Plumb

Poezia “Plumb” a aparut in anul 1916, in revista “Versuri”. A deschis

volumul cu acelasi nume si acum este o arta in care poetul isi exprima viziunea
despre lume.

Poezia “Plumb” apartine simbolismului datorita corespondentelor musicale

si olfactive. Cuvantul “plumb” reprezinta un simbol, care ofera muzicalitate
poeziei. Plasat la primul si ultimul vers al fiecarei stroife, acesta ajutor la formarea
rimei si reprezinta apasarea sufleteasca.

Titlul este metaphoric, simbol care creeaza legatura dintre “plumb” ca

element al naturii si starile sufletesti exprimate.

Tema principal a poeziei este conditia creatorului intr-o societate in care

aspiratiile ii sunt limitate, fiind neinteles, ceea ce conduce la starea de angoasa in
raport cu cele doua elemente capital ale vietii, iubirea si moartea, implinirea si
sfarsitul.

Subtema poeziei este moartea

Poezia este impartita in doua catrene, care incep cu verbul “dormeau” si

reprezinta cele doua planuri, cel exterior si cel interior.

Masura versurilor este de 10 silabe, rima imbratisata si rtimul iambic.

Primul plan este creat de cuvintele “sicriu, cavouri si coronae” si este

regasit in prima strofa. Aici spatiul este sufocant si corespunde cu realitatea in
care traieste poetul.

In aceasta strofa gasim repetitive sunetul “S” care exprima un suierat si

intareste idea de singuratate.

Regasim elemente precum “sicriele”, “funerar si “cavou”, precum si

metafora “ flori de plumb” care reprezinta etapele vietii, tranzitia de la viata la
moarte.
 Al doilea plan, este planul interior unde intalnim un “amor intors”, un amor
trist, fara viata, descries in cea de-a doua strofa. Aici spatiul este izolat, iar
sentimentele sunt inabordabile. Este o iubire iesita din tipare, o iubire rece si
neimplinita, aflata intr-o constanta cadere, sugerata prin intermediul metaforei
“aripile de plumb” care sunt grele din cauza metalului, facand inaltarea prin zbor
imposibila.

Sensul cuvintelor este schimbat, iar somnul este folosit cu un sens conotativ
si exprima oboseala psihica.

Cromatica este alcatuita din culori inchise precum negru sigri, iar timpul
imperfect reprezinta o actiune fara final, o tristete infinita sugerata de “stam”,
“dormeam”, “era”.

Atmosfera acestei poezii este una amoprtita, sugerand nemiscarea.

Poetul symbolist George Bacovia, isi compune intreg continulul volumului

“Plumb” in jurul ideii unei vietii agonizante, triste neintelese, cu o incapacitate de
evadare.