Îndrumător de laborator geotehnică

Analiza granulometrică a pământurilor

ANALIZA GRANULOMETRICĂ

Pământurile sunt alcătuite din particule de diferite mărimi, iar repartiţia

procentuală, după mărimea lor, a particulelor componente a fazei solide a pământurilor
defineşte granulozitatea sau compoziţia granulometrică. Deoarece formele particulelor
sunt în general neregulate caracterizarea lor din punct de vedere al mărimii este mult
îngreunată. Pentru simplificare, în mod convenţional, mărimea unei particule se ia
egală cu diametrul ochiului sitei sau ciurului prin care trece granula.
Compoziţia granulometrică a unui pământ, în afară de faptul că dă unele
indicaţii asupra proprietăţilor sale, serveşte şi ca un prim criteriu de clasificare a
pământurilor.

Determinarea granulozităţii se face în funcţie de mărimea particulelor prin mai

multe metode:
• prin măsurători directe cu ajutorul șablonului, pentru pământuri cu
granule mai mari de 125 mm
• metoda cernerii – pe ciururi, pentru pământurile cu granule mai mari de
2mm;
- pe site, pentru pământurile cu granule între 2 şi 0,063 mm
• metoda sedimentării cu areometru, pentru pământuri cu granule mai mici
de 0,08-0,063 mm
• metoda combinată (cernere şi sedimentare), pentru pământuri polidisperse
cu plaje întinsă a granulaţiei (nisip argilos, praf nisipos, etc.)
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

• metoda pipetei
Metoda cernerii
Analiza prin cernere se execută cu ajutorul unui set de ciururi şi site suprapuse,
aşezate după dimensiunile ochiurilor în ordine descrescătoare, de sus în jos, ultima
fiind cutia.
Aparatura și materiale
- set de ciururi (cuprinde capac și cutie)
- set de site (cuprinde capac și cutie)
- mașină de cernut, adaptată ciururilor și sitelor
- șubler sau șabloane cu ochiuri rotunde
- balanță tehnică cu precizie de 0,01 g
- cântar cu precizie de 0,5 g (pentru pământurile cu granulație mare)
- etuvă termoreglabilă
- capsule din porțelan sau metal inoxidabil
- pensule pentru curăâarea sitelor
- cuțite, linguri, spatule
Cantitatea de probă uscată luată pentru analizează depinde de granulozitatea
acesteia şi anume (bolovănişuri minim 5 kg, pietrişuri minim 2 kg, pietriş cu nisip
minim 1 kg, nisipuri între 0,1 – 0,5 kg, argilă nisipoasă maxim 0,07 kg ).
Mod de lucru
Proba uscată şi cântărită se toarnă pe setul de ciururi şi site astfel încât cantitatea
de material să se poată rostogoli şi trece uşor prin fiecare. Cernerea se face manual
circa 15 minute sau cu ajutorul maşinii de cernut circa 10 minute. Fracţiunile granulare
rămase după cernere pe fiecare sită, ciur sau în cutie sunt trecute într-o capsulă tarată şi
se determină masa fiecăreia.
Cu ajutorul rezultatelor obţinute se calculează cantitatea procentuală de material
rămas pe sitele de diferite diametre.
Distribuţia procentuală pe fracţiuni a granulelor se reprezintă grafic pe o diagramă
semilogaritmică printr-o curbă de granulozitate. Dacă restul de material rămas în cutie
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

depăşeşte 10% din masa totală iniţială a probei analizate, determinarea continuă cu
analiza granulometrică prin metoda sedimentării.

Fig. 8 Set de site

Metoda sedimentării
Determinarea granulozităţii prin metoda sedimentării se bazează pe aplicarea legii
lui Stokes (viteza diferită de sedimentare a particulelor în apă cu temperatura de 20º C
în funcţie de greutatea lor).

1800 *η
D= *v
γS −γw
unde: η este vâscozitatea dinamica a lichidului (g*s/ cm2 )
γS - greutatea specifică a pământului (în general variabilă între 2,65 şi
3
2,75 g/ cm )
γw - densitatea apei distilate (g/ cm3 )
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

v - viteza de sedimentare a particulei cu diametrul d

H R *η
v=
δ t * 60
H R - traseul de sedimentare a particulelor, exprimat în cm, dat de funcţia

liniară R’=R+ CM
R – citire efectuată în concordanţă cu meniscul format al suspensiei din
cilindru la introducerea areometrului (R = (r-1)*1000)
C M - corecţia meniscului

δ t - timp (exprimat în minute) măsurat de la începutul testului,

corspunzător citirii H R

1.81*10 −5
η= 2
( g * sec/ cm 2 )
1 + 0.034T + 0.00022T
T – temperatura în C° masurată în momentul citirii efectuate
Aparatură și materiale
- areometru tip Casagrande, etalonat la temperatura de 20oC
- termometru
- cilindrii de sticlă gradați, cu capacitatea de 1000 cm3
- cronometru
- capsule de porțelan
- etuvă termoreglabilă
- balanță tehnică, cu precizie de 0,01 g
- agitator electric
- carbonat de litiu anhidru
- soluție diluată de silicat de sodiu sau de hexametafosfat de sodiu
Mod de lucru
Se ia o probă uscată de pământ de 30-70 g, în funcţie de coeziunea materialului şi
se pune într-o capsulă de porţelan peste care se toarnă apă distilată şi ca dispersant
aproximativ 0,5 g carbonat de litiu sau hexametafosfat de sodiu, lăsându-se astfel un
timp care variază în funcţie de conţinutul în fracţiune argiloasă a pământului între 8 şi
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

