MEDIANU IRINA-CRISTIANA

PSIHOLOGIE
Anul 1

ISTORIA PSIHOLOGIEI

1. Inceputurile psihologiei experimentale si reprezentantii

DOMENIUL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

- Este constituit din teoria si practica experimentului ca metoda de cercetare active si eficenta.
- Se ocupa de modul correct de conducere a unor studii experimentale:

- indentificarea problemelor din realitate

- dezvoltarea ipotezelor

-organizarea experimentului pentru a verifica ipotezele

-adunarea datelor

-interpretarea datelor

Psihologia experimentala reprezinta ansamblul principiilor,normelor si regulilor care stau la baza

organizarii si desfasurarii experimentului in psihologie, cu scopul obtinerii de date verificate asupra
realitatii psihice. N. Lungu

2. Structuralism vs. Functiunalism

Structuralismul este o orientare teoretică și metodologică interdisciplinară care studiază structura,

funcțiile și sistemele de relații ce caracterizează obiectele și procesele în științele contemporane, punând
în prim plan totalitatea în raport cu individul și sincronicitatea faptelor în raport cu evoluția. Unele
discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de
vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționism, sociologia de
funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar,
ci de diverse puncte de vedere structuraliste în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect
rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații
reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat.
Structuralismul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuraliste au fost
adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în
psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie.

Functionalismul este un punct de vedere al teoriei mintii. Se afirma ca starile mentale (credinte, dorinte,
durere) sunt constituite exclusiv de rolulmlor functional, ceea ce inseamna ca relatiile lor sunt cauzate
de alte stari mentale , intrari si iesiri senzoriale si comportamentale. Functionalismul s-a dezvoltat in
mare parte ca o alternative la teoria indentitatii mintii si compotamentismul. Este un nivel teoretic intre
implementarea fizica si productia comportamentala.

Deoarece starile mentale sunt indentificate printr-un rol functional,se spune ca sunt realizate pe mai
multe niveluri; cu alte cuvinte, ele se pot manifesta in diferite sisteme, chiar si in computere, atata timp
cat sistemul indeplineste functiile adecvate.

3. Importanta psihologiei aplicate asupra psihologiei

Psihologia , un domeniu foarte profund si de multe ori neinteles,mai ales de persoanele din societatea
de astazi, care abia acum incep sa inteleaga importanta acesteia. Psihologia spre deosebire de
matematica ,fizica,anatomie care sunt niste stiinte exacte ,ea se refera la ceva mai presus de material,
ea se reefera la puterea psihicului uman, ca o energie emanata de fiecare dintre noi. In linii generale
psihologia este tot ce tine de psihic, adica gandire,vointa ,motivatie, cu care am fost inzestrati
noi,oamenii pentru a ne diferentia de animale, de a ne cunoaste, de a ne analiza si autoanaliza,de a
explica , de a perfectiona si conserva tot ceea ce creeaza o armonie intre noi.

4. Influenta psihologiei animale asupra behaviorismului

Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat și psihologul american Edward Lee Thorndike. În
1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de învățare al animalelor. Într-unul din
studii, acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în afara cuștii, o bucata de hrană. Apoi a măsurat timpul în
care animalul învață și reușește să deschidă ușa cutiei pentru a ajunge la hrană. Supunînd pisica aceleiași
acțiuni de mai multe ori, a văzut că aceasta repetă comportamentele care au dus la succes și, în încercări
succesive, scapă din ce în ce mai repede și mai ușor din cușcă. În urma acestui experiment, Thorndike a
propus o "lege", conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor
repeta, iar cele urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învățate și se "pierd".

