Capitolul 8 PROCESE PEDOGENETICE

8.1. Principalele tipuri de procese pedogenetice din zona temperată

După cum s-a arătat mai înainte, procesul de solificare este, în esenţă, un
proces complex de transformare şi migrare a substanţelor în straturile superioare ale
litosferei. El este alcătuit din procese elementare care pot fi grupate în perechi de
procese contrare cum ar fi cele de descompunere de substanţe organice şi resinteză
de acizi humici, cele de alterare a silicaţilor primari şi de resinteze de silicaţi
secundari etc.
Procesele elementare de natură fizică, chimică sau biochimică se asociază
între ele în diferite moduri în raport cu condiţiile de mediu ducând la formarea unor
procese complexe prin care are loc formarea, acumularea şi migrarea diferitelor
componente minerale şi organice ale solului. Aceste procese complexe care duc la
formarea diferitelor orizonturi şi, în final, a profilului de sol, poartă denumirea de
procese tipogenetice întrucât condiţionează formarea unui anumit tip de sol, ca
rezultat al proceselor de pedogeneză. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
procesul de bioacumulare, de turbificare, de eluviere-iluviere, de alterare (de
argilizare),de andosolizare, de podzolire humico-feriiluvială, de gleizare, de
pseudogleizare, de salinizare, de alcalizare precum şi procesele vertice.
În procesul de migrare şi acumulare a diferiţilor constituenţi ai solului de
care este legată formarea orizonturilor şi a profilului de sol, un rol important îl are
circulaţia apei în sol.
În raport cu principalii factori pedogenetici, procesele elementare de formare
a solului se desfăşoară cu intensităţi diferite şi se completează în anumite moduri,
determinând anumite tipuri de procese tipogenetice sau tipuri de pedogeneză al
căror rezultat sunt diferitele tipuri de soluri.
Procesele pedogenetice se pot dezvolta fie sub influenţa predominantă a
factorilor climatici şi biologici pe fondul materialului parental, fie sub influenţa
predominantă a unui factor local (roca, apa freatică, apa stagnantă din precipitaţii),
săruri solubile etc., fie sub influenţa echilibrată a factorilor climatici şi hidrologici
(C.D. Chiriţă, 1974).
În primul caz, cel mai frecvent şi mai extins în spaţiu, solificarea, are un
caracter zonal-bioclimatic, dând naştere solurilor zonale, în al doilea caz, se
formează soluri intrazonale hidromorfe sau halomorfe.
În condiţiile zonei temperate, în care se găseşte aşezată ţara noastră, în raport
cu factorii de solificare, cele mai frecvent întâlnite procese pedogenetice sunt cele de
bioacumulare humico-stepică şi slab acidă de silvostepă, bioacumulare slab la
moderat acidă de pădure de foioase, argiloiluvionarea cu bioacumulare moderată,
bioacumulare acidă de pădure, podzolire humicoferiiluvială cu bioacumulare
puternic acidă.
În anumite condiţii de textură a solului şi a substratului, de adâncime a apei
freatice şi de relief, cele mai multe din procesele de pedogeneză bioclimatică zonală

332
se desfăşoară numai în partea superioară a profilului de sol. În aceste condiţii, au loc
procese alternative de oxidare şi reducere sau numai de reducere, determinând în sol
anumite caractere de hidromorfie. Sub influenţa unui exces temporar de apă
stagnantă din precipitaţii au loc procese de pseudogleizare iar sub influenţa pânzei
de apă freatică stagnantă - procese de gleizare.
În anumite condiţii de rocă, cum ar fi calcarele şi alte roci calcaroase, care
imprimă profilului de sol o morfologie specifică, bioacumularea şi celelalte procese
pedogenetice se desfăşoară diferit. În aceste condiţii, se formează rendzinele
încadrate în vechile clasificări la soluri litomorfe.
În condiţiile stagnării apei freatice sau de inundaţie, încărcate cu săruri
solubile, au loc procese de salinizare sau alcalizare care duc la formarea solurilor
halomorfe (salsodisoluri).
În prezenţa unui exces de apă stagnantă, poate avea loc o acumulare intensă
de materie organică nedescompusă care determină formarea de turbării încadrate la
soluri organice (histosoluri).

8.2. Formarea orizonturilor în profilul solurilor

8.2.1. Acumularea biologică. Formarea orizonturilor A, O şi T
Acumularea biologică reprezintă un proces complex de migrare şi de
concentrare a elementelor nutritive minerale în straturile superficiale ale solului, sub
acţiunea vegetaţiei şi faunei. Acest proces presupune deci pe de o parte, extragerea şi
îndepărtarea elementelor nutritive din sol, sub acţiunea organismelor vegetale, iar pe
de altă parte, acumularea şi descompunerea substanţelor organice şi a humusului şi
eliberarea de elemente nutritive.
Acumularea biologică, constituie de fapt esenţa procesului de solificare.
Desfăşurarea acestui proces, variază în raport cu principalii factori climatici -
căldura şi umiditatea şi cu natura vegetaţiei. Astfel, în subzona stepei propriu zise, în
condiţiile unei temperaturi ridicate şi unde perioadele cu umiditate mai ridicate
alternează cu perioade mai secetoase, în condiţiile unei reacţii neutre la slab alcaline,
solurile sunt biologic active şi încorporează anual mari cantităţi de resturi organice,
mai ales pe seama rădăcinilor plantelor erbacee. Descompunerea aerobă a acestor
resturi organice alternează cu cea anaerobă şi drept rezultat, la partea superioară a
acestor soluri se formează un orizont de acumulare a humusului de tip mull calcic
denumit orizont A mollic (Am) (de la molis - moale, afânat).
În schimb, în zona forestieră, în solurile pădurilor de răşinoase, în care
activitatea biologică este slabă, litiera săracă în azot şi săruri minerale se
descompune greu iar la suprafaţa solului se acumulează resturile organice parţial
descompuse într-un orizont organic notat cu O. În acest orizont, se pot recunoaşte
trei suborizonturi :
- Ol - format din litiera nedescompusă sau slab descompusă ;
- Of - format din litiera în curs de descompunere (orizont de fermentaţie) şi
- Oh - format din humus de litieră .
333
 În solurile cu humus brut, suborizontul Oh conţine cel puţin 60 % substanţă
organică. În acest suborizont, raportul C/N are valori peste 25. Din orizontul O în
solul mineral pătrund doar acizii fulvici şi alte substanţe acide. În orizontul A
humifer, resturile organice humificate sunt amestecate cu particule minerale ale
solului. În acest orizont, substanţa organică humificată se află sub formă de
microaglomerate. Orizonturile humifere cu puţin humus de tip mull acid, deschise la
culoare, au fost denumite A ocric (Ao) (de la ocru-deschis la culoare).
În solurile pădurilor de foioase şi amestecate de răşinoase şi foioase, cu o
litieră mai bogată în baze şi proteine şi în condiţii climatice mai favorabile activităţii
faunei şi microflorei, resturile organice se descompun mai repede şi mai înaintat iar
produsele de descompunere sunt amestecate de către faună cu materialul mineral.
Acizii humici formaţi, sunt legaţi de mineralele argiloase prin intermediul
sescvioxizilor de fier şi aluminiu cu care formează complexe argilo-humice.
Orizontul humifer al acestor soluri este structurat glomerular sau grăunţos, este mai
închis la culoare şi a fost notat cu Au umbric (de la umbra- întunecat, închis la
culoare).
În solurile cu mull, acumularea biologică se manifestă mai ales în orizontul
humifer A pe când în cele cu humus brut mai ales în orizontul organic O. În solurile
cu moder, acumularea biologică are loc atât în orizontul humifer A cât şi în cel
organic mai afânat şi mai bogat în azot, cu raportul C/N în suborizontul Oh sub 23
iar substanţa organică reprezintă sub 60 % din greutatea totală.
Şi în zona forestieră cu regim hidric percolativ, pot apărea soluri cu
acumulare de humus calcic, pe calcare sau alte roci calcaroase unde se formează un
orizont A mollic.
În mediu saturat în apă, în toate zonele, acumularea şi descompunerea
resturilor organice are loc în condiţii anaerobe care determină formarea unui orizont
turbos T alcătuit din resturi organice aflate în diferite stadii de descompunere. Dacă
acest proces are loc în condiţii de climă caldă şi puţin umedă, se formează turba
eutrofă cu V >55 %, iar când are loc în mediu acid, se formează turba oligotrofă V<
55%.
Orizontul A mollic (de la mollis = moale, afânat) (Am), se caracterizează prin
culoare închisă cu valori şi crome sub 3,5 în stare umedă şi sub 5,5 în stare uscată,
conţinut de materie organică de cel puţin 1 % şi cel mult 35 %, dacă partea minerală
are peste 60 % argilă sau cel mult 20 % dacă nu conţine argilă, structura este
grăunţoasă, glomerulară, gradul de saturaţie în baze peste 55 %, grosime peste 25
cm, iar la cele cu roca în primii 50 cm poate să scadă până la 20 cm. Dacă orizontul
Am prezintă grăunţi de cuarţ dezbrăcaţi de pelicule coloidale se notează Ame
(mollic eluvial).
Orizontul A umbric (Au) se caracterizează prin culori închise (umbra-umbră),
asemănătoare cu cele ale orizontului A mollic de care se deosebeşte prin grosimi mai
mici şi gradul de saturaţie în baze sub 55 %.
Orizontul A ocric (Ao) (de la ochric - pal, culoare deschisă) se caracterizează
prin culori deschise, fiind mai sărac în humus.
334
Dacă un orizont A prezintă toate caracteristicile unui orizont A mollic sau umbric,
cu excepţia grosimii, se consideră tot orizont A ocric, dar se notează cu Aom sau
Aou.
Orizontul organic este un orizont de litieră şi poate fi alcătuit din cele trei
suborizonturi Ol, Of şi Oh iar orizontul turbos T este un orizont organic hidromorf
cu grosimi de minim 20 cm format în mediu saturat cu apa în cea mai mare parte a
anului.

8.2.2. Argilizarea. Formarea orizontului B cambic (Bv)

Argilizarea reprezintă procesul de alterare a silicaţilor primari din sol şi
formarea de minerale argiloase pe seama produşilor rezultaţi. Nucleul de silicaţi
primari rămas după pierderea unei părţi din baze şi silice, prin hidratare, dă naştere
mineralelor argiloase care alcătuiesc argila din sol. În acelaşi timp, în procesul de
alterare a mineralelor primare care conţin fier (piroxeni, amfiboli, biotit, olivina,
clorit etc), are loc mobilizarea fierului, care trece în hidrogeluri amorfe şi prin
cristalizare se acumulează imprimând solului o nuanţă ruginie. Conţinutul mai redus
în humus al acestui orizont, face şi mai evidentă culoarea roşcată. Sub acţiunea
rădăcinilor plantelor şi a faunei ca şi a unor procese de fragmentare, se formează o
structură pedogenetică de tip poliedrică, subpoliedrică sau prismatică.
Orizontul rezultat prin acest proces de argilizare activă, cu structura
pedogenetică şi cu acumulare de argilă pe loc şi de oxizi liberi de fier nou formaţi,
se numeşte orizont B cambic (Bv) sau B de alterare sau de argilizare. Acest orizont,
apare în solurile din zona forestieră de câmpie, de dealuri şi montană, sub păduri de
foioase sau de amestec şi în condiţii de bioacumulare slab la moderat acidă.
Orizontul B cambic (de la cambiare - schimbare), se notează cu Bv şi se
formează sub un orizont A şi are culoare mai închisă decât a materialului parental,
textura mai fină datorită plusului de argilă formată pe loc, structura poliedrică sau
prismatică şi grosimi de minimum 10 cm.

8.2.3. Eluvierea şi iluvierea. Formarea orizonturilor El, Ea şi Bt

Acest proces cunoscut până de curând sub denumirea de podzolire
argiloiluvială sau lessivare, constă în debazificarea complexului adsorbtiv al solului,
acidificarea soluţiei solului, dispersarea coloizilor şi migrarea particulelor fine
coloidale sub acţiunea apei de infiltraţie şi acumularea acestora într-un orizont
inferior.
Eluvierea începe cu sărurile uşor solubile, apoi cu cele mijlociu solubile şi
greu solubile care pot fi complet spălate din sol cu excepţia carbonatului de calciu
care se acumulează într-un orizont carbonatoiluvial Cca. Urmează apoi colizii
minerali argila şi oxizii de fier. Orizonturile sărăcite în săruri şi coloizi, sunt
orizonturi eluviale şi se notează cu Ea (albic) dacă sărăcirea în coloizi şi îmbogăţirea

335
în particule grosiere este accentuată şi El (luvic) dacă eluvierea este de intensitate
mai mică.
Prin eluvierea argilei şi depunerea ei într-un orizont inferior, acesta se
îmbogăţeşte în argilă migrată din orizonturile superioare şi se numeşte orizont B
argic (argiloiluvial) sau B textural şi se notează cu Bt. Mineralele argiloase şi
hidroxizii de fier dispersate în orizontul superior A se depun sub formă de pelicule
subţiri, în straturi concordante pe feţele unităţilor structurale ale orizontului Bt sub
formă de pelicule denumite argilane. Acumularea de argilă este însoţită în mod
obişnuit şi de oxizi de fier care-i imprimă un colorit galben - roşcat.
Orizontul eluvial E se caracterizează printr-un conţinut mai scăzut de argilă
şi materie organică decât orizontul subiacent şi prin acumulare de particule nisipoase
sau prăfoase de cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare.
Orizontul E luvic (El) se formează deasupra unui orizont Bt argic
(argiloiluvial) şi se caracterizează prin culoare deschisă în stare uscată cu valori sub
6,5, structura poliedrică sau lamelară sau fără structură şi textură mai grosieră decât
orizontul subiacent.
Orizontul E albic (Ea) (de la albus = alb) se caracterizează prin culori mai
deschise decât El în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) cu
valori peste 6,5 şi crome sub 3; structura lamelară sau poliedrică slab dezvoltată,
adesea nestructurat, textura mai grosieră cantitate mai mică de fier total şi liber,
segregare intensă a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni.
Orizontul B argic (Bt) are următoarele caractere: este îmbogăţit în argilă
iluvionată care formează pelicule pe feţele verticale şi orizontale ale elementelor
structurale şi în pori, sau leagă grăunţii minerali; are culori mai închise decât
materialul parental şi structura prismatică columnoidă sau poliedrică.
Dispersarea sau migrarea argilei din orizonturile superioare determină
formarea unor soluri cunoscute sub denumirea de brune luvice (luvosoluri) sau
luvisoluri albice.