24 de ore. Proba astfel pregătită se toarnă în paharul agitatorului, se agită între 5…15
minute cu agitatorul manual,sau electric apoi se toarnă pe sita cu ochiuri de 0,063,
aşezată deasupra vasului folosit pentru sedimentare (cilindru cotat de 1000 cm3) şi
folosind o cantitate de apă, prin pensularea probei se reţine pe sită numai fracţiunea
mai mare ca diametrul ochiului sitei, iar în cilindrul cotat se obţine o suspensie la care
se adaugă 5 cm3 soluţie diluată de silicat de sodiu ca stabilizator al sistemului dispers.
Greutatea specifică a suspensiei, variabilă în timp din cauza sedimentării
particulelor, se determină cu ajutorul unui instrument numit areometru. Datorită
sedimentării particulelor, greutatea specifică a sistemului dispers variază pe înălţimea
cilindrului în care se găseşte suspensia, creşte de sus în jos, areometru măsurând
greutatea specifică în dreptul centrului de greutate al volumului submersat.
Pentru a putea face separarea procentuală a cantităţii de material după diametrul
particulelor , trebuie să se stabilească :
- o relaţie între diametrul particulelor şi viteza de sedimentare;
- o relaţie a particulelor cu dimensiuni egale sau mai mici decât un anumit
diametru cu legătura între greutatea specifică a sistemului dispers, adică între citirile pe
areometru şi cantitatea procentuală (legea lui Stokes)
Viteza de sedimentare a particulelor variază în funcţie de greutatea şi
dimensiunile lor, de greutatea specifică şi vâscozitatea mediului de dispersie, în cazul
de faţă a apei.
Citirile pe areometru se fac la diferite intervale de timp care la începutul
sedimentării sunt mai mici dar cresc treptat după cum urmează: 30’; 1’; 2’; 4’; 8’; 15’;
30’; 1h; 2h; 4h; 8h; 12h, 16h, putând ajunge până la 48 ore. Aceste citiri se fac la
partea superioară a meniscului format prin introducerea areometrului, atunci când
areometrul este în repaus şi nu atinge pereţii cilindrului cotat.
Citirile de pe areometru sunt trecute într-un formular iar pentru determinarea
diametrului corespunzător unei citiri cu areometru se foloseşte nomograma Casagrande
sau orice alt dispozitiv de calcul similar ca rezultat.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

Distribuţia procentuală pe fracţiuni a granulelor se reprezintă grafic pe diagrama

de mai jos astfel: pe abscisă se reprezintă diametrul particulelor la scară logaritmică,
iar pe ordonată prtocentul cumulat la scară normală.

Fig. 9 Grafic pentru reprezentare curbei granulometrice cumulative

Toate datele din timpul efectuării determinării, se trec într-un formular de lucru
în laborator, iar după obținerea rezultatelor (curba granulometrică cu distribuția
procentuală), se întocmește buletinul de analiză.
Tararea areometrului
În vederea obţinerii unor rezultate corecte, se va face o tarare prealabilă a
areometrului, unde se urmăreşte a se reraliza corecţia de menisc şi corecţia datorată
eventualelor inexactităţi în etalonarea scării gradate a areometrului.

Metoda combinată.
Pentru pământurile polidisperse cu o plajă întinsă a granulaţiei, (nisipuri
argiloase, prafuri nisipoase, argile prăfoase nisipoase, prafuri nisipoase argiloase etc.)
se foloseşte metoda combinată adică cernere plus sedimentare.
Curba granulometrică obţinută pe diagrama de mai sus serveşte la identificarea
pământului în funcţie de fracţiunile de nisip, praf şi argilă.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

Metoda pipetei
Această metodă constă în determinarea concentraţiei în particule cu diametre
mai mici decât diametrul particulelor sedimentate, raportată la anumite intervale de
timp şi la o anumită adâncime.
Se ia un cilindru gradat cu capacitatea de 1000 cm3 , se aşează pe masa de lucru,
după care se face o suspensie diluată (4…6 g probă de pământ la litru), se
omogenizează foarte bine suspensia şi se începe cronometrarea sedimentării. Se ia o
pipetă gradată, se introduce în cilindrul de sedimentare până la adâncimea de 10 cm şi
se recoltează o probă de suspensie având voluml V al pipetei.
Proba extrasă se pune într-o capsulă, se usucă în etuvă la temperatura de 105 ±
2°C, după care se cântăreşte şi se obţine greutatea mx a pământului aflat în proba
extrasă.
Conţinutul procentual G al particulelor aflate în suspensie se determină cu
ajutorul relaţiei:
V m 
G =  0 x * 100  − 1.6
 m0V 

unde:
V0 – este volumul cilindrului cotat, în cm3
m0 – greutatea pământului din probă luat în analiză, în g
Diametrul „ D ” al particulelor sedimentate în timpul „ t ”, în raport cu
adâncimea de prelevare „ H ” se determină cu relaţia:
1800 *η H
D= *
γS −γw t

Clasificarea şi identificarea pământurilor poate fi stabilită şi cu ajutorul

diagramei ternare.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

Fig. 12 Diagrama ternara a pământurilor conform STAS 1243

 Îndrumător de laborator geotehnică
Analiza granulometrică a pământurilor

Fig. 13 Diagrama ternară a pământurilor conform SR EN ISO 1688-2/2005