LUCRAREA DE LABORATOR

TEMA: EVALUAREA GRADULUI DE POLUARE A SOLURILOR

CU METALELE GRELE
GENERALITĂŢI
Solul este un mediu complex şi dinamic, caracterizat de o faună şi floră specifice,
de un ansamblu de elemente minerale şi organice şi de o circulaţie proprie a aerului şi
apei, care împreună cu climatul local determină calitatea solului.
Solul este un mediu viu şi dinamic, esenţial existenţei şi perpetuării vieţii, este o
peliculă fină la suprafaţa uscatului, limitată ca întindere. Politicile de amenajare a
teritoriului trebuie să se bazeze pe proprietăţile şi fertilitatea solului cât şi pe serviciile
social-economice pe care solul le poate oferi în prezent sau în viitor.
Conceptul de calitate a solului este expresia acţiunii integrate a factorilor care
favorizează creşterea plantelor.
Indicatorii calităţii solurilor se împart în:
- indicatori fizici: densitatea, higroscopicitatea, granulometria;
- indicatori chimici: pH-ul, conţinutul în materii organice, capacitatea de schimb
cationic, conţinutul de elemente nutritive (P,N,K), conţinuturile de metale alcaline şi
alcalino-pământoase, metale grele, fier;
- indicatori biologici: microorganismele şi nevertebratele din sol, diversitatea
speciilor, numărul şi funcţiile lor, biodiversitatea, vigoarea plantelor, recoltele (boabe,
fructe, biomasa, e.t.c.).
Indicatorii de calitate a solurilor trebuie să fie măsurabili şi cuantificabili, să
semnaleze la timp deteriorarea calităţii solului, să poată fi folosiţi la monitoringul calităţii
solului şi la predicţia efectelor asupra sistemelor agricole prin aplicarea de relaţii sau
modele matematice adecvate.
Metale grele au asupra vegetaţiei şi sănătăţii animalelor şi oamenilor implicaţii
deosebit de importante.
Mercurul prezintă o mare afinitate faţă de sulful din moleculele proteice,
afectând activitatea enzimatică şi a mitocondriilor, permeabilitatea membranelor,
provoacă aberaţii cromozomiale, afectează celulele nervoase. Produce afecţiuni grave:
orbire, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice, moarte.
Plumbul inhibă dehidrogenarea acidului aminolevanilic din eritrocite, provocând
anemie. Intoxicaţiile cronice duc la tulburări ale sistemului nervos (saturnism). Unele
plante şi animale concentrează Pb în organismul lor (arbori, stuf, scoici).
Zincul este un microelement indispensabil tuturor organismelor, dar în unele
împrejurări poate deveni toxic (se manifestă prin oprirea creşterii).
Cadmiul este un toxic puternic, iar efectele variază de la o specie la alta; au loc
scăderea longivităţii, omorârea spermatozoizilor, scăderea numărului indivizi-lor
reproducători.
Cuprul intră m compoziţia unor enzime şi a hemocianinei; carenţa lui poate duce
la anemie. Cuprul folosit în pesticide este foarte toxic.
Aprecierea gradului de poluare a solului cu metale grele se poate realiza prin mai
multe metode:

1
 - stabilirea unei limite maxime admisibile (LMA); există în acest caz două nivele
de referinţă - primul avertizează asupra periculozităţii transferului lor din sol în alte
componente din mediu, iar al doilea impune măsuri de reconstrucţie ecologică;
- exprimarea cantitativă a metalelor din sol prin indici de abundenţă.

ABUNDENŢA METALELOR GRELE ÎN SOL

Folosirea noţiunii de "abundenţă" pentru a desemna cantitatea de metale grele din

