Plumb

La inceputul secoulului 20, o poezie noua incepe sa inrauresasca, astfel ca

metafore-simbol, mesaj sugerat si sentimente nedefinite imbraca noile texte lirice
sub denumirea de simbolism. Primul teoretician al simbolismului romanesc este
Alexandru Macendoski, ce vorbeste in paginile revistei Zburatorul despre poezia
care prin sugestie si simbol aduce un limbaj nou, incifrat, in care sensibiltatea este
dezvaluita prin culoare si muzicalitate.
Dupa cum aprecia Stephan Mallarme: "sugestia, iata visul!", noua poezie transmite
voalat emotia. Totodata, Paul Verlaine arata ca poezia moderna are culoare si ca
muzica este in toate, ducand mai departe viziunea bouderliana referitoare la
sentiment, culoare, sunet.
Apogeul simbolismului romanesc este atins de George Bacovia, cel care afirma ca
isi vede sufletul galben, ca emotiile au culoare, ca sunetele transmit sentimente si
nu in ultimul rand, cuvantul este o cheie la poarta tuturor trairilor. Asadar, volumul
Plumb aparut in 1916 va schimba traseul liricii romanesti pe fagasul poeziei
moderne.
Inovarea stilistica are la baza limbajul incifrat, noua structura poetica in care
ritmul este dislocat, masura versurilor este inegala, iar strofele polimorfe au o
muzicalitate interioara ce dezvolta tehnica ingambamentului. Intalnim rima alba, si
versul liber ca o esentializare a mesajului.
Poezia Plumb, in ciuda rigorii pozitionale si a rimtului sacadat se incadreaza in
curentul simbolist atat prin cuvantul cheie cu valoare de simbol "plumb", cat si
prin elementele cromatice auditiv-stilistice si de continut ( stari sufletesti
nedefinite). Inca din primul vers se observa atmosfera mortuara dominata de
fenomenul corodarii prin plumbuire. "Dormeau adanc sicriele de plumb".
Titlul, omonim volumului este o chintesenta de nefericire, proiectata intr-un singur
cuvant materializat intr-un metal greu, de mare densitate, dar in acelasi timp
maleabil, avand culoarea gri si cu o fonie dura ce contine o singura vocala in
interiorul a patru consoane inchise. Toate aceste elemente de forma au
corespondent in plan afectiv, fiind expresia starii de apasare, dar in acelasi timp
de labilitate sufleteasca: trecerea de la nevroza la angoasa, la neliniste.

Plumb 1
 TEMA/IDEEA CENTRALA Ideea centrala ce se desprinde de pe tot parcursul
textului este aceea a conditiei umane aflata sub permanenta extindere a timpului
ireversibil. Moartea eminenta deschide in sufletul poetului stari aporetice de
angoasa, simtind ca totul este zadarnicie.
SIMBOLURI : In cele doua catrene abunda lexeme din campul semantic al mortii.
"sicriile, flori, punere in vesmant, cavou coroane mort frig aripile de plumb". Toate
acestea utilizate in mod simetric imbraca intreaga poezie construind un mesaj
expresionist.
EXPLICARE IMAGINI Cele doua strofe sunt doua secvente lirice, in prima find
prezentata lumea exterioara poetului. Atitundinea contemplativa a acestuia
trezeste emotii profunde, astfel ca florile, sicriile, vesmintele sau cavoul sunt in
corespondenta cu starea de angoasa, de claustrare existentiala pe care poetul o
resimte intr-o lume austera unde el nu poate simti decat solitudine. "stam singur in
cavou" ca o oglinidire a unui realitati perpetue. Strofa a doua se deschide tot cu
verbul a dormi, dar mesajul este adus din exterior spre lugubrul sufletesc al
omului, nemaipomenit de singur intr-o permanenta nefericire. ("dormea intors
amorul meu de plumb". "stam singur langa mort").
SIMBOLUL PLUMB In centrul atentiei sta metafora simbol, Plumb scrisa
simetric la inceputul mijlocul si sfarsitul fiecarei strofe, de 6 ori in 8 versuri,
asemeni unui laitmotiv ce intresifica muzicalitatea versurilor pana la obsesie.
SIMBOLURI/IMAGINI

Daca in lirica romantica florile simbolizeaza lumea nepacatului, eternului frumos,

simbol al luminii, in poezia bacoviana florile sunt de plumb, semn ca viata isi
urmeaza cursul ireversibil spre abis, accentuand ideea efemeritatii.
Sicriele reflecta spatiul claustrant pe care il simte omul atat in lumea exterioara,
cat si in cea afectiva, blocat in timp si spatiu, blocat in propriile iluzii.

Simbolul virutiilor "coroanele" sunt trecatoare, orgolii efemere in numele unei

biruinte, toate umbrite de plumbuire.

Pana si amorul, elementul sacru al sufletului omenesc nu poate atinge vesnicia.

"AMORUL MEU DE PLUMB" il simte ca pe apasare, ca un taler greu peste sufletul
frant.
Daca aripile ne duc cu gandul la zbor, la inaltime, pana si evadarea este
ingenuncheata, greutatea plumbului apasand peste iluzia inaltarii.

