Tabarana Liviu-Ionut

Specializare: IMAA
Seria 2, grupa 9
12.01.2021

Examen - Pedologie si agrotehnica

1. Textura solului
Prin textura sau compoziţia granulometrică a solului se înţelege proporţia în care
particulele de sol de diferite mărimi (de la cele coloidale de argilă şi până la cele grosiere
de nisip) participă la alcătuirea solului.
Categoriile de particule de diferite mărimi, care alcătuiesc faza solidă a solului, poartă
denumirea de fracţiuni granulometrice, care au fost grupate în clase de mărimi şi anume nisip,
praf şi argilă. Proporţia acestor fracţiuni în sol determină clasa texturală a solului.
Nisipul grosier – este foarte permeabil, afânat, cu un început de capilaritate, o slabă reţinere a
apei şi substanţelor nutritive.
Nisipul fin – permite ridicarea apei prin capilaritate, reţine apa, uşor permeabil pentru apă şi
aer, are o coeziune redusă, este uşor străbătut de rădăcini, slabă adsorbţie a substanţelor
nutritive. Nisipul este un material inactiv sau puţin activ din punct de vedere fizico – chimic.
Praful – formează spaţii lacunare mici care permit ridicarea apei prin capilaritate, reţine bine
apa, adsorbţie a substanţelor nutritive mai bună decât nisipul.
Argila – coeziune mare datorită dimensiunilor foarte mici, formează spaţii lacunare foarte
mici, are o capacitate mică pentru aer, reţine foarte bine apa, devine plastică şi lipicioasă,
aderă la unelte, prin uscare devine compactă, mare putere de adsorbţie a elementelor nutritive,
este sediul reacţiilor chimice din sol

2. Tipurile de regim hidric

Principalele tipuri de regim hidric sunt urmatoarele:
 regim hidric nepercolativ – este caracteristic zonelor cu climat secetos, unde
ETP>P, iar apa freatica se gaseste la adancime mare;
 regim hidric periodic percolativ – este caracteristic zonelor ceva mai umede
ETP = P, periodic solului este percolat pe intreaga grosime, pana la panza
freatica.
 regim hidric percolativ – este caracteristic solurilor din climate umede P >
ETP, se realizeaza un curent descendent permanent de umiditate, care in
fiecare an percoleaza solul pana la panza freatica;
 regim hidric exudativ – se inalneste in zonele aride si secetoase, in prezenta
apei freatice la mica adancime (sub 3-5 m). Pe masura ce apa se pierde din sol,
 deficitul de umiditate este compensat de apa freatica, rpina scensiune capilara,
astfel incat solul se poate mentine permanent supraumezit.
 Regim hidric freatic stagnant – se inalneste in conditii de lima umeda, cu panza
freatica aflata la adancimi critice;
 Regim hidric stagnant – se intalneste in conditii de clima umeda, la solurile
greu permeabile, situate pe suprafete plane sau depresionare. Apa stagneaza
deasupra unui orizont greu permeabil si solul prezinta exces de apa in partea
superioara, uneori chiar de la suprafata;
 Regim hidric amfistagnant – in partea superioara, exces de apa stagnanta, iar
pe parte ainferioara exces freatic;
 Regim hidric de irigatie – se intalneste la solurile irigate la care se realizeaza o
umectare mai profunda si repetata a solului, fara a se schimba regimul hidric
natural al solului.
3. Procesul de bioacumulare si orizonturile formate
Bioacumulare, consta in acumularea in sol a substantelor organice. In functie de
conditiile de solificare se deosebesc trei categorii de bioacumulare, caracterizate prin:
acumulare de humus, de materie organica partial humificata și de inmagazinare
masiva de resturi organice.
Bioacumularea cu formare și acumulare de humus, duce la imbogatirea solului in
materie organica; bine humificata si intim legata cu partea minerala, rezultand
orizontul de la suprafata notat cu litera 'A'. In functie de conditiile de formare si
proprietatile pe care le prezinta acesta, se disting trei tipuri de orizont A: orizont A
molic notat cu 'Am', orizont A umbric notat cu 'Au' si orizont A ocric notat cu 'Ao'.