5. Behaviorismul si neobehaviorismul

Behaviorismul (din engl. behaviorism, behaviour = comportament; fr. béhaviorisme) este un curent în
psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al psihologiei comportamentul exterior, fără a se recurge
la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne. În limba română se folosește
uneori și sinonimul comportamentis.
Psihologia fusese definită de William James ca "știință a vieții mentale". Dar la începutul anilor 1900, un
număr din ce în ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale conștiente
și inconștiente de pînă atunci. Aceste critici făceau referire la fidelitatea și utilitatea metodei
introspecției, în care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai
multor sarcini. O altă țintă o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconștiente. În încercarea unui
demers metodologic mult mai științific și mai riguros, s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor
mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare,
cunoscută sub denumirea de behaviorism, a revoluționat știința psihologiei și a rămas curentul
dominant pentru următorii 50 de ani.

La începutul secolului XX o serie de psihologi, nemulțumiți de lipsa caracterului practic și evolutiv al

științei psihologice europene, au inițiat în America reacții critice la adresa psihologiei tradiționale.
Primele critici au venit din partea filozofilor, în special James și Dewey, care susțineau că nu este
adevărat ceea ce corespunde realității, căci gândirea nu reflectă realitatea, ci doar elaborează reguli sau
instrumente care facilitează acțiunea practică a individului, ceea ce făcea inutilă preocuparea pentru
subiectivitatea umană. Al doilea atac al introspecționismului a venit din partea zoopsihologilor, care
explicau comportamentul prin ideea că organismul este o mașină chimică pusă în mișcare de forțe
externe, extinzând teoria tropismelor de la plante la animale (Jaques Loeb: 1859-1924). Zoopsihologii
recomandă metode obiective pentru studierea comportamentului, ca: tehnica labirinturilor, tehnica
reflexelor condiționate, etc. Al treilea atac al introspecționismului a venit din partea psihologiei
generale, prin cercetătorul american James și danezul Lange, care au concluzionat că emoțiile nu au o
sursă în centrii nervoși superiori, ci în periferia organismului, adică în modificările ce au loc în organism.

6. Sociobehaviorism

Sociobehaviorismul a apărut în anii '60. El a fost diferit de alte tendințe prin faptul că urmașii săi au
susținut că dobândirea experienței este posibilă nu numai din cauza propriilor greșeli, ci și din cauza
observării și analizării străinilor. Tehnica este baza comportamentului cooperativ și agresiv, care se
formează, inclusiv în funcție de interesele societății în care persoana este.

Behaviorismul este aplicabil nu numai studiului comportamentului, ci și corecției acestuia. Astfel, mulți
psihoterapeuți folosesc metode comportamentale de abordare a problemelor psihologice, de exemplu,
întăriri negative și pozitive, tehnici de influență externă, desensibilizare și altele.

7. Psihologia formei sau Gestaltismul in istoria psihologiei

Psihologia formei sau Gestaltism-ul (din germană Gestaltpsychologie) este un termen ce desemna,
inițial, o școală de psihologie din secolul al XX-lea, care a furnizat fundamentele studiului modern al
percepției și care a fost preluat și de studiile literare.
Preceptele gestaltismului, formulate ca o reacție împotriva orientării atomizate din teoriile ce i-au
precedat, subliniază faptul că întregul este întotdeauna diferit (nu mai mare) decît părțile din care este
alcătuit și că atributele acestuia nu sînt deductibile din analiza părților, luate separat. Gestaltismul a
debutat la sfîrșitul secolului al XIX-lea în Austria și sudul Germaniei, ca o mișcare de protest împotriva
școlii asociaționiste și a școlii structurale, cea care recomanda descompunerea realității și experienței în
elemente atomizate. Gestaltismul propunea în locul atomizării metoda fenomenologică. Această
metodă, cu o tradiție în cultura germană, ajungînd pînă la studiile lui Goethe, implică descrierea
experienței psihologice directe, fără să restricționeze în nici un fel descrierea. Gestaltismul a constituit o
încercare de a adăuga o dimensiune umanistă la ceea ce a fost considerat doar studiul științific al vieții
mentale. G. a căutat să descrie calitățile formei, sensului și valorii, pe care ceilalți psihologi fie le-au
ignorat, fie au considerat că se situează în afara granițelor științei.