sol, în locul termenelor "conţinut" sau "concentraţie" este justificată de cuantificarea
acestora în raport cu cota de participare a elementelor chimice la alcătuirea globală sau
secvenţială a solului.
Noţiunea de "abundenţă" defineşte deci genetic cantitatea sau frecvenţa relativă a
unui element chimic într-o componenţă omogenă a mediului înconjurător.
Conţinutul mediu al unui element chimic în litosferă poartă denumirea de
CLARK (Cl). Abundenţa naturală este, de regulă, în acord cu abundenţa primară din roci
şi cu necesarul cerut de procesele geochimice şi biogeochimice în care sunt implicate
elementele. În unele zone, există abateri de la distribuţia uniformă a elementelor din
scoarţa terestră, în special al metalelor, concretizate prin anomalii geochimice majore,
numite zăcăminte de minereuri. La nivelul solului, apar în aceste zone fie boli la animale
şi oameni, fie adaptări ale plantelor; acestea sunt "plante indicatoare" pentru astfel de
zone.
Fondul pedogeochimic (f) este valoarea medie a intervalului de concentraţii din
domeniul de fond.
Abundenta geogenă (AG) este raportul dintre conţinutul elementului în sol (C1)
şi valoarea clarkului (Cli). Cu ajutorul lui se caracterizează abundenţa elementelor în sol
în comparaţie cu cea din litosferă (roci).
Ci
AG = (11.1)
Cl i
Coeficientul global de abundenţă geochimică (CGAG) este raportul dintre
concentraţia medie normală în sol şi clark.
C
CGAG = (11.2)
Cl
Dacă datele se referă la o regiune sau un perimetru, indicii se numesc, respectiv,
indice de abundenţă geochimică regională sau locală (IAGR; IAGL).

Tabelul 1.
Valorile clarkului, conţinutului mediu în sol şi a coeficientului global de
abundenţă geochirmcă a elementelor în sol, ppm

Elementul Clark Conţinut mediu în Coeficient global de

sol abundenţă geochimic
As 1,7 6,0 3,53
Cd 0,13 0,3 2,31
2
 Cs 18,0 5,0 0,28
Cr 83,0 30,0 0,36
Cu 47,0 20,0 0,42
Hg 0,05 0,1 2,00
Mn 1000,0 500,0 0,50
Mo 1,1 2,0 1,82
Ni 58,0 20,0 0,34
Pb 16,0 15,0 0,94
Sn 2,5 5,0 2,00
Sb 0,5 3,0 6,00
V 90,0 20,0 0,22
Zn 83,0 50,0 0,60

Gradul de concentrare regională a elementului este raportul dintre IAGR şi

CGAG; este specific minereurilor.
GCR = (IAGR)/(CGAG)
Indicile de abundenţa pedogeochimică este definit prin acelaşi raport, dar CGAG
se referă la un sol cu calitate obişnuită.
Indicile de abundenţă antropogenă (IAA) reflecta impactul factorului antropic
asupra conţinutului de metale grele din sol. Evaluarea sa cantitativă este de multe ori
dificilă, întrucât nu se poate stabili exact unde se sfârşeşte abundenţa geogenă şi începe
abundenţa antropogenă. Aprecierea acestui nivel şe realizează prin compararea datelor
specifice solurilor poluate de om cu a unor soluri similare nepoluate. Numeric, IAA este
raportul dintre concentraţia de natură antropogenă şi cea de natură geogenă.
Ct
− CGAG
IAA = CI
CGAG
în care: Ct - concentraţia elementului din sol.
Indice de abundenţă maximă admisibilă (IAMA) este raportul dintre limita
maximă admisibilă şi fondul pedogeochimic:
LMA
IAMA =
f

SCOPUL LUCRĂRII.
Lucrarea de laborator urmăreşte determinarea gradului de poluare cu metale
grele, în zone cu poluare alarmantă din Republica Moldova şi România, prin două metode
diferite, folosind date din literatură.

3
 MODUL DE LUCRU.
Metoda I
Poluarea globală a solurilor se apreciază prin calcularea "indicelui Z", metodă
menţionată în literatură.
n
Z = ∑ [ AGi − ( n − 1) ] , în care: AGi - abundenţa geochimică
i =1
Ci
AGi =
Cl i
Se însumează numai valorile AGi>=1,5; n - numărul de elemente cercetate.
După valoarea lui K s-au stabilit următoarele situaţii privind gradul de poluare a solului:
Z<8 - poluare minimă
8<Z<16 - poluare slabă
16<Z<32 - poluare medie
32<Z<64 - poluare puternică
64<Z<128 - poluare foarte puternică
Z>=128 - poluare maximă
Metoda II.
Se bazează pe aprecierea calităţii solurilor folosind o scară de bonitate. Starea
ideală a solului este reprezentată grafic printr-o figură geometrică regulată, cu un număr
de colţuri egal cu numărul de elemente grele considerat. Segmentele ce unesc vârful cu
centrul acesteia se împart în câte 10 parţi egale, cu originea în centrul figurii şi diviziunea
10 în vârfurile acesteia. În funcţie de concentraţiile elementelor în sol, se stabilesc pentru
fiecare element în parte note de bonitate, folosind datele din tabelul 2.
Notele obţinute se plasează în interiorul figurii şi se unesc între ele punctele
astfel obţinute.
Indicii de poluare reprezintă raportul dintre mărimea suprafeţei ideale (totale) a
figurii şi mărimea suprafeţei figurii înscrise, ce reflectă starea reală a sistemului.
Si
Ip =
Sr
Zn – 10 10 - Cd

