Sunteți pe pagina 1din 263

Dacă răspîndirea în sol a insectei este uniformă, dacă parcelele sînt mici şi nu se urmăreşte stabilirea gradului de infestare a tere- nului, numărul gropilor va fi mai mic şi invers. în multe cazuri, cînd gropile se fac numai pentru a lua probe

de insecte din sol în vederea studiilor de biologie, se vor face atîtea

gropi cîte sînt necesare penru a întruni cantitatea dorită de insecte.

în cazul unităţilor socialiste care urmăresc stabilirea măsurilor ce trebuie luate în preajma însărnînţârilor sau în anumite perioade din cursul vegetaţiei pentru a evita pagubele produse de insecte, sondajele se fac pe toate parcelele, iar numărul lor trebuie să fie atît de mare, încît pe baza densităţii numerice să se poată stabili harta gospodăriei pe grade de infestare, în vederea aceluiaşi scop, sondajele trebuie să fie uniform repartizate pe teren. Sondajele nu se fac în tot timpul anului, ci într-o anumită perioadă, în funcţie de biologia dăunătorului, cînd avem siguranţa prezenţei în sol a stadiului urmărit. Numai în cazul studierii

biologiei sondajele se fac în tot cursul perioadei de vegetaţie, pentru

a stabili ciclul biologic şi particularităţile dezvoltării dău-

nătorului. Cînd sondajele se fac pentru studiul biologiei dăunătorilor, gropile se facjn locurile cu densitatea, numerică cea mai .măre, iar cîmTseTac pentru sl'ăbTlfreă densTtăţTTriu meri ce ~ele~trebui e re- partizate la distanţe egale, după o anumită formă : în şah, zigzag, diagonală etc. Forma de şah este cea mai potrivită pentru efectuarea gropilor, deoarece acoperă mai uniform suprafaţa gospodăriei sau a parcelei pe care se efectuează sondajele. Sondajele făcute pe diagonală sau în zig-zag îşi ating scopul r.umai în cazul cînd densitatea numerică a dăunătorului în sol este oarecum uniformă. Tehnica efectuării sondajelor constă în stabili rea dimensiuni lor, săparea gropilor Ifexăminarea pămîntului scos. Dacă prin sondaj se urmăreşte stabi|ij:e_denţiijîunien e, pămîntul scos se examinează aleguKTspeciile de dăunători, care se pun în borcane cu o soluţie puternică de.sare de bucătărie, unde se păstrează pînă la determinarea speciilor găsite. Cînd, din contră,-, se urmăreşte ciclul biologic al unei specii, adîncimile de hrăni re, locul de.iernare şi alte particularitaţi pămîntul se examinează pe straturi: 0-5 cm, 5l0cm, 10-20cm,

c

12

2030 cm si 3050 cm, iar dăunătorii de la fiecare strat se pun separat în borcane care se duc la laboratoare unde materialul adunat se determină. Dăunătorii din gropi diferite se pun în acelaşi borcan dacă sînt luaţi din acelaşi strat. Numai dacă determinarea speciilor se face pe loc, dăunătorii se strîng în acelaşi borcan, indiferent de loc şi de strat, deoarece însemnările se fac pe straturi în carnetul de observaţii. Este bine ca săpăturile să se facă după un plan stabilit dinainte, în care se însemnează poziţia de plan şi numărul de ordine al fie cărei gropi, astfel ca după determinarea speciilor pe gropi să ne putem da seama de răspîndirea lor în teren. Dacă nu se fac studii speciale de biologie, ci se urmăreşte numai stabilirea densităţii numerice' în sol a dăunătorilor, tot pămîntul dintr-o groapă se spală la un loc, după care se separă insectele si se pun într-un singur borcan. Insectele din gropi diferite se pun în borcane diferite, nume rotate după numerele de ordine ale sondajelor; pentru a ne da seama de răspîndirea lor în teren. în fiecare borcan se-pune o etichetă scrisă cu creion negru, pe care se notează parcela (cultura), numărul de ordine al sondajului (gropii) indicat în plan, data (anul, luna, ziua), adîncimea stratului (dacă sondajul se face pe straturi) si semnătura.

:

2. SONDAJELE LA SUPRAFAŢA SOLULUI

Evidenţa dăunătorilor în sol se ţine atît în timpul .vegetaţiei cît şi toamna, după retragerea lor în sol pentru iernare, şi primă- vara, înainte de pornirea vegetaţiei, pe cînd la suprafaţa solului evidenţa se ţine numai în cursul perioadei active, cînd dăunătorii se hranesc Prin sondajele executate la suprafaţa solului se stabileşte densitatea numerică la m 2 ar, ha, frecvenţa şi intensitatea atacului, dinamica dezvoltării, precum şi fluctuaţia numerică pe terenurile cultivate (izlazuri, pajişti, culturi de leguminoase perene, culturi de plante mici) şi pe cele necultivate. Sondajele pe'sol se fac, ca şi în cazul celor din sol, pe suprafeţe pătrate de 0,25 x 0,25, de 0,50 X 0,50 sau de l X l m, deseori laturile pătratelor luîndu-se cît jumătate din distanţa dintre rîn- duri, astfel ca rîndurile de plante să vină în mijlocul suprafeţei sondajului.

Mărimea suprafeţelor pentru ţinerea evidenţei dăunătorilor depinde de o serie de factori, în general se iau suprafeţe mici

pentru evidenţa insectelor ce se deplasează repede şi suprafeţe mari

pentru evidenţa irecţejojr_j]Tai_£ulin

dacă densitatea "TrtTmeri că a dăunătorilor este mare, se iau suprafeţe mici pentru a nu scăpa insecte de sub observaţie, iar dacă densitatea este mică, se iau suprafeţe mai mari.

parcelei .(culturii),

de densitatea numerică a dăunătorilor şi de uniformitatea răspîn- dirii lor. în mod obişnuit se fac rame de lemn de 0,25 x 0,25 m, de 0,50 X 0,50 m, sau de l x l m, care se folosesc, de la caz la caz, pentru stabilirea densităţii numerice. PerjLtxu ţinerea unei evi denţe reaje_a_ţ[ăunători lor pe sol, sondajele trebuie distribuite în formă de şah, uni fofnT pe" supra- faţa culturilor, la distanţe egale. Rama se aşează cu grijă pe teren, în locul cel mai potrivii, avînd grijă ca mişcările paşilor să fie încete pentru a nu fi sesizate de insecte, în special de cele foarte agile, cum sînt puricii de pămînt. După aşezarea ramei insectele se numără pe spiijjşujirfata-nJriteriorul ramei, avînd grijă să se noteze şi alte particularităţi : dacăsînj împerecheate, dacă depun ouă, dacă sînt în plină activitate de daunare, stadiile ce se observă etc. în carnet se trec toate speciile observate în interiorul ramei şi se indică pentru fiecare sondaj numărul de ordine, astfel ca la sfîr- situl operaţiei să se poată întocmi schiţa suprafeţei cercetate, cu indicarea densităţii numerice pe parcele. Harta gospodăriei se întocmeşte separat pentru fiecare specie de dăunători în parte, indicînd la fiecare sondaj numărul gîndacilor sau larvelor din a- ceeaşi specie.

inobne. De asemenea,

Numărul --de -sonda je-depinde- 4e mărimea

Spre deosebire de aceasta, numărul mediu al indivizilor la m 2

se determină raportînd numărul total de indivizi din aceeaşi specie, găsit la sondajele făcute, la numărul sondajelor. Dacă, de pildă, într-o parcelă de sfeclă de 350 ha, în care s-au făcut 50 sondaje cu ajutorul ramei de 0,5x0,5 m, s-au găsit 48 gărgăriţe (Bothynoderes

revine o medie de 3,8 gărgăriţe

(48 x 4 : 50 = 3,8 gărgăriţe/m 2 ). Dacă din 50 sondaje numai la 10 sondaje s-au găsit gărgăriţe,

procentul de uniformitate a răspîndirii pe teren va fi de 20% (10

100 : 50 = 20%). După numărarea pe specii a dăunătorilor, aceştia se strîng şi

pitnctiventris Germ.), atunci la m

2

X

se

pun într-un borcan cu acid danhidric sau cu eter pentru a fi

14

omorîţi, apoi se scot şi se pun în alt borcan, care se etichetează. Pe etichetă se trece data, localitatea, numărul sondajului, parcela (cultura), numărul de indivizi găsit la sondaj etc. Dăunătorii nedeterminaţi în cîmp se duc la laborator unde se determină. Dacă determinarea după larve nu este posibilă, acestea se cresc în cristalizoare pînă cînd se obţin adulţi, care au caractere mai definite pentru determinare.

Pe baza densităţii numerice la m 2 se face caracterizarea pe specii a terenului: apariţie ;n masă, în număr mare, mijlociu, mic, sporadic.

BOLILE GRIULUI IN PERIOADA DE VEGETAŢIE*

Una din cauzele datorită căreia soiurile de grîu cultivate în ţara noastră nu îşi pot valorifica întregul potenţial productiv este şi atacul numeroşilor agenţi fitopatogeni dintre care unul, mai mulţi sau chiar toţi pot produce pagube însemnate culturilor de grîu.

Bolile grîului în perioada de vegetaţie sînt produse de ciuperci le: Erijsif.he graminis, Puccinia recondita, Puccinia graminis, Puccinia striiţormis, Fusariwn nivale, Fusarium rose u m. Septoria tritici, Septorianodorum, Cercosporella herpotrichoides, Cladosporium herbarum.

RĂSPiNDIREA

Ciupercile care produc complexul de boli (ale tulpinii, frunzelor şi spicului)"sînt prezente în toate zonele de cultură a grîului. Frecvenţa şi intensitatea atacului unuia sau mai multor paraziţi este condiţionată de: gradul de sensibilitate a soiurilor la atacul patogenilor, nerespectarea rotaţiei în asolament, dozele mari de îngrăşăminte dezechilibrate în favoarea azotului, condiţiile climaterice

DESCR1ERE Şl RECUNOAŞTERE

F ă i n a r e a este produsă de ciuperca Erysiphe graminis şi poate fi întîlnită pe grîu şi orz. Pe frunze şi teci apar pete de decolo-rare fără delimitări precise care se reacoperă rapid cu o pîslă albăconstituită din filamentele miceliene purtătoare de conidii. Pe spicele de grîu, glumele se acoperă cu o crustă albicioasă. La sfîr - situl perioadei de vegetaţie apar puncte negre în pîsla miceliană; acestea sînt periteciile, organele de reproducere sexuală a ciupercii. Contaminarea grîului se poate face încă din toamnă, prin resturile recoltei precedente sau prin conidiile transportate de vînt la mari distanţe. Succesiunea zilelor calde şi uscate, care favorizează diseminarea, cu nopţile răcoroase şi umede, care favorizează contaminarea, constituie .timpul ideal pentru, dezvoltarea [ăinării,. Dezvoltarea făinăfii începe pe părţile Bâzâie ale plantei' şi apoi se extinde la etajele foliare superioare şi pe spic. Atacul precoce de îăinare determină o reducere a sistemului radicular al plantei, scazîndu-i astfel rezistenţa la secetă. Atacul în momentul însţJicării şi maturării provoacă o scădere a greutăţii hectolitrice a boabelor. R u g i n i l e , brună, neagră si galbenă sînt produse de ciupercile Puccinia recondita, respectiv P. graminis şi P. striiforrnis. Aceste ciuperci sînt paraziţi foarte periculoşi ai plantelor de grîu şi pot provoca importante pierderi de recoltă. Epocile de apariţie ale rugini lor sînt legate de exigentele termice ale ciupercilor care le produc.

na apare de regulă pe frunze,

mai rar pe teci, tu1pina şi spice. Această boală se mani festă sub forma unor pustule de uredospori, de formă ovală sau circulară,de culoare brună. La început pustulele sînt acoperite cu epidermă, dar apoi devin pulverulente. Mai tîrziu, după înspicarea grîului, pe frunze apar pustule mici de teleutospori, de culoare neagră*strălucitoare şi acoperite de epidermă.Cînd atacul de rugină brună apare de timpuriu şi este şi foarte puternic, frunzele se îngălbenesc şi se usucă pre-matur, avînd loc o coacere forţată a boabelor, care rămîn şiştave. în timpul vegetaţiei grîului rugina se răspîndeşte prin uredospori care sînt transportaţi de vînt la mari distanţe. Aceştia germi- nează şi produc infecţii la temperaturi cuprinse între

R u gin_a

b_r_u

O şi 30 C,, cu optimul la 15 : C. Sensibilitatea plantelor de grîu este maximă de la înspicare pînă la sfîrşitul înfloritului.

R u g i n a

n e a g r ă

apare sub forma unor pustule de formă liniară pulverulente, brun- negricioase de uredospori, pe toate organele aeriene ale grîului. Spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie se formează pustule cu teleutospori (spori de rezistenţă) de culoare neagră, de asemenea pulverulente.

Infecţiile cu rugină neagră se realizează prin uredospori care sînt diseminaţi cu ajutorul vîntului. Aceşti a germinează, i ar infecţii le se dezvoltă rapid la temperatura de 20 C C. Un atac puternic de rugină neagră provoacă o şiştăvire a .boabelor, cu repercusiuni negative asupra greutăţii hectolitrice, a energiei şi a facultăţii germinative.

R H g i n a g a l b e n ă , ca şi celelalte rugini, apare

pe toate * organele aeriene aJe plantei de grîu, dar mai frecvent, cu intensitate mai mare si mai caracteristic, pe frunze. Pustulele de uredospori sînt de culoare galben-portocalie şi sînt dispuse în şiruri longitudinale, de-a lungul nervurilor. Infecţiile cu rugină galbenă la grîu se fac cu uredospori care sînt vehiculaţi de vînt la distanţe foarte mari. Contaminarea poate avea loc la 2 C, dar dezvoltarea optimă a bolii se realizează la 1015 C C. Atacul prcdus de timpur iu şi de intensitate mare provoacă uscarea prematură a frunzelor, ceea ce atrage o şiştăvire a boabelor.

F u z a r i o z e l e grîului sînt produse de ciupercile Fusarium nivale şi Fusarium roseutn. Mucegaiul de zăpadă {Fusarium nivale) este favorizat de un timp rece şi foarte uir.ed şi se poate manifesta pe toate organele aeriene ale plantei de grîu. Primele si mptome se mani festă printr-o lipsă a redresării plantelor de grîu. In stadiul de înfrăţire a grîului ciuperca provoacă necroze la colet si chiar moartea plantelor, în faza de creştere, Fusarium nivale produce leziuni negre- violacee, dispuse în inele deasupra nodurilor. Fusarium roseum se dezvoltă pe timp cu temperaturi blînde şi umede. Tulpinile contaminate de F- ro&eum prezintă o înnegrire a nodului

inferior, iar nodurile parazitate se usucşL Aceste atacuri diminuează rezistenţa plantelor la cădere şi provoacă pălirea cerealelor. Pe spicele verzi, spiculeţele se usucă prematur. Această invazie a spicelor determină şiştăvirea şi contaminarea boabelor. Frunzele sînt rareori atacate. Atacul pe spice este datorat diseminării sporilor proveniţi de

pe organele bolnave de la baza plantelor.

