Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
-basm cult- 1 August 1877
Ion Creangă este unul dintre clasicii literaturii române ,alături
de M.Eminescu , I.L.Caragiale și Ioan Slavici.
Povestea lui Harap-Alb a fost publicată la 1 August 1877 în
revista ,,Convorbiri literare” și se încadrează în realismul de
esență populară , pornind de la realitate și trecând în
supranatural.
Ca specie literară aparține basmului cult întrucât are autor
cunoscut, apar formule de introducere și de încheier , elemente
fantastice, conflictul dintre bine și rău se finalizează cu victoria
binelui , repere spatio-temporale vag precizate , fantasticul este
umanizat și poartă amprenta originalității scriitorului.
Narațiunea la persoana a III-a este realizată de un narator
omniscient ,omniprezent și omnipotent , dar nu și obiectiv ,
întrucât intervine adesea prin comentarii sau reflecții : ,, Ce-mi
pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea .”
Modurile de expunere prezente sunt narațiunea cu rol de
relatare a faptelor și etape ale drumului inițiatic ceea ce dă și
caracterul de bildungsroman al basmului.
 Titlul basmului este o structură oximoronică, care evidențiază
trecerea de la imaturitate la maturitate a eroului, schimbarea de
statut a acestuia din fiu de crai în acela de slugă a Spânului.
Numele lui are sensul de ,, rob alb”.Devenit sluga spânului , își
asumă numele de Harap- Alb , dovedind în același timp
loialitate și credință față de stăpânul său.
Acțiunea se desfășoară liniar, prin tehnica înlănțuirii
secvențelor narative. Scrierea debutează cu primirea ,,cărții”de
la Verde împărat , care având 3 fete are nevoie de un moștenitor
la tron. Dintre cei 3 fii , doar cel mic va trece proba curajului.
Deghizat în urs, craiul apare la un capăt de pod. Învățat de Sf.
Duminică, mezinul va alege calul și armele tatălui său, cu
ajutorul cărora va depăși obstacolul. Podul simbolizează
trecerea spre o altă lume , spre o altă etapă a vieții, trecerea de la
imaturitate la maturitate. Tovarăș în drumul său îi va fi calul ,
descoperit cu tava de jăratic, având puteri supranaturale.
Trecerea podului este urmată de rătăcirea prin pădurea
-labirint. Întâlnirea cu Spânul îl face să uite sfatul cu putere de
lege dat de tată : ,,Să te ferești de omul roș , dar mai ales de cel
Spân că sunt tare șugubeți !”Ademenit să coboare în fântână , el
se încrede în vorbele Spânului. Coborârea în fântână
presupune o renaștere a eroului,aceasta fiind primirea unei noi
identități. Spânul are rol de mistagog , iar crăișorul se va numi
de acum Harap- Alb.
Coborât în fântână , fiul craiului jură supunere Spânului pe
paloș că îl va sluji până va muri și va învia. Harap-Alb va învăța
umilința, iar probele la care îl va supune Spânul îl vor ajuta pe
drumul inițierii. Chiar calul recunoaște rolul de mistagog al
Spânului: ,, Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată
pentru că fac pe oameni să prindă la minte.”De remarcat este
elipsa narativă , adică trecerea sub tăcere a secvenței călătoriei
făcute de erou ca slugă a Spânului până la împărăția unchiului
său.
Prima probă inițiatică îl va supune pe protagonist la o
misiune dificilă : trebuie să aducă ,,salăți“ din grădina ursului.
Va fi ajutat de calul fabulos care îl va duce la coliba Sf.
Duminici, spațiu al ritualului inițiatic. Aceasta prepară o licoare
magică pentru a aduce ursului somnul cel lung. Ursul
simbolizează longevitatea , dar și nemurirea . Grădina ursului se
află la o răscruce de drumuri , simbolizând opțiunile specifice
inițierii.Ursul fiind sub acțiunea licuării, Harap Alb reușește să
culeagă ,,salăți“, întorcându-se victorios la coliba inițiatică a Sf.
Duminici.
A doua probă constă în vânarea cerbului solomonit ,
împodobit cu pietre prețioase : ,,…cică are una în frunte de
strălucește ca un soare.”. Datorită coarnelor sale care se schimbă
periodic, cerbul simbolizează arborele vieții. Pe tot parcursul
vânătorii , el va purta sabia și obrăzarul lui Statu-Palmă-
Barbă-Cot. Ascunzându-se în groapă , când sângele se revarsă
din abundență , Harap-Alb dobândește botezul eternității.
 Cea de-a treia probă inițiatică este pețirea fetei
împăratului Verde. Rolul de mistagog ( inițiator) al Sf. Duminici
este luat de niște creaturi pe care eroul le va ajuta. Prietenos, el
acceptă să fie însoțit de 5 tovarăși de drum , întruchipări ale
ființelor cosmice : gerul, foamea, setea , nevoia de viziune
cosmică și săgetătorul trimis pe pământ. Ei sunt respinși din
zona umanului , iar portretele lor sunt realizate grotesc și
caricatural : Gerilă e o ,, dihanie de om” , Flămânzilă - ,, o
namilă de om” , Setilă - ,, o arătarie de om “ , iar Păsări -Lăți
-Lungilă este ,, o pocitanie de om.” . Ajunși la curtea
împăratului Roș , Harap-Alb este supus la o serie de probe pe
care le va trece cu ajutorul acestor ,, giganți telurici”.Ajunși la
curtea împăratului Verde , fata îl demască pe Spân care îl acuză
pe Harap-Alb că a divulgat secretul și îi taie capul. În felul
acesta , protagonistul este dezlegat de jurământ , semn că
inițierea a fost încheiată , iar rolul Spânului s-a sfârșit.
Echilibrul se restabilește căci eroul intră în posesia paloșului
și primește recompensa : pe fata împăratului Roș și împărăția.
Nunta și schimbarea statutului social ( devine împărat ) confirmă
maturizarea eroului.
Finalul este fericit și deschis , binele triumfă asupra răului .
Ca la orice nuntă împărătească din basme, veselia a ținut ani
întregi ,, și acum mai ține încă.”