Îndrumător de laborator geotehnică

Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

DETERMINAREA UMIDITĂŢII
NATURALE A PĂMÂNTURILOR
Determinarea umidităţii este în majoritatea cazurilor prima
analiză care se efectuează pe o probă de pământ.
Umiditatea naturală reprezintă raportul dintre masa apei din probă
care se elimină la temperatura de 105 ± 2°C şi masa probei uscate.

Fig.4
Diagrama:
pierdere
apă-
temperatura

În cazul în care determinarea se face pe agregate utilizate pentru

drumuri şi căi ferate uscarea în etuvă se face la temperatura de 110 ±
5°C.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

În funcție de natura probei de pământ, pentru determinarea

umidității se ia o anumită cantitate, după cum urmează:
- pentru pământuri coezive, aproximativ 75 g
- pentru nisipuri fine, aproximativ 100 g
- pentru nisip mijlociu şi mare, aproximativ 200 g
- pentru pietriş cu nisip, aproximativ 500 g
- pentru pietriş, aproximativ 1 Kg
- pentru bolovăniş, între 2 … 6 Kg
Aparatura necesară pentru determinarea umidităţii
- recipiente cu capac, capsule din alamă cromată,
fiole de sticlă, sticle de ceas cu cleme;
- balanţă tehnică cu precizia de cântărire specificată;
- etuvă termoreglabilă, cu posibilitatea de reglare a
temperaturii la 105 ± 2ºC şi prevăzută cu dispozitiv de aerisire.
- Exicator cu placă şi substanţă de deshidratare
clorură de calciu tehnică anhidră sau silicagel microporos granulat de
4…7 mm, anhidru, indicat cu preponderenţă pentru argilele grase;
Modul de lucru
Se ia o capsulă sau un recipient numerotat, se cântăreşte pentru
a-i determina tara, după care se pune cantitatea de probă tulburată şi
fărâmiţată, apoi se cântăreşte din nou pentru a determina masa A. Se
usucă în etuvă la 105± 2ºC un timp care variază în funcţie de
granulozitatea eşantionului (de la cca. 6 ore la pământuri necoezive la
24 ore la argile), temperatură care trebuie să rămână constantă pe toată
perioada uscării, cu dispozitivul de aerisire deschis. După uscare
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

recipientul cu proba se pune în exicator la răcit timp de o oră, apoi

proba uscată se cântăreşte cu tara obţinându-se masa B.
Umiditatea se calculează după formula:
A−B
W% = ×100
B−C
unde: A – masa probei umede cu tara recipientului, în g
B – masa probei uscate cu tara recipientului, în g
C – tara recipientului, în g
Dacă determinarea s-a făcut pe trei probe de același fel,
umiditatea este media aritmetică a celor trei valori, dacă acestea nu
diferă între ele cu mai mult de 2% (procente de umiditate), în caz
contrar se repetă determinarea.
Toate datele din timpul efectuării determinării se trec într-un
formular, iar la sfârșit, după obținerea rezultatelor se va emite buletinul
de analiză.
Determinarea umidității pe șantier
Pe şantier - determinaea umidităţii se poate face prin metoda
arderii la flacără deschisă sau cea a arderii cu alcool metilic.
Metoda arderii cu alcool metilic
Această metodă constă în determinarea masei de apă, ce o pierde
o cantitate cunoscută de pământ, prin ardere cu alcool metilic, până la
masă constantă.
Cantitatea de material necesară pentru o determinare, depinde de
natura pământului analizat, ca și în cazul determinării în laborator.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

În cazul pământurilor preponderent nisipoase se poate folosi o

probă de aproximativ 150 g, iar pentru pământurile coezive se folosesc
în paralel trei probe de aproximativ 25 g fiecare.
Această metodă nu se aplică pământurilor grosiere (pietrișuri și
bolovănișuri).
Aparatură:
- Capsule metalice sau cromate, numerotate și tarate cu diametrul
de 10 cm
- Spatulă flexibilă de oțel
- Placă de asbest sau orice alt suport necombustibil
- Balanță tehnică
- Exicator
Ca reactiv se folosește alcoolul metilic pur.
Mod de lucru:
Probele se pun în capsule imediat ce au fost recoltate, se
cântăresc, după care se toarnă o cantitate de alcool metilic astfel încât
proba de pământ să fie acoperită cât mai bine. Capsulele astfel pregătite
se aşază pe o placă de azbest şi se aprind, pe tot timpul arderii probele
de pământ fiind agitate cu ajutorul unei spatule.
Se fac mai multe arderi succesive în funcţie de categoria de
pământ şi anume:
- 2 arderi pentru pământuri preponderent nisipoase
- 3 sau 4 arderi pentru pământuri argiloase
După ultima ardere probele se răcesc în exicator, se cântăresc,
rezultatele se scriu într-un buletin de analiză, iar umiditatea se
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

calculează după aceeaşi formulă folosită pentru determinarea umidităţii

în laborator.
Umiditatea naturală este media celor trei determinări efectuate în
paralel, iar diferenţa admisibilă faţă de metoda efectuată în laborator
este de 1%.
Metoda arderii la flacără deschisă se aplică de obicei pentru
determinare umidităţii pământurilor grosiere (pietrişuri, bolovănişuri,
etc.), sau pământurilor foarte slab coezive și constă în determinarea
masei de apă ce o pierde o cantitate cunoscută de pământ, prin uscare la
flacără deschisă.
Din materialul de analizat se iau trei probe reprezentative, în
funcţie de natura acestuia după cum urmează:
- pentru pietriş cu nisip, aproximativ 500g
- pentru pietriş, aproximativ 1Kg
- pentru bolovăniş o cantitate cuprinsă între 2 ... 6 Kg
Aparatură:
- tavă metalică
- sursă de încălzire (aragaz, plită electrică)
- șpaclu sau lingură metalică
- balanță
Mod de lucru:
Proba de analizat se pune într-o tavă metalică în strat subţire, se
cântăreşte, apoi se încălzeşte moderat, iar cu o spatulă se agită în
permanenţă pe toată durata determinării. Încălzirea se face până la
uscare materialului la masă constantă, respectiv până când apropiind o
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea umidităţii naturale a pământurilor

bucată de sticlă rece şi uscată de suprafaţa materialului încălzit, sticla nu

se abureşte sau introducînd bucăţi de hârtie albă în tava cu material,
aceasta devine maronie.
După răcire proba se cântăreşte, rezultatele se scriu într-un buletin
de analiză, iar umiditatea se calculează după formula cunoscută.
Umiditatea naturală este media celor trei determinări efectuate în
paralel, iar diferenţa admisibilă faţă de metoda efectuată în laborator
este de 2,5%.