Diseminarea sporilor e s te asigur aţă de vînt şi ploaie. Fusarium nivale sporulează la temperaturi scăzute (4-l°C) în timp ce la F. ro-teutn sporularea nu începe sub 10 C C şi are un optim la 2025 C C.

!

Ambele ciuperci au nevoie de o umiditate ridicată. . S e p t o r i o z a grîului sau pătarea brună a frunzelor este produsă de ciupercile Seploria nodcrutn si Septoria tritici. Simpto- mele produse de aceste ciuperci se pot întîlni pe toate organele

21

aeriene ale plantei de grîu. Boala poate să apară în toate fazele de vegetaţie a grîului. întîi pe frunzele bâzâie şi apoi pe cele superioare apar pete brun-gălbui, fusiforme, elipsoidale, orientate de-a lungul nervurn°J- Mai tîrziu,»pe aceste pete apar picnidiile,

sub forma uncfr puncte negre. Pete gălbui apar şi pe teci le frunzelor.

Atunci cînd petele sînt numeroase, frunzele se usucă peematur. Pe spice atacul se manifestă sub forma .unor striuri mici,» de culoare brun violacee pe partea superioară a plevii şi are drept urmare o şiştăvire a boabelor sau chiar o sterilitate parţială. Contaminarea se face prin aporii ciupercilor prezenţi în resturile vegetale şi prin sămînţă. Sporii smt diseminaţi de vînt şi ploaie. O perioadă "ploioasă de 15 zile şi cu o temperatură de 1820 J C la începutul înspicării constituie condiţii favorabile unui atac puternic ce afectează recolta. P ă t a r e a î n o c h i a t u l p i n i i este produsă de ciuperca Cercosporella herpotrichoides. Primăvara, în faza de creştere a plantelor, ciuperca se dezvoltă la baza tulpinii provocînd necroze. La exterior apar pete caracteristice în formă de ochi. Conidiile sînt diseminate prin vînt şi ploaie, iar contaminarea se produce în timpul perioadelor cu exces de umiditate. î n n e g r i r ea c e r e a l e l o r este produsă în principal de ciuperca Ctadosporium herbarum, dar uneori se întîlnesc şi alte ciuperci, ca de exemplu Alternaria tenuis. Ciuperca se poate dez- volta ca un parazit de debilitare sau, în general, ca saprofit. Boala se manifestă pe frunze şi spic sub forma unor puncte numeroase, de culoare brun-negricioasă, ceea ce face ca plantele atacate să fie mai închise la culoare. La atac puternic ciuperca se dezvoltă şi pe boabe, afectînd în acest fel calitatea făinii. Condiţiile optim* pentru dezvoltarea ciupercii sînt realizate de o umiditate foarte ridicată şi temperaturi de 20—25°C.

PREVENIRE Şl COMBATERE

Prevenirea şi combaterea boli lor grîului în perioada de vegetaţie se realizează folosind un complex de măsuri. Astfel, soiurile rezistente sau tolerante la diferiţi agenţi patogeni, rotaţia raţională în

asolament, semănatul în epoca optimă, sămînţă sănătoasă, densităţile normale, dozele echilibrate de îngrăşăminte s<nt verigi importante, dar nu suficiente ale noii tehnologii de cultura

22

grîului, bazată pe combaterea integrată. Aceasta presupune şi combaterea chimică a bolilor grîului în perioada de vegetaţie. Combaterea chimică a bolilor foliare si ale spicului la grîu se practică în ultimul timp pe plajj. mondial, cu scopul de a Jimita pagubele produse de ciupercile parazite ce se instalează pe tulpină, frunze şi spic. O protecţie satisfăcătoare a grîului împotriva complexului de boli se realizează prifT aplicarea tratamentelor la două 'epoci favorabile. Acestea se situează de la începutul creşteţi! (stadiul 6), pînă la începutul formării burdufului (stadiile 910) pentru prima epocă, şi în perioada înspicatului pînă la sfîrşitul acestuia (stadiul 10 martie — 10 mai) pentai a doua epocă. In prima epocă sînt combătute bolile paiului si cele ale frunzelor bâzâie, iar prin trata mentul efectuat la epoca a doua se combat bolile ultimelor două frunze si ale spicului (f ăi nare, rugină, septorioză, fuzarioză.,. înnf- grire). Pe baza cercetărilor efectuate la I.C.C.P.T. Fundulea şi I.C.P.P. Băneasa recomandăm aplicarea a două tratamente la urmă

„. în faza de vegetaţie: stadiul 7 (al doilea nod format); T 2 în faza de- vegetaţie: stadiul 10 martie (înspicare). Pentru combaterea chimică a bolilor grîului se folosesc o serie de fungicide sistemice sau de contact, cu acţiune specifică sau polivalentă, întrucît foarte puţine fungicide întrunesc toate cali- tăţile, se folosesc de regulă amestecuri de două sau trei fungicide, cu mod de acţiune şi spectru de activitate diferit. De notat că amestecul de fungicide este preferat şi pentru faptul că previne sau întîrzie apariţia fenomenului de rezistenţă a agenţilor fitopatogeni faţă de aceste produse. Prezentăm în tabelul l o serie de produse fungicide care pot fi amestecate şi folosite în combaterea complexului de boli foliare la cereale. Tratamentele se pot aplica cu mijloace terestre de stropit sau cu avionul. Recomandăm folosirea avionului sau elicopterului pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor la grîu. Tratamentele aeriene prezintă o serie de avantaje dintre care cele mai importante sînt randamentul mare de lucru si efectuarea tratamentului la momentul optim. In plus, aviotratamentul este singurul care se pretează la aplicarea preparatelor 'cu volum ultraredus (VURj.

toarele epoci :

Fungicidul

Tabelul

l

Denumirea comercială

Substantrtctivă

Doza, kg/ha/trat. (în produs comercial)

Metoben 70

   

+

Metiltiofanat

1,0

i 2,5

Mancozeb 70

Mancozeb

 

*

Topsin M 70

Metiltiofanat

1,02,5

Mancozeb 70

Mancozeb

.

Sulf muiabil

Sulf

 

+

Mancozeb 70

Mancozeb

8 ,

2,5

Trimidal 9 EC

   

+

Mancozeb 70

Nuarimol Mancozeb

0,5 2,5

Milgo Mancozeb 70

Ethirimol Mancozeb

1,0 2,5

Silodor

Sulf Maneb

12,5

Epidor

Benomyl Mancozeb

2,5

Delsen

Carbendazim Maneb

2,5

Metoben 70 + + Indar 70

Metiltiofanat

 

1,0

0,4

 

Triazbutil

Bayleton 25

Triadimefon

0,5 2,0

Mencozeb 70

Mancozeb

Derosal 60 + Mancozeb 70

Carbendazim

 

0,6

2,5

 

Mancozeb

GÎNDACUL GHEBOS (ZA B RUS TENEBRIOIDES)*

RĂSPIND1RE

."

Aria de dăunare a gîndacului ghebos cuprinde în mare: jumă- tatea estică a Moldovei, Dobrogea toată, Cîmpia Dunării de la. Brăila la Vînju Mare, partea vestică a ţării, respectiv Cîmpiile Banatului şi Crişanei; sporadic poate apărea şi produce pagube pe valea Mureşului şi în zona de confluenţă a Tîrnavelor.

DESCRIERE Şl RECUNOAŞTERE

A d u l t u l : lungime 1016 mm, culoare negru-lucios pe

spate iar .ventral brun-roşcat; elitrele boltite şi cu 9 striuri longi- tudinale, tibiile păroase, prevăzute cu un ghimpe.

D i m o r f i s m s e x u a l : femelele sînt mai mari, robuste; la

femelă toate 5 tarse ale picioarelor anterioare sînt egale ca formă si dimensiuni, avînd un aspect mărgelat, spre deosebire de masculi la

care primele 3 tarse sînt mai groase iar ultimele 2 mici, asemănătoare cu cele ale femelelor.

O

u l : de 2—2,5 mm, oval şi de culoare albă.

L

a r v a : la completa dezvoltare are între 2,53 cm. Corpul

este uşor turtit dorso-ventral, îngustîndu-se spre partea posterioară. Pe segmentele corpului se găsesc negi păroşi, fiecare segment este prevăzut dorsal cu o placă chitinoasă colorată de la cafeniu la negru- brun; ultimul segment abdominal se termină cu apofize păroase, egale ca lungime cu ultimul segment, în primele vîrste culoarea este alb-verzuie, ajungînd la sfîrşitul dezvoltării să fi e albmurdar.

P u p a : este de culoare albă.

Adulţii se hrănesc pe spicele de grîu şi orz cu boabe aflate în diferite faze de coacere. Hrănirea intensă se înregistrează în orele răcoroase după miezul nopţii, boabele fiind roase în diferite grade împreună cu paleele. Importanţă economică deosebită prezintă însă atacul larvelor, în mod obişnuit, larva sapă galerii verticale în apropierea plantei şi se hrăneşte trăgînd în galerie cîte o frunză pe care o triturează treptat, cu ajutorul aparatului bucal. Din frunză este reţinută numai partea suculentă; partea fibroasă respectiv nervurile, rămîne pe plantă după ce a fost expulzată la gura galeriei sub forma unui

* Autori: FI. Paulian, C. Popav

24

smoc de fire răsucite. O plantă poate fi atacată de una sau mai multe larve. Atacul se poate prezenta sub formă de vetre care se extind treptat sau poate fi uniform si generalizat în tot lanul.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Adulţii apar spre sfîrşitul lunii mai — începutul lunii iunie. Imediat după apariţie urmează un intens proces de hrănire noc- turn. Hrănirea adulţilor se încheie înainte de recoltare. Trecerea în estivaţie este precedată, pentru o parte din adulţi, de un zbor de migraţie; cu acest prilej are loc infestarea a noi culturi de grîu şi orz.

Estivaţia are loc în sol, la diferite adîncimi; în verile secetoase

adulţii se pot afunda în sol pînâ la adîncimea de 30 cm. întreruperea diapauzei în toamnă este mult favorizată de precipitaţiile din august- septembrie. In perioada următoare se desfăşoară activitatea de hrănire, copulaţie si pontă, adulţii dispărînd treptat pînă la sfîrşitul anului. Prolificitatea medie este în jur de 100 ouă. Apariţia primelor larve diferă de la un an la altul, precedînd de obicei răsăritul culturilor.După apariţie, larvele se localizează în jurul plantelor de cultură şi al samulastrei, cu care încep să se hrănească. Iernarea are loc ca larve, majoritatea fiind de vîrsta a Il-a. Procesul de hrănire poate continua si în „ferestrele" din timpul iernii, cînd solul este

C. împuparea are loc la

îără zăpadă şi temperatura medie peste 0

1520 cm în loja special construită, stadiul de pupă durînd 3 4

săptămîni.

C

PROGNOZA

Obiectul prognozei în cazul speciei Zabrus tenebrioides, este de a estima dacă viitoarea cultură de grîu sau orz de toamnă va fi infestată de larvele dăunătorului la acel nivel la care să fie necesară aplicarea unor tratamente chimice curative. Prognoza se elaborează în două etape distincte:

P r i m a e t a p ă — estimarea rezervei biologice în stadiul de larvă, primăvara, in lunile martie-aprilie, pe baza controlului:

unor culturi de păioase de toamnă din producţie aflate în al III-lea sau al IV-lea an de monocultură;

unei parcele fixe ca amplasare si permanentă în timp, ayînd suprafaţa de 0,5—l ha, cultivat ă cu grîu de toamnă succesiv şi amplasată f i e la sediul centrului de protecţia plantelor fie în perimetrul unei unităţi din apropierea centrului, destinată în mod special acestui scop. Estimarea se face prin înregistrarea numărului de orificii cu frunze proaspăt atacate la metru liniar.

în vederea controlului se aleg 2 direcţii paralele care delimi-

tează lanul aproximativ în 3 părţi egale; pe fiecare dintre linii se execută cîte 15 sondaje a l m egal distanţate. Un număr de 2 ori- ficii este echivalentul a 2 larve/m 2 , ceea ce reprezintă premisa ca, în stadiul de adult, populaţia să dea o descendenţă peste pragul de dăunare admis.

E t a p a

a Il-a corespunde perioadei de amplasare a cul-

turilor de păioase de toamnă. Se au în vedere două ipoteze:

1. în p_rimăvară, la prima etapă, nu s-a evidenţiat o rezervă

biologică. In această situaţie nu se estimează un pericol pentru toamnă.

2. în primăvară s-a evidenţiat o rezervă biologică peste pragul

economic admis, respectiv l larvă/m 2 liniar. In această situaţie se au în vedere toate culturile de grîu şi orz care reprezintă monocultură mai mult de 2 ani, la care pot interveni două eventualităţi distincte ce orientează prognoza:

2.1. Precipitaţii reduse, secetă, solul uscat pînă la 10 cm adîncime, zile de insolaţie în perioada septernbrie-noiembrie. in ciuda rezervei biologice, larvele, ca număr si potenţial de distru- gere în general, nu pot depăşi pragul economic. 2.2. Precipitaţii frecvente, fără a fi abundente, dar care menţin o stare de umectare a solului în perioada septernbrie- noiembrie. In această situaţie sînt de prevăzut puternice atacuri în culturile de păioase ce revin pe aceleaşi terenuri mai mult de 2 ani.