Si

Sr

Cu – 10 10 – Pb

Fig.1.Aprecierea calităţii solului, folosind o scară de bonitate.

4
 Ip=1, mediul natural neafectat de activitatea umană
Ip=1-2, mediul supus efectelor activităţii umane în limite admisibile
Ip=2-3, mediul supus efectelor activităţii umane
producând stare de disconfort formelor de viaţă.
Ip=3-4, mediul afectat de activitatea umană, provocând tulburări formelor de
viaţă
Ip=4-6, mediu afectat de activitatea umană, periculos formelor de viaţă
Ip>=6, mediu degradat, impropriu formelor de viaţă

Tabelul 11.2. Note de bonitate în funcţie de conţinutul în metalele grele din sol (mg/kg)

Notă Cu Zn Pb Co Ni Mn Cr Cd
de
bonitate
10 0-20 0-100 0-20 0-15 0-20 0-900 0-30 0-1
9 20-40 100-150 20-40 15-20 20-30 900-1100 30-50 1-2
8 40-70 150-200 40-70 20-25 30-40 1100- 50-70 2-2.5
1300
7 70-100 200-300 70-100 25-30 40-50 1300- 70-100 2.5-3
1500
6 100-150 300-500 100-150 30-50 50-75 1500- 100-150 3-5
1800
5 150-200 500-700 150-300 50-75 75-100 1800- 150-200 5-7
2100
4 200-300 700-1000 300-500 75-100 100-150 2100- 200-300 7-10
2400
3 300-400 1000- 500-1000 100-200 150-300 2400- 300-400 10-20
1500 2700
2 400-500 1500- 1000- 200-300 300-500 2700- 400-500 20-30
2000 2000 3000
1 >500 >2000 >2000 >300 >500 >3000 >500 >30

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Se vor compara rezultatele obţinute prin cele două metode. Se vor urmări şi
evidenţia prin cele două metode expuse:
1) Gradele de poluare cu metale grele a zonelor:
Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică, Valea Calugărească şi Turnul Măgurele, pe baza
datelor din tab. 3.

5
 Tabelul 3.
Valorile medii ale conţinutului de metale grele (ppm) în orizontul A al zonelor
puternic poluate cu metale erele.

Element Baia Zlatna Copşa Mică Valea Tumul Măgurele

Mare Călugăreasca
Pb 210 324 1062 73 108
Cd 7,2 1,4 6 2,1 2,9
Cu 204 182 149 416 230
Zn 341 159 717 572 206
2). Variaţia gradului de poluare cu distanţa faţă de sursa poluantă se va evidenţia
printr-o reprezentare grafică a gradului de poluare în funcţie de distanţa.

Tabelul 4.
Indicele de abundenţă (IAA) metalelor grele în zona de influenţă a
ROMFOSFOCHIM - Valea Călugărească

Distanţa, m Cu Pb Zn Cd
0-500 12,08 9,37 9,95 4,89
500-1000 1,36 1,96 1,75 1,00
1000-5000 0,23 1,37 0,32 0,22
6000 0,08 0,44 0,06 0,00
Concentraţia elementelor în sol se calculă cu relaţiile respective.
Ip

d, m
Figura 2. Reprezentările grafice privind variaţia gradului de poluare în funcţie
de distanţă.

3). Se va remarca modul de variaţie a concentraţiei elementelor grele din sol cu

distanţa faţă de sursa depoluare şi cu adâncimea în sol; se va de duce rezistenţa mai bună a
speciilor cu rădăcini adânci.