Factorii edafici •Lumina

Ecuaţia generală a fotosintezei

6 CO2 + 6 H2O + lumina solară = C6H12O6 + 6 O2

•Temperatura

T 0C – 9-15 – microterme
T 0C – 10-40 – mezoterme, cereale păioase,
porum, sorg, mei, fasole etc.
T 0C – peste 40 – megaterme

•Aer •Apa
Dinamica temperaturii medii a aerului din perioada de vegetaţie (aprilie-
septembrie) înregistrată în anul 2005
Consumul anual global de CO2
25
=20 miliarde t •Sol
Se produc – 80 miliarde t biomasă 20 Valoare medie Buzău

– echivalent cu 35 miliarde 15
Valoare medie staţionar
0C

t combustibil neconvenţional 10

0
Aprilie Mai iunie Iulie August Septembrie

Valori Staţionarul Aldeni Valori staţia meteo Buzău

 Forţele care afectează energia liberă a apei, forţa gravitaţională, forţa capilară, forţa de adsorbţie, forţa
osmotică, forţa hidrostatică (de submersie) etc., sunt transformate în energii exprimate în unităţi de presiune,
astfel încât să poată fi însumate. Putem spune că fiecărei categorii de forţe îi corespunde un anumit potenţial:
- forţei gravitaţionale îi corespunde potenţialul gravitaţional (Ψg);
- forţei capilare şi celei de adsorbţie le corespunde potenţialul matricial (Ψm);
- forţei osmotice îi corespunde potenţialul osmotic (Ψo);
- forţie hidrostatice îi corespunde potenţialul hidrostatic sau de submersie (Ψs).
Rezultanta obţinută poartă denumirea de potenţial total al alei din sol (Ψt) şi se calculează cu relaţia:

Ψt = Ψg + Ψm + (Ψo sau Ψs) + Σ Ψi (cm col. apă, cm col. Hg etc.)

În mod obişnuit solurile sunt nesaturate ( nu prezintă exces de apă) şi

au tendinţa de a reţine apa, aceasta fiind supusă unui potenţial negativ. Forţa
cu care apa este reţinută în sol poartă denumirea de forţă de sucţiune sau
simplu sucţiunea solului.

Ea poate fi măsurată cu ajutorul unui aparat numit tensiometru, care o

exprimă în cm coloană de apă. Valorile înregistrate variază între 1 cm (cazul
solului saturat cu apă) şi 10 000 000 cm coloană de apă( cazul solului uscat).
Deoarece este incomod de a se lucra cu cifre mari, Schofield a introdus
noţiunea de pF care reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al
centimetrilor coloană de apă ce corespunde forţei cu care apa este reţinută în
sol.
Indicii hidrofizici
• Coeficientul de higroscopicitate (CH) pF=4.7
(umezire)

• Coeficientul de ofilire (CO) pF=4.2 CO = 1,5 CH

• Capacitatea de câmp (CC) pF=2.5

• Capacitatea totală pentru apă (CT) pF=0

CT=PT/Da
• Capacitatea de apă utilă (CU) CU=CC-CO
• Plafonul minim al umidităţii (PM)
PM = CO + f (CC-CO) = CO +f CU
 CO = 0,05 + 0,35 A (argila %)
CH = CO/1,5
CC = 21,2 + 0,0626 A
CU = CC-CO
CT = PT/DA

PM= CO+f CU unde f = 0,6

●A ●PT ●DA ● CO ● CH ● CC ● CT ● CU
●(argila %) ●(%) ●(g/cm)

● 10 ● 40 ● 1,35 ● 3.5 ● 2.3 ● 21.8 ● 29.6 ● 18.3

● 15 ● 42 ● 1,35 ● 5.3 ● 3.5 ● 21.8 ● 31.11 ● 16.5
● 20 ● 43 ● 1,35 ● 7.5 ● 4.7 ● 22.5 ● 31.2 ● 15.0
● 26 ● 44 ● 1,35 ● 8.8 ● 5.9 ● 22.8 ● 32.6 ● 14.0
Accesibilitatea apei din sol pentru plante

CH CO PM CC CT

U%

Apă inaccesibilă Apă inaccesibilă

Apă accesibilă

Apă uşor accesibilă

 Tipuri de regim hidric

Regimul hidric al solului reprezintă (după Rode) ansamblul fenomenelor legate de pătrunderea apei în sol,
mişcarea prin sol şi modificarea umidităţii solului. Principalele tipuri de regim hidric sunt următoarele:
a) regim hidric nepercolativ – este caracteristic zonelor cu climat secetos, unde ETP > P, iar apa freatică se găseşte
la adâncime mare;
b) regim hidric periodic percolativ – este caracteristic zonelor ceva mai umede ETP ≡ P, periodic solul este percolat
pe întreaga grosime, până la pânza freatică,
c) regim hidric percolativ – este caracteristic solurilor din climate umede P> ETP, se realizează un curent
descendent permanent de umiditate, care în fiecare an percolează solul până la pânza freatică:
d) regim hidric exudativ – se întâlneşte în zonele aride şi secetoase, în prezenţa apei freatice la mică adâncime (sub
3-5 m). Pe măsură ce apa se pierde din sol, deficitul de umiditate este compensat de apa freatică, prin ascensiune
capilară, astfel înât solul se poate menţine permanent supraumezit,
e) regim hidric freatic stagnant – se întâlneşte în condiţii de climă umedă, cu pânza freatică aflată la adâncimi
critice;
f) regim hidric stagnant – se întâlneşte în condiţii de climă umedă, la solurile greu permeabile, situate pe suprafeţe
plane sau depresionare. Apa stagnează deasupra unui orizont greu permeabil (Bt) şi solul prezintă exces de apă în
partea superioară, uneori chiar de la suprafaţă:
g) regim hidric amfistagnant – în partea superioară exces de apă stagnantă, iar în partea inferioară exces freatic,
h) regim hidric de irigaţie – se întâlneşte la solurile irigate la care se realizează o umectare mai profundă şi repetată
a solului, fără a se schimba regimul hidric natural al solului.
Cantitatea de aer a = PT – u DA (%v/v)
Factori
Compoziţia aerului atmosferic comparativ cu cel din sol
a)Condiţiile atosferice – influenţează aeraţia
● Conţinut ( % v/v) solului prin amplitudinea variaţiilor diurne şi
sezoniere ale temperaturii aerului, variaţiile de
Componente ● Aerul atmosferic
presiune, turbiditatea aerului atmosferic,
● Aerul din sol
cantitatea de precipitaţii şi caracterul distribuţiei
● Azot ● 76-79 ● 79,9 lor, precum şi intensificarea evapotranspiraţiei;
● Oxigen ● 18-20 ● 20,95 b)Însuţirile fizice ale solului – influenţează
●Dioxid de ● 0,15-0,63 ● 0,03 aeraţia solului prin textură, structură, densitate
carbon aparentă, porozitate de aeraţie, regimul de
1. Caracterizarea solului sub aspectul cantităţii temperatură şi umiditate al solului;
de aer, se face la umiditatea corespunzătoare c)Însişirile fizice ale gazelor – influenţează
capacităţii de câmp pentru apă. aeraţia solului prin viteza de difuzie, prin
2. Volumul de aer aflat în solul umezit la gradienţii concentraţiei gazelor în profilul de sol,
capacitatea de câmp reprezintă capacitatea transportul gravitaţional al gazelor, posibilitatea
de aer a solului, iar volumul porilor, de sorbţie-desorbţie a fazei solide;
porozitatea de aeraţie. d)Reacţiile fizico-chimice ale solului –
3. Valorile medii ale capacităţii de aeraţie sunt
influenţează aeraţia solului prin reacţiile de
cuprinse între 30-40% pentru solurile
schimb între complexul adsorbtiv al solului,
nisipoase, 10-25% pentru cele lutoae şi 5-
15% pentru cele argiloase. soluţia solului şi faza gazoasă, reacţii de
oxidoreducere.
 Procese tehnologice din sol în timpul execuţiei lucrărilor agricole
• Întoarcerea sau răsturnarea solului. Prin răsturnarea stratului arabil sunt încorporate în
sol miriştea, îngrăşămintele, amendamentele etc. şi este adus la suprafaţă stratul de sol
din adâncime, structurat, cu însuşiri superioare.
• Mărunţirea şi afânarea solului. Stratul arabil poate fi afânat cu ajutorul pieselor de
subsolaj.Mărunţirea şi afânarea stratului superficial al solului se poate realiza cu grape,
cultivatoare etc.
• Amestecarea stratului de sol. Prin acest proces se urmăreşte crearea unui strat de sol
omogen, cu însuşiri fizice, chimice şi biologice asemănătoare.

• Tasarea solului se realizează prin lucrarea cu tăvălugul, care măreşte porozitatea

capilară în detrimentul celei necapilare favorizând ascensiunea apei către suprafaţa
solului în zona de germinare a seminţelor. Tasarea se foloseşte mai frecvent în zonele
secetoase.
• Nivelarea se face cu scopul de a reduce pierderile de apă din sol prin evaporare, de a
uşura efectuarea lucrărilor de semănat, întreţinere şi recoltat, pentru distribuirea uniformă
a apei de irigaţie etc. Nivelarea se realizează cu ajutorul nivelatoarelor, a grapelor,
netezitoarelor şi uneori cu tăvălugul, caz în care se realizează şi o tasare a solului. Prin
lucrări speciale ale solului, în funcţie de cerinţele plantelor cultivate şi condiţiile
pedoclimatice, pot avea loc şi alte procese tehnologice cum ar fi: crearea de brazde
pentru irigat sau pentru îndepărtarea excesului de apă, formarea de coame,modelarea
terenului în legumicultură etc.
Profile genetice de sol funcţie de arealul fitoclimatic
Stepă Silvostepă Pădure

1 1 1 Ao
Am Ao
Profilul cultural
Ea
1. Stratul arat AC Bt
2 2 2
Bt
2. Stratul nearat C
(subarat) sau
Cca C sau
Cca
C
Orizonturi

➢ Bioacumulare Am – A molic
O – orizont organic
Au – A umbric
T – orizont de turbă
Ao – A ocric

iluviere Bt – orizont B argiloiluvial

➢ Argiloiluviere
eluviere El-orizont eluvial luvic

➢ Gleizare Gr – orizont gleic Ea – orizont eluvial albic

de reducere

Go – orizont gleic de
oxido-reducere
➢ Salinizare sa – orizont salic
sc –orizont salinizat