8.2.4. Podzolirea humico-feriiluvială. Formarea orizonturilor Es, Bhs şi

Bs
Podzolirea humico-feriiluvială este un proces complex tipogenetic, care
constă în principal în distrucţia silicaţilor secundari ai argilei în mediu foarte acid, în
orizonturile superioare ale solului, eluvierea puternică a acestor orizonturi şi
migrarea produşilor rezultaţi, îndeosebi a hidroxizilor de fier şi de aluminiu, sub
acţiunea acizilor fulvici într-un orizont inferior.
Drept rezultat, sub orizontul humifer scurt, se formează un orizont eluvial
spodic (Es) sărăcit în coloizi organici şi minerali şi îmbogăţit rezidual în particule
grosiere de silice iar sub acesta un orizont humico-feriiluvial (Bhs) sau numai
feriiluvial (Bs) îmbogăţit în humus şi hidroxizi de fier şi aluminiu.

336
 Podzolirea humico-feriiluvială este favorizată de climatul rece şi umed şi de
prezenţa unor substrate uşoare, sărace sau sărăcite în minerale uşor alterabile şi a
unei vegetaţii alcătuită predominant din specii acidofile.
În aceste condiţii, resturile organice de la suprafaţa solului sărace în baze şi
proteine şi bogate în lignină şi răşini, se descompun lent, predominant sub acţiunea
ciupercilor şi formează humus acid alcătuit în cea mai mare parte din acizi fulvici.
Acizii fulvici în absenţa bazelor rămân în mare parte neneutralizaţi, fapt ce
face ca pH-ul soluţiei solului să scadă foarte mult, până la valori de 4,5-4,0 şi chiar
mai reduse. La aceste valori ale pH-ului, acizii fulvici şi alţi acizi organici din
soluţia solului au o acţiune complexantă asupra fierului şi aluminiului din hidroxizii
de fier şi aluminiu din sol sau din silicaţii primari în curs de alterare.
Totodată, mediul acid şi excesul periodic de umiditate şi anaerobioză
favorizează procesele de reducere a fierului din compuşii săi oxidaţi şi complexarea
lui prin anionii acizilor organici sub forma uşor mobilă şi relativ stabilă. Aceşti
compuşi complecşi nou formaţi, fiind solubili în apă migrează din orizonturile
superioare într-un orizont inferior B care se îmbogăţeşte astfel în compuşi amorfi
alcătuiţi din acizi humici şi hidroxizi de fier şi aluminiu, fapt pentru care se numeşte
orizont B humico-feriiluvial (Bhs) sau humicosescvioxidic.
Acest orizont are o culoare mai roşcată decât 10 YR şi valori şi crome de la
5/6, 4/4, 3/2 sau 2/1/ În solurile cu textură uşoară, orizontul Bhs îşi schimbă nuanţa,
croma sau valoarea culorii pe o distanţă de câţiva centimetri. (C. Păunescu, 1975).
Orizontul eluvial spodic Es de culoare cenuşie albicioasă (crome peste 2)
sărăcit în baze şi sescvioxizi şi îmbogăţit în cuarţ şi silice coloidală este lipsit de
structură (de unde şi denumirea de E spodic (spodos = cenuşă). Orizontul humifer
Ao este foarte subţire, cu humus de tip moder sau humus brut.
Orizontul Bs formează sub un orizont A umbric sau Es prin acumulare de
material amorf constituit din materia organică şi sescvioxizi şi are culoare în nuanţe
de 7,5 YR şi mai roşii este nestructurat sau cu structură slab dezvoltată şi grosime
minimă de 2 cm.
Orizontul Bhs conţine şi humus iluvionat alături de sescvioxizi şi are culori
mai închise în partea superioară (asemănătoare cafelei arse) şi mai deschise în partea
inferioară (asemănătoare cafelei prăjite).
Solurile care rezultă în urma acestui proces au profile O-Ao-Es-Bhs-C(R) se
numesc podzoluri (podzoluri humico-feriiluviale).

8.2.5. Andosolizarea
Andosolizarea, este procesul pedogenetic care determină formarea
andosolurilor şi constă în principal în formarea prin dezagregarea şi alterarea rocilor
vulcanice a compuşilor amorfi (necristalizaţi) de Al şi frecvent şi Fe dominanţi în
complexul coloidal al solului. Principalii compuşi amorfi ce rezultă prin acest proces
tipogenetic sunt : allofanele, hidroxidul de aluminiu amorf şi gelul de Fe2O3 n H2O,

337
compuşi complecşi formaţi de allofane şi gelurile de hidroxizi de aluminiu şi fier cu
materia organică din sol.
Allofanele după Stromeyer şi Hausmann sunt un silicat de aluminiu amorf,
hidratat, cu raportul SiO2/Al2O3 de 1,15 şi 4,13% apă. Ross şi Kerr consideră
allofanele ca o soluţie solidă de silice, aluminiu şi apă cu structură dezordonată şi cu
o compoziţie chimică variabilă, 25-34% SiO2, 30-36% Al2O3 şi 31-38% H2O.
Allofanele pot rezulta, fie prin moştenire din roci (sau material parental) fie
prin precipitare. Soluţiile cu ioni de SiO44- şi Al+3 ca şi gelurile de acid silicilic şi
hidroxid de aluminiu, după alterarea silicaţilor şi ruperea legăturii dintre SiO4 şi Al
în condiţii de levigare a cationilor bazici coprecipită şi dau naştere allofanelor.
În condiţii de umiditate ridicată şi pH scăzut, allofanele sunt destul de stabile
ele se menţin în această stare până la 20-30.000 ani. În condiţii de umiditate scăzută,
temperatură ridicată şi pH slab acid allofanele evoluează prin maturaţiei
(îmbătrânire), spre mineralele argiloase cristalizate după schema : allofane - halloisit
- caolinit. La un pH mai ridicat în funcţie de condiţiile pedogenetice şi de compoziţia
chimică a rocilor, se formează fie illit (în prezenţa ionilor de K) fie montmorillonit
(în prezenţa ionilor de Mg2+ şi Ca2+) fie clorit (în prezenţa ionilor de Mg2+). La un
pH foarte coborât, se formează numai caolinit şi halloisit.
În mediu puternic acid, compuşii organici din complexele humico-allofanice
frânează această evoluţie a allofanelor.
Allofanele au un nucleu de siliciu (unde unul din 4 ioni de siliciu este
înlocuit cu Al3+) şi un strat periferic amorf de aluminiu şi siliciu.
Allofanele pot fi determinate (puse în evidenţă) prin mai multe metode şi
anume : analiza electronomicroscopică, analiza roentgeneografică, spectroscopie de
absorbţie în infraroşu, analiza termică diferenţială sau prin metode chimice. Dintre
metodele chimice care sunt mai accesibile şi constituie criterii de diagnosticare a
andosolurilor şi solurilor andice, cele mai uzuale sunt cele de extracţie selectivă cu
agenţi de complexare şi dozare a fierului, aluminiului şi siliciului amorf. Frecvent,
ca extractanţi se folosesc pirofosfatul, oxalatul, citratul şi hidroxidul de sodiu.
Allofanele, prin ponderea lor dominantă în cel puţin unul din orizonturile
andosolurilor, le conferă acestora anumite proprietăţi particulare cum ar fi:
capacitatea ridicată de schimb cationic şi de reţinere a apei datorită suprafeţei
specifice foarte mari (400 - 500 m2/g).

8.2.6. Gleizarea şi stagnogleizarea (pseudogleizarea). Formarea

orizonturilor Go (gleic de oxidoreducere), Gr (gleic de reducere), w
stagnogleizat (pseudogleizat) şi W stagnogleic (pseudogleic)
Procesele de gleizare şi stagnogleizare au loc în condiţiile unui exces
periodic sau permanent de apă în sol care poate proveni fie din apa freatică în cazul
gleizării, fie din precipitaţii, scurgeri sau inundaţii în cazul stagnogleizării. Aceste
procese se caracterizează în principal prin formarea şi acumularea unor produşi de
fier şi de mangan reduşi care imprimă orizonturilor un caracter specific. Aceşti

338
produşi reduşi de fier şi de mangan sunt complexaţi de acizii fulvici şi alţi acizi
organici şi antrenaţi de apa care migrează parţial pe profil.
Când excesul de apă este determinat de prezenţa pânzei freatice la baza
profilului sau chiar în profilul de sol, sub acţiunea reducătoare a unor compuşi
organici şi minerali dizolvaţi în apă şi în lipsa oxigenului au loc procese active de
reducere a fierului şi manganului, acumularea acestor produşi şi reaşezarea
particulelor de sol datorită umezirii excesive fapt ce determină scăderea porozităţii şi
creşterea compacităţii. Acest proces se numeşte gleizare, iar orizontul rezultat se
numeşte gleic de reducere (Gr). Fiind aproape permanent îmbibat cu apă, orizontul
gleic de reducere are o culoare vineţie verzuie sau albăstruie.
Între orizontul humifer A şi orizontul Gr se formează un orizont în care
datorită oscilaţiei periodice a nivelului freatic, procesele de reducere alternează cu
cele de oxidare, rezultând atât produşi reduşi de culoare vineţie cât şi produşi de
oxidare de culoare ruginie, care dau orizontului un aspect pestriţ (marmorat). Acest
orizont se notează cu Go (gleic de oxidare-reducere).
Orizonturile Gr şi Go sunt caracteristice solurilor freatic hidromorfe cum
sunt solurile gleice şi lăcoviştile. Atunci când excesul de apă este datorat stagnării
apei din precipitaţii, scurgerilor de suprafaţa sau inundaţiilor, în orizontul inundat de
apă, produşii organici sunt relativi săraci în oxigen şi uşor oxidabili favorizând
procesele de reducere.
Drept urmare are loc reducerea fierului şi manganului aflaţi în sol iar
compuşii rezultaţi migrează parţial împreună cu substanţele organice. Venind în
contact cu aerul se reoxidează parţial şi precipită depunându-se sub formă de pete şi
concreţiuni ferimanganice. Acest proces care se aseamănă cu cel de gleizare, a fost
numit stagnogleizare. În funcţie de intensitatea proceselor de reducere, se formează
două tipuri de orizonturi de diagnostic : W – stagnogleic (pseudogleic) care se
caracterizează prin culori predominant de reducere, determinate de excesul prelungit
de apă şi w – stagnogleizat (pseudogleizat), caracterizat atât prin culori de reducere
cât şi de oxidare.
Într-un interval mai mare de timp, procesul de segregare a fierului şi
manganului în concreţiuni, poate fi mai avansat, astfel încât solul capătă o culoare
cenuşie deschisă.
Orizontul W stagnogleic (pseudogleic) este greu permeabil şi are un aspect
marmorat cu pete ruginii cenuşii şi concreţiuni ferimanganice.

8.2.7. Procesul de salinizare şi alcalizare

Salinizarea reprezintă procesul de îmbogăţire a solului în săruri solubile şi
este frecvent întâlnit pe terenurile cu apa freatică la adâncime mică şi bogată în
săruri de sodiu, situată în zonele cu umiditate scăzută. În condiţii de regim hidric
exudativ sărurile se ridică odată cu apa prin porii capilari şi se depune în masa
solului după evaporarea apei. Salinizarea are loc şi în condiţii de prezenţă a
materialului parental salifer la mică adâncime.

339
 În urma acumulării sărurilor în profilul solului se formează orizonturile: salic
(sa) când sărurile reprezintă peste 1-1,5 % din masa solului şi salinizat (hiposalic)
(sc) când concentraţia în săruri solubile este mai mică de 1-1,5 %. Orizonturile salic
şi hiposalic se grefează pe alte orizonturi genetice (Aosa, Amsa, Aosc, Gsc etc.).
Procesul de alcalizare se desfăşoară în condiţii asemănătoare salinizării şi
constă în pătrunderea ionilor de sodiu în complexul adsorbtiv al solului după reacţia:
H+ H+ Ca2+ Na+ Na+ Na+ Na+
Mg2+ Complex K+ Na HCl
+ + + - Complex
H adsborbtiv H + Na + Cl = + CaCl2
adsborbtiv
KCl KCl
Ca2+ Na+ Na+ Na+ MgCl2
Când saturaţia în sodiu este cuprinsă între 5-15% din T orizontul se numeşte
alcalizat sau hiponatric (ac), iar când saturaţia în Na este mai mare de 15% din T
orizontul se numeşte natric (na). Aceste orizonturi se grefează pe alte orizonturi
(Amac, Btna etc.).

8.2.8. Procesele vertice (verto = întoarcere)

Aceste procese apar în solurile bogate în argilă gonflabilă de tipul
montmorillonitului. Prin umezire materialul argilos îşi măreşte volumul, agregatele
se presează şi alunecă unele peste altele, schimbându-şi poziţia și denumirea de
character vertic. În perioadele secetoase în masa solului se formează agregate mari
cu feţe lucioase şi muchii înclinate.
Orizontul de sol generat prin aceste procese poartă denumirea de orizont
vertic (y) şi se asociază cu alte orizonturi de sol (Ay, Bty, Cy).