Plumb 2
 FORME PRONOMINALE : Prezenta eului liric in mod explicit prin forme verbale si
pronominale exagereaza acumularile emotionale : Stam, amorul meu, am inceput,
sa strig, stam singur.
RITM/RIMA : Cu toate ca poezia moderna iese din rigorile clasice si ale formei,
poezia Plumb are un ritm perfect simetric in care versul este cu cezura pe mijloc,
iar rima imbratisata se realizeaza cu ajutorul consoanelor asemeni unor salturi
fonetice mb/nt mb/rig.
Georgie Bacovia, poetul toamnelor ploioase, a laustrelor sau verilor sufocante a
filtrat prin emotia dusa la extrem realitatea exterioara pe care prin sintestezie,
metafora simbol si corespondente a redat-o in versuri incifrate in culorile vietii si
a mortii ingemanate. Albul care la romantici si chiar in poezia clasica sunt
expresia sacralitatii, a idealului, in versul bacovian aproape intra in sinonimie cu
negrul mortuar prin reflexia ghetii, a gerului ce acopera in nuante de gri intregul
mediu urban.

Cerinta - rast in inchiere viziunea despre lume si viata a lui bacovia ce

simtecutuma omului modern
SINGURATATEA

Plumb 3
 La inceputul secolul 20, o noua poezie incepe sa inraureasca, astfel ca metafore-
simbol, mesaj sugerat si sentimente nedefinite imbraca noile texte lirice sub
denumirea de simbolism. Primul teoretician roman al simbolismului romanesc este
Alexandru Macedonski, care vorbeste in revista Zburatorul despre noua poezie
care aduce prin sugestie si simbol aduce un limbaj nou, incifrat sensibilitatea este
dezvaluita prin muzicalitate si culoare. Asa cum apreciaza si Stephan Mallarme,
"sugestia, iata visul" poezia transmite voalat emotia.

Apogeul curentului in romania este atins de George Bacovia, care afirma ca isi
vede sufletul galben, ca emotiile au culoare, sunetele transmit sentimente si nu in
ultimul rand, cuvantul este cheia catre poarta tuturor trairilor. Astfel, volumul
Plumb publicat in 1916 va schimba traseul liricii romanesti pe fagasul poeziei
moderne.

Inovarea stilistica consta intr-un limbaj incifrat, noua strctura a poeziei in care
masura versurilor este inegala, ritmul este dislocat, iar strofele polimorfe poseda
o muzicalitate interioara aparte, ce dezvolta tehnica ingambamentului. Intalnim
rima alba si versul liber, ca o esentializare a mesajului.

Poezia Plumb, in ciuda rigorii pozitionale si a ritmului sacadat, se incadreaza in

curentul simbolist, prin prezenta metaforei - simbol "plumb", dar si a elementelor
cromatice auditiv-stilistice si de continut si forma. (sentimente nedefinite)

Titlul, omonim volumului, este o chintesenta de nefericire, alcatuit dintr-un singur

cuvant materializat printr-un metal greu, de culoare gri, dar maleabil, si cu o fonie
dura, ce contine o singura vocala in interiorul a 4 consoane inchise. Toate aceste
elemente de forma au corespondent pe plan afectiv, fiind expresia starii de
angoasa, dar si de labilitate sufleteasca, de la nevroza la angoasa, la neliniste.

Ideea centrala ce se desprinde despre parcursul operei este ceea a conditiei

umane, neputinicoasa in fata trecerii ireversibile a timpului. Moartea eminenta
trezeste in sufletul poetului starti de angoasa, simtind ca totul e zadarnicie.

Intalnim in text multiple lexeme din campul lexical al mortii, "coroana", "cavou",
"flori", "sicriile" "frig" "aripi". Toate acestea utilizate in mod simetric imbraca
textul construind un mesaj expresionist.

Cele doua catrene reprezinta doua secvente lirice, in prima fiind prezentata lumea
exterioara a eului liric. Atitudinea contemplativa a acestuia trezeste emotii

Plumb 4
 profunde,astfel ca coroana, cavoul, florile, sicriele sunt in directa concordanta cu
starea sufleteasca de claustrare existentiala a poetului,(unde?? pe care o resimte
poetul in lumea austera unde nu poate simti decat solitudine. "stam singur in
cavou" ca oglindirea unei realitati perpetue. Strofa a doua incepe tot cu verbul a
dormi ,dar mesajul este adus din exterior spre lugubrul sufletesc, nemaipomenit
de singur intr-o permanenta nefericire. "stam singur langa mort" "dormea intors
amorul meu de plumb"
In centrul astentiei sta metafora simbol "plumb", care apare la inceputul, mijlocul
si sfarsitul fiecarei storfe, de 6 ori in 8 versuri, asemeni un laitmotiv, care
insensifica muzicalitatea pana la obsesie.
Desi in lirismul romantic, florile reprezinta lumea nepatului, a eternului frumos si a
luminii, in poezia lui Bacovia, florile sunt de plumb, semn ca viata isi urmeaza
trecerea ireversibila catre abis, accentuand ideea efemeritatii.

Sicriele reprezinta spatiul calustrant pe care-l simte eul poetic, in lumea interioara,
cat si exterioara, blocat intre propriile iluzii si sperante.

Simbolul virtutilor, coroanele, sunt trecatoare, doar niste orgolii efemere in

numele biruintei, umbrite de plumbuire.

Daca aripile ne duc cu gandul la zbor, la inaltimi, pana si aceasta evadare este
ingenuncheata, inabusita de greutatea plumbului.

Pana si amorul, element sacru al omului nu poate atinge eternitatea " amorul meu
de plumb" e ca o apasare peste sufletul frant al eului.

Prezenta marcilor eului poetic "stam singur" am inceput" "sa strig" amorul meu"
exagereaza acumularile emotionale.

Desi este o poezie moderna, "Plumb" iese din structura clasica de continut si
forma, utilizandu-se un ritm simetric cu cezura pe mijloc si rima imbrasisata, cu
ajutorul unor saluturile fonetice prin grupurile de vocale "mb" "rig"/"nt" "mb".

cutuma, singuratatea

Plumb 5
Plumb 6