care întăreste ideea mai sus mentionată este cuvântul
''mort''.

Apariţia şi încadrarea în specia literară:

Poezia ''Plumb'' a apărut în anul 1916, în revista ''Versuri''. A deschis
volumul cu acelaşi nume şi este o artă poetică, în care autorul îşi exprimă
viziunea despre lume.

Titlul:
Titlul este metaforic, simbol care creează legătura dintre ''plumb'' ca
element al naturii şi stările sufleteşti exprimate.
 Gramatical, ''plumb'' este un substantiv comun, nearticulat, ceea ce
sugerează generalitate.
"l'n sens denotativ, plumbul este un metal greu, de culoare gri.

În sens conotativ reprezintă apăsarea sufletească, obsesia mortii,

tristetea, monotonia şi disperarea.
Din punct de vedere al muzicalităţii, cuvântul ''plumb'' este compus din
patru consoane si o vocală, având o structură închisă, care sugerează
imposibilitatea de evadare

Tema:
Principala temă a poeziei este condiţia creatorului într-o societate în care
aspiraţiile îi sunt limitate, fiind neînţeles, ceea ce conduce la starea de angoasă
in raport cu cele doua elemente capitale ale vieţii, iubirea şi moartea,
împlinirea şi sfârsitul.
Subtema poeziei este moartea.

Compoziţia exterioară:
Poezia este împărţită în două catrene, care încep cu verbul ''dormeau'' şi
reprezintă cele două planuri, cel exterior si cel interior.
Măsura versurilor este de 10 silabe, rima îmbrătisată si ritmul iambic.

Structura de adâncime:
Primul plan:
Primul plan este creat de cuvintele ''sicriu'' ''cavouri'' si "coroane'' si este
regăsit în prima strofă. Aici spaţiul este sufocant şi corespunde cu realitatea în
care trăieşte poetul.
Regăsim şi elemente din câmpul lexical al cuvântului ''moarte'', precum
''sicriele'', ''cavou'' ''funerar'' dar si metafora ''flori de plumb'', care reprezintă
etapele vieţii, trecerea de la viată la moarte, de la material la spiritual.
În această strofa, regăsim repetitiv sunetul ''ş'', care exprimă un şuierat
şi întăreşte ideea de singurătate, pe care poetul o exprimă În versul ''Stam
singur În cavou...si era vânt...".
 Alte motive regăsite în strofă sunt cel al somnului, cel al izolării, dar si un
decor funebru, creat prin imagini artistice precum ''sicriele de plumb'', ''flori de
plumb'' etc.

Al doilea plan:
Al doilea plan este cel interior, unde întâlnim un ''amor Întors'', un amor
trist, fără viată, descris în cea de-a doua strofă.
Aici spaţiul este izolat, iar sentimentele sunt inabordabile. Este o iubire
iesită din tipare, o iubire rece şi neîmplinită, aflată într-o constantă cădere,
sugerată prin intermediul metaforei ''aripile de plumb'', care sunt grele din
cauza metalului, făcând înălţarea prin zbor imposibilă.
Sensul cuvintelor este schimbat, iar somnul este folosit cu un sens
conotativ şi exprimă oboseala psihică.
Cromatica este alcătuită din culori Închise, precum negru şi gri, iar timpul
imperfect reprezintă o acţiune fără final, o tristeţe infinită sugerată prin
verbele ''stam'', ''dormea'', ''era''.
Versul ''şi-am început să-l strig'' exprimă neputinţa eului liric de a evada,
o senzaţie intensă de disperare a acestuia.
''Plumb'' este simbol si cuvânt cheie În poezie, care apare de 3 ori în
fiecare catrenă şi ajută la formarea rimei. Atmosfera acestei poezii este una
amorţită, sugerând nemişcarea, Încremenirea şi imposibilitatea de depăşire a
acestei etape.

"l'ncheiere:
Poetul simbolist George Bacovia, îşi compune întreg conţinutul
volumului ''Plumb" în jurul ideii unei vieţi agonizante, triste, neînţelese, cu o
incapacitate de evadare.