AVERTIZAREA TRATAMENTULUI

în toamnele şi pentru solele pentru care prognoza indică posi- bilitatea existenţei larvelor peste pragul economic, se emite prima serie de buletine de avertizare după răsărire, la faza de 2—3 frunze

27

a griului şi orzului, pentru executarea controlului. Perpendicular pe

dimensiunea lungă a lanului se iau arbitrar 2 direcţii paralele, astfel ca lanul să fie împărţit în 3 părţi egale. Pe fiecare din aceste două linii arbitrare se execută cîte 15 sondaje de 2 m lungi me fiecare. Plantele samulastră nu se iau în evidenţă. Se înregistrează şi se stabileşte frecvenţa plantelor distruse la metru'liniar. Controlul se repetă după 5

zile. Dacă de la primul la cel de-al doilea control se înregistrează creşterea frecvenţei atacului,se execută tratamentul. în situaţia cînd la primul control nu se înregistrează plante atacate sau frecvenţa este sub limita de

o plantă atacată la metru, lini ar, a doua a v e r t i z a r e se e m i t e

i m e d i a t d u p ă pri ma p l o a i e care u m e c t e a z ă s o l u l pe o

a d î n c i m e de 8—10 c m. în cazul cînd şi la acest control frecvenţa plantelor atacate este sub 5% cultura poate fi considerată pentru toată perioada de vegetaţie în afara pericolului larvelor de Z. tenebrioides. în cazul cînd la controlul executat după ploaie se constată o

creştere a frecvenţei plantelor atacate faţă de primul control, în cazul cînd sămînţa a fost tratată cu FB 7 sau alt insecto-fun-gicid, nu se

a v e r t i z e a z ă

treilea control, dacă acesta indică creşterea frecvenţei plantelor atacate.

e x e c u t a r e a

t r a t a m e n t u l u i

decît după un al

MĂSURI PREVENTIVE ŞI DE COMBATERE

M a s u r i

p r e v e n t i v e :

— evitarea cultivării păioaselor pe acelaşi teren mai mult de 2 ani; — evacuarea rapidă a baloţilor şi a paielor care constituie loc de adăpost pentru dăunători; — tratamentul seminţei cu FB 7 în doza de 2,5 kg/tona de sămînţa, tratament prin care se previne atacul larvelor de Zabrus, al viermilor sîrmă şi al mălurii comune.

M ă s u r i

c u r a t i v e :

Pentru tratamentele curative se poate folosi unul din următoarele preparate: Lindatox s 3 p, Heclotox 3 p, ambele la doza de 30 kg/ha.

28

OMIDA MI NIERĂ A PĂIOASELOR (CNEPHASIA

PASQUANA)*

RĂSPlNDIRE

în etapa actuală acest recent dăunător al culturilor de cereale pâioase este întîlnit în toată zona sudică a ţării, însă mai evident în sud- estul ţării, respectiv în Dobrogea şi în estul Cîmpiei Române.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Fluturii au anvergura aripilor de 16—18 cm, culoarea de bază fiind cenuşie, fără un desen caracteristic. Oul este galben-portocaliu la depunere, devenind roşu pe măsură ce se avansează în embriogeneză. Larva are în medie 7,3 mm şi o culoare galben-maronie. Atacul poate fi stabilit uşor la sfîrşitul lunii mai-începu tul lunii iunie, în perioada ieşirii spicului din burduf. Pe faţa interioară a limbului penultimei frunze şi a burdufului apar rosături caracteristice în spic, atît înainte cît şi după ieşirea din burduf; este străbătut de canale care se disting parţial sau total, apărînd simptomul de spic alb. ,

CICLUL DEZVOLTĂRII

Dăunătorul prezintă un ciclu monovoltin, în cadrul căruia diapauza este parcursă ca larvă de yîrsta I, în crăpăturile scoarţei copacilor vecini lanurilor de grîu din care au apărut adulţii. Adulţii apar în ultima jumătate a lunii iunie, înainte de recoltare şi se retrag spre grupurile de arbori care mărginesc lanurile. Acolo depun ouăle din care, după 10—12 zile, ies larvele care rămîn peste iarnă în scoarţa copacilor, învelite într-un hibernaculum. Primăvara, purtate de vînt, larvele infestează culturile de cereale si încep a se hrăni mai întîi pe frunze, caracteristic îind modul minier de existenţă. Odată cu dezvoltarea plantelor, larvele ajung la spic, unde produc pagubele menţionate, împuparea are loc pe plantă, de regulă în galeriile săpate în spic sau tijă.

* Autor: C. Popou

29

PROGNOZA

Elaborarea unei prognoze corecte de la un an la altul nu se poate baza decît pe estimarea populaţiei de larve capabile sa infesteze culturile în anul următor. Datorită faptului că populaţia de larve care va produce pagube în anul următor se găseşte sub formă de larve neonate în hibernaculum pe scoarţa copacilor unde au îost depuse ouăle, acest lucru este dificil de realizat. De aceea, este mult mai indicat ca în prognoza atacului să se pornească de la alte criterii şi anume particularităţile ecologice ale speciei, în acest sens, se pot estima ca zone de atac puternice toate solele din anul viitor situate în vecinătatea lizierelor, livezilor sau perdelelor forestiere lîngă care în anul respectiv s-au înregistra t sole de grîu şi orz cu atacuri puternice, aceasta datorită rezervei biologice acumulate.

AVERTIZAREA

Emiterea buletinului de avertizare pentru stabilirea gradului de atac se face la formarea burdufului la orz şi grîu. Frecvenţa atacului se stabileşte după următoarea metodă: pe cele două direcţii care împart lanul în 3 benzi se analizează din 30 sondaje cîte 10 plante, în total 300 plante şi se stabileşte astfel procentul de plante atacate. în zona sud-estică a ţării, în special în lanurile situate în vecinătatea pădurilor sau a diferitelor grupuri de arbori, este necesară stabilirea densităţii dăunătorului în vederea efectuării de tratamente chimice la frecvenţe mai mari de 5?o plante atacate. Este necesar ca tratamentul să fie efectuat în perioada de început al apariţiei larvelor pe spic, astfel încît eficacitatea tratamentului să fie maximă. Este posibil ca în unele lanuri atacul să nu fie generalizat, ci localizat pe o bandă mai largă sau mai îngustă, astfel încît să nu fie necesar de tratat tot lanul ci doar banda respectivă.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

— Evitarea semănatului griului pe sole vecine pădurilor sau perdelelor forestiere.

30

Tratamente cu preparate pe bază de dimetoat (Fosfotox R-35, doza l 000 g s.a./ha).

NOTĂ: Tratamentul

este eficace şi

împotriva

afidelor şi

ploşniţelor

cerealelor şi altor dăunători caracteristici acestei perioade.

PLOŞNIŢELE CEREALELOR (EURYGASTER SP.; AELIA SP.)*

RASPlNDIRE

în ţara noastră, ploşniţele cerealelor sînt răspîndite în majoritatea jadeţelor, nivelul numeric al populaţiei fiind mai mare sau mai mic în funcţie de condiţiile agroclimatice. Zona în care acest dăunător produce pagube sesizabile an de an este situată în partea de sud si sud-est a ţării, cuprinzînd teritoriul de şes din Oltenia, cea mai mare parte a Munteniei, Dobrogea şi sudul Moldovei, unde în mod frecvent primăvara, în culturile de grîu, se găsesc peste 3—4 exemplare/m 2 . Speciile ce formează populaţia acestui dăunător, existente la noi în ţară sînt: Eurygaster integriceps, E. austriaca şi E. maura, iar din genul Aelia, A. acuminato, şi A. rostrata. în zona de atac, specia predominantă este Eurygaster integriceps, care reprezintă peste 88% din totalul populaţiei genului Eurygaster,

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

P l o ş n i ţ e l e a d u l t e din genul Eurygaster au o formă ovală, mai mult sau mai puţin lată, iar capul de formă triunghiulară, aplecat înainte. Antenele, destul de lungi, sînt formate din 5 articole inegale. Rosîrul este lung, depăşind în mod frecvent baza abdomenului. Scutelul foarte mare, atingînd şi chiar depăşind extremitatea abdomenului, adăposteşte elitrele şi aripile în timpul repausului. Picioarele sînt relativ scurte. Lungimea corpului la Eurygaster integticeps este de 12 ± 1,5 mm, la E. austriaca 14 ± 2,5 mm, iar la E. maura 9,5 i l mm. La Eurygaster integriceps şi E. maura, cele 2 şanţuri de pe cap care conturează clipeusul sînt paralele şi nu se unesc, pe cînd

Autori: D. Mustufea, C. lonescu, C. Popov, FI. Paulian

31

Ia E austriaca ele se unesc înainte de a ajunge la marginea extremităţii anterioare a capului. Capul la Eurygaster maura este de formă mai ascuţită clecît la E. integriceps şi la E. austriaca care este mai bont. La Eurygaster integriceps şi la E. maura cele două perechi de şanţuri care brăzdează laturile corpului se unesc la baza nronotului, în timp ce la E. austriaca ating baza acestuia fără a se uni. Adulţii din genul Adia se caracterizează prin forma lor alungită, aproximativ eliptică. Corpul are o lungime de 710 mm la A. acuminato şi de 11,0—12,5 mm la A. rostrata, cu un colorit galben. Pe femurele picioarelor mediane şi posterioare se disting 2 pete de culoare neagră la Aelia acutninata şi o singură pată neagră la A. rostrata. O u l la speciile genului Eurygaster are forma unui butoiaş de culoare verde - deschis la început, iar pe parcursul dezvoltării embrionare culoarea se închide şi devine evidentă o pigmentaţie cafenie-rosietică înainte de eclozare. La Adia sp., ouăle sînt mai mici decît cele de la Eurygaster sp. şi au o culoare crem-deschis. L a r v a , după ecloziune, trece prin 5 vîrste, avînd dimensiuni variabile, în funcţie de stadiul în care se găseşte, avînd acelaşi mod de hrăni re ca şi noii adul ţi.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Ploşniţele cerealelor au un mod de viaţă asemănător, au o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de adult, avînd ca preferinţă pădurile de stejar.

Adulţii hibernanţi părăsesc locurile de iernare de obicei în cursul lunii apri lie, dar în mod diferit de la un an la altul, în funcţie de condiţiile climatice, în condiţii favorabile (timp călduros şi lipsit de precipitaţii) migrarea poate începe încă din a doua jumătate a decadei a IlI-a a lunii martie. Maximul părăsirii locului de iernare poate avea loc în una din decadele lunii aprilie, în funcţie de evoluţia vremii în această perioadă. Durata migrării poate îi de 9 pînă la 38 zile.

în

culturi, desîăşurîndu-se apoi în toată perioada de viaţă a adul-

Copulajja

are

Joc_Ja.

cîteva_zile

de

la

apariţia

adulţilor

32

ţilor hibernanţi. Pontele sînt depuse la un interval de cel puţin 20 zile de la începerea migrării, depunerea eşalonîndu-se pe o perioadă de 22— 55 zile. Ouăle sînt depuse în grupe de 14, pe 2 rînduri chiar şi 3. Incubaţia prezintă o amplitudine foarte mare în fiecare an, avînd locTm 725 zile, în funcţie de temperatură. Perioada intensă de eclozare se produce după 20 mai. Larvele apărute se dezvoltă, şi se transformă în adulţi după 3649 zile, timp în care ele trec prin 5 vîrste. începînd din vîrsta a IV- a, larvele desfăşoară o intensă activitate de hrănire pe boabele de grîu. Această activitate este continuată de către noii adulţi (care apar în perioada 15 iunie 5 iulie) încă un timp de 1012 zile deja apariţie, după care urmează migrarea la locurile de iernare. în condiţiile din ţara noastră, majoritatea adulţilor se găsesc retraşi în decadele I —a Il -a ale lunii august.

MODUL DE DĂUNARE

Culturile de grîu în timpul vegetaţiei sînt atacate atît de către adulţii hibernanţi cît şi de indivizii din noua generaţie (larve şi adulţi noi), hrănirea îăcîndu-se pe toate organele aeriene ale plantei (tulpină, frunze, spic). După apariţia adulţilor hibernanţi în cultură, sînt vătămate frunzele si tulpinile; ca urmare frunza centrală şi, într-un stadiu mai avansat, tulpina sa îngălbenesc si se usucă începînd de la locul înţepăturii. Atacul produs deasupra ultimului nod, în timpul formării spicului în burduf, atrage după sine îngălbenirea, vestejirea şi chiar distrugerea spicului. Dacă atacul s-a produs după ce spicul a ieşit din burduf şi pînă la legat, acesta se albeşte. Hrănirea şi atacul indivizilor din noua generaţie (larve şi adulţi) au loc pe boabele în formare şi pe cele deja formate pînă la recoltarea lor. Boabele aflate în ultima fază de dezvoltare şi înainte de recoltare si care au fost atacate pot fi recunoscute, deoarece locul înţepăturii este marcat de un punct negru încon-iur_de_Q_Jon2l3ec.QToTată, în interiorul căruia au acţionat enzi-fnele secretate de ploşniţe pentru absorbirea substanţelor nutritive. Părţile din bob înţepate devin cretoase şi albe, iar dacă se rade în acel loc uşor cu unghia sau cu un ac, endospermul fiind sîărî- micios se desprinde uşor si cade în bucăţi mici, pînă ce unghia sau acul întîlneşte ţesutul sănătos al bobului.

33

PROGNOZA

în vederea elaborării prognozei potenţialului de atac al ploş-

niţelor cerealelor şi al volumului de lucru pentru combaterea lor în anul următor, încă din toamnă se procedează la evaluarea efectivului numeric retras pentru hibernare în păduri. Acest lucru se realizează în urma sondajelor ce se execută începînd cu 10—15 septembrie, în fiecare pădure de stejar din judeţele din sudul ţării în care se duc acţiuni de combatere pentru ploşniţe şi în 7—8 păduri în celelalte judeţe, în perioada 10 sep- tembrie — 15 octombrie se execută, pe diagonala pădurii, 40 sondaje a cîte 0,250 m 2 fiecare. In acest scop se folosesc rame de lemn cu interiorul de 0,5/0,5 m, care, aşezate pe litieră, delimitează suprafaţa ce urmează a îi controlată. In interiorul ramei se anali- zează atent mai întîi stratul de frunze, apoi putregaiul pînă-la pămînt, notînd ploşniţele vii şi moarte găsite. Prin raportarea

numărului total de insecte vii la suprafaţa controlată în m obţine densitatea medie pe m 2 . Pe baza informaţiilor obţinute se stabileşte mai întîi rezerva

biologică a ploşniţelor existente în judeţ în pădurile controlate, înmulţind suprafaţa în m 2 a fiecărei păduri cu densitatea medie

numerică pe m

împarte apoi numărul de ploşniţe reieşit din calcul la suprafaţa în m 2

a pădurilor controlate si se obţine astfel r e z e r v a m e d i e anuală

a judeţului pe m 2 . In acelaşi fel se pot efectua calcule şi pentru raza centrului de protecţie a plantelor sau a unei zone afectate. Rezerva medie anuală se înregistrează în evidenţele şi graficele judeţului sau ale centrului de protecţia plantelor, în paralel cu suprafeţele care au necesitat tratamente în anul următor, pentru adulţii hibernanţi şi, separat, pentru larve. Prognoza de lungă durată, atît pentru adulţii hibernanţi cît şi pentru larve, se face ţinînd cont de valoarea acestor elemente, comparativ cu cele înregistrate statistic pe 7—8 ani în urmă, cunoscut fiind că între rezerva medie anuală şi suprafaţa efectiv tratată de obicei este o bună corelare. în judeţul în care toate pădurile prezintă o densitate numerică a

populaţiei dăunătorului s u b 3 4 e

necesar

h i b e r n a n ţ i în primăvara care urmează.