340
 PARTEA I a

SOLURILE ROMÂNIEI

9
10
 Capitolul 1
SISTEME DE CLASIFICARE A SOLURILOR

1.1. Aspecte generale

Clasificarea solurilor urmăreşte să grupeze aceste corpuri naturale după

anumite criterii în unităţi de clasificare de diferite ordine de mărime. Spre deosebire
de minerale sau roci, de plante sau animale, solurile fiind sisteme naturale dinamice
se delimitează mai greu unele de altele. Ele formează un înveliş continuu cu trecere
treptată între ele, alcătuind pătura de la suprafaţa uscatului denumită pedosferă.
Primele preocupări privind clasificarea solurilor au apărut spre sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, ca rezultat al cunoştinţelor acumulate
în decursul timpului.
În evoluţia concepţiilor privind clasificarea solurilor, C. D. Chiriţă, 1974,
distinge următoarele etape mai importante care reflectă stadiul cunoştinţelor despre
sol în perioadele respective:
a) etapa iniţială datată pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când solurile se
grupau după anumite criterii disparate (fizice, chimice, geologice, litologice sau
agrogeologice) – spre exemplu soluri nisipoase, argiloase, soluri bogate în humus,
soluri pe calcare, soluri pe roci acide etc;
b) etapa şcolii naturaliste ruse reprezentată de către fondatorul pedologiei ca
ştiinţă, savantul rus V. V. Docuceaev, 1866, care pune la baza clasificării factorii
pedogenetici zonali (clima şi vegetaţia) şi azonali (ape stagnante, tipuri de roci etc).
Ideea clasificării solurilor pe baze geografice a dominat ştiinţa solului şi concepţiile
de clasificare până în ultimele două decenii ale secolului XX. Chiar şi în prezent în
clasificarea solurilor din Rusia şi ţările fostei U.R.S.S., domină concepţiile de
zonalitate geografică;
c) etapa de tranziţie situată cam în treimea mijlocie a secolului XX şi
caracterizată prin aceea că pentru clasificarea solurilor, pe lângă factorii
pedogenetici se iau în considerare şi procesele pedogenetice. Pe aceste principii
genetico-geografice s-a elaborat în anul 1942 de către Protopopescu Pache şi
C.D.Chiriţă o clasificare a solurilor din România.
Cu timpul, alături de factorii pedogenetici şi procesele pedogenetice, au
început să fie folosite drept criterii de clasificare a solurilor şi unele caractere
morfologice şi chimice ale profilului de sol (Marbutt în 1928, Baldwin-Kellag-
Thosp în 1938 în S.U.A);
d) etapa modernă începe cam pe la jumătatea secolului XX şi foloseşte drept
criterii de clasificare caracterele intrinseci morfogenetice şi chimice ale profilului de
sol, caractere care de altfel, apar ca rezultat al acţiunii factorilor pedogenetici şi al
proceselor pedogenetice dominante. Cu alte cuvinte, în această concepţie modernă
clasificarea solurilor se face atât în raport cu factorii pedogenetici cât şi cu procesele

11
pedogenetice, deoarece caracterele morfologice ale profilului exprimate prin
orizonturile de sol şi unele caractere chimice apar ca rezultat atât al interacţiunii
dintre factorii pedogenetici (rocă, relief, climă, vegetaţie) cât şi a proceselor
pedogenetice.
Această concepţie a fost folosită pentru prima dată de Kubiena în anul 1953
dar a fost fundamentată şi folosită de către pedologii americani începând din anul
1960. Pe aceste principii s-au elaborat clasificări ale solurilor şi în Belgia în 1958,
fosta R.F.G. 1962, Canada 1965, Portugalia 1965, Olanda 1966, fosta R.D.G, 1966,
Franţa 1967, România 1967, Polonia 1970, Anglia 1971 etc.
Etapa modernă de clasificare a solurilor prezintă două tendinţe. Una dintre
acestea foloseşte drept criterii de clasificare, caracterele intrinseci ale solurilor care
la rândul lor exprimă modul de formare şi evoluţie ale solurilor. Aceste caractere nu
sunt alese la întâmplare, ele sunt alese în aşa fel încât să exprime procesele
pedogenetice de bază care la rândul lor sunt condiţionate de factorii pedogenetici. Pe
această linie se înscriu clasificările solurilor din S.U.A. şi F.A.O.
Clasificările din Europa Occidentală (Germania, Anglia, Franţa) pun accentul
pe înrudirea genetică a diferitelor unităţi sistematice de soluri pornind de la trilogia
definită de către Schröder 1973 – factorii de mediu – procese – caractere.
Clasificările genetice utilizează drept criterii: gradul de dezvoltare a profilului de
sol, modul de alterare climatică, procesele de migraţie a materiei în sol, climatul
intern al solului.
În prezent se pune un accent tot mai mare pe factorul timp şi pe rolul
integrator al materiei organice în domeniul dinamicii solurilor.
Obiectul de clasificare a solurilor îl constituie indivizii de sol, diferiţi între ei
după caracterele lor morfologice. Aceşti indivizi de sol (soil individuals) formează
un înveliş continuu, uneori cu treceri bruşte, de cele mai multe ori cu treceri treptate
între ei.
Pentru a se delimita mai exact aceşti indivizi de sol între ei, în pedologia
modernă americană s-a introdus noţiunea de pedon prin care se înţelege cel mai mic
volum de sol care posedă aceeaşi succesiune de orizonturi şi aceleaşi variaţii ale
caracteristicilor unor orizonturi. În mod practic, un pedon are o suprafaţă de 1-10
m2, în raport cu variaţia profilului de sol şi adâncimi variate între suprafaţa solurilor
şi ceea ce se numeşte sol sau non-sol (cca. 2 m). Această noţiune de pedon exprimă
clar caracterul tridimensional al solului.
În natură, un anumit areal elementar de sol sau un anumit pedotop sau
edafotop este alcătuit dintr-un număr de pedonuri vecine asemănătoare între ele
adică un polipedon limitat de pedonuri de alt fel sau de stânci, ape etc.
Prin lucrările de cartare la scară mare, din învelişul de soluri se separă areale
reprezentând indivizi de sol cunoscute şi sub alte denumiri ca areal elementar de sol
Fridland 1965, unitate landsaftică de sol, Knox 1965, edafotop, Sukacev 1974 sau
pedotop, Ehwald 1966.
În practica cartării pedologice, se acceptă în mod justificat că, în cuprinsul
unui pedotop, chiar când acesta este destul de omogen, de cele mai multe ori, nu
există o uniformitate perfectă, cel mai adesea există deosebiri mai mult sau mai
12
puţin importante pe spaţii relativ mici, acceptându-se convenţional fie existenţa unui
singur sol, fie a unui microcomplex de soluri în cuprinsul arealului respectiv.
Pedonurile apar deci ca celule elementare ale pedotopurilor, în raport cu
complexitatea acestora, arealul elementar de sol fiind mai uniform sau mai complex.
Pedotopurile posedă în afara caracterelor pedonurilor constitutive şi caractere proprii
ca întindere, formă, profunzime etc. Un pedotop se situează în limitele unei serii dar
seria are caractere mai variate decât un pedotop.
Prin urmare, în sistematica solurilor din pedologie, trebuie avute în vedere
două realităţi şi anume:
- caracterele interne ale pedonurilor prezente în profilele de sol respective;
- caracterele mai complexe ale pedotopului sau arealului elementar de sol
care sunt în mare parte caractere externe faţă de profilele din pedonuri.
De aceea, în pedologie, trebuie să existe o sistematică a solurilor în funcţie
de caracterele interne ale profilelor de sol numită şi sistematica morfogenetică,
întrucât ţine seama de caractere morfologice rezultate din acţiunea factorilor
pedogenetici şi prin procese pedogenetice şi o sistematică a arealelor de soluri care
distinge areale elementare de sol sau pedotopuri. Prima sistematică distinge unităţi
taxonomice, morfogenetice, tipuri, subtipuri, varietăţi, specii, familii, variante etc –
abstracţiuni ale generalizărilor noastre, iar cea de a doua, unităţi de spaţiu
geografice sau de cartare – areale elementare de sol, asociaţii de soluri,
subprovincii, provincii, zone de soluri etc – realităţi naturale ale învelişului de
soluri. Între cele două categorii de unităţi ale sistematicii pedologice există o strânsă
legătură, fiecare unitate de areal fiind caracterizată în primul rând prin unitatea sau
unităţile morfogenetice în care se încadrează solurile respective.
Cu toate realizările remarcabile obţinute în diferite ţări privind sistematica
solurilor, până în prezent nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată. Această
situaţie se explică prin:
- lipsa unor metode unitare de lucru şi de analize chimice de laborator;
- predominarea încă în unele ţări a conceptului de zonalitate în clasificarea
solurilor, deşi nu se lucrează cu zone ci cu soluri individuale;
- existenţa unor concepţii diferite privind unitatea elementară de sol care se
clasifică;
- importanţa diferită care se acordă în diferite ţări fie sistematicii
morfogenetice, fie sistematicii arealului de soluri;
- lipsa unui consens privind caracteristicile tipice ale solurilor ce trebuie
avute în vedere în clasificarea solurilor;
- lipsa unei structuri ierarhice ale unităţilor de sol unanim acceptată şi a
unităţilor fundamentale în descrierea şi caracterizarea solurilor.
În prezent, pentru a veni în sprijinul pedologilor care se ocupă cu clasificarea
solurilor în diverse ţări şi realizarea unei clasificări unitare, Asociaţia Internaţională
de Ştiinţa Solului prin R. Dudal – Belgia, a propus prin Baza Internaţională de
Referinţă (B.I.R.) pentru clasificarea solurilor, următoarea terminologie privind
profilul de sol:

13
 caracteristică = o trăsătură observabilă şi măsurabilă a solului, culoarea, pH,
textura etc;
asamblajul = o combinaţie specifică de caracteristici cunoscute ce apar în
natură şi este indicator pentru procesul de formare a solului;
orizontul = un strat caracterizat prin unul sau două asamblaje care au grad
minim de exprimare pe o grosime minimă şi distinct de asamblaje care apar în
stratele superioare sau inferioare;
solul (pedonul) = o combinaţie verticală specifică, de orizonturi ce apare pe o
adâncime definită ca rezultat al unor procese pedogenetice prezente sau trecute;
secvenţa = o variaţie laterală a tipurilor de orizonturi şi a combinaţiilor lor
verticale determinată şi corelată de caracteristicile teritoriului (landşaftului) – rocă,
substrat, formă de relief, altitudine, expoziţie, pantă etc. şi vegetaţie. (Variaţiile între
soluri pot fi apropiate sau foarte diferite).

1.2. Clasificarea FAO-UNESCO-W.R.B.

Clasificarea FAO-UNESCO-W.R.B. este de tip referenţial şi a plecat de la

harta mondială a solurilor. Ea a fost ameliorată progresiv, prin luarea în considerare
a unei dimensiuni geografice peste caracterizarea covorului de soluri care reflectă
dependenţa dintre sol şi peisajul geografic.
Clasificarea FAO-UNESCO-W.R.B. se bazează pe procesele de pedogeneză
pentru a defini principalele unităţi taxonomice de sol. Referenţialul FAO-W.R.B.
utilizează drept criterii de clasificare, orizonturile de diagnostic. Cea mai mare parte
a grupelor de sol se caracterizează printr-un orizont de diagnostic, rezultat al unui
proces pedogenetic.
Clasificarea FAO-UNESCO-W.R.B. cuprinde un număr de 30 de grupe de
soluri, şi anume:
HISTOSOLURI – soluri organice (turboase) cu orizont histic sau folic;
ANTHROSOLURI – soluri antropice, luate în cultură de mult timp;
LEPTOSOLURI – soluri superficiale pe roci dure sau pe calcare;
CRYOSOLURI – soluri cu orizont îngheţat în permanenţă;
VERTISOLURI – soluri cu orizont vertic format pe argile gonflante;
FLUVISOLURI – soluri cu orizont fluvic formate pe materiale frecvent
reînnoibile (pe depozite fluviale);
SOLONCEACURI – soluri cu orizont salic bogate în săruri solubile;
GLEYSOLURI – soluri hidromorfe cu orizont gleic;
ANDOSOLURI – soluri cu proprietăţi andice, cu complexul coloidal bogat
în allofane şi humus;
PODZOLURI – soluri cu orizont spodic şi cu migrare a complexelor
humico-aluminice şi humico-ferice;
PLINTOSOLURI – soluri tropicale cu orizont Am format din cuirase
feruginoase;

14
 FERRALSOLURI – soluri cu alterare completă, bogate în oxizi liberi de fier
şi aluminiu şi în caolinit (argilă bistratificată);
PLANOSOLURI – soluri cu schimbare texturală bruscă între orizontul A şi
B sau E şi B;
SOLONEŢURI – soluri cu orizont natric şi acumulare de argilă sodică;
CERNOZIOMURI – soluri cu orizont molic sau cermic şi cu acumulare
profundă de humus;
KASTANOZIOMURI – soluri cu orizont molic, incorporare profundă de
humus şi cu orizont calcic;
PHAEOZIOMURI – soluri cu orizont molic şi uşor acide;
GIPSISOLURI – soluri cu orizont gipsic;
CALCISOLURI – soluri cu orizont calcic şi chiar cu acumulare intensă de
calciu;
GLOSSISOLURI – soluri cu orizont E albic şi cu lesivare localizată sub
forma unor limbi;
STAGNOSOLURI – soluri hidromorfe cu orizont stagnic de suprafaţă.
ALISOLURI – soluri cu alterare foarte puternică, acide şi cu argilă
tristratificată;
NITOSOLURI – soluri cu alterare puternică şi cu materialul argilos rubefiat
(bogat în oxizi de fier şi aluminiu);
ACRISOLURI – soluri cu orizont argic cu alterare intensă, foarte acide şi cu
argilă bistratificată;
LUVISOLURI – soluri cu orizont argic cu alterare moderată şi cu eluvierea
argilei de tip tristratificată;
LIXISOLURI – soluri cu orizont argic, cu alterare puternică, aciditate slabă
şi argilă bistratificată;
UMBRISOLURI- soluri cu orizont Au și orizont inferior cu culori de Au;
CAMBISOLURI – soluri cu orizont cambic cu forme de humus acid şi
materiale puţin alterate;
ARENOSOLURI – soluri formate pe nisipuri eoliene sau fluviatile;
REGOSOLURI – soluri puţin evoluate pe materiale parentale neconsolidate.

1.3. Clasificarea solurilor în S.U.A. (Soil Taxonomy)

Clasificarea americană, cunoscută sub denumirea ″Soil taxonomy″, ajunsă la

a doua ediţie în 1999, foloseşte pentru definirea unităţilor principale orizonturile de
diagnostic, definite cu mare precizie prin caracterele lor morfologice, fizice şi
chimice. Unitatea elementară de sol ce face obiectul clasificării este pedonul,
considerat ca un volum de sol care prezintă două orizonturi de diagnostic principale:
unul de suprafaţă în general humifer (epipedon) şi celălalt de profunzime,
corespunzător lui Bv (de alterare) sau Bt (iluvial), respectiv Bs (spodic).