8. Psihanaliza si reprezentantii

Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor
psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în subconștient și a relațiilor sale cu
conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste
concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale.

Psihanaliza este în același timp

un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificația faptelor și

reprezentărilor ce au loc în subconștient;

o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea
la suprafață și clarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor ascunse ale pacienților;

un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconștiente asupra trăirilor, gândirii
și activității oamenilor. Elementele acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia
stărilor psihopatologice.

9. Psihologia individuala si analitica

CARL GUSTAV JUNG (1875-1961)

Este fondatorul psihologiei analitice

Sursa de energie a personalitatii in psihologia analitica

Libido-ul:

-energie nediferentiata a vietii (in sens larg)

-Energie psihica, sustinatoare a psyche-ului (in sens restrains)

-Pe baza ei se desfasoara activitati psihice

-Energia psihica nu este separate de energia fizica

-Adaptarea unor principia din fizica

Principalul opozitiei; conflictul dintre polaritati; sursa de energie

Principalul echivalentei ± energia nu se pierde, ci se transfera

Principalul entropiei ±mentinerea echilibrului personalitatii

STRUCTURA PERSONALITATII

EGO-UL

-Partea constienta , responsabila de identitate si continuitate

-Nu este centrul personalitatii

-Perceptiile si gandurile sunt detereminate de orientarea libido-ului (introversie/extraversie)

-Functiile psyche-ului : gandire,emotie,simt,intuitive

Tipul ganditor extravert/introvert

Tipul emotional extravert/introvert

Tipul simtitor extravert/introvert

Tipul intuitiv extravert/introvert

PSIHOLOGIA INDIVIDUALA

Individul este invizibil si trebuie studiat ca intreg

Personalitatea se contureaza in functie de mediulsocial si interactiuniile sociale

Omenii sunt motivate din interese sociale

Incearca sa-si orienteze dezvoltarea

Greselile lor se datoreaza unei conceptii gresite despre viata

Oamenii se pot schimba si devenii fericiti ,pentru ca trecutul este mort

10. Psihologia umanista si reprezentantii

Psihologia umanista este o abordare psihologica ce a aparut in anii 1950 , ca reactive la limita teoriilor
psihodinamice si comportamentale in privinta unor chestiuni ca semnificatia comportamentului si
natura dezvoltarii sanatoase.

Psihologia umanista se bazeaza pe urmatoarele convingeri :

-Cel mai important aspect este prezentul, astfel incat abordarea umanista se concentreaza pe “aici si
acum” , in loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul .

-Pentru un psihic sanatos , omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale , indifferent
daca sunt positive sau negative.

-Fiecare persoana este importanta si merituoasa,prin simpla sa existent. Actiunile pot fi negative,insa
aceasta nu anuleaza valoarea de fiinta umana.

-Obiectivul supreme al vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale. Individul poate fi cu
adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine.

Psihologis umanista a fost definita ca o “a treia putere in psihologie” primele 2 fiind psihanaliza si
perspectiva comportamentala. Acest lucru inseamna ca cele 3 scoli nu se afla in competitive, ci fieare a
contribuit la intelegerea mintii si comportamentului uman , iar psihologia umanista a adaugat o noua
dimenisune ce a creat o perspectiva holistica supra finite umane.

PERSONALITATI IN PSIHOLOGIA UMANISTA

-A. Maslow, C. Rogers, S. Jurard, F. Barron, care și-au exprimat părerile asupra unei personalități
sănătoase din punct de vedere mental, care funcționează pe deplin;

-a. Maslow, V. Frankl, S. Buhler au scris despre dezvoltarea personalității în psihologia umanistă,
problema forțelor motrice în formarea și dezvoltarea personalității, despre nevoile și valorile;

-problema relațiilor interpersonale și dezvăluirea de sine în relații sunt descrise de C. Rogers, S. Jurard, R.
May;

-f. Barron, R. May și W. Frankl au scris despre problemele libertății și responsabilității.