2

se

2

determinată şi însumîndu-se rezultatele obţinute. Se

x e m p l a r e c o m b a t e r e a

p e m 2 , nu este a d u l ţ i l o r

se

prevadă

34

Primăvara, în cursul lunii martie, se determină procentul de mortalitate şi rezerva biologică viabilă, în funcţie de care se face corecţia prognozei pentru adulţii hibernanţi, controlîndu-se, în acelaşi mod, aceleaşi păduri ca în toamnă. Modificarea se efec- tuează numai în cazul unei mortalităţi de peste 25%, procent pînă la care pierderile înregistrate de populaţiile din toamnă sînt socotite în limitele normale. Cu aproximativ două săptămîni înainte de aplicarea trata- mentului împotriva larvelor, care corespunde cu primele eclo-zări, se corectează şi prognoza referitoare la potenţialul de atac al acestora, constînd în aprecierea zonelor şi suprafeţelor ce urmează

a fi tratate, în acest scop se controleazăljJanurLde grîu din

fiecare comună, prin executarea unui număr de 25 sondaje de fiecare lan, cu rama metrică de 0,5/0,5 m, pe diagonala culturii, corespunzător suprafeţei de 6,25 m 2 . Se înregistrează numărul total de

ouă existente, separat cele parazitate, precum şi larvele găsite în interiorul ramei. Se stabileşte densitatea medie posibilă pe m 2 a larvelor care ar putea produce pagube, astfel :

————— *r (Not —— în Nop) care: + NI Dmed/m a = -

Not = numărul total de ouă; Nop = numărul de ouă parazitate, iar NI = numărul de larve existente.

Rezultatul este valabil pentru toate culturile de grîu din raza localităţii respective.

Practica a dovedit că, în cazul în care curba ce indică nivelul populaţiei de la un an la altul este în regresie, de la evaluarea făcută pînă la aplicarea tratamentului procentul de parazitare a ouălor se schimbă în defavoarea dăunătorului, iar o parte din larve de obicei pier în stadiile tinere, datorită condiţiilor naturale de dezvoltare, în această situaţie, suprafaţa totală ce se apreciază a

fi tratată se stabileşte prin însumarea suprafeţelor de grîu cu

ptste 10 — 12 larve şi ouă viabile pe m 2 . în cazul în care curba nivelului populaţiei este în creştere de la un an la altul, suprafaţa totală ce se ia în calcul pentru a fi tratată se stabileşte prin însumarea suprafeţelor de grîu cu peste 3 larve şi ouă viabile pe m 2 .

1. A v e r t i z a r e a

AVERTIZAREA

t r a t a m e n t e l o r

p e n t r u

c o m b a t e r e a a

de apariţia dăunătorului în culturi, începutul părăsirii locurilor de iernare este indicat cu oarecare aproximaţie de suma temperaturii efective de 16—18°C, rezultată din însumarea valorilor de temperatură medie zilnică ce depăşesc 10°C. Practic, după însumarea temperaturii efective de 16°C, dacă în zilele următoare se menţine temperatura medie zilnică peste 10 C C, staţiile de avertizare încep sondajele în culturile de grîu, în apropierea pădurilor, în locurile cele mai adăpostite şi însorite, pentru depistarea pri melor ploşniţe. Se va ţine cont că pe timp friguros, dimineaţa şi seara, ploşniţele se ascund la baza tulpinii plantelor tinere, sub resturi vegetale, sub bulgări de pămînt şi în crăpăturile solului. La constatarea jmraelor ploşniţe în culturi se informează telefonic Inspectoratul judeţean pentru protecţia plantelor şi se l a n slTă~"Z- ă"~> u l e t i~n ui de a v e r t i z a r e către unităţile de producţie cu indicaţia ca în următoarele 4—5 zile să înceapă controlul culturilor de grîu şi să aplice tratamente pe suprafeţele cu o densitate mai mare de 3 ploşniţe pe m 2 .

d u l ţ i l o r h i b e r n a n ţ i se face în funcţie

Staţia de avertizare urmăreşte mai departe, în păduri, zborul insectei, prin sondaje repetate şi, la terminarea migrării, anunţă din nou Inspectoratul pentru protecţia plantelor, pentru a organiza acţiunea de definitivare a suprafeţelor de tratat. Terminarea migrării este marcată cu oarecare aproximaţie în condiţii de temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine, de însumare a temperaturii efective de cel puţin 40°C. Este deosebit de important ca tratamentul împotriva adulţilor hibernanţi să se execute rapid (7— 10 zile) şi în nici un caz să nu depăşească maximum de depunere a ouălor pe care îl semnalizează staţia de prognoză şi avertizare.

g e - evoluţia larvelor în

n e r a ţ i e i

cîmpul de observaţie sau în izolatorul de creştere. Lansarea buletinului de avertizare se face cînd se constată apariţia primelor larve de vîrsta a IlI - a, cu indicaţia de a sa face controlul culturilor şi a se aplica tratamente la o densitate mai mare de 3 exemplare pe m 2 . Şi în această etapă un rol important îl constituie rapiditatea cu care se execută tratamentele (5—7 zile).

2.

P e n t r u

a v e r t i z a r e a

c o m b a t e r i i

u r m ă t o a r e ,

staţiile urmăresc

36

Pentru determinarea suprafeţelor de tratat, atît pentru adulţii hibernali cît şi pentru larve, sondajele se fac cu rama metrică de 0,5/0,5 m, cîte 25 de fiecare lan, indiferent de mărime, ramele fiind distribuite uniform pe două direcţii care să delimiteze locul In trei părţi egale sau pe cele 2 diagonale.

MĂSURI PREVENTIVE ŞI DE COMBATERE

Aplicarea tratamentelor chimice în limitele perioadelor

avertizate. Pentru larve, recoltarea griului în cel mai scurt timp,

de îndată ce faza de coacere permite.

— Pentru combaterea chimică se recomandă preparatele pe

bază de triclorfcn (Dipterex 80, Polfosclor 50) l kg substanţă activă la ha în 3C50 l apă, administrate cu aeronave, sau l kg s.a./ha produs condiţionat ca volum ultraredus în 3—5 l apă la ha (Dimevur, Bromovur, Diptevur, Cartevur etc.).

GĂRGĂRIŢA FRUNZELOR DE PORUMB (TANYMECUS] DILATICOLLIS GYLL.)*

RĂSPINDIRE

Specia se găseşte răspîndită, la densităţi ce depăşesc frecvent pragul economic, în cîmpia Banatului, în cîmpiile sudice ale ţării, de la Vînju Mare pînă în zona Galaţi, respectiv cîmpia Covurlu- iului, în Dobrogea şi nord-estul Moldovei (cîmpia Jijiei).

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE!

Adulţii au lungimea corpului cuprinsă între 5,5 şi 10 mm. Culoarea este cenuşiu-pămîntie, mai întunecată dorsal şi mai deschisă ventral. Elitrele au solzii albicioşi dispuşi într-un număr de 4 benzi longitudinale pe fiecare jumătate a corpului. Ca- racteristic, ca pentru toate speciile din familia Curculionidae (gărgăriţe) este rostrul sau „ciocul" cu care se prelungeşte capul.

Autor: FI.

Paulian

37

Spre deosebire de alte gărgăriţe dăunătoare culturilor de cîinp, ca Sitona sp. sau Tanymecus palliatus, la T. dilaiicollis toracele este tot atît de lat cît şi lung, tinzînd pe partea dorsală către o formă hexagonală; îndoi tura antenei nu depăşeşte ochiul. Larva are, la completă dezvoltare, lungimea cuprinsă între 5_şi 9jnm, este de culoare albă, cu excepţia capului care este de culoare cafenie. Principalele plante de cultură pentru care T. dilaticoilis pre- zintă un pericol deosebit, sînt: porumbul, floarea-soarelui, sfecla de zahăr. Atacul are loc în perioada răsăririi, prin roaderea pri - melor l2 frunze în cazul porumbului, a frunzelor cotiledonale în cazul f lorii-soarelui şi sfeclei de zahăr. Roaderea este în general marginală, către nervura principală; frunzele pot fi consumate în întregime pînă la nivelul solului. Se înregistrează si cazuri de retezare a plantelor de la bază. La floarea-soarelui, prin roaderea frunzelor cotiledonale rămîne numai tija, care se usucă. La sfecla de zahăr, plantele sînt consumate în întregime.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Stadiul de adult apare prin transformarea pupelor, în cursul lunii august, în sol, la adîncimea cuprinsă obişnuit între 40 şi 60cm. Adulţii rămîn în sol, în alveola crisalidei, pînă în luna martie a anului următor, cînd are loc deplasarea către stratul superficial al solului. Cînd temperatura medie diurnă oscilează pe intervalele unei decade între 8 si 10 C 'C, majoritatea adulţilor se găsesc la suprafaţa solului, ceea ce corespunde în general cu sfîrşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Adulţii trăiesc şi sînt activi în mod obişnuit pînă la sfîrşitul lunii iunie. Privită prin corelaţia între nivelul populaţiei, tem peraturile din timpul zilei şi faza fenologică a culturilor, capaci tatea maximă de dăunare este cuprinsă între a treia decadă a lunii aprilie şi ultima decadă a lunii mai. In această perioadă are loc ponta; ouăle sînt depuse în sol în stratul de 15 cm. Larvele, după apariţie, se hrănesc cu perii absorbanţi ai rădăcinilor şi, din vîrsta a doua, cu rădăcinile secun- dare. Pe măsură ce cresc, larvele coboară în sol, astfel că la sfîrşitul lunii iulie se găsesc la adîncimea de 40—60 cm, unde are loc transformarea în pupe si apoi, în cursul lunii august în adulţi.

38

PROGNOZA

Elaborarea unei prognoze corecte de la un an la altul nu se poate baza decît pe estimarea populaţiei de adulţi existenţi în sol în luna august, după transformarea lor din crisalide. Datorită faptului că adulţii rămîn în lojele pupale situate, aşa cum s-a arătat, la adîncimea de peste 40 cm, executarea sondajelor, la un astfel de număr încît fie reprezentative, necesită un volum de săpături si analize de ;:ol care, practic, nu este realizabil. De aceea este mult mai indicat ca în prognoza atacului să se pornească de la alte criterii si anume de la particularităţile ecologice ale speciei, în cadrul unităţii se poate preciza pentru fiecare solă rezerva aproximativă în funcţie de planta premergătoare. Astfel, porumbul cultivat după o plantă nefavorabilă speciei T. dilaticoilis (grîu, orz, mazăre, soia, fasole) lasă în sol o rezervă de pînă la 5 exemplare/m 2 , ceea ce este sub pragul economic de dăunare. După al doilea an rezerva creste şi se situează la nivelul a 10—12 exemplare/m' 2 , ca după cel de-al treilea an să depăşească 20 exemplare. Prognoza nivelului populaţiilor de T. dilaticoilis urmează să se facă pe sole, în funcţie de planta de cultură si, în cazul porumbului, de anul de monocultură; de aici apare necesitatea existenţei în unităţile agricole a unui registru îitosanitar care să poată oferi informaţii asupra succesiunii culturilor.

AVERTIZAREA

Combaterea speciei T. dilaticoltis în culturile de porumb, floarea- soarelui şi sfeclă de zahăr urmează să se facă diferenţiat mume:

Dacă planta premergătoare a fost o păioasă de toamnă (mazăre, borceaguri, fasole, soia, in), nu se avertizează executarea trata- mentelor, deoarece densitatea oscilează în jur de l exemplar/m 2 . Dacă planta premergătoare a fost sorg, porumb un singur an, îloarea-soarelui sau sfeclă de zahăr, în caz că s-a folosit să-mînţă tratată cu heptaclor sau a lt insecticid, deşi densitatea poate ajunge pînă [a 10 exemplare/m 2 , nu se avertizează nici un tratament curativ, în cazul cînd sămînţa nu a fost tratată, avertizarea tratamentelor curative se face în perioada răsăririi, numai

39

în situaţiile cînd perioada respectivă se caracterizează prin tem- peraturi diurne de peste 22°C şi lipsă de precipitaţii; în cazul sfeclei de zahăr, chiar dacă sămînţa a fost tratată, în astfel de situaţii climatice se aplică un tratament preventiv. Dacă planta premergătoare este porumbul 2 sau mai mulţi ani de monocultură, chiar dacă sămînţa a fost tratată cu un insecticid, se avertizează executarea tratamentelor curative în perioada răsăririi celor 3 culturi, deoarece densitatea depăşeşte 20 exemplare/m 2 .

NOTA.: Nu se avertizează executarea unor tratamente curative cînd s-au aplicat tratamente chimice preventive prin aplicare de insecticide granulate, pe rîndurile culturii, odată cu semănatul.

MĂSURI PREVENTIVE ŞI[DE COMBATERE

a) Utilizarea ca premergătoare pentru cele 3 plante prăsitoare a unor culturi care lasă terenul cu densităţi în jur de l exemp'lar/m 2 şi anume: păioase de toamnă, mazăre, borceag, soia, fasole, in.

Tratamentul seminţei cu heptaclor, pentru porumb la doza

de l,25 g s.a./l kg sămînţa, pentru floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr la doza de 2,0 g s.a./l kg sămînţa.

Prăfuirea culturilor, numai la solele pentru care se dă aver-

tizarea, se execută cu Heclotox 3, în doză de 30 kg/ha, Duplitox 5+3, în doză de 25 kg/ha, Lindatox 3, în doză de 30 kg/ha. d) Aplicarea de insecticide granulate pe rîndurile culturii, odată cu semănatul, la doza de 1,5 kg s.a./ha pentru produsele pe bază de lindan, carbofuran (Furadan 5 G), şi 1,0 kg s.a./ha în cazul aldicarbului (Temik 10 G).

b)

c)

SFREDELITORUL PORUMBULUI (OSTRINIA NUBILALIS)*

RĂSPÎNDIRE

Specia Ostrinia nubilalis se găseşte în toate zonele de cultură a porumbului din ţara noastră; dinamica populaţiei, exprimată în număr de larve la ha, variază de la un an la altul şi de la o zonă

* Autori: FI. Paulian, D. Mustea

40

la alta, în funcţie de modificările intervenite în complexul eco- logic, în care se includ şi hibrizii de porumb folo siţi. Densitatea populaţiilor la unitatea de suprafaţă este totuşi mai ridicată în Banat şi Transilvania.