15
 Denumirea unităţilor sistematice se face cu ajutorul unor cuvinte rădăcină din
greacă sau latină; sufixul aminteşte ordinul, iar primul prefix subordinul şi cel de al
doilea grupa de soluri.
Sistemul american este un sistem ierarhizat. Cea mai mare unitate de
clasificare este ordinul, definit după orizonturile de diagnostic. Sistematica cuprinde
11 ordine, şi anume:
ENTISOLURI – soluri puţin evoluate, fără orizont de diagnoză (soluri
aluviale, regosoluri, litosoluri);
VERTISOLURI – soluri formate pe argile gonflante;
INCEPTISOLURI – soluri cu orizont de diagnostic care se formează rapid:
umbric sau cambic (soluri brune);
ARIDISOLURI – soluri de climat arid;
MOLLISOLURI – soluri cu orizont mollic (rendzine, cernoziomuri,
kastanoziomuri, etc.);
SPODOSOLURI – soluri cu orizont spodic (podzoluri);
ALFISOLURI – soluri cu orizont Bt puţin alterat şi slab desaturat (soluri
levigate);
ULTISOLURI – soluri cu Bt puternic alterat şi desaturat, soluri fersialitice şi
feruginoase acide;
OXISOLURI – soluri cu orizont oxic;
HISTOSOLURI – soluri cu orizont histic (turbos);
ANDISOLURI – soluri bogate în aluminiu amorf de origine vulcanică.
Subordinele se diferenţiază în cadrul ordinului în funcţie de pedoclimat, care,
să recunoaştem, este destul de dificil de caracterizat cu precizie.

1.4. Clasificarea solurilor în Franţa (Referenţialul Pedologic)

Clasificarea franceză, ca şi cea FAO-Unesco-WRB, se bazează pe utilizarea

procesului de pedogeneză pentru caracterizarea unităţilor principale.
Referenţialul pedologic francez cuprinde 12 clase, în funcţie de procesul de
pedogeneză dominant (în unele cazuri chiar două sau trei procese) care orientează
pedogeneza. Clasele se subdivid în subclase în funcţie de modificarea procesului
principal de pedogeneză, sau după apariţia unor caractere mixte legate de
interferenţa dintre procese diferite. Apar astfel şi subclase intergrade, care fac
tranziţia între două clase. La încadrarea solurilor în clase şi subclase se iau în
considerare toate orizonturile de sol din cadrul unui profil, în măsura în care ele
depind unul de altul.
Fiecare clasă se caracterizează prin unul (sau mai multe) procese
pedogenetice dominante. Aceste clase sunt următoarele:
SOLURI PUŢIN EVOLUATE formate prin crioturbificare în climatul arctic,
sau prin calcifiere în climate aride;

16
 SOLURI PUŢIN DIFERENŢIATE HUMIFERE DESATURATE formate
prin procese de criopodzolire sau andosolizare (rankere alpine şi criptopodzolice,
andosoluri, etc.);
SOLURI CALCIMAGNEZIENE rezultate prin procese de carbonatare sau
melanizare calcică (rendzine, soluri himicocalcaroase şi humicocalcice, soluri brune
calcaroase şi brune calcice);
SOLURI BRUNIFICATE rezultate prin procese de humificare şi lesivare
(soluri brune eumezobazice, brune acide, brune luvice, luvisoluri albice);
SOLURI PODZOLICE rezultate prin podzolire humico-feriiluvială
(podzoluri humico-feriiluviale);
SOLURI MELANIZATE rezultate prin melanizare climatică (cernoziomuri,
soluri bălane, brunizemuri, feozemuri, soluri maronii, soluri brune roşcate subacide,
etc);
VERTISOLURI, rezultate prin vertisolare (vertisoluri şi soluri vertice);
SOLURI FERSIALITICE rezultate prin procese de fersialitizare (rubefiere)
(soluri fersialitice brune, brune eutrofe tropicale, etc);
SOLURI FERUGINOASE (soluri feruginoase tropicale, soluri feruginoase
desaturate, etc);
SOLURI FERALITICE rezultate prin procese de feralitizare (soluri
feralitice);
SOLURI HIDROMORFE rezultate prin procese de oxidoreducere şi
planosolizare (soluri pseudogleice, gleice, turboase, etc);
SOLURI SALSODICE rezultate prin procese de solodizare, sulfato-
reducere, sau alcalizare (solonceacuri, soloneţuri, solodiuri, etc);

17
 Capitolul 2
CLASIFICAREA SOLURILOR ÎN ROMÂNIA

2.1. Principii de bază

În România s-au elaborat, începând din perioada primului deceniu al

secolului al XX-lea, mai multe sisteme de clasificare a solurilor care la început, au
avut un caracter geografic, apoi geografico-genetic sau genetic-evolutiv în raport cu
nivelul cunoştinţelor acumulate.
În anul 1979 sub egida Societăţii Române de Ştiinţa Solului s-a definitivat,
după o perioadă de cercetări de 10 ani, un sistem modern de clasificare a solurilor pe
baze morfogenetice în care solurile au fost grupate în unităţi taxonomice de diferite
nivele pe baze morfologice şi a proprietăţilor profilului de sol folosindu-se
orizonturile de diagnostic şi caractere de diagnostic.
Acest sistem intrat în vigoare în anul 1980 s-a aplicat până în anul 2003.
Pe baza experienţei acumulate pe plan intern şi a progreselor înregistrate în
domeniu în ultimii 20 de ani pe plan internaţional, clasificarea din anul 1980 a fost
perfecţionată şi actualizată astfel că în anul 2003 a fost definitivată şi publicată o
nouă ediţie a clasificării sub denumirea de Sistemul Român de Taxonomie a
Solurilor (S.R.T.S) care se aliniază celor mai moderne sisteme de clasificare (Soil
Taxonomy Ediţia a II-a, Legenda F.A.O / U.N.E.S.C.O revizuită a Hărţii Solurilor
lumii, Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (W.R.B) oficializată la
cel de al XV-lea Congres Internaţional de Ştiinţa Solului de la Montpellier-Franţa
1998 şi Referenţialul Pedologic Francez.
Sistemul român de Taxonomia Solurilor este un sistem multicategorial cu
două niveluri principale, unul superior cu trei categorii (taxoni) şi anume clasa, tipul
şi subtipul de sol şi un nivel inferior cu patru categorii (taxoni) respectiv varietatea,
specia, familia şi varianta de sol.
Unitatea principală şi de bază în taxonomia solurilor din România este tipul
genetic de sol.
Clasa de soluri cuprinde toate solurile care au un anumit mod de diferenţiere
a profilului de sol exprimat prin prezenţa unui orizont pedogenetic sau proprietate de
diagnostic.
Sistemul românesc cuprinde 12 clase de soluri şi anume: Protisoluri,
Cernisoluri, Umbrisoluri, Cambisoluri, Luvisoluri, Spodisoluri, Pelisoluri,
Andisoluri, Hidrisoluri, Salsodisoluri, Histisoluri, Antrisoluri (tabelul nr.1).
Tipul de sol reprezintă unitatea fundamentală de clasificare care reuneşte
solurile asemănătoare, separate în cadrul unei clase, caracterizate prin orizontul de
diagnostic specific clasei şi asocierea lui cu alte orizonturi ca rezultat al unor procese
pedogenetice dominante.
Sistemul român de taxonomie a solurilor conţine 32 tipuri de sol repartizate
pe clase astfel: Protisoluri (5), Cernisoluri (4), Umbrisoluri (2), Cambisoluri (2),

19
Luvisoluri (4), Spodisoluri (2), Pelisoluri (2), Andisoluri (1), Hidrisoluri (3),
Salsodisoluri (2), Histisoluri (2) şi Antrisoluri (2)
Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune a tipului genetic de sol care
reuneşte solurile caracterizate printr-o anumită succesiune de orizonturi unele
marcând tranziţii spre alte tipuri de sol sau prezintă o importanţă practică deosebită.
La fiecare tip de sol pot apărea deci subtipuri cu o dezvoltare genetică deosebită,
subtipuri de tranziţie, subtipuri cu caractere particulare şi subtipuri mixte.
Subtipurile de sol fac tranziția intre două tipuri de sol.
Varietatea de sol este o subdiviziune a subtipului de sol determinată de unele
caractere neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere particulare
ale solului de regulă definite calitativ , dar şi de unele gradări cantitative ale unor
caractere ale subtipului sau chiar tipului de sol ca de exemplu grade de gleizare,
grade de stagnogleizare, grade de salinizare, grade de alcalizare , adâncimea de
apariţie a carbonaţilor, profunzimea solului etc.
Specia de sol se stabileşte în funcţie de textura solului, la solurile minerale
sau gradul de transformare a materiei organice, la solurile organice şi variaţia
acestora pe profil. La solurile minerale se ia în considerare şi conţinutul de schelet.
Familia de sol reuneşte solurile formate pe aceleaşi materiale parentale.
Specia şi familia de sol sunt unităţi litologice, spre deosebire de tip, subtip şi
varietate care sunt unităţi genetice.
Varianta de sol reflectă influenţa antropică asupra solului dar nu suficientă
pentru a le încadra la antrosoluri sau subdiviziuni antropice. Ea este determinată de
modul de folosinţă al terenului sau de o eventuală poluare.
Elementele de bază ale taxonomiei solurilor din România sunt: orizonturile
diagnostice, proprietăţile diagnostice şi materialele parentale diagnostice.
Orizonturile diagnostice sunt orizonturi de sol definite cantitativ prin anumiţi
constituenţi specifici datorită proceselor pedogenetice sau printr-un ansamblu de
proprietăţi măsurabile. Un orizont diagnostic este definit atât prin caractere
morfologice, generate de procesul de pedogeneză care l-a creat, cât şi prin alte
însuşiri exprimate cantitativ (conţinut de materie organică, culoare, grosime, grad de
saturaţie în baze etc) ca rezultat al procesului de pedogeneză.
Orizonturile diagnostice pot fi orizonturi principale, de asociere (la cele
principale) şi speciale.
Proprietăţile diagnostice sunt însuşiri ale solurilor folosite pentru definirea
unităţilor taxonomice.
Materialele parentale diagnostice se referă la acele materiale parentale care
imprimă solului un anumit specific nelegat de procesele pedogenetice.
Drept orizonturi diagnostice principale se folosesc: A molic-Am, A umbric-
Au, A ocric-Ao, E luvic-El, E albic-Ea, B cambic-Bv, B argic-Bt, B spodic-Bs sau B
humico-spodic-Bhs, B criptospodic- Bcp, C calcic (calxic) sau
carbonatoacumulativ-Cca, folic-O şi turbos-T.

Orizontul A molic – Am
Este un orizont mineral având următoarele caractere:
20
 - culoarea închisă a materialului atât în aşezare naturală, cât şi în stare
sfărâmată, având crome şi valori < 3,5 în stare umedă şi valori < 5,5 în stare uscată;
de asemenea, valoarea culorii trebuie să fie cu cel puţin o unitate mai închisă decât a
orizontului C sau a celui subiacent; dacă conţine 40% calcar fin, limita de culoare la
uscat se elimină, iar valoarea culorii la umed trebuie să fie < 5;
- conţinut de materie organică de cel puţin 1% pe întreaga lui grosime (sau de
cel puţin 0,8% în cazul solurilor nisipoase);
- structură grăunţoasă, glomerulară sau poliedrică (mică şi foarte mică) –
(adică orizontul nu are structură de orizont B) – şi/sau consistenţă suficient de
friabilă pentru ca materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur când se usucă;
- grad de saturaţie în baze peste 53%;
- grosime de cel puţin 25 cm sau de cel puţin 20 cm la solurile la care stratul
R este situat în primii 75 cm şi la cele cu orizont Ame, AC sau B având în partea
superioară culori de orizont A molic; grosimea minimă devine 10 cm dacă orizontul
A este situat direct pe rocă consolidată – compactă, pe un orizont cimentat (petric)
sau pe un orizont criic.

Orizont A umbric (Au)

Orizontul Au prezintă caracteristicile menţionate la orizontul Am (în ceea ce

priveşte culoarea, conţinutul în materie organică, structura,consistenţa şi grosimea),
dar se diferenţiază prin gradul de saturaţie în baze care este ≤ 53%.

Orizont A ocric (Ao)

Orizontul Ao este prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică
sau prea subţire pentru a fi molic sau umbric sau devine masiv şi dur sau foarte dur
în perioada uscată a anului.
Structura prismatică foarte mare (peste 30 cm în diametru) este inclusă în
structura masivă dacă nu există o structură secundară în interiorul prismelor.

Orizont E luvic (El)

Orizontul El este situat deasupra unui orizont B argic (descris mai jos) şi are
următoarele caractere:
- culori deschise în stare uscată, cu valori < 6,5; poate avea şi valori mai
mari, dar asociate numai cu crome > 3;
- structură poliedrică sau lamelară sau fără structură;
- textură mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- grosime minimă cel puţin 5 cm.
De regulă conţine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decât orizontul A.
De asemenea, se include la El şi orizontul E cu caractere menţionate la Ea, cu
excepţia grosimii (sub 10 cm).

21
 Orizont E albic (Ea)

Orizontul Ea este situat deasupra unui orizont B argic sau spodic şi are
următoarele caractere:
- culori deschise în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%),
cu valori > 6,5 şi crome < 3; de regulă, se înregistrează în stare uscată o diferenţă de
cel puţin 1-2 unităţi de valoare mai mare decât cele apreciate la materialul în stare
umedă;
- structura poate fi lamelară sau poliedrică slab dezvoltată sau poate fi
nestructurat;
- textura mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- îmbogăţire reziduală în cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare;
- segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni şi pete, în cazul
solurilor afectate de stagnogleizare;
- grosime minimă pentru a fi diagnostic este de 10 cm în cazul luvosolurilor
(fac excepţie solurile arate în care orizontul Ea a fost subţiat prin includere în Ap)
sau de 2 cm în cazul podzolurilor.
Uneori orizontul Ea, în cazul podzolurilor nu formează un strat continuu ci
apare întrerupt, motiv pentru care este denumit Ea discontinuu.

