Pedologie si agrotehnica

Subiecte
1. Textura solului
Textura solului sau compoziţia granulometrică, reprezintă partea minerală a solului care se
exprimă prin procentele în care fracţiunile granulometrice participă la alcătuirea solului.
Partea minerală, componentă a fazei solide a solului, este alcătuită din fragmente şi particule
minerale de mărimi foarte variate, denumite fracţiuni granulometrice, care imprimă solului
însuşiri şi caracteristici variate. Particulele minerale cu diametrul mai mic de 2 mm alcătuiesc
pământul fin, iar cele cu diametrul mai mare de 2 mm reprezintă scheletul solului. Conţinutul în
schelet precum şi natura mineralogică a lui, constituie elemente de calcul al volumului edafic
util, adică volumul de sol ce poate fi utilizat de rădăcinile plantelor. Relaţia de calcul este
următoarea:
∑ [ ( 100 – qi) di]
VEU = ───────────%
100

în care: di = grosimea în cm a fiecărui orizont luat în calcul;

qi = procentul de schelet al fiecărui orizont;
VEU = volumul edafic exprimat procentual

2. Tipurile de regim hydric

 Regimul hidric al solului reprezintă (după Rode) ansamblul fenomenelor legate de
pătrunderea apei în sol, mişcarea prin sol şi modificareaumidităţii solului. Principalele
tipuri de regim hidric sunt următoarele:
a) regim hidric nepercolativ – este caracteristic zonelor cu climat secetos, unde ETP > P,
iar apa freatică se găseşte la adâncime mare;
b) regim hidric periodic percolativ – este caracteristic zonelor ceva mai umede ETP ≡ P,
periodic solul este percolat pe întreaga grosime, până la pânza freatică,
c) regim hidric percolativ – este caracteristic solurilor din climate umede P> ETP, se
realizează un curent descendent permanent de umiditate, care în fiecare an
percoleazăsolul până la pânza freatică:
d) regim hidric exudativ – se întâlneşte în zonele aride şi secetoase, în prezenţa apei
freatice la mică adâncime (sub 3-5 m). Pe măsură ce apa se pierde din sol, deficitul de
umiditate este compensat de apa freatică, prin ascensiune capilară, astfel înât solul se
poate menţine permanent supraumezit,
e) regim hidric freatic stagnant – se întâlneşte în condiţii de climă umedă, cu pânza
freatică aflată la adâncimi critice;
f) regim hidric stagnant – se întâlneşte în condiţii de climă umedă, la solurile greu
permeabile, situate pe suprafeţe plane sau depresionare. Apa stagnează deasupra unui
orizont greu permeabil (Bt) şi solul prezintă exces de apă în partea superioară, uneori
chiar de la suprafaţă:
g) regim hidric amfistagnant– în partea superioară exces de apă stagnantă, iar în partea
inferioară exces freatic, h) regim hidric de irigaţie – se întâlneşte la solurile irigate la care
se realizează o umectare mai profundă şi repetată a solului, fără a se schimbaregimul
hidric natural al solului.
3. Procesul de bioacumulare si orizonturile formate
Bioacumularea este asemănătoare celei de la cernoziomurile cambice, cu deosebirea că,
predominând vegetaţia lemnoasă, se acumulează cantităţi ceva mai mici de humus, în care acizii
fulvici au o pondere mai mare, dar se formează tot un orizont A molic.
Datorită levigării mai accentuate, are loc o argilizare mai intensă, cu migrarea argilei pe profil,
care se depune sub formă de pelicule la suprafaţa agregatelor structurale la nivelul orizontului
Bt ; carbonatul de calciu a fost spălat la o adâncime mai mare de 120 cm.
Orizontul Am, de culoare brun-cenuşie închisă până la neagră, de grosime 35-40 cm, textura
mijlocie fină, structura glomerulară mică şi medie, bine dezvoltată, activitate biologică intensă,
frecvente neoformaţii specifice.
Orizontul Bt, are o grosime de peste 100 cm, mai deschis la culoare (brun închis sau brun
gălbui ), dar cel puţin în partea superioară prezintă culori de orizont molic.
Orizontul C sau Cca ( orizontul carbonatoiluvial începe de la adîncimi mai mari de 125 cm),
culoare gălbuie, nestructurat cu neoformaţii frecvente de carbonat de calciu.
4. Procesele tehnologice din sol in timpul efectuarii lucrarilor Agricole
• Întoarcerea sau răsturnarea solului. Prin răsturnarea stratului arabil sunt încorporate în sol
miriştea, îngrăşămintele, amendamentele etc. şi este adus la suprafaţă stratul de sol din adâncime,
structurat, cu însuşiri superioare.
• Mărunţirea şi afânarea solului. Stratul arabil poate fi afânat cu ajutorul pieselor de
subsolaj.Mărunţirea şi afânarea stratului superficial al solului se poate realiza cu grape,
cultivatoare etc.
• Amestecarea stratului de sol. Prin acest proces se urmăreşte crearea unui strat de sol omogen,
cu însuşiri fizice, chimice şi biologice asemănătoare.
• Tasarea solului se realizează prin lucrarea cu tăvălugul, care măreşte porozitatea capilară în
detrimentul celei necapilare favorizând ascensiunea apei către suprafaţa solului în zona de
germinare a seminţelor. Tasarea se foloseşte mai frecvent în zonele secetoase.
• Nivelarea se face cu scopul de a reduce pierderile de apă din sol prin evaporare, de a uşura
efectuarea lucrărilor de semănat, întreţinere şi recoltat, pentru distribuirea uniformă a apei de
irigaţie etc. Nivelarea se realizează cu ajutorul nivelatoarelor, a grapelor, netezitoarelor şi uneori
cu tăvălugul, caz în care se realizează şi o tasare a solului. Prin lucrări speciale ale solului, în
funcţie de cerinţele plantelor cultivate şi condiţiile pedoclimatice, pot avea loc şi alte procese
tehnologice cum ar fi: crearea de brazde pentru irigat sau pentru îndepărtarea excesului de apă,
formarea de coame,modelarea terenului în legumicultură etc.