DESCRIERE ŞI

RECUNOAŞTERE

F l u t u r i i au lungimea corpului în jur de 13 ram şi anvergura

aripilor între 2535 mm. La femele, culcarea aripilor anterioare variază de la galben-deschis la brun-deschis; pe treimea posterioară se disting 2 benzi transversale în zig-zag de culoare mai întunecată, cu 2 pete brune şi o bordură marginală mai închisă. Aripile sînt cenuşii sau gălbui, cu o pronunţată nuanţă cenuşie către bază. La masculi, aripile anterioare variază între brun- deschis, brun-închis sau roşcat şi aproape violaceu, cu o dungă gălbuie în zig-zag şi o pată gălbuie.

L a r v e l e au, la completa dezvoltare, lungimea cuprinsă

între 2025 mm, culoarea galben-murdar sau roz. Capul negru strălucitor. Caracteristică este prezenţa unor pete lucioase pe fie care segment, dispuse după cum urmează: 4 mai mari pe prima jumătate a segmentului şi 2 mai mici pe a 2-a parte a segmentului. Atacul se recunoaşte astfel:

1. Pe frunze se observă orificii mai mult sau mai puţin re- gulate, cu dimensiuni de 13 mm, dispuse liniar sau neregulat. 2. Pe axul paniculului se observă orificii cu diametrul de aproximativ 2 mm; adesea în dreptul orificiului paniculul este

irînt. Prin despicarea longitudinală a acestor panicule, se observă o galerie de 12 cm, liberă sau conţinînd o larvă roz. 3. Pe internodiile tulpinii se află de asemenea orificii cu grămăjoare de rumeguş. 4. în punctele de'inserţie a frunzelor, în special spre jumă- tatea inferioară a plantelor, se stringe rumeguşul (rezultat din perforarea tulpinii) în amestec cu excrementele de formă granulată ale larvelor. 5. Plante frînte şi ştiuleţi cu pedunculul rupt; prin secţio- nare, de asemenea pot fi găsite larvele.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Zborul masiv al fluturilor are loc în ultima decadă a lunii iunie în Banat şi sudul ţării şi în prima decadă a lunii iulie în Transilvania şi jumătatea nordică a Moldovei. Fluturii au o acti -

41

vitat ate nocturnă, numărul maxim de ouă fiind depus în prima

săp-tămînă după apariţie, cînd se înregistrează şi maximum de fertilitate. Ponta, de obicei pe dosul frunzelor de porumb, are aspectul unei picături de ceară de forme diferite, conţinînd un număr de 2—39 ouă. Larvele, în primele ore după apariţie, se deplasează pe frunze, cu tendinţa de a pătrunde în interiorul plantei, respectiv al tulpinii. Durata stadiului larvar este de aproximativ 30 zile; în Banat si sudul ţării larvele îşi încheie dezvoltarea la sfîrşitul lunii iulie- începutul lunii jîUgust. In sudul ţării, în funcţie de condiţiile climatice ale anului, de la o zonă la alta, poate să apară parţial si o a doua generaţie, în Transilvania şi nordul Moldovei, dezvoltarea larvelor se încheie în cursul lunii august, cînd ele intră în diapauză pînă în primăvara următoare. Transformarea în crisalide are loc în primele decade ale lunii iunie în sudul ţării şi în ultima decadă a lunii iunie în Transil- vania şi nordul Moldovei.

PROGNOZA

Pentru a se estima rezerva biologică din perimetrul unităţii, în luna septembrie, înainte de recoltare, se stabileşte nivelul populaţiei de larve la hectar. Pentru aceasta, în 3 lanuri din inte- riorul perimetrului, pe cît posibil egal depărtate între ele si cul- tivate cu hibrizi diferiţi, se stabileşte pentru fiecare lan, prin controlul a 1000 plante, frecvenţa atacului. Se secţionează 100 plante atacate, stabilindu-se densitatea medie de larve pe plantele atacate:

în care:

d.l.pl.

N.l.

N • 1.

m

= densitatea larvelor pe plantă;

= număr total de larve extrase din cele 100 plante atacate.

Se stabileşte densitatea reală a plantelor la hectar prin înregistrarea numărului de plante la 100 m si măsurarea distanţei între rînduri.

42

_ 10000 x N.pl.m

~ L X100

in care:

D = densitatea plantelor la ha;

N.pl.m = număr plante la 100 ni;

— L = distanţa între rîndurile de porumb.

Se calculează densitatea larvelor la hectar prin formula:

in care:

d.l.pl. X F X D

N.l.ha =

100

N.l.ha = număr larve/hectar;
d.l.pl. = densitatea larvelor/plantă;

— F= frecvenţa plantelor atacate;

D = densitatea plantelor la ha.

Se stabileşte numărul total de larve pentru fiecare solă, iar acest număr se împarte la suprafaţa însumată a celor 3 sole. Cifra

larve la

hectar pentru unitatea respectivă. Se consideră o mortalitate de 90% din cauze diferite: distrugerea cocenilor prin recoltare si peste iarnă, paraziţi, prădători şi boli. Dacă după această reducere cifra depăşeşte 2 000 larve/ha,' sînt premise ca noua generaţie să depăşească în anul următor pragul economic admis de dăunare.

obţinută se poate accepta ca exprimînd populaţia de

AVERTIZAREA

Pentru avertizarea tratamentelor chimice se pot accepta două criterii:

1. Practic la 10 zile după înregistrarea zborului maxim are loc ecloziunea în masă şi trebuie aplicat tratamentul. Zborul maxim se poate stabili pe două căi:

— prin captarea fluturilor la capcane luminoase aşezate cît mai aproape de glugile de coceni, colectarea şi înregistrarea fluturilor făcîndu-se din două în două zile; — mai practic, se păstrează din toamnă un număr de 300 plante infestate şi grupate în snopi de cîte 25 plante. Toţi snopii alcătuiesc o singură glugă. Infestarea se recunoaşte cu ajutorul orificiilor existente j>e tulpini şi uneori al rumeguşului rezultat în urma perforării, începînd de la data de l iunie se secţionează din 2 în 2 zile cîte 20 tulpini, în ziua cînd, prin adiţionare de la începutul secţionărilor, numărul exuviilor îl depăşeşte pe al pupelor, se consideră că are loc zborul maxim; de la această dată se calculează 20 zile pentru aplicarea tratamentului.

43

2. Cel de -al _ doilea criteriu se bazează pe înregistrarea ata- cului pe frunze, în momentul cînd se ajunge la 50% din plante cu frunze perforate, este necesar să se avertizeze tratamentul chimic, în acest scop se controlează pentru fiecare lan, pe diagonală, un număr de 200 plante şi se stabileşte frecvenţa atacului.

[MASURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

Distrugerea cocenilor de porumb, oriunde s-ar afla depo

zitaţi, pină la data de l mai.

;.*

Tratamente chimice cu insecticide granulate pe bază de:

diazinon (Basudine 5 G), carbaril (Sevin 5 G) la doza de 2 kg

s.a./ha.

CĂRĂBUŞUL DE STEPĂ (ANOXIA VILLOSA F.)*

RĂSPÎNDIRE

,

Cărăbuşul de stepă este citat faunistic în diferite ţări din Europa occidentală şi meridională. Zona de dăunare a acestui dăunător este însă limitată la unele regiuni din U.R.S.S., Bulgaria şi Franţa. în ţara noastră a fost semnalat ca dăunător în anul 1934, în Dobrogea (Hîrsova). în prezent este răspîndit în judeţele Tulcea, Constanţa şi sud-estul judeţului Ialomiţa.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

A d u l t u l are partea dorsală de culoare castanie-roscată,

acoperită cu o pubescenţă fină, culcată, albă, iar ventral este negru. Lungimea corpului este de 2428 mm.

O u l este oval, la început de culoare albă-lăptoasâ, iar apoi

albă-cenuşie sau galbenă-brună. Dimensiunile oului înainte de eclo-

ziune sînt de 3,68—5,25 mm lungime şi 2,72—4,25 mm lăţime.

L a r v a

este de tip melolonthoid, de culoare albă-gălbuie,

cu capsula cefalică castanie-deschisă. Piesele bucale, în special

* Autori: P. Paşol, A. Naum

44

mandibulele, sînt castanii. Chetotaxia ultimului sternit abdominal' pentru toate vîrstele larvare, este caracteristică, în regiunea mediană, de o parte şi de alta, prezintă grupe de peri în formă de cîr-lige, iar submarginal spini scurţi de formă conică şi peri lungi <fig. 1). Lungimea corpului larvei în ultima vîrstă variază între 3,795,53

cm.

în ultima vîrstă variază între 3,79 — 5,53 cm. Fig. l — Sternitul anal al larvei

Fig. l Sternitul anal al larvei cărăbuşului de stepă (Anoxia villosa F.)

Larva parcurge trei vîrste, care se deosebesc între ele prin dimensiunile capsulei cefalice, după cum urmează:

Vîrstă

Lăţimea capului (în

mm)

Lungimea capului (în

mm)

I

2,402,72 4,17

1,551,752,54

a Il-a a IlI-

4,86 6,757,75

3,413,504,60

a

are corpul alungit, îngustat spre treimea posterioară.

La începutul transformării este de culoare galbenă-palidă, cu vîrful

mandibulelor mai închise, înaintea apariţiei adultului, în-

P u p a

45

tregul ccrp capătă culoarea brun-închisă. Lungimea corpului variază între 2,503,80 cm, iar lăţimea, în regiunea mediană, între 1,371,75 cm. Adulţii nu sînt dăunători. Larvele cărăbuşului de stepă prezintă un polifagism accentuat. Atacă rădăcinile, rizomii, tuberculii etc. la diferite plante ierboase şi lemnoase. Pagube mai mari produc însă la culturile de cereale (porumb, grîu etc.) si floarea-soarelui. în urma atacului, plantele pier sau rămîn slab dezvoltate şi au o capacitate de producţie scăzută.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Cărăbuşul de stepă are o generaţie la 3 ani. Iernează ca larvă r în diferite stadii, în sol, la adîncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Primăvara, cînd temperatura solului, la 30 cm, depăşeşte 10 C C, larvele migrează spre stratul arabil, unde se hrănesc cu organele subterane ale plantelor cultivate şi spontane. Larvele ajunse în ultima vîrstă se transformă în nimfe, în celule speciale de pămînt, la adîncirni cuprinse între 57 cm, începînd din prima decadă a lunii iunie. Durata stadiului de pupă este de 8—14 zile, la temperaturi variabile, de 20—28'C. Apariţia primilor adulţi se înregistrează de obicei la sfîrşitul lunii iunie şi corespunde îenologic cu recoltarea orzului şi înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica L.). Zborul maxim are loc după 10—12 zile, iar întreaga perioadă de zbor durează între 30 şi 40 zile. Zborul adulţilor se desfăşoară pe înserate, în jurul orei 20, timp de 50—60 minute. Declanşarea, durata şi intensitatea zborului sînt determinate de valorile factorilor fizici, dintre care cei mai importanţi sînt temperatura aerului, intensitatea de iluminare, umiditatea relativă a aerului şi viteza vîntului; limitele valorice favorabile zborului sînt cuprinse între 7,5 şi 28,5 : C, 38,8 şi 364,8 lucşi, 33 şi 98% şi respectiv O si 8,1 m/secundă,, în afara acestor limite zborul cărăbuşului de stepă nu are loc. In cursul zilei, majoritatea adulţilor stau ascunşi în sol, iar o mică parte se adăposteşte pe partea umbrită a dife ritelor plante. In timpul zborului are loc copulaţia. După 10—12 zile de la apariţie, obişnuit în prima decadă a lunii iulie, începe ponta. Ouăle sînt depuse în sol, la adîncimi de 2040 cm. O singură femelă depune între 15 si 50 de ouă. Incubaţia durează 20— 24 zile, iar evoluţia larvară aproape 3 ani.

46

PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE

Cunoaşterea densităţii larvelor de vîrstă a Il I - a este hotă- rîtoare pentru aplicarea tratamentelor chimice, atît la culturile de toamnă (avertizare) cît şi la cele de primăvară (prognoză). Limita critică de dăunare economică este de 0,2 larve/m . Prognoza de lungă durată, de 2 şi 3 ani, se bazează pe dina- mica populaţiei larvelor şi constă în analiza structurii claselor de vîrstă, care indică sensul dezvoltării populaţiei dăunătorului (în creştere numerică, atunci cînd ponderea larvelor de vîrstă I este precumpănitoare; în declin, cînd ponderea larvelor de vîrstă a IlI - a este mare şi staţionară, cînd cele trei clase de vîrstă ocupă ponderi egale), precum şi anii de invazie puternică a larvelor <în care predomină cele de vîrstă a IlI -a) şi anii cu zbor puternic al adulţilor. Efectivul şi densitatea larvelor cărăbuşului de stepă, pe vîrste, se determină toamna, în luna septembrie, pe baza sondajelor la sol.

2

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

Din cercetările efectuate pînă în prezent, cele mai indicate măsuri de combatere a cărăbuşului de stepă sînt cele chimice. în funcţie de densitatea larvelor se recomandă diferite moduri de aplicare a tratamentelor. Pînă la densităţi de 2 larve la m 2 ' sînt foarte eficiente tratamentele la seminţe. Preparatele care se utilizează în prezent sînt următoarele: Lindan (Lindatox 20 CE — 0,5 l p.c./lOO kg seminţe) şi Heptaclor (Heptaclor 40 CE 0,375 l p.c./lOO kg seminţe de porumb şi 0,585 l p. c. 7100 kg seminţe de floarea-soarelui, sfeclă etc.). Pentru protecţia culturilor de cereale păioase (grîu, orz etc.) se foloseşte preparatul FB 7 (40% lindan -f + 1% clorură etil mercuri că) — 0,250 kg p.c./lOO kg seminţe. La densităţi mai mari de 2 larve la m , la culturile prăsitoare, tratamentul la seminţe se completează cu tratamentul solului cu insecticide granulate, aplicate pe rînduri odată cu semănatul, folosindu-se produse cloroderivate şi carbamice. Se utilizează preparate pe bază de: lindan (Geolin 5 G — 1500 g s. a. /ha), car-bofuran (Furadan 5 G sau Furadan 10 G 1500 g s. a. /ha) şi aldicarb (Tem i k 10 G 1000 g s.a./ha).

2

47

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE CULTURILOR DE PORUMB, FLOAREA-SOARELUI ŞI GRlU*

Pentru organizarea şi orientarea acţiunilor de combatere a dăunătorilor animali (popîndăul, şoarecele de mişună şi şoarecele de pădure) ai porumbului, florii-soarelui şi griului, se au în vedere principiile de bază enunţate în cadrul combaterii rozătoarelor în general, în orientarea tratamentelor chimice de combatere avîndu- se în vedere particularităţile privind biologia, modul de dăunare si momentul aplicării tratamentelor. Prezentăm în cele ce urmează dăunătorii cei mai importanţi ai porumbului, florii-soarelui şi griului, schemele şi metodele de combatere, sistemul prognoză-avertizare-combatere conţinînd în general aceiaşi parametri, cu mici deosebiri în funcţie de specia dăunătoare.

POPÎNDĂUL (CITELLUS CITELLUS L.)

RĂSPÎNDIRE

Se întîlneşte frecvent, în zona de cîmpie (Banat, Bărăgan, Dobrogea şi Moldova, exclusiv cîrnpia Transilvaniei), populînd cu deosebire marginea drumurilor, terenurile înţelenite, izlazurile, marginea culturilor agricole, pătrunzînd chiar în interiorul aces- tora.

48

DESCRIERE ŞI

RECUNOAŞTERE

Cunoscut în popor şi sub denumirea de poponeţe, suită, chintă etc., popîndăul este un animal vioi, cu corpul zvelt, a cărui lun- gime atinge 18—22 cm. Culoarea blănii este galben-cenuşie, puţin împestriţată. Trăieşte în galerii subterane cu 2—3 ieşiri, iar cuibul se gă- seşte la o adîncime de 70—80 cin. Se hrăneşte cu seminţele plantelor de cultură (porumb, floa- rea-soarelui, grîu, ovăz etc.) şi plantelor sălbatice de pe izlazuri şi terenuri înţelenite, precum şi cu părţile suculente (vîrful de creştere) ale plantelor tinere de porumb şi floarea-soarelui. Datorită daunelor produse de acest rozător primăvara, mai cu seamă prin scoaterea boabelor culturilor nou-însămînţate de porumb, zone întregi trebuie reînsămînţate. Popîndăul este activ ziua, mai ales, între orele 9—11 şi 15—18. Atacul se manifestă în vetre, în jurul galeriilor, si pe rînd, prin scoaterea seminţelor semănate.

ÎNMULŢIREA

Are loc primăvara devreme (sfîrşitul lunii martie — începutul lunii aprilie); o femelă naşte anual o singură generaţie cu 3—6 pui. Toamna intră în hibernare (somn de iarnă) în cuibul lui sub- teran şi nu se trezeşte pînă primăvara.

ŞOARECELE DE MIŞUNĂ (MUS MUSCULUS SPICILEGUS

PETENYI)

ŞOARECELE DE PĂDURE

(APODEMUS SYLVATICUS L.)

RĂSPÎNDIRE

Şoarecele de mişună şi şoarecele de pădure sînt speciile de muride cu cea mai largă răspîndire în ţara noastră. Specii caracteristice pentru zona de stepă şi silvostepă, ocupă terenurile agricole, haturile, marginea si taluzurile canalelor de desecare şi irigare, sînt întîlnite peste tot unde sînt cultivate cere-

49

alele, porumbul, floarea-soarelui, leguminoasele, inul, cînepa, perdelele forestiere, hăţişuri şi tufişuri. Nu intră în păduri com- pacte. Specii granivore, consumă seminţele plantelor agricole şi ale celor din flora sălbatică şi spontană. Dăunează cu precădere culturilor de floarea-soarelui, porumb şi altor culturi însămînţate primăvara, consumînd boabele proas păt însămînţate.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Ş o a r e c e l e de m i ş u n ă — subspecia sălbatică a şoarecelui de casă (Mus rnuscuius) prezintă o talie mică, coada mai scurtă şi mai groasă faţă de acesta. Blana este de culoare cenuşie-deschisă pe spate, cu peri brun- roşcaţi, iar abdomenul este delimitat de spate printr-o dungă de culoare gălbuie-închisă. Trăieşte în populaţii care îşi fac cuiburi în cîmp. Vara îşi face galerii simple, alcătuite dintr-o galerie de intrare în cuib şi una de ieşire. Pentru iernare, galeriile sînt mult mai complicate, în toamnă adunîndu-se în familii de 20—25 indivizi ce îşi adună rezerve de hrană pe care le acoperă cu pămînt Sub aceste mişune se găseşte cuibul unde iernează şi animalele, înălţimea mişunelor (musuroaielor) ajunge pînă la 80—100 cm, iar diametrul pînă la 150200 cm.' Ş o a r e c e l e de p ă d u r e are blana de culoare roşie- castanie pe spate şi albă pe pîntece, iar pe piept, la majoritatea exemplarelor, este prezentă o pată mică galbenă. Are capul alungit, urechile şi ochii mari, iar coada lungă, de culoare roşcată pe partea superioară şi albă pe partea inferioară. Lungimea corpului variază între 9—10 cm şi a cozii între 89 cm. Şoarecele de pădure îşi sapă galerii simple în pămînt, sub stoguri de paie, fîn, coceni, iar pe sub rădăcinile copacilor şi tufi - şurilor izolate îşi face cuiburi la 3050 cm adîncime. Recunoaşterea atacului în cazul acestor specii se face uşor, după spicele'pe care după ce le retează, le consumă în imediata apropiere a plantei (în faza de coacere) şi după scurmăturile de pe rîndurile de plante însămînţate, în urma scoaterii şi consumării seminţelor semănate.

50

ÎNMULŢIREA

Ş o a r e c e l e de m i ş u n ă este o specie prolifică, cu 45 generaţii pe an în mod obişnuit, în condiţii foarte favorabile ajungînd pînă la 7—8 generaţii, cu 7—8 pui în fiecare generaţie. Maturitatea tineretului are loc la vîrsta de 60 zile. Activitatea animalelor nu încetează tot timpul anului, fiind mai intensă noaptea. In cazurile de înmulţire excesivă, prezintă migraţii sezoniere şi migraţii neperiodice pe distanţe mici. Ş o a r e c e l e de p ă d u r e are de regulă 3—4 generaţii pe an, cu 4—6 pui în fiecare generaţie, în condiţii favorabile ajungînd pînă la 6 generaţii, cu 6—10 şi chiar 12 pui în generaţie. Prezintă oscilaţii numerice foarte accentuate. Este un animal activ tot timpul anului şi în special noaptea, în funcţie de sezon şi de condiţiile de hrană îşi poate schimba locul de trai, fiind o specie mobilă.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR ŞI METODE DE COMBATERE

1. A v e r t i z a r e a

va

t r a t a m e n t e l o r '

p o p î n d ă u l u i

î m p o t r i -

:

Avertizarea combaterii chimice împotriva popîndăului se face prin stabilirea densităţii animalului în culturile de ierburi perene, terenuri înţelenite, izlazuri, în lunile aprilie-mai. Dacă în această perioadă densitatea galeriilor umblate atinge 3—

4 pe l 000 m 2 în culturile de trifoi, lucerna, terenuri înţelenite

etc

Numărul galeriilor umblate se stabileşte prin astuparea tuturor galeriilor (cu „dopuri" de iarbă etc.)'şi numărarea galeriilor redeschise după 24 ore.

se trece la aplicarea tratamentelor.

2. M e t o d e

Pentru combaterea popîndăului sînt utilizate următoarele metode:

de

c o m b a t e r e

a

p o p î n d ă u l u i

a) Metode de combatere cu fosfură de zinc. Se recomandă ca momeală (suport alimentar) boabe de porumb, în prealabil înmuiate în apă şi zvîntate. După zvîntarea boabelor, acestea se vor amesteca cu fosfură de zinc 3% şi cu adaos de ulei (unt-

51

delemn) pentru aderarea toxicului la boabe, amestecîndu-se bine pentru repartizarea uniformă a toxicului pe suprafaţa boabelor. De la locul de pregătire pînă la locul aplicării în cîmp se va asigura transportul în saci de hîrtie (care vor fi arşi după utilizare) sau găleţi (de preferinţă emailate, pentru a putea fi uşor spălate) sub o strictă supraveghere, boabele depunîndu-se cu ajutorul unei lopăţele din lemn, în număr de 5—8 boabe, în jurul galeriilor. Avînd în vedere toxicitatea ridicată a îosîurii de zinc atît pentru om, cît şi pentru animale şi păsări, se vor lua măsuri stricte de interzicere a accesului acestora pe suprafeţele tratate. De asemenea, vor fi înştiinţate organele competente din ca- drul filialelor de vînătoare, cu cel puţin 5 zile înainte de începerea acţiunii, pentru protecţia vînatului din zonă. Tratamentele cu fosfură de zinc vor îi efectuate numai în zile însorite, pe timp uscat, fără ploaie. Pregătirea, transportul si aplicarea momelilor otrăvite cu îosfură de zinc se vor efectua sub stricta supraveghere a perso- nalului tehnic calificat şi numai după luarea măsurilor impuse de protecţia şi securitatea muncii personalului operativ. b) Metode de combatere cu t'ostoxin şi Polytanol. Produsele se prezintă sub formă de tablete (Fostoxin) şi sub formă de dra- geuri neuniforme ca mărime (Polytanol). Stabilirea densităţii animalelor se face prin astuparea gale- riilor, ca şi în cazul metodei de combatere cu fosîură de zinc. La galeriile redeschise se vor aplica 2 tablete de Delicia (Fos- toxinj sau 25 drageuri de Polytanol, prin introducerea în galerie cu ajutorul unei linguri de metal sau lemn, după care galeria se va astupa imediat cu un dop de iarbă, peste care se pune şi se presează uşor pămînt, pentru a nu permite gazului toxic să se degaje în afara galeriei. Hidrogenul fosforat, degajat de către tablete sau drageuri în contact cu aerul şi umezeala din sol, asfixiază animalele. Tratamentul nu se va aplica pe ti mp ploios, deoarece atît tabletele Delicia cît şi drageurile de Polytanol sînt inflamabile şi pot provoca accidente. De asemenea, cutiile cu aceste produse — păstrate la loc uscat si întunecos vor fi deschise numai în cîmp, la locul efectuării tratamentului.

52

Această metodă de combatere se poate aplica pe toată durata de activitate a popîndăului, adică din martie-aprilie pînă în luna septembrie, inclusiv.

c) Metoda de combatere cu „cartuşe" Sulfotox. Acest produs

românesc realizat de către întreprinderea PRODPREST Lehliu, jud. Ialomiţa — se prezintă sub forma unor „cartuşe" (batoane) de 10 cm lungime, prevăzute la un capăt cu dispozitiv de aprindere (băţ de chibrit implantat în baton). Tratamentul de combatere se realizează prin aprinderea bato- nului cu ajutorul unei cutii de chibrituri, după care se introduce în galerie cu partea aprinsă în sus, galeria astupîndu-se imediat cu

dop de iarbă şi pămînt.

Depistarea galeriilor umblate (circulate) se face cu 24 ore înaintea începerii tratamentelor, prin astuparea cu dopuri de iarbă, ca şi în cazul celorlalte metode de combatere.

d) Metoda de combatere cu RATAK- Ultimele cercetări privind

combaterea popîndăului au scos în evidenţă valoarea ridicată a acestui raticid anticoagulant, cu un conţinut de 0,005% substanţă activă (diîenacoum) si un suport alimentar format dintr-un amestec de făinuri de ovăz şi porumb. Produsul condiţionat de către firma producătoare (ICI Plant Protection Division — Anglia) se prezintă sub formă de granule cilindrice, verzi, de 56 mm lungime şi 3—4 mm diametru.

Tratamentele se pot aplica atît manual (prin împrăştiere) cît şi mecanizat, în cazul aplicării manuale, granulele se vor pune in grămăjoare de 15—20 bucăţi în jurul galeriilor. Mecanizat, tratamentul se aplică cu ajutorul semănătorii de tip SU-29 modi

ficată (prin suspendarea a 24 de tuburi), în benzi, creîndu-se zone

toxice în calea animalelor.

_ Cantitatea de Ratak ce se aplică la l ha cu un grad mediu de atac (1215 galerii redeschise, umblate/ha) este de 2 kg şi chiar 3 kg în cazul unei densităţi mai mari a dăunătorului, revenind 100—150 mg substanţă activă la unitatea de suprafaţă. Eficacitatea manifestată prin moartea animalelor survine la 814 zile de la aplicarea tratamentului.

Produsul

nu

este

toxic pentru alte animale.

Momentul optim pentru toate aceste 4 metode de combatere a popîndăului îl constituie perioada ce urmează imediat după ieşirea din hibernare, adică lunile martie şi aprilie, cînd animalele ies slăbite din iarnă.

53

3. A v e r t i z a r e a

t r a t a m e n t e l o r

şi m e t o d e

de

c o m b a t e r e

a

ş o a r e c e l u i

de

m i ş u n ă

şi

ş o a r e c e l u i

de p ă d u r e

 

Avertizarea combaterii chimice împotriva acestor două specii de muride se face toamna, prin stabilirea numărului de mişune existente pe ogoare, marginea culturilor de toamnă, de-a lungul canalelor de desecare si irigare şi pe taluzurile acestora, ca şi prin galeriile numeroase care se văd în aceste locuri. De asemenea, stabilirea densităţii se poate face cu mai multă precizie cu ajutorul curselor metalice amplasate în linie sau în diagonală, la 5 m distantă una de alta, folosindu-se de regulă 25 sau 50 de curse, numărul de animale capturate raportîndu-se la numărul de curse şi suprafaţa acoperită de acestea, socotindu-se 5 m 2 pentru fiecare cursă. Se mai pot face, de asemenea, şi săpături direct la mişună, animalele capturate numărate şi făcută o medie la numărul de mişune şi raportat la ha. Primăvara, după topirea zăpezii, se mai efectuează un control, după care în funcţie de densitatea mişunelor, galeriilor şi, res- pectiv, a animalelor, se trece la aplicarea tratamentelor. Metoda de combatere mecanizată cu fosfură de zinc. Ca şi în cazul popîndăului, aplicarea boabelor otrăvite de porumb sau grîu cu fosîură de zinc 2,5%, se va face cu ajutorul semănătorii de tip SU-29 (modificate, adică cu numai 5 tuburi restul fiind suspendate) aplicîndu-se o cantitate de 3 kg boabe otrăvite pe ha. Aplicarea se face în benzi „toxice", între acestea rămînînd o distanţă netratată de 15—20 m, în funcţie de gradul de atac (densitatea mişunelor şi galeriilor). Vor îi respectate cu stricteţe regulile privind prepararea, transportul şi aplicarea momelilor otrăvite, interzicerea accesului animalelor domestice, informarea din timp a organelor de vînătoare pentru protecţia animalelor din zonă, asigurarea pro- tecţiei şi securităţii muncii personalului operativ, ca şi în cazul combaterii popîndăului.