Orizont B cambic (Bv)

Orizontul Bv este format prin alterarea materialului parental in situ şi are

următoarele caractere:
- culori mai închise sau cu crome mai mari sau în nuanţe mai roşii decât
materialul parental;
- structură obişnuit moderat dezvoltată, poliedrică medie şi mare sau
columnoid – prismatică sau fără structură, dar cu lipsa structurii rocii în cel puţin
50% din volum;
- textura nisipoasă foarte fină, nisipolutoasă sau mai fină şi în general mai
fină decât a materialului parental, plusul de argilă rezultând, de regulă, din alterarea
unor minerale primare, respectiv din argilizare in situ;
- spălarea totală a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţilor cu excepţia
orizonturilor B salinizate sau invadate de carbonaţi prin regradare;
- grosime de cel puţin 15 cm, iar baza orizontului să fie la cel puţin 25 cm
adâncime.
Nu îndeplineşte condiţiile de orizont Bt, Bs sau Btna arătate mai departe.
În genere au grad de alterare a mineralelor primare de la slab la moderat,
fiind încă prezente minerale primare alterabile în proporţie de peste 10% în fracția
de particule de 50-200 μm.
Un orizont B nisipos cu benzi mai fine este considerat Bv lamelar dacă
benzile au grosimi sub 1 cm sau dacă benzile de peste 1 cm grosime însumează sub
15 cm pe grosimea solului până la 200 cm adâncime.

22
 Orizont B argic (Bt)

Este un orizont de subsuprafaţă, care are de regulă un conţinut mai mare de

argilă decât orizontul supraiacent şi prezintă agregate structurale mari, compactare
evidentă şi diminuare semnificativă a permeabilităţii.
Diferenţierea texturală poate fi datorită unei acumulări iluviale de argilă, unei
formări pedogenetice intense de argilă, unei destrucţii de argilă în orizonturile de
suprafaţă, unei deplasări selective de argilă din orizonturile de suprafaţă, unei
activităţi biologice sau unei combinaţii de două sau mai multe din procesele
menţionate. Sedimentarea de material mai grosier în orizontul supraiacent decât în
orizontul B argic poate să mărească diferenţierea texturală pedogenetică şi invers,
sedimentarea de material mai fin în orizontul superior poate să diminueze
diferenţierea texturală pedogenetică.
Schimbări de textură în sol ca cele care apar în solurile aluviale ca urmare a
stratificării depozitului fluviatil nu sunt considerate ca orizont argic.
Compactarea şi scăderea permeabilităţii se pot datora fie acumulării de
argilă, translocată în orizontul supraiacent, fie unei aşezări mai dense a materialului
(frecvent moştenită); prezenţa argilei gonflante contribuie şi ea la micşorarea
permeabilităţii.
Orizonturile argice sunt în mod normal asociate sau situate sub orizonturi
eluviale (El sau Ea), dar pot apărea şi sub orizonturile Am sau Ao.
Orizontul Bt prezintă unul sau mai multe din următoarele caractere:
- argilă orientată (iluvială) care în materialele de sol structurate formează
pelicule pe feţele verticale şi orizontale ale elementelor structurale şi umple porii
fini; în materialele de sol nestructurate şi cu textură grosieră sau mijlocie – grosieră,
argila îmbracă grăunţii minerali şi/sau formează punţi; în materiale cu textură fină,
în care domină argila gonflantă peliculele de argilă nu sunt vizibile sau pot lipsi;
- culori diferite (brun, negru, roşu etc.) dar mai închise decât al materialului
parental,
- structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă,
- conţinutul de argilă este mai mare decât cel din orizontul eluvial, când
există un asemenea orizont în profil, după cum urmează (neţinând seama de
diferenţele ce ar rezulta dintr-o discontinuitate litologică): într-un sol cu sub 15%
argilă (cu diametrul sub 0,002 mm) în orizontul eluvial, orizontul argic sau cu cel
puţin 3% argilă mai mult (de ex. În E 10%, în Bt cel puţin 13%); într-un sol cu 15 -
40% argilă în orizontul eluvial, indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt: argilă
în E) trebuie să fie cel puţin 1,2; într-un sol cu peste 40% argilă în orizontul eluvial,
orizontul argiloiluvial are cel puţin 8% argilă mai mult (de ex. în E 42%, în Bt cel
puţin 42+8=50%). În cazul că orizontul B argic conţine predominant argilă
smectitică (gonflantă) şi este situat direct sub un orizont Am sau Ao (lipseşte
orizontul E) este suficient ca indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt: argilă în
A) să fie supraunitar (în general în jur de 1,1). Dimpotrivă, în cazul orizontului argic
cu oxizi de fier (cazul solurilor roşii) indicele de diferenţiere texturală trebuie să fie
de cel puţin 1,3;
23
 - o creştere a conţinutului de argilă pe o distanţă de 30 cm dacă orizontul s-a
format prin migrarea argilei sau pe o distanţă de 15 cm în alte cazuri;
- spălarea totală a sărurilor solubile şi a carbonaţilor; eflorescenţe sau pete de
carbonaţi şi/sau săruri, precipitate secundar pot fi prezente pe feţele agregatelor
structurale;
- conţinutul de Na+ schimbabil trebuie să fie sub 15% din T;
- grosimea orizontului Bt trebuie să fie de cel puţin 25 cm când grosimea
solului (A+E+B) este mai mică de 75 cm; de 35 cm când grosimea solului este de
75-100 cm şi de peste 45 cm când grosimea solului depăşeşte 100 cm.
Orizontul supraiacent orizontului B argic, mai grosier textural, are, de regulă,
cel puţin 20 cm grosime, cu excepţia cazurilor în care solul prezintă schimbare
texturală bruscă şi al soloneţurilor.
Tot un orizont B argic este considerat şi un orizont B nisipos cu benzi mai
fine dacă lamelele (benzile) sunt groase de cel puţin 1 cm şi însumează cel puţin 15
cm grosime până la cel mult 200 cm adâncime de la suprafaţa solului. Acest orizont
Bt este denumit Bt lamelar (Btl).

Orizont spodic (Bs, Bhs)

Este un orizont iluvial de subsuprafaţă de culoare închisă care conţine

materiale spodice, alcătuite din substanţe amorfe active iluviale compuse din materie
organică, oxizi de Al, cu sau fără oxizi de Fe. Materialele amorfe sunt caracterizate
printr-o sarcină dependentă de pH ridicată, o mare suprafaţă specifică, precum şi o
capacitate de reţinere a apei ridicată.
Orizontul B spodic are următoarele caractere:
- grosime minimă 2,5 cm (iar limita superioară situată sub 10 cm de la
suprafaţa solului mineral);
- culoare (la materialul în stare umedă) în nuanţe de 7,5 YR sau mai roşii cu
valori mai mici sau egale cu 5 şi crome de 4 sau mai mici;
- textura este nisipoasă până la lutonisipoasă cu nisip grosier iar grăunţii de
nisip sunt acoperiţi cu pelicule coloidale fisurate şi/sau sunt prezente aglomerate
(pellets) de culoare închisă de mărimea prafului sau mai mari între granulele de
nisip;
- prezintă următoarele condiţii:
(Al + ½ Fe)ox.> 0,5%
( Al  1 / 2 Fe)ox.înBhs
>2
( Al  1 / 2 Fe)ox.înA( sauE)
Un orizont spodic se află în mod normal sub un orizont A, E sau AE. Se
notează cu Bhs în cazul în care materialul amorf iluvial conţine mai mult humus
decât orizontul supraiacent sau cu Bs în cazul în care conţine mai puţin humus decât
în orizontul supraiacent.

24
 Orizont B criptospodic (Bcp)

Orizont B din soluri puternic acide care prezintă acumulare iluvială de

material amorf activ predominat humic şi aluminic şi mai puţin material amorf activ
feric, astfel că nu are şi coloritul mai roşcat specific orizontului spodic sau acesta
este mascat de conţinutul ridicat de materie organică (în genere peste 10%).
Prezintă caracterele mai sus menţionate la orizontul spodic. Culoarea poate fi
în nuanţa 10YR cu valori de 3 mai mici şi crome de 2 şi mai mici. De regulă
orizontul Bcp este situat sub un orizont A foarte humifer cu peste 20% materie
organică slab mineralizată cu C/N peste 20-25 şi cu reflexe cenuşii în partea
inferioară (orizont E „înecat în humus”).

Orizont C calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ (Cca)

Este un orizont de acumulare a carbonatului de calciu secundar fie sub formă

difuză (dispersat în matrice), fie sub formă de concreţiuni discontinue (eflorescenţe,
pseudomicelii, pelicule, vine, concreţiuni moi şi tari). Prezintă următoarele
caractere:
- conţinut de carbonaţi de peste 12%;
- cel puţin 5% carbonaţi (în volum) (soft powdery lime, calcar sub formă de
pulbere moale) mai mult decât orizontul C;
- grosime minimă 20 cm.
Este situat sub un orizont A molic sau B, cu excepţia cazurilor în care
orizonturile respective au fost erodate.

Orizont folic (O)

Este un orizont de suprafaţă (orizont organic nehidromorf) care constă din

material de sol organic cu peste 35% materie organică (peste 20% C organic) şi care
este saturat cu apă timp de mai puţin de o lună pe an în cel mai mulţi ani.
Grosimea maximă de 20 cm.

Orizont turbos (T)

Este un orizont organic hidromorf de suprafaţă, alcătuit din material organic

care este saturat cu apă mai mult de o lună pe an în cei mai mulţi ani (cu excepţia
cazurilor când solul a fost drenat).
Grosimea minimă este de 20 cm.
După gradul de descompunere a materiei organice, orizontul turbos
(hidromorf) poate fi slab descompus sau fibric, mediu descompus sau hemic şi
intens descompus sau sapric. În materialul turbos fibric peste 2/3 din volumul
materialului organic este alcătuit din resturi vegetale puţin transformate, încât se
recunosc ţesuturile de plante. În materialul turbos sapric nu se mai recunosc ţesuturi
25
de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din volumul materialului. Materialul turbos
hermic reprezintă situaţia intermediară între cel fibric şi cel sapric.
Orizontul turbos limnic (sau materialul organic limnic) reprezintă un orizont
organic (hidromorf) alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în
general, este slab plastic, dar neadeziv.
Ca orizonturi diagnostice de asociere se folosesc următoarele: A molic greic-
Ame, B argic natric-Btna, salic-sa, hiposalic-sc, natric-na, hiponatric sau hiposodic-
ac, andic-an, vertic-y, pelic-z, petrocalxic-pc, fragipan (orizont fragic)-x, gleic-G sau
gleizat-g, stagnogleic-W şi stagnogleizat-w, scheletifer-q.

Orizontul A molic greic (Ame)

Orizontul Ame prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale

rezistente la alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de
frecvente ca să dea feţelor de elemente structurale în stare uscată culori cu valori de
3 şi mai mari şi crome sub 2. Acest orizont se găseşte între un orizont Am şi Bt. El
se denumeşte şi orizont A molic slab luvic (hipoluvic) şi lasă impresia unei
„pudrări” cu cuarţ; reprezintă stadiul iniţial de formare a unui orizont E.

Orizont B argic-natric (Btna)

Este un orizont B asemănător orizontului argic, dar care spre deosebire de

acesta prezintă următoarele caractere:
- saturaţie în Na+ mai mare de 15% din T, cel puţin pe 10 cm într-unul din
suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului; dacă orizontul C subiacent are
o saturaţie în Na+ de peste 15% (într-un suborizont până la 200 cm adâncime), atunci
pentru ca orizontul Bt să fie natric este suficient să aibă mai mult Mg++ +Na+
schimbabil, decât Ca++ + H+ în primii 20 cm ai orizontului;
- structură columnară sau prismatică în unele părţi ale orizontului sau
structură poliedrică mare cu limbi din orizontul eluvial care pătrund mai mult de 2,5
cm în care se găsesc grăunţi de praf sau nisip dezgoliţi de coloizi.

Orizont salic (sa)

Este un orizont îmbogăţit secundar în săruri mai uşor solubile decât gipsul, în
apă rece, având următoarele caractere:
- conţinut de săruri în extract apos 1:5, de cel puţin 1%, dacă tipul de
salinizare este cloruric şi de cel puţin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puţin 0,7%
dacă solul conţine sodă; cifrele de mai sus, valabile pentru solurile cu textură
mijlocie se micşorează cu 20% pentru soluri cu textura grosieră şi se măresc cu 15%
pentru solurile cu textură fină. Pentru solurile turboase valorile conţinutului în săruri
variază de la 2% respectiv 3% la solurile turboase saprice, la 10% respectiv 15% la
solurile turboase fibrice, în funcţie de capacitatea de apă la saturaţie. Dacă salinitatea
este exprimată în electroconductibilitate (EC), parametrii sunt următorii: peste 24
26
(30) dS/m la 25 oC dacă solul are pH < 8,8 sau peste 12 (15) dS/m la 25 oC dacă
solul are pH > 8,9 (solul conţinând carbonaţi alcalini);
- grosime minimă 10 cm (pe care conţinutul de săruri este cel indicat mai
sus) sau de 5 cm în cazul solurilor nisipoase.
Se notează cu sa adăugat la simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizont hiposalic (sc)

Este un orizont mineral care conţine săruri uşor solubile între 0,1 şi 1% dacă
predomină clorurile, între 0,15 şi 1,5% dacă predomină sulfaţii sau între 0,07 şi
0,7% dacă conţine şi sodă în cazul solurilor cu textură mijlocie. Pentru altă textură
sau soluri organice, cifrele se modifică în proporţiile menţionate mai sus pentru
orizontul salic.
Exprimată în electroconductibilitate, orizontul hiposalic are valori între 4
dS/m la 25 oC şi valoarea minimă pentru orizontul salic.
Grosimea minimă: 10 cm.
Se notează cu sc scris după simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizont natric (na)

Este un orizont mineral de asociere care are o saturaţie în Na+ schimbabil de

peste 15% din T (sau SAR peste 13) pe o grosime de minimum 10 cm.
Orizontul natric care reprezintă şi caractere de orizont B argic constituie
orizontul Btna, descris anterior, a cărui grosime minimă este de 15 cm.

Orizont hiponatric sau hiposodic (ac)

Orizontul hiponatric (hiposodic) sau alcalizat ori sodizat este un orizont

mineral de asociere cu o saturaţie în Na schimbabil de 5 –15% (din T) cu o grosime
minimă de 10 cm. Se notează cu ac scris după simbolul orizontului cu care se
asociază. Valoarea SAR a acestui orizont este 4 –13.

Orizont andic (an)

Este un orizont de asociere (la orizontul A sau B) având proprietăţi andice pe

cel puţin 30 cm grosime (vezi proprietăţi andice).