Orizontul Am (A molic, de la mollis = moale, afanat) este bogat in humus, alcatuit mai
ales din acizi huminici saturati in cea mai mare parte cu cationi de calciu. Are culoare
inchisa, este bine structurat, drenat si aerat. Acest orizont se formeaza, de obicei, in
zone putin umede, sub vegetatie ierboasa si mixta, in conditii de reactie alcalina,
neutra ori slab acida, in zone mai umede se intalneste numai la solurile evoluate pe
roci bogate in calciu sau alte elemente bazice.

Orizontul Au (A umbric, umbra = umbra, cu sensul de soluri care au culoare inchisa si

reacție acida) este asemanator orizontului Am, de care se deosebeste prin gradul mai
mic de saturatie in baze. Se formeaza in zone umede si racoroase, cu vegetatie
acidofila, pe materiale sarace in elemente bazice.

Orizontul Ao (A ocric, de la ochros = pal, culoare deschisa) se caracterizeaza prin

culoare deschisa, datorita humusului alcatuit predominat din acizi fulvici, sau prin
continutul redus de humus. Acest orizont se intalneste la solurile formate in zonele
umede, cu vegetatie care lasa cantitati mici de resturi organice sau pe seama carora
rezulta acizi fulvici, ori la solurile tinere cu solificare putin avansata.
Bioacumularea cu depunere de materie organica partial humificata,
duce la formarea orizontului folic, notat cu 'O', caracterizat prin acumularea de materie
organica in diferite grade de humificare si nelegata sau amestecata cu partea minerala
a solului. Astfel de bioacumulare este intalnita sub vegetatia lemnoasa si este
 caracteristica unor soluri formate in zone umede si reci, pe roci sarace in elemente
bazice, denumite și litiera.

Bioacumularea cu depunere și inmagazinare de resturi organice in conditii de exces de

umiditate, duce la formarea orizontului turbos, nota cu 'T', ce se caracterizeaza prin
inmagazinarea unei cantitati mari de resturi organice turbificate. Acest tip de
bioacumulare este specific zonelor cu exces permanent de umiditate si cu o bogata
vegetatie hidrofila.

4. Procesele tehnologice din sol in timpul efectuarii lucrarilor agricole

Prin lucrările solului (arat, desfundat, grăpat, tăvălugit etc.) stratul arabil este
supus unui şir de operaţiuni ce au ca efect modificarea înşuşirilor acestuia. În funcţie
de maşinile agricole cu care se efectuează lucrările, solul este supus următoarelor
procese tehnologice:
-Întoarcerea sau răsturnarea solului care se realizează cu ajutorul plugului
şi se execută în mod obişnuit odată pe an. Prin răsturnarea stratului arabil sunt
încorporate în sol miriştea, îngrăşămintele, amendamentele etc. şi este adus la
suprafaţă stratul de sol din adâncime, structurat, cu însuşiri superioare.
-Mărunţirea şi afânarea solului se realizează odată cu răsturnarea brazdei.
Stratul arabil poate fi afânat cu ajutorul pieselor de subsolaj. Mărunţirea şi afânarea
stratului superficial al solului se poate realiza cu grape, cultivatoare etc.
-Amestecarea stratului de sol. Prin acest proces se urmăreşte crearea unui
strat de sol omogen, cu însuşiri fizice, chimice şi biologice asemănătoare. Prin
amestecare se distribuie uniform în sol îngrăşămintele, resturile organice,
amendamentele.
-Tasarea solului se realizează prin lucrarea cu tăvălugul, care măreşte
porozitatea capilară în detrimentul celei necapilare favorizând urcarea apei către
suprafaţa solului în zona de germinare a seminţelor. Tasarea se foloseşte mai frecvent
în zonele secetoase.
-Nivelarea se face cu scopul de a reduce pierderile de apă din sol prin
evaporare, de a uşura efectuarea lucrărilor de semănat, întreţinere şi recoltat, pentru
distribuirea uniformă a apei de irigaţie etc.
Nivelarea se realizează cu ajutorul nivelatoarelor, a grapelor, netezitoarelor şi
uneori cu tăvălugul, caz în care se realizează şi o tasare a solului.
Prin lucrări speciale ale solului, în funcţie de cerinţele plantelor cultivate şi
condiţiile pedoclimatice, pot avea loc şi alte procese tehnologice cum ar fi: crearea
de brazde pentru irigat sau pentru îndepărtarea excesului de apă, formarea de coame,
modelarea terenului în legumicultură etc.