54

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE LEGUMINOASELOR*

HÎRCIOGUL (CRICETUS CRICETUS L.)

RĂSPlNDIRE

Acest rozător, foarte cunoscut şi sub numele de căţelul pă- mîntului, şobolanul pătat sau cloţanul pătat, trăieşte în toate regiunile de stepă şi silvo-stepă ale ţării noastre, exclusiv Do- brogea. Nu este întîlnit decît la altitudini de pînă la 650 m.

Populează de obicei terenurile înţelenite, marginea drumurilor şi a culturilor agricole, marginea perdelelor forestiere de protecţie pătrunde în lucerniere şi culturi de leguminoase (mazăre, fasole

soia).

Evită pădurile compacte şi arăturile. în anii de înmulţire în masă (invazie) pătrunde în toate cul- turile agricole şi chiar în depozite de cereale si aşezări omeneşti. Zonele de 'dăunare pentru ţara noastră sînt bazinul Transil- vaniei, Banatul, Bărăganul, sudul şi nordul Moldovei.

.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Este un rozător la care lungimea corpului atinge 30 cm, coada este scurtă de 3,5—4,5 cm, iar urechile mari se observă foarte bine din blană. Culoarea blănii pe spate este brun-roşcată. Pe

55

laturile gîtului prezintă trei pete albe-gălbui, iar burta este com- plet _neagră. în interiorul cavităţii bucale, de o parte şi de alta a făl cilor, se remarcă prezenţa unei pungi, care serveşte animalului la căratul hranei la cuib, unde o depozitează. Hîrciogul trăieşte în galerii subterane cu 14 ieşiri. Adîn- cimea galeriilor pentru animalele din nordul ţării variază între 50 — 60 cm, iar pentru cele din sud pînă la 80 cm. Galeriile se complică în raport cu vîrsta animalului, cele construite de ani - malele adulte fiind cu ramificaţii şi mai adînci. Cuibul este aşezat într-o „cameră" cu diametrul de cea 20 25 cm, de la care se ramifică camerele pentru rezervele de hrană. Cantitatea rezervelor de hrană pe care şi le face vara este în medie de 6 8 kg, în unele cazuri ajungînd la 30 40 kg, rezerve compuse din rădăcini de lucerna, trifoi, varză, morcov, boabe de grîu şi porumb etc. în fiecare cuib locuieşte un singur individ. Primăvara hîrciogul se hrăneşte cu părţile verzi ale plantelor cultivate şi spontane, iar vara şi toamna cu diferite seminţe şi rădăcini. Consumă de asemenea şi diferite insecte şi alte never- tebrate, precum şi unele vertebrate (şoareci). Atacă culturile de lucerna, trifoi, cartofi, fasole, mazăre, morcov, sfeclă, soia, lupin, ardei, grîu, porumb etc. Umblă în căutarea hranei numai noaptea, ziua fiind ascuns în galerie unde se odihneşte. Toamna, cînd temperatura medie a aerului scade sub 9 ? C, hîrciogul intră într-o perioadă de somn hibernal, perioadă care însă, spre deosebire de popîndău, nu este obligatorie şi completă, animalul trezindu-se din cînd în cînd şi consumînd din rezervele de hrană depozitate în cuib. Dacă iarna este blîndă şi fără zăpadă, animalele activează şi în acest anotimp, mai ales ziua, cînd temperatura este mai r i dicată. De obicei, ieşirea din hibernare şi reluarea activităţii are loc primăvara devreme, în martie cînd timpul se încălzeşte, uneori şi mai tîrziu, dacă primăvara este întîrziată. în teren, prezenţa hîrciogului se recunoaşte uşor după galeriile mari, care au de regulă formă de pîlnie, cît şi după potecile mici făcute de el prin lanurile de cereale, în care paiele sînt retezate sau culcate la pămînt cu spicele rupte.

56

Atacul se recunoaşte uşor după golurile

(vetrele)

mase

cultură, de obicei în jurul galeriei, pe o suprafaţă de 1530 m 2 .

în

ÎNMULŢIREA

începe în lunile martie -aprilie şi durează pînă în august, într- un an femela dînd două generaţii: prima în martie-aprilie, iar a doua în iulie-august. într-o generaţie numărul puilor ajunge de regulă la 8—12, în unele cazuri chiar si 20.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR ŞI METODE DE COMBATERE

Stabilirea densităţii animalelor din diferitele culturi agricole se face, ca şi în cazul popîndăului, primăvara în martie-aprilie, prin astuparea galeriilor cu dopuri de iarbă şi controlul acestora după 24 de ore, cunoscîndu-se astfel numărul de galerii circulate (umblate) pe unitatea de suprafaţă. Combaterea se face cu ajutorul momelilor toxice cu fosfură de zinc, momeli formate din boabe de porumb, grîu, morcovi sau cartofi tocaţi la care se aplică fosfură de zinc 3% şi untdelemn (ulei comestibil) pentru o bună aderare a prafului de momeală. Aplicarea momelilor otrăvite se face cu ajutorul unei linguri sau lopăţele din lemn, cu care se aplică în jurul galeriei 56 boabe otrăvite sau 3—4 bucăţi de morcov sau cartof. Timpul cel mai potrivit de aplicare a tratamentelor de com- batere cu momeli toxice este primăvara, după ieşirea de hibernare. De asemenea, se mai recomandă combaterea cu momeli toxice întrebuinţînd produsul RATAK şi gazări cu Fosfotox Delicia, drajeuri de Polytanol şi Sulfotox, care se aplică după metodele descrise la combaterea popîndăului.

57

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE PLANTELOR FURAJERE ŞI PAJIŞTILOR *

ŞOARECELE DE ClMP (MICROTUS ARVALIS PALLAS)

RĂSPÎNDIRE

Este cel mai răspîndit rozător dăunător din ţara noastră, putînd îi întîlnit atît în zona de şes, cît şi în zona de deal şi de munte. Culturile preferate sînt cele de lucerna, trifoi, fîneţele şi pa- jiştile naturale şi semănate, terenurile înţelenite, ceea ce îi conferă un areal larg de răspîndire, care cuprinde Banatul, bazinul Transilvaniei, valea Mureşului, depresiunea Bîrsei, valea Oltului, sudul şi nordul Moldovei, Bărăganul şi Dobrogea. în anii secetoşi intră şi în păduri, unde ocupă poienile şi chiar locurile mlăştinoase, în zona muntoasă trăieşte în terenuri deschise, cu vegetaţie ierboasă fără pietriş.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Numit popular şi roarecele berc, este un animal de talie mică exemplarele adulte avînd lungimea cozii de 34 cm. Culoarea blănii pe spate este gri-cenusiu sau cenuşiu-murdar, la exemplarele bătrîne cu nuanţă roşcată, iar pe burtă blana are o culoare gri-deschis, chiar argintie.

* Autor : M. H amar

58

Trăieşte în galerii subterane, individual sau în familii. Adîn- cimea galeriilor este de 1520 cm, iar cuibul se găseşte la o adîn- cime de 1530 cm. în cazul cînd densitatea galeriilor este rnare, galeriile sînt unite între ele, iar numărul orificiilor acestora ajunge la 1015 pe m 2 , formînd colonii. Şoarecele de cîmp se hrăneşte cu părţile verzi şi subterane ale plantelor cultivate şi sălbatice, spre toamnă adunînd cîte-odată şi rezerve de seminţe sau boabe. Animalele sînt active tot timpul anului, circulînd şi iarna sub zăpadă şi pătrunzînd astfel în semănăturile de toamnă, unde ataca plantele abia răsărite sau insuficient înfrăţite. Pătrunde, de asemenea, în sere si răsadniţe, unde atacă legumele, cărora le retează tulpinile. în lipsă de hrană atacă şi pomii fructiferi din livezi şi mai ales din pepiniere, rozînd coaja în zona coletului sau chiar rădăcinile în cazul puieţilor. Atacul se recunoaşte uşor după tulpinile plantelor roase la o înălţime de pînă la 5—10 cm si tocate în bucăţele mici chiar la locul atacului, sau pe care le trage în galerie. Galeriile sînt dispuse dezordonat în vetre, care se observă foarte uşor pe suprafaţa culturilor.

ÎNMULŢIREA

Are loc în tot cursul anului, animalul distingîndu-se printr-o prolificitate ridicată. Are 4—8 generaţii pe an, cu 4—8 pui în generaţie. în anii deosebit de favorabili şi de înmulţire în masă (invazie), o femelă naşte 6—10 pui şi chiar 14—16 pui, densitatea acestui animal atingînd cîteva mii de exemplare pe ha, care migrează pe terenurile învecinate, prcducînd pagube mari tuturor culturilor agricole.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR ŞI METODE DE COMBATERE

A v e r t i z a r e a combaterii chimice împotriva şoarecelui de cîmp se face prin stabilirea densităţii animalelor în culturi de ierburi perene (lucerna, trifoi, păşuni etc.) în lunile martie- aprilie şi septembrie.

59

Momentul optim pentru începerea tratamentului este atunci

cînd numărul galeriilor de familie (vetrelor) ajunge la 56/ha.

c o m b a t e r e a şoarecelui de cîmp rezultate foarte bune se

obţin folosindu-se tratamente prin stropire mecanizată cu produsul Nuvacron. Acest produs insecticid, cu o concentraţie de 40% substanţă activă, se aplică prin stropirea vegetaţiei în doză de 3,5 litri concentrat emulsionabil de Nuvacron in 600 litri apă pe ha. Momentul optim pentru aplicarea tratamentului este primăvara devreme sau toamna tîrziu, cînd vegetaţia nu este încă dezvoltată, sau după cosit. Pe suprafeţe reduse (în sere, silozuri de sfeclă, cartof, sub stoguri etc.) se poate aplica cu bune rezultate metoda de combatere cu momeli din morcov, sau sfeclă, otrăvite cu fosîură de zinc. în acest scop, morcovul, cartoful, sfecla sau chiar merele, se taie în bucăţele mici (2 x 2 cm), se pun într-un vas curat şi fără miros, se adaugă puţin untdelemn si se amestecă bine, după care se pră-fuiesc cu fosfură de zinc — 3 kg fosfură la 100 kg de momeală — şi se amestecă bine pînă cînd aceste bucăţi tocate capătă o culoare uşor cenuşie. Momelile astfel pregătite se depun sau se împrăştie în jurul galeriilor, cu ajutorul unei linguri metalice sau a unei lopăţele din lemn.

Măsurile de tehnica securităţii muncii sînt aceleaşi ca şi în cazul combaterii şoarecelui de mişună sau de pădure, mănuşile chirurgicale sau de cauciuc şi masca de tifon aplicată peste nas şi gură fiind indispensabile în executarea acţiunii de preparare şi depunere a momelilor otrăvite.

în

60

DĂUNĂTORII LUCERNIERELOR *

Protecţia culturilor de trifoliene împotriva dăunătorilor pre- zintă o tehnologie proprie, caracteristică. în culturile de lucerna se înmulţesc un mare număr de insecte dăunătoare. Potenţial, pot exista aproximativ 40 specii aparţinînd diferitelor genuri şi formînd un complex ce atacă cul turile pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, de la răsărire pînă la recoltare. Prin modul de hrănire, unele insecte sînt specializate pentru un singur organ al plantei (stenomere), altele nu (eury-mere), unele sînt monoîage, altele oligofage sau poliîage. O parte din insecte prezintă stadiul dăunător ascuns, ia r altă parte sînt dăunătoare în diferite stadii ale ciclului biologic, diferitelor organe ale plantei. Ciclul de dezvoltare al insectelor ce formează complexul de dăunători este de asemenea diferit, atît ca evoluţie în cadrul aceleiaşi generaţii, cît şi ca număr de generaţii anuale. Toate organele plantei sînt periclitate de dăunători, care pot ataca eşalonat, dar şi concomitent. Un alt aspect care trebuie luat în considerare în lupta cu dăunătorii lucernei este planta gazdă. Caracterul de perenitate al culturilor de lucerna (anul de vegetaţie), destinaţia culturii (loturi semincere sau pentru producerea de masă verde), iar în cazul loturilor semincere coasa din care se recoltează sămînţa (coasa I sau II), sporesc gradul de dificultate în acţiunea de combatere chimică. în sfîrşit, legat de îenoîaza plantei, este necesar să se aibă în vedere si factorul polenizator, care, avînd un rol bine stabilit

61

în procesul producerii de sămînţă, trebuie să fie menajat. De asemenea, trebuie menajată şi cealaltă componentă a faunei utile, respectiv paraziţii şi prădătorii. în cele ce urmează se prezintă răspîndirea, descrierea, recu- noaşterea atacului si modul de viaţă ale cîtorva dintre dăunătorii cei mai periculoşi, rămînînd ca sistemul prognoză — avertizare — combatere, datorită situaţiei complexe, să fie unic pentru cul- tură.

PĂDUCHELE VERDE AL MAZARII

(ACYRTHOSIPHON PISUM HARR.)

RĂSPlNDIRE

Apare în culturile de leguminoase anuale şi perene de pe întreg teritoriul ţării.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Culoarea virginogenelor aptere la formele de primăvară este verde, iar la cele de vară — brună-cafenie. Cornicolele sînt lungi şi de culoare verde palid, cu regiunea apicală mai închisă- Coada este lungă, sagi ti formă, lungimea corpului de 2,3—3,0 mm. Culoarea virginogenelor aripate este verde. Antenele sînt lungi şi de culoare verde-găîbui. Picioarele sînt verzi, cu vîrfurile femurelor şi tibiilor mai închise, tarsele negre. Lungimea corpului de 2,33,5

mm. La lucerna, păduchii atacă îndeosebi lăstarii tineri ai plantei, producînd stagnarea în creştere şi dezvoltare; părţile puternic atacate se îngălbenesc şi se usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta este o specie nemigratorie. Iernează în stadiile de ou. Femelele amfigone depun ponta în toamnă pe tulpinele legu- minoaselor perene, în primăvară, în lunile aprilie-mai, apare fundatrixul care dă naştere partenogeneze la o generaţie de funda-

62

trigene nearipate. Acestea se înmulţesc tot partenogenetic în mai multe generaţii aptere şi aripate. Formele aripate (virginogene) colonizează planta unde se înmulţesc partenogenetic în mai multe generaţii de forme aptere, pînă la sfîrşitul verii, cînd apar formele sexupare, apoi şi cele sexuate care, după copulaţie, depun ponta.

PLOŞNIŢA LUCERNEI (AD'ELPHOCORIS LINEOLATUS GOEZE).

RĂSPlNDIRE

Insecta este întîlnită frecvent în Muntenia, Dobrogea şi Tran- silvania.

DESCRIERE Şl RECUNOAŞTERE

P l o ş n i ţ a a d u l t ă are corpul de 89 mm lungime, de culoare galbenă-verzuie. Pronotul prezintă două pete de culoare neagra, scutelul două dungi paralele brune, iar pe partea convexă a hemielitrelor o pată de asemenea de culoare brună. N i m f a de primă vîrstă este apteră şi are culoarea maronie apoi devine verde-deschisă. Pe măsură cz înaintează în vîrstă, rudimentele de aripi şi corpul nimfei ajung la dimensiunile adul- tului. Atît nimfele cît şi adulţii înţeapă şi sug sucul celular din diferite părţi ale plantei, în urma atacului, frunzele, lăstarii tineri şi inflorescenţele se îngălbenesc şi sa usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca ou în culturile de lucerna şi pe unele plante spon- tane. Ecloziunea are loc în perioada lunilor mai-iunie. Adulţii apar după aproximativ o lună, în perioada de înflorire a lucer- nierei. Prezintă o activitate intensă în zilele însorite, iar după o perioadă de hrănire are loc depunerea ouălor. Adulţii proveniţi din nimfele primei generaţii apar în luna august şi, după copulaţie, începe depunerea ouălor ce se întinde pînă în luna septembrie. Ploşniţa are 2 generaţii pe an.

63

GĂRGĂRIŢA SEMINŢELOR DE

LUCERNA

(TYCHIUS

; FLAVUS BECKER.)

RĂSPlNDIRE

Gărgăriţa se întîlneşte în zonele din ţară cultivatoare de lucerna, fiind păgubitoare în loturile semincere.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

A d u l t u l are corpul de culoare galben-brun şi este acoperit cu solzi mici, deşi, de culoare galben-aurie. Rostrul este lung şi subţire, necarenat. L a r v a de culoare albă-gălbuie are capsula cefalică brună. Lungimea larvei mature este de 2—3 mm. Adulţii se hrănesc cu frunzele tinere de lucerna şi de aseme- nea, cu boboci şi flori. Larvele pătrund în păstăile tinere şi rod seminţele încă verzi, o larvă putînd ataca mai multe păstăi, în păstaie se găsesc l—5 larve, o larvă hrănindu-se cu pînă la 5 se- minţe.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult în sol. Apariţia adulţilor are loc la sfîrşitul lunii aprilie şi în luna mai. Fenologic aceasta corespunde cu peri- oada de lăstărire a plantei. La temperaturi scăzute insectele sînt inactive. După perioada de hrănire are loc depunerea pontei ouăle fiind depuse izolat sub epiderma frunzelor tinere şi în interiorul păstăilor în formare. Depunerea pontei se eşalonează pe perioada iunie-august. Larvele apar eşalonat, începînd de la sîîrşitul lunii iunie pînă în luna august, după o perioadă de incubaţie de 7—11 zile. Dezvoltarea larvară durează 17—22 zile, timp în care larvele se hrănesc cu seminţele verzi. La maturitate, larvele rod păstaia şi coboară în sol, unde, la 5—7 cm adîncime, se transformă în pupe, în celule de pămînt. Acest stadiu durează 10—15 zile. De la sfîrşitul lunii iulie şi pînă în luna septembrie are loc transformarea în adult, care însă nu părăseşte căsuţa pupală, unde hibernează. Are o singură generaţie pe an.

64

BUBURUZA LUCERNEI (SUBCOCCINELLA VIGINTI- QUATOR-PUNCTATA L.)

RĂSPlNDIRE

Insecta este răspîndită în multe judeţe din ţară, printre care:

Ilfov, Galaţi, Prahova, Dîmboviţa, Argeş, Mureş, Timiş, Cluj.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

A d u l t u l are corpul aproape emisferic, de culoare roşie. Pe elitre prezintă 24 de pete negre ce pot varia ca formă şi dimen- siune. Antenele sînt scurte şi măciucate. Lungimea corpului este de 35 mm. O u l alungit, este de culoare galbenă ca lămîia. Se găseşte prins grupat pe faţa inferioară a frunzei, în poziţie verticală. L a r v a , de culoare galben-şters, are corpul oval şi 4—6 mm lungime la completa dezvoltare. Dorsal prezintă şiruri transversale de spini ramificaţi. Atacul caracteristic atît al adulţilor cît şi al larvelor se evi- denţiază prin aspectul reticulat al foliolelor atacate. Insecta pre- sează ţesuturile şi extrage hrana. Apar astfel creste paralele, albi- cioase, ce alternează cu porţiuni sănătoase.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult sub frunzele uscate din lucerniere, la baza plantelor. Primii adulţi hibernaţi apar în luna aprilie. După 2—3 săptămîni de hrănire are loc împerecherea şi depunerea ouălor care coincide cu înfloritul lucernei. Această perioadă ovipozitară este eşalonată pînă în luna iunie. Incubaţia durează 6—9 zile, în funcţie de temperatură. La sfîrşitul lunii mai apar primele larve. Dezvoltarea larvară durează'15—30 zile. Transformarea în pupă se face pe partea in- ferioară a frunzelor şi durează 5—7 zile. Noua generaţie de adulţi apare la sfîrşitul lunii iunie — începutul lunii iulie. Cea de a'doua generaţie se dezvoltă în cursul lunilor iulie- septembrie, adulţii retrăgîndu-se pentru hibernare.

GlNDACUL ROŞU AL LUCERNEI (PHYTODECTA FORNI-CATA BRUGG.)

RĂSPÎNDIRE

Se întîlneşte în zonele din sud, sud-est şi centrul ţării.

DESCRIERE Şl RECUNOAŞTERE

A d u l t u l are formă ovală, bombat, dorsal de culoare roşie-

închisă şi ventral negru. Capul este de culoare neagră, antenele

filiforme sînt de culoare roşcată. Pronotul prezintă două macule negre, scutelul este negru. Pe elitre se găsesc şapte macule negre care uneori confluează sau lipsesc. Tibiile şi tarsele sînt roşii- gălbui. Lungimea corpului este de 57 mm. O u l este oval, de culoare gălbuie, lung de 1,5—1,6 mm.

L a r v a la completa dezvoltare are 8—10 mm lungime şi este

de culoare cenuşie sau brună. Capsula cefalică este brună. Ultimele segmente toracice şi segmentele abdominale sînt prevăzute cu şiruri transversale, regulate de negi, prevăzuţi cu peri. Culoarea picioarelor este neagră. Adulţii rod frunzele pe margini şi le perforează. De asemenea, atacă vîrîul lăstarilor tineri, iar în timpul perioadei de înflorit rod bobocii şi florile. Larvele la apariţie rod marginea frunzelor ca apoi să distrugă întreg limbul foliar.în cazul unui atac intens rămin doar nervurile.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta are o generaţie anuală. Iernează ca adult în sol pînă la 15 cm adîncime. Primăvara, la sfîrşitul lunii martie-începutul lunii

C, adultul

iese din locurile de hibernare. După 6—8 zile de hrănire cu frunzele şi lăstarii plantelor are loc copularea şi apoi depunerea ouălor. Ouăle sînt depuse grupat, cîte 5—20, pe partea interioară a frunzelor şi, cîte odată, pe peţiol. Ponta este eşalonată, o femelă depunînd în medie 500—600 ouă. Incubaţia durează 4—9 ziie. Dezvoltarea larvară durează 3—4 săptămîni, primele larve apă-

aprilie, cînd temperatura medie este cuprinsă între 8—8,5

C

rînd în aprilie-mai. După ultima năpîrlire, larvele părăsesc planta gazdă şi se retrag în sol, unde la o adîncime de 56 cm se trans- formă în pupe. Stadiul pupai durează 10—15 zile şi se întîlneşte în a doua decadă a lunii mai şi pînă la sfîrşitul lunii iunie. Adulţii din prima generaţie apar la începutul lunii iunie şi se obseTvă în cultură pînă în iulie-august. După aproximativ 2 săptămîni de hrănire, pe la sfîrşitul lunii iunie-începutul lunii iulie, se retrag în sol şi intră în diapauză estivală, care se continuă cu hi bernarea.

GĂRGĂRIŢA LUCERNEI (HYPERA VARIABILIS HERBST.)

RĂSPÎNDIRE

Semnalată îndeosebi în zonele din sud si sud-estul ţării.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

G ă r g ă r i ţ a are corpul alungit, de 4,5-6 mm lungime, de culoare brună-cenuşie sau cenuşiu-roscată. Lungimea şi lăţi mea pronotului sînt aproape egale. Pe el se observă două dungi longitudinale de culoare mai închisă. Rostrul este cilindric, antenele peniculate şi măciucate. Pe elitre, în continuarea dun gilor de pe pronot, se disting o dungă şi pete de asemenea de culoare mai închisă.

este oval alurgit, galben la depunere şi apoi se bru-

nifică, lung de l1,1 mm. L a r v a matură are 9—10 mm, de culoare verde-deschis şi prezintă dorsal o dungă longitudinală de culoare albă. Capul este de culoare brun-închisă.

Atacul edulţilcr se manifestă prin rosături neregujate la ni - velul frunzelor şi nu prezintă importanţă economică, în schimb, larvele produc pagube mari prin minarea mugurijor vegetativi şi, astfel, prin distrugerea vîrîului de creştere, într-un stadiu mai avansat, larvele rod frunzele; în urma acestui atac, mugurii, frunzele şi lăstarii se usucă.

O u l ,

67

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult în crăpăturile din sol, sub resturile de plante rămase pe cîmp. Apariţia adulţilor are loc în primăvară, la mij - locul şi sfîrşitul lunii aprilie. După cîteva zile de hrănire cu frunze si lăstari tineri, începe copulaţia şi ponta, care se desfăşoară eşalonat. Ouăle sînt depuse izolat sau grupat, de obicei în mugurii vegetativi. O femelă depune 600 pînă la l 500 ouă. Perioada de in- cubaţie durează 10—15 zile. Larvele neonate sînt miniere, iar pe măsură ce înaintează în vîrstă se hrănesc cu frunzele din vîrful de creştere al lăstarilor. Dezvoltarea larvară durează între 15 şi 25 zile, în funcţie de condiţiile climatice existente în zonă. Ajunsă la maturitate, larva se împupează între frunze sau pe sol,.într-un cocon mătăsos. Stadiu! de pupă durează în medie 10 zile. Noii adulţi apar la mijlocul şi spre sfîrşitul lunii iulie şi se retrag pentru dia- pauză estivală care se continuă cu cea hiemală.

GĂRGĂRIŢELE FRUNZELOR Şi RĂDĂCINILOR DE LEGUMI- NOASE (S I TON A spp.)

RASPINDIRE

Speciile acestui gen se găsesc răspîndite în. toate zonele culti vatoare de lucerna din ţară.

DESCRIERE Şl RECUNOAŞTERE

. A d u l ţ i i diferă ca dimensiuni şi culoare în funcţie de specie. Ca lungime se înscriu în limitele dintre 3,5 şi 7 mm. Culoarea este în general cenuşie şi dorsal prezintă dungi şi pete deschise la culoare sau brune. Unele specii au elitrele glabre sau acoperite cu solzi. Rostru! e lipsit sau nu de carenă, este îngust sau lăţit. Pronotul este de asemenea diferit la fiecare specie în parte. O u i este puţin alungit, de culoare albă. L a r v a este de tip curcu- lionid, albă-gălbuie, lungimea corpului fiind de 3,56 mm.

Adulţii

rod frunzele marginal, sub formă stelată. Culturile

nou -înfiinţate,

în primăveri !e uscate sînt deseori compromise,

gărgăriţele atacînd plantele răsărite. Larvele consumă tăţile de pe rădăcini, apoi pătrund în rădăcina princip;

nodozitaţile de pe rădăcini, apoi pătrund în rădăcina principală, unde perforează galerii neregulate. L'n atac puternic de larve poate duce la distrugerea plantei.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Gărgăriţa prezintă o singură generaţie pe an. Iernează ca adult în sol sau frunzar, dar au fost observate şi larve hibernante. Adulţii apar primăvara devreme, începind de la sîîrşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu frunzele diferitelor plante ieguminoese. La scurt timp de la apariţie începe copulaţia si ponta. Ouăle sînt depuse izolat sau în grupe mici pe frunzele şi tulpinile diferitelor leguminoase, la baza plantelor şi la suprafaţa solului. Ponta este eşalonată. Larvele pătrund în sol si se hrănesc cu nodo-zităţile bacteriene de pe rădăcini, apoi pînă la completa dezvoltare în galeriile pe care le rcd. în sol se transformă în pupe, din care apar noii adulţi la sfîrşitul verii, în funcţie de specie, adulţii pot rămme la locul apariţiei pînă în primăvară sau ies pentru a se hrăni, retrăgîndu-se toamna pentru hibernare.

VIESPEA SEMINŢELOR DE LUCERNA (BRUCHOPHAGUS RODDI GUSS.)

RĂSPÎNDIRE

Este frecventă în toate regiunile cultivatoare de lucerna.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

V i e s p e a are culoarea neagră, lungimea corpului femelelor fiind de 1,51,8 mm, iar a masculilor de 1,51,7 mm. Tibiile si tarsele sînt de culoare galben-brună. Toracele este bombat, ab- domenul este lucios, de forma unui ou şi ceva mai lung decît toracele. Aripile sînt transparente. Ou l este de formă eliptică, pedi-celat, de 0,15—0,20 mm şi are corionul transparent. L a r v a ,

69

apodă şi eucefală, are la completa dezvoltare 1,5—2,0 mm lungime. Culoarea corpului este albă şi capsula cefalică gălbuie. L a r v a se hrăneşte cu conţinutul seminţei. Seminţele apar găurite datorită orificiului pe care-1 face viespea în tegument pentru a ieşi din sămînţă. Dacă seminţele se află în păstăi este ros şi peretele păstăii, înainte ca viespea să părăsească sămînţă atacul nu se recunoaşte.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca larvă în seminţe. Primele viespi apar după 20 iunie, iar zborul în masă are loc între l10 iulie, adică în îaza de formare a păstăilor. Copulaţia începe imediat după apariţie, ouăle fiind depuse în seminţele ajunse în îaza de coacere în lapte, într-o sămînţă femela depune un singur ou. Ea poate depune în medie 3050 ouă. Incubaţia durează 3—7 zile, larvele dezvol- tîndu-se în interiorul seminţelor. Evoluţia larvară durează 16— —18 zile. Transformarea în pupă are loc în interiorul seminţei şi durează 10—12 zile. Zborul