Orizont vertic (y)

Este un orizont de asociere (Ay, By, Cy) cu un conţinut de peste 30% argilă
< 0,002 mm (frecvent peste 50%) predominant gonflantă, la care se asociază
următoarele caractere:

27
 - după perioade umede orizontul este masiv; în cursul uscării apar crăpături
în reţea poligonală mare, iar suprafaţa solului se fragmentează în micropoliedri
(automulcire);
- feţe de alunecare oblice (10o – 60o faţă de orizontală) care se intersectează
şi/sau elemente structurale mari, cu unghiuri şi muchii ascuţite într-unul dintre
suborizonturi; structură sfenoidală;
- crăpături largi de peste 1 cm pe o grosime de cel puţin 50 cm în perioada
uscată a anului (dacă solurile nu sunt irigate);
- grosime minimă de 50 cm.

Orizont pelic (z)

Este un orizont mineral de asociere (Az, Bz, Cz) argilos, în general cu peste
45% argilă predominant nesmectitică, dezvoltat din materiale parentale argiloase de
diferite origini (inclusiv argile marnoase), la care se asociază următoarele caractere:
- împachetare densă şi structură poliedrică mare în stare umedă care
formează agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari vizibile foarte
bine în stare uscată când apar
- crăpături largi şi adânci, feţe de presiune şi local feţe de alunecări, dar
acestea nu sunt frecvente şi nu au înclinarea celor de la orizontul vertic şi nu
determină formarea structurii sfenoidale;
- plastic în stare umedă, devine foarte dur în stare uscată;
- grosime minimă de 50 cm.
În general, mărimea T (în me/100 g argilă) este mai mică în orizontul pelic
decât în cel vertic, la acelaşi conţinut de argilă.

Orizont petrocalxic (pc)

Este un orizont calxic întărit sau cimentat continuu prin carbonat de calciu şi
uneori şi carbonat de magneziu; silicea poate fi prezentă în unele cazuri. Gradul de
cimentare este puternic, astfel că fragmentele uscate lăsate în apă nu se desfac.
De asemenea, nu este străbătut de sondă sau cazma când este uscat.
Apare masiv şi lamelar, foarte tare şi extrem de tare când este uscat şi foarte
ferm şi extrem de ferm când este umed. Porii necapilari sunt astupaţi, astfel că
orizontul petrocalxic este o barieră pentru rădăcini. Conductivitatea hidraulică este
slabă la foarte slabă.
Grosimea orizontului este de peste 10 cm.
Dacă un orizont laminar (cimentat cu CaCO3) este situat pe rocă compactă
sau pat de pietriş, el este considerat orizont petrocalxic dacă are o grosime de peste
2,5 cm iar conţinutul de carbonaţi este peste jumătate din greutatea materialului.

28
 Fragipan (Orizont fragic) (x)

Este un orizont de subsuprafaţă, lutos (uneori chiar nisipolutos sau nisipos

fin) care are conţinut foarte scăzut de materie organică, cu densitate aparentă mare
comparativ cu orizonturile supraiacente şi este aparent cimentat dacă este uscat,
având o consistenţă tare sau foarte tare. Când este umed devine slab sau moderat
casant datorită tendinţei pedurilor să se rupă brusc la presiune, în loc să apară o slabă
deformaţie. Un fragment uscat se dezmembrează când este lăsat în apă.
În mod obişnuit coloritul este pătat (stagnogleizare). Este slab sau foarte slab
permeabil la apă şi are planuri verticale albite, care reprezintă feţe de poliedri sau de
prisme mari sau foarte mari.
Este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial, cambic,
argic sau spodic, cu excepţia cazurilor când solul este trunchiat.
Poate să se suprapună parţial sau complet cu un orizont argic sau cambic.
Prezintă structură poliedrică angulară sau prismatică; partea interioară a
pedurilor poate să aibă porozitate totală mare, dar datorită unei împachetări dense a
pedurilor nu există continuitate între porii intrapedali şi fisuri.
Este lipsit de o activitate faunistică intensă, cu excepţia unor spaţii
interpedale. Ca rezultat, mai mult de 90% din volumul solului nu poate fi explorat de
sistemul radicular şi este izolat de apa de percolare.
Grosimea minimă este de 25 cm.
Identificarea fragipanului se face numai în teren.

Orizont gleic (G) şi orizont gleizat (g) (vezi proprietăţile gleice)

Orizont stagnogleic (W) şi orizont stagnogleizat (w) (vezi proprietăţile

stagnice)

Orizont scheletifer (q)

Reprezintă un orizont pedogenetic (A, E, B sau C) dezvoltat într-un material

cu fragmente grosiere de rocă sau cu pietre, având peste 26% particule cu peste 2
mm. Grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 20 cm. Se notează adăugând q
la simbolul orizontului pedogenetic. Un orizont scheletifer cu peste 75% schelet dă
caracterul scheletic solului, iar cel cu 26-75% schelet imprimă caracterul
subscheletic.

Orizonturile diagnostice speciale sunt următoarele: A limnic-Al, A hortic-

Aho, sulfuratic-sf, sulfuric-su, A molic forestalic-Amf.

Orizont A limnic (Al)

Este un orizont mineral submers situat la suprafaţa depozitelor de pe fundul

rezervoarelor naturale de apă (bălţi, lacuri, lagune) puţin adânci, format prin
29
acumularea subacvatică de suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de
alge, plante şi animale subacvatice, variat humificate sau turbificate.
Prezintă următoarele caractere:
- conţinut de materie organică peste 1%;
- stratificare evidentă şi lipsa structurii;
- consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau gel;
- culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu verzui sau negre care se schimbă în
brun sau oliv prin expunere la aer.
Se aplică în cazul unor studii speciale în regimuri mlăştinoase.

Orizont A hortic (Aho)

Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaţă, format prin

fertilizare intensă, lucrare profundă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale
şi de materiale organice în amestec cu material pământos. Poate conţine incluziuni
de cărămizi, fragmente de oale etc.
Prezintă culoare închisă cu crome şi valori sub 3 (la umed), grad de saturaţie
în baze peste 53% şi conţinut apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă
de orizontul Am se deosebeşte prin conţinutul de P extractibil, care este mai mare de
250 ppm exprimat ca P2O5, în primii 25 cm.

Orizont sulfuratic (sulfidic material) (sf)

Strat de sol (mineral sau organic) situat în mediu permanent saturat cu apă al
cărui material conţine 0,75% sau mai mult sulf (raportat la materialul în stare uscată)
predominant sub formă de sulfuri (mai ales pirită) şi care are un conţinut de CaCO3
echivalent, mai mic decât triplul celui de sulf (CaCO3 : S < 3);
- PH-ul solului este mai mare decât 3,5;
- grosimea minimă este 15 cm;
La tratarea cu acid clorhidric sau cu perhidrol degajă un miros de ouă
stricate.
Materialele cu caracter sulfuratic („sulfidric” în engleză) se acumulează în
solurile care sunt permanent saturate, în general, cu ape salmastre, dar pot apărea şi
în mlaştinile cu ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este drenat,
sulfurile se oxidează şi se formează acid sulfuric.

Orizontul sulfuric (su)

Este un orizont de subsuprafaţă extrem de acid, datorită acidului sulfuric cu

pH în apă sub 3,5. În solurile minerale apar, în general pete gălbui cu nuanţe de 2,5
Y şi crome de 6 sau mai mari datorită jarositului sau schwertmannitului. În solurile
organice nu apar pete gălbui; pentru identificare sunt suficiente valori pH < 3,5.
Grosimea minimă este de cel puţin 15 cm.

30
 Acest orizont rezultă în urma drenajului artificial şi oxidării sulfurilor
(predominant pirită), acumulată în solurile mlăştinoase lipsite sau sărace în CaCO3
(astfel că nu are loc neutralizarea completă a H2SO4 format în procesul de oxidare).

Orizont Am forestalic (Amf)

Este o varietate de orizont molic care îndeplineşte condiţiile de orizont molic

şi prezintă în plus următoarele caractere determinate de formarea lui sub păduri
xerofile:
structură poliedrică mijlocie şi mare în partea mijlocie şi/sau inferioară a
orizontului, asociată adesea cu „pudrarea cu cuarţ”, precum şi cu
un minim în variaţia valorilor pentru pH, baze şi saturaţie în baze.
De regulă, orizontul Am forestalic are deasupra un orizont (O) slab dezvoltat.

Orizonturi antropedogenetice

Reprezintă orizonturi minerale pedogenetice de suprafaţă foarte puternic

transformate prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă sau orizonturi minerale de
suprafaţă rezultate prin înălţarea (acreţia) suprafeţei prin adaos de material, ca
urmare a unei lungi perioade de cultivare a solului şi/sau irigare, fapt care a condus
la formarea unui orizont de suprafaţă cu caractere mult modificate faţă de cele
iniţiale.
Au fost deosebite 2 orizonturi antropedogenetice: orizontul hortic (Aho)
(vezi orizont A hortic) şi orizontul antracvic (aq) sau cu proprietăţi antracvice
(Apaq, Anaq, Bvaq) (vezi proprietăţi antracvice).
Dintre proprietăţile diagnostice pentru taxonomia solurilor se folosesc
următoarele:

Caracterul vermic (vm) specific solurilor cu intensă activitate a faunei. Sunt

considerate vermice solurile care prezintă în proporţie de peste 50% din volumul
orizontului A şi de peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme,
coprolite sau galerii de animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra
sau subiacente.

Schimbarea texturală bruscă (pl)

Acest caracter reprezintă schimbarea intensă de textură înregistrată între un

orizont eluvial şi orizontul subiacent B, caracterizată prin dublarea cantităţii de
argilă în orizontul B dacă orizontul B are sub 20% argilă, trecerea făcându-se pe o
distanţă de cel mult 7,5 cm; dacă orizontul E conţine peste 20% argilă, trebuie să se
înregistreze pe cel mult 7,5 cm o creştere absolută de cel puţin 20% argilă în
orizontul B (de ex.: dacă E are 25% argilă, B trebuie să aibă cel puţin 45%), iar într-

31
unul din suborizonturile orizontului B conţinutul de argilă trebuie să aibă dublul
conţinutului de argilă din E.
Se exclud cazurile în care textura orizontului B este nisipo-lutoasă.
Dacă schimbările de textură de mai sus se fac pe o distanţă de 7,5-15 cm
solul prezintă schimbare texturală semibruscă.

Proprietăţile andice şi orizont andic

Proprietăţile andice ale unui sol sunt determinate în principal de prezenţa în

sol a unor cantităţi apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau complecşi
alumino-humici. Acestea rezultă, de regulă, din alterarea moderată a depozitelor
piroclasice, dar pot să fie întâlnite şi în asociaţie cu materiale nevulcanice (loess,
argilite, produse de alterare ferallitică). În compoziţia mineralogică domină
mineralele „short range-order” care iau naştere prin alterarea produselor piroclasice
primare ale erupţiilor vulcanice sau ale produselor secundare în care apar materialele
vulcanogene (cu sticlă vulcanică).
Materialele cu proprietăţi andice pot apărea de la suprafaţă sau subsuprafaţă
şi de regulă conţin cantităţi mari de materie organică, ce nu trebuie să depăşească
25% C organic. De asemenea, aceste materiale trebuie să îndeplinească şi una din
următoarele condiţii (după Keys to Soil Taxonomy, 1996):
1.a. Procentul de aluminiu + ½ din procentul de fier extractibil în soluţie de
oxalat acid să însumeze peste 2% în pământul fin (sub 2 mm).
b. Densitatea aparentă a pământului fin să fie sub 0,9g/cm3, măsurată la
umiditatea corespunzătoare capacităţii de câmp (0,33 atmosfere).
c. Retenţia de fosfat să depăşească 85%.
2. În pământul fin (< 2 mm) retenţia de fosfat de cel puţin 25%, cel puţin
30% fracţie nisipoasă (0,02-2 mm) şi una din următoarele cerinţe:
a. Conţinutul de aluminiu + ½ fier extractibil în oxalat acid să însumeze
peste 2% şi de asemenea, conţinut de peste 5% sticlă vulcanică în fracţia 0,02-2,0
mm;
b. Conţinutul de aluminiu + ½ fier extractibil în oxalat acid să însumeze
0,4% şi conţinut de peste 30% sticlă vulcanică în fracţia 0,02-2,0 mm;
c. Dacă conţinutul de Al + ½ Fe extractibil în oxalat acid este între 0,4 şi
2% în pământul fin, conţinutul de sticlă vulcanică în fracţia 0,02 + 2,0 mm trebuie
să fie peste o valoare cuprinsă între 30 şi 5%, invers proporţională cu creşterea Al +
½ Fe extractibil în oxalat acid între 0,4 şi 2%.
Grosimea minimă pentru a fi orizont andic diagnostic este de 30 cm (după
FAO).
În teren ca şi în laborator este foarte util testul reacţiei solului în soluţie de
NaF: pH-ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, soluţie N, prezintă valori pH de
peste 9,5-10 (după 2 minute). Testul, care indică prezenţa materialelor allofanice
şi/sau a compuşilor alumino-organici, este orientativ deoarece reacţionează la fel şi

32
în orizonturile spodice, iar pe de altă parte nu reacţionează corespunzător
orizonturile andice bogate în materie organică acidă.

Trecere glosică (albeluvică) sau orizont E + B (gl)

Este un suborizont mineral de tranziţie între E şi Bt – denumit şi trecere

glosică sau albeluvică – având următoarele caractere:
- pătrunderi de orizont Ea în orizontul B sub formă de limbi care trebuie să
aibă lungimea mai mare ca lăţimea;
- aceste limbi trebuie să aibă cel puţin 5 mm lăţime în cazul în care textura
orizontului Bt este fină, cel puţin 10 mm când textura aceluiaşi orizont este mijlociu
fină şi cel puţin 15 mm când textura este mijlocie sau grosieră;
- limbile de orizont Ea trebuie să reprezinte cel puţin 10% din volum în
primii 10 cm ai orizontului argic.

Contact litic sau rocă compactă continuă (li)

Limita dintre sol şi roca subiacentă compactă (R) este considerată contact
litic; fisuri în rocă sunt puţine şi la distanţă orizontală de peste 10 cm. Roca
compactă subiacentă trebuie să fie suficient de compactă (dură) la umed, încât să nu
se poată săpa cu cazmaua; poate fi spartă cu târnăcopul sau cu alt instrument dur.
Dacă se pot rupe bucăţi de mărimea pietrelor, acestea nu trebuie să se disperseze la
agitare timp de 15 ore în apă sau în soluţie de hexametafosfat de sodiu. Nu este
considerat contact litic trecerea la un orizont petrocalxic.

Saturaţie în baze (V%)

Gradul de saturaţie în baze este folosit ca un element de diagnoză pentru

unele soluri pentru definirea subtipurilor (sau varietăţilor) eutrice şi districe pe baza
valorilor V mai mari sau mai mici de 53%. La multe tipuri de sol mărimea valorii V
intră implicit în definiţie. (Determinarea cationilor schimbabili cu acetat de amoniu
la pH 8,3).

Proprietăţi eutrice

Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat

printr-un grad de saturaţie în baze peste 53%, cu excepţia celor care au grad de
saturaţie între 53 şi 60% dacă este asociat cu Al extractibil peste 2 me la 100 g sol.
De regulă, raportul dintre cationii (de schimb) H +Al şi Ca este subunitar.

Proprietăţi districe

Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat

printr-un grad de saturaţie în baze sub 53% sau între 53 şi 60% dacă este asociat cu
33
Al extractibil peste 2 me la 100 g sol. De regulă,raportul dintre cationii (de schimb)
H + Al şi Ca este supraunitar.

Proprietăţi alice (al)

Se referă la material de sol mineral foarte acid (distric) şi cu mare conţinut de

Al schimbabil care are toate caracteristicile fizico-chimice specificate mai jos (după
FAO):
- capacitate de schimb cationic (determinată cu 1M acetat de amoniu) a
argilei din sol mai mare de 24 me/100 g;
- Al extractabil în KCl de cel puţin 12 me/100 g argilă şi peste 35% din T
(argilă);
- grad de saturaţie în Al pentru sol mai mare de 60% [(Al/T) · 100];
- pH în KCl sau CaCl2 sub 4.
Se aplică la luvisoluri (caracterizează alosolul).

Materie organică segregabilă (ms)

Este forma humificată a materiei organice care se desface uşor prin frecare şi
este astfel segregabilă de partea minerală.

Pudră friabilă de carbonat de calciu sau carbonaţi secundari (km)

Se referă la praf sau neoformaţii de carbonat de calciu depuse din soluţia care
circulă în sol suficient de moi, încât pot fi uşor tăiate cu unghia, în proporţie de cel
puţin 5% din volum.
Pseudomicelii care apar şi dispar cu schimbarea condiţiilor de umiditate nu
sunt incluse în definiţia de carbonaţi secundari.

Proprietăţi acvice gleice, stagnice şi antracvice

Aceşti termeni se referă la materialele de sol care, în cei mai mulţi ani sunt
saturate cu apă (saturaţia de apă este caracterizată printr-o presiune zero sau pozitivă
a apei din sol şi poate fi în general determinată prin observarea apei libere într-un
orificiu de sondă, necăptuşit) la o anumită perioadă din an sau tot timpul anului şi
care prezintă manifestări ale proceselor de reducere şi de segregare a fierului şi un
colorit specific (gleic).
Prezenţa reducerii este pusă în evidenţă de următoarele caracteristici:

Eh (mV )
a – o valoare rH = + 2pH ≤ 19
29

34
 Valoarea 19 a rH aproximează limita de rH a mediului sub care începe
reducerea compuşilor fierului. Oxigenul şi nitraţii sunt virtual absenţi, iar manganul
se află numai în forme reduse la valori rH ≤ 19.
b – prezenţa Fe2+ liber evidenţiată de apariţia pe suprafaţa de ruptură,
proaspătă, a unei probe umede de sol, în câmp, a unui colorit albastru intens, după
stropirea ei cu o soluţie de fericianură de potasiu [(K3Fe (CN)6], sau a unei culori
roşu intens după stropirea cu o soluţie neutră 0,2% αα dipyridyl, în soluţie 1N acetat
de amoniu sau în soluţie 10% acid acetic (nerecomandată de Keys to Soil
Taxonomy, 1996).

Proprietăţi gleice şi orizont gleic (G)

Culorile de gleizare (sau orizontul de glei) apar ca urmare a gradientului

redox dintre apa freatică şi franja capilară, care determină o distribuţie neuniformă a
(hidro)oxizilor de Fe şi Mn. În partea inferioară a profilului sau în interiorul
agregatelor, aceşti oxizi sunt fie transformaţi în compuşi de Fe, Mn mai mult sau
mai puţin solubili (Fe2+, Mn2+), fie sunt translocaţi, ambele procese conducând la
absenţa culorilor mai roşii de 2,5Y. Compuşii de fier şi mangan translocaţi pot fi
concentraţi în forme oxidate Fe3+, Mn4+ pe suprafeţele agregatelor sau în biopuri,
sau chiar în matricea solului.
Pe lângă condiţiile de la punctele a şi b prezenţa proprietăţilor gleice necesită
ca nivelul apei freatice dintr-un orificiu de sondă adânc necăptuşit să se stabilizeze la
o astfel de adâncime astfel încât franja capilară să atingă suprafaţa solului; apa din
orificiul de sondă este stagnantă şi rămâne colorată dacă i se adaugă substanţă
colorantă.
Proprietăţile gleice se subîmpart în două categorii principale: proprietăţi
reductomorfe şi proprietăţi redoximorfe.

Proprietăţi reductomorfe (Gr) - (glei de reducere).

Se aplică la materialele de sol care sunt permanent umede şi care au culori de

reducere (alb până la negru: N1-N8; albăstrui la verzui: 2,5Y, 5Y, GY, BG, G sau B)
în mai mult de 95% din matricea solului; dacă apar pete de oxidare, acestea se
găsesc pe suprafeţele agregatelor sau pe canalele săpate de animale şi rădăcini. În
materialele lutoase şi argiloase culorile albastru-verzui sunt datorate sărurilor
hidroxizilor Fe2+, Fe3+ (rugina verde). În materialele bogate în sulfuri, datorită
sulfurilor de fier, predomină culorile negre. În materialele calcaroase sunt dominate
culorile albicioase datorate calcitului şi/sau sideritului.
Nisipurile prezintă în mod obişnuit culori cenuşii până la alb sau cenuşii
verzui şi sunt adesea sărăcite în fier şi mangan.
Partea superioară a orizontului reductomorf prezintă până la 5% culori
ruginii, în special în jurul canalelor animalelor săpătoare sau rădăcinilor de plante.

35
 Proprietăţile reductomorfe se notează cu simbolul Gr care se adaugă
simbolului orizontului în care culorile de reducere menţionate depăşesc 50% din
masa solului. (de ex. BGr, CGr).

Proprietăţi redoximorfe (Go) - (glei de oxido-reducere).

Se aplică materialelor de sol în care condiţiile de reducere alternează cu cele

de oxidare cum sunt de exemplu zona franjei capilare şi orizonturile de suprafaţă ale
solurilor cu niveluri fluctuante ale apei freatice. Proprietăţile redoximorfe sunt puse
în evidenţă prin prezenţa petelor brun roşcate (ferihidrit), brun gălbui intens
(goethit). În solurile sulfată-acide pot apărea, de asemenea şi pete galben intens
(jarosit). În materialele lutoase şi argiloase (hidr) oxizii de fier sunt concentraţi pe
suprafaţa agregatelor de pe pereţii porilor mai mari, cum ar fi vechi canale de
rădăcini care pot fi complet umplute cu astfel de oxizi, în timp ce interiorul
agregatelor poate prezenta încă culori de reducere.
Proprietăţile redoximorfe se notează cu simbolul Go reflectând alternanţa
condiţiilor de oxidare şi reducere, care se adaugă simbolului orizontului în care
culorile de reducere apar în proporţie de 16-50% din masa solului (de ex. BGo,
Cgo). În cazul în care culorile de reducere apar în proporţie de 6-15% din masa
solului se notează cu g.

Proprietăţi stagnice şi orizont stagnogleic (W).

Proprietăţile stagnice (sau orizontul de stagnoglei sau pseudogleic) sunt

legate de saturaţia determinată de apa stagnantă temporar la suprafaţă sau în partea
superioară a profilului de sol dacă nu este drenat, deasupra unui strat impermeabil
sau slab permeabil. Orizontul cu proprietăţi stagnice prezintă periodic condiţii de
reducere şi un colorit specific stagnogleizării. Ele sunt reflectate de următoarele
caracteristici:
- rH conform definiţiei de la pct. a şi b pentru o parte din an;
- dacă sunt prezente pete, croma dominantă la umed este  2 în interiorul
agregatelor sau crome dominante  2 în matricea solului şi pete cu crome mai mari
sau concreţiuni ferimanganice, ori ambele, prezente în materialul de sol;
- dacă nu este prezentă marmorarea, croma dominantă la umed este  1 pe
suprafaţa agregatelor sau în matricea solului;
- croma dominantă (la umed) creşte cu adâncimea (sub orizontul de
stagnoglei).
Proprietăţile stagnice se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate
sau hipostagnice) când culorile de reducere, prezente atât pe feţele, cât şi în
interiorul elementelor structurale ocupă între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin
secţionarea elementelor structurale (sau a materialului de sol dacă nu există
structură) şi cu W (stagnice propriu-zise sau intense) când culorile de reducere
ocupă peste 50% din suprafaţa obţinută prin secţionarea elementelor structurale sau

36
a materialului de sol nestructurat. Culorile de reducere sunt asociate cu culori în
nuanţe de 10YR şi mai roşii, cu crome mai mari de 2; o parte din suprafaţa
secţionată poate prezenta culoarea matricei (materialului parental neafectat de
reducere sau de oxidare). Simbolurile privind proprietăţile stagnice se adaugă ca
sufixe simbolului orizonturilor majore pe care acestea se grefează, de ex. Aw, Ew,
Btw etc., desemnând orizonturi stagnogleizate sau stagnogleice de asociere.
În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de
pelicule şi concreţiuni.

Proprietăţi antracvice (aq) şi orizont antracvic (antropedogenetic)

Aceste proprietăţi apar în solurile folosite ca orezării sau intens irigate, spre
ex. cele din sere. Pe lângă saturaţia cu apă, permanent sau în cea mai mare parte a
anului, solurile cu proprietăţi antracvice prezintă, în plus, următoarele condiţii:
a. un strat arat de suprafaţă, urmat, imediat, de un strat slab permeabil care
este saturat cu apă peste 3 luni în cei mai mulţi ani şi prezintă o matrice cu crome de
2 sau mai mici;
b. un suborizont de subsuprafaţă cu una sau mai multe din următoarele
însuşiri: pete de sărăcire în fier având culori cu valori 4 şi croma 2 în macropori, sau
concentrări (pete, concreţiuni) de oxizi de fier, sau un conţinut de fier (extras în
citrat – ditionit) de două ori mai mare decât în stratul arat.
Proprietăţile antracvice se notează cu simbolul aq adăugat orizontului în care
apar: Apaq, Anaq, Bvaq, desemnând orizonturi antracvice de asociere.

Proprietăţi criostagnice (cr)

Se referă la materialele ale căror proprietăţi stagnice sunt determinate de

saturaţia cu apă stagnantă temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat
îngheţat (şi deci impermeabil) în primăvară. Fenomenul se întâlneşte în solurile din
regiunea montană înaltă la noi în ţară (proprietăţi altocristagnice).

Culori diagnostice

Culoarea materialului de sol este folosită ca un caracter definitor al unor

orizonturi diagnostice, ca şi pentru separarea unor unităţi taxonomice la nivel de tip
şi subtip.
Nuanţele, valorile şi cromele (exprimate în sistemul Munsell) ale orizontului
A şi B sunt folosite în diagnoza solurilor, astfel:
- culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii se folosesc ca elemente de diagnoză
pentru separarea subtipurilor rodice;
- culori cu crome  3,5 (la materialul în stare umedă) cu nuanţe de 7,5 YR
pentru orizontul B individualizează subtipul roşcat al unor luvisoluri;

37
 - cromele  2 (la materialul în stare umedă) în cadrul orizontului A molic
separă cernoziomurile de kastanoziomuri sau subtipurile tipice de cele brunice ale
tipurilor pelosol şi vertosol;
- cromele  3,5 (la materialul în stare umedă) ale părţii superioare a
orizonturilor AC, AG, AB, sau B caracterizează tipurile din clasa cernisolurilor,
umbrisolurilor şi unele hidrisoluri.

Adâncimea de situare a unui orizont sau a unui caracter diagnostic

Pentru precizarea adâncimii de apariţie a unei proprietăţi sau caracter

diagnostic se pot folosi următoarele prefixe: proxi – pentru intervalul 0-20 cm, epi –
pentru 20-50, mezo – pentru 50-100 cm şi bati – pentru intervalul 100-200 cm. De
exemplu: proxisalic, mezoscheletic, epinatric, batilitic etc.

Caracter scheletic (qq)

Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin peste 75% fragmente
grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25 cm în
primii 50 cm ai solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de peste
75 cm dacă solul este mai profund (150 cm).

Caracter subscheletic (sq)

Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin între 26-75%

fragmente grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25
cm în primii 50 cm ai solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de
peste 75 cm dacă solul este mai profund.

Proprietăţi salsodice

Prezenţa oricărui orizont salinizat (salic, sa şi hiposalic, sc) şi sodizat (natric,

na şi hiponatric, ac) în alte soluri decât solonceacuri poate fi redată prin termenul de
proprietăţi salsodice.
În denumirea subtipurilor de sol, termenul de salsodizare se referă la
procesele de acumulare de săruri sau de natriu schimbabil în solurile salinice sau
sodice (neincluzând salsodisolurile) astfel că termenul tradiţional de sărătură şi
sărăturare include toate solurile afectate de săruri şi respectiv procesele de
acumulare de săruri solubile sau de Na schimbabil în soluri (deci atât salsodisolurile
cât şi diferite subtipuri salsodice).
Notă: Aceste proprietăţi diagnostice se întregesc atunci când este cazul cu
caracteristici morfologice secundare.
Ca materiale parentale diagnostice sunt utilizate pentru taxonomia solurilor
următoarele:

38
 Material fluvic (MF)

Reprezintă sedimentele aluviale (inclusiv proluviale, coluviale etc.) marine şi

lacustre, care primesc materiale noi, la intervale mai mult sau mai puţin regulate, sau
care au primit în trecutul recent asemenea materiale. Acest caracter poate fi reflectat
de existenţa până la 50-100 cm a unei stratificări a materialului (ori a unei slabe
sortări) sau a unui conţinut în materie organică ce variază neregulat cu adâncimea
sau care are valori de peste 0,35% (cu excepţia stratelor nisipoase).

Material antropogen (MA)

Materialul antropogen este constituit dintr-un material mineral sau organic

neconsolidat, rezultat prin diferite activităţi umane ca: deponii, halde de steril,
depozite de gunoaie sau deşeuri, materiale de dragaj etc şi nu au suferit o solificare
destul de lungă încât să apară o trăsătură semnificativă de pedogenoză.
Materialele antropogene pot fi (în cea mai mare parte după FAO):
garbice – deşeuri organice, umpluturi sau depuneri (grămezi) conţinând
dominant deşeuri organice;
spolice – materiale pământoase rezultate din activităţi industriale (halde de
steril, material de dragaj, material de la construcţia şoselelor etc);
urbice – materiale pământoase conţinând resturi de materiale de construcţii şi
resturi ale altor activităţi umane (cioburi, cărămizi, moloz etc) în proporţie de peste
35% din volum, precum şi umpluturi sau depuneri conţinând predominant deşeuri
minerale;
mixice – material mineral de sol amestecat cu roca subiacentă şi eventual cu
moloz şi deşeuri în care se observă fragmente de orizonturi diagnostice diseminate la
întâmplare (nearanjate într-o anumită ordine);
reductice – deşeuri care produc emisii de gaze (metan, CO2 etc.) care
determină condiţii anaerobe în material.

Material scheletic calcarifer (MK)

Reprezintă roci calcaroase sau materiale parentale (grosiere) provenite din

dezagregarea unor roci calcaroase (calcare, gresii calcaroase, conglomerate
calcaroase, dolomite, convenţional se includ şi magnezite, marnocalcare şi gips).
Pietrişurile predominant calcaroase sunt incluse.
Conţin frecvent peste 40% carbonat de calciu echivalent.

Material marnic(MM)

Reprezintă materiale parentale provenite din produsele de transformare a

marnelor, marnelor argiloase sau argilelor marnoase sau carbonatice. Conţin, de
regulă, peste 33% argilă şi peste 14% carbonaţi.
39
 Material erubazic (ME)
Reprezintă materiale parentale rezultate prin dezagregarea şi alterarea unor
roci ultrabazice necarbonatice, care sunt, de regulă, relativ argiloase şi bogate în
baze. Astfel de roci ultrabazice sunt serpentinitele, piroxenitele, unele gabrouri etc.
Produsul rezultat este în unele cazuri mult mai bogat în magneziu în comparaţie cu
calciu.

Material bauxitic (MB)

Acest material reprezintă produsul rezultat din transformarea la suprafaţa
scoarţei a bauxitelor; se deosebeşte net de alte materiale parentale printr-o puternică
alterare şi prin predominarea în compoziţie a sescvioxizilor şi mineralelor argiloase
sărace în baze (caolinit, clorit). Fracţia argiloasă are raportul SiO2: AlO3 în jur de 2,
iar capacitatea de schimb cationic a argilei este în jur de 20 me la 100 g.

40
 Principalele caracteristici ale claselor de soluri (SRTS 2003)
Tabel 2.1.
Clasa de
sol Succintă caracterizare morfologică
Orizontul sau proprietăţile Tipuri genetice de sol
diagnostice specifice
S D Simb. Denumire
1 2 3 4 5 6
Orizont A sau orizont O (sub Soluri cu orizont O sub 20 cm grosime sau orizont A în
20 cm grosime) fără alte general slab dezvoltat sau ambele, fără alte orizonturi sau
PROTISOLURI

LS Litosol
orizonturi diagnostic. Urmează proprietăţi diagnostice (pot să apară trăsături morfologice
P RS Regosol
roca (Rn sau Rp) sau orizontul dar acestea sunt foarte slab dezvoltate neîndeplinind
R PS Psamosol
C. Nu prezintă orizont Cca. criteriile de diagnoză); pot să apară orizonturi hiposalic sau
O AS Aluviosol
hiponatric; proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm adâncime,
ET Entiantrosol
orizonturi salic sau natric sub 50 cm adâncime şi orizont
vertic asociat orizontului C.
Orizont A molic (Am) Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ
continuat cu orizont saturată în baze) având orizont molic şi orizont intermediar
intermediar (AC, AR, Bv sau (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic cel puţin în
Bt) având în partea superioară partea superioară (pe minim 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele
CERNISOLURI

culori cu valori şi crome sub
C
3,5 (la umed) sau orizont A
E
molic forestalic (Amf) urmat
R
de orizont AC sau Bv
(indiferent de culori) şi de
orizont Cca în primii 60-80
cm.
agregatelor structurale; sau orizont Amf cu un minim în KZ Kastanoziom
variaţia valorilor pH şi cele ale gradului de saturaţie în baze, CZ Cernoziom
orizont AC sau Bv (indiferent de culori) şi Cca, ultimul în FZ Faeoziom
primii 60-80 cm. Nu prezintă proprietăţi andice menţionate RZ Rendzină
la andisoluri şi nici proprietăţi gleice (Gr) sau stagnice
intense (W) în primii 50 cm specifice hidrisolurilor, ori
proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm
diagnostice pentru salsodisoluri.

41
 Orizont A umbric (Au)
UMBRISOLURI continuat cu orizont
U intermediar (AC, AR sau Bv)
M având în partea superioară
B culori cu valori şi crome sub
3,5 (la umed).
Orizont B cambic (Bv) având
culori cu valori şi crome peste
3,5 (la umed) începând din
CAMBISOLURI
partea superioară. Nu prezintă
C
orizont Cca în primii 80 cm
A
(exceptând cazul celor afectate
M
de eroziune).
Orizont B argic (Bt) având
culori cu valori şi crome peste
LUVISOLURI
3,5 (la umed) începând din
L partea superioară; nu se includ
U solurile cu orizont B argic-
V natric (Btna).
Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (nesaturată
în baze) având orizont intermediar (AC, AR sau Bv) cu
culori de orizont umbric cel puţin în partea superioară (pe NS Nigrosol
minim 10-15 cm). Nu prezintă proprietăţi andice menţionate HS Humosiosol
la andisoluri şi nici proprietăţi gleice (Gr) în primii 50 cm
sau alte elemente diagnostice. Pot avea orizont O
Soluri cu orizont A (Am, Au sau Ao) urmat de orizont
intermediar cambic (Bv) cu culori având valori şi crome
peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor structurale
începând din partea lui superioară; fără orizont Cca în primii
80 cm. Pot prezenta orizont O, orizont vertic sau pelic EC Eutricambosol
asociat orizontului Bv. Nu pot prezenta în primii 50 cm DC Districambosol
proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau
proprietăţi salsodice intense (sa, na) diagnostice pentru
hidrisoluri sau salsodisoluri şi nici proprietăţi andice
diagnostice pentru andisoluri.
Soluri cu orizont A (sau A şi E) şi orizont argic (Bt) având
culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din
partea superioară a orizontului; fără Btna. Pot prezenta EL Preluvosol
orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic (Bty). LV Luvosol
Nu pot prezenta în primii 50 cm proprietăţi stagnice intense PL Planosol
(W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice (sa, na) AL Alosol
(neîndeplinind deci condiţia de încadrare la hidrisoluri sau
salsodisoluri).
42
 Orizont spodic (Bhs, Bs) sau Soluri cu orizont O sau O şi Ao sau Au, urmat direct sau
S SPODISOLURI orizont criptospodic (Bcp). după un orizont E de un orizont spodic; sau soluri cu orizont EP Prepodzol
P O sau orizont O şi orizont A în general foarte humifer, PD Podzol
O continuându-se cu orizont criptospodic (Bcp).Pot prezenta CP Criptopodzol
proprietăţi criostagnice.
Orizont pelic sau orizont vertic Soluri cu orizont pelic sau orizont vertic care încep de la
PELISOLURI

P începând din primii 20 cm sau suprafaţă sau din primii 20 cm şi se continuă până la peste
PE Pelosol
E imediat sub Ap. 100 cm. Nu prezintă în primii 50 cm proprietăţi stagnice
VS Vertosol
L intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice
intense (sa, na).
Orizont andic în profil, în lipsa Soluri cu orizont A urmat de orizont intermediar AC, AR
ANDISOLURI

A orizontului spodic. sau Bv la care se asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30

N cm, începând din primii 25 cm. Pot prezenta orizont O. AN Andosol
D

Proprietăţi gleice (Gr) sau Soluri cu orizont O (sub 50 cm grosime) şi/sau orizont A
stagnice intense (W) care urmat fie de un orizont intermediar la care se asociază
proprietăţi gleice (Gr) din primii 50 cm (AG, ACG, BvG);
HIDRISOLURI

încep în primii 50 cm, sau

H orizont A limnic (Al) ori fie de un orizont Bt sau de un orizont E şi Bt la care se SG Stagnosol
I orizont histic (T) submers. asociază proprietăţi stagnice intense (W) din primii 50 cm şi GS Gleiosol
D continuă pe cel puţin 50 cm (AW, EW, BW sau BtW). LM Limnosol
Include de asemenea solurile cu orizont A limnic sau T
(turbos) submerse

43
 Orizont salic (sa) sau orizont
SALSODISOLURI natric (na) în partea superioară
S a solului (în primii 50 cm) sau
A orizont Btna.
L
Soluri cu orizont superior A (ocric sau molic) sau A şi Bv la
care se asociază un orizont salic (sa) sau natric (na) în primii
50 cm; sau soluri cu orizont A sau orizont A şi E urmat de SC Solonceac
un orizont argic-natric (Btna) indiferent de adâncime. SN Soloneţ

Orizont folic (O) sau turbos Soluri constând din material organic (orizont folic, O sau
HISTISOLURI

H (T) în partea superioară a orizont turbos, T) cu grosime de peste 50 cm în primii 100

I solului de peste 50 cm grosime cm ai solului şi care începe din primii 50 cm sau cu grosime TB Histosol
S sau numai de 20 cm dacă este de peste 20 cm în cazul situării orizontului (materialului) FB Foliosol
situat pe orizontul R. organic de pe orizont R.
La suprataţă au un orizont Ap Soluri puternic erodate sau decoperatate ca urmare a acţiunii
ANTRISOLURI

A provenit din orizont B sau C, antropice, astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea
sau din AC sau AB, cu într-un anumit tip de sol. ER Erodosol
N
grosime mai mică de 20 cm. AT Antrosol
T

44
 Principalele caracteristici ale tipurilor de sol (SRTS)
Tabel 2.2.
Tipul de sol Subtipuri
Caracteristici morfogenetice principale
Simbol Denumire Principale
1. PROTISOLURI
Soluri având orizont Ao sau O de cel puţin 5 cm grosime urmat din primii
20 cm de:
distric, eutric, rendzinic,
- roca compactă continuă (Rn);
LS Litosoluri scheletic,
- material scheletic cu sub 10% pământ fin (Rp) sau orizont scheletic, cu
(prundic), histic
sub 25% material fin (care pot continua până la peste 50 cm adâncime);
- material (scheletic) calcarifer cu peste 40% carbonat de calciu echivalent.
Soluri având un orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental
neconsolidat sau slab consolidat cu excepţia materialelor parentale distric, eutric, calcaric,
nisipoase, fluvice sau antropogene. Nu prezintă alte orizonturi sau salinic, stagnic, molic,
RS Regosoluri
proprietăţi diagnostice (sau sunt prea slab exprimate). Pot fi însă prezente umbric, pelic, litic,
proprietăţi hipostagnice (w), orizont hiposalic sau chiar salic sub 50 cm, scheletic
sau pot avea un orizont O.
Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental
nisipos, remaniat eolian, având pe cel puţin primii 50 cm textura grosieră
distric, eutric, calcaric,
sau grosieră mijlocie (sub 12% argilă). Nu prezintă alte orizonturi
PS Psamosoluri molic, umbric, gleic,
diagnostice (sau sunt prea slab exprimate). Se pot asocia proprietăţi
sodic, salinic
salsodice (orizont hiposalic, hiponatric sau chiar salic sau natric sub 50 cm
adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont Go) sub 50 cm adâncime.
Soluri constând din material parental fluvic de cel puţin 50 cm grosime şi distric, eutric, calcaric, molic,
având cel mult un orizont A (Am, Au, Ao). Nu prezintă alte orizonturi sau umbric, entic,
AS Aluviosoluri proprietăţi diagnostice, în afară de cel mult orizont vertic asociat vertic, prundic, gleic, salinic,
orizontului C, proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, hiponatric sau chiar sodic, (alcalic,)
psamic, pelic, coluvic
45
 salic sau natric sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont Gr) sub
50 cm adâncime.
Soluri în curs de formare dezvoltate pe materiale parentale antropogene
urbic, rudic, garbic, spolic,
având o grosime de cel puţin 50 cm sau numai de minimum 30 cm dacă
mixic, reductic,
ET Entiantrosoluri materialul parental antropogen este scheletic (pe această grosime), fără
psamic, pelic, copertic, litic,
orizonturi diagnostice în afară de un orizont Ao (cu excepţia celor
litoplacic
copertate care pot avea orizont A molic sau umbric).
2. CERNISOLURI
KZ Kastanoziomuri Soluri având orizont A molic (Am) cu crome mai mari de 2 (la umed),
orizont AC cu valori şi crome sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea
tipic,
superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi orizont Cca în
(calcaric),
primii 125 cm sau pudră friabilă de carbonat de calciu (concentrări de
maronic,
carbonaţi secundari) în primii 100 cm. Sunt excluse solurile formate pe
psamic,
materiale parentale calcarifere. Carbonatul de calciu este, de regulă,
gleic,
prezent de la suprafaţă. Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi
salinic, sodic
diagnostice, în afară de cel mult proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm şi
proprietăţi salsodice (sc, ac sau, sub 50 cm)
Soluri având orizont A molic (Am) cu crome ≤ 2 la umed (sau sub 3 la
tipic, psamic,
umed în cazul CZ nisipoase cu orizont B), orizont intermediar (AC, Bv,
pelic, vertic
Bt) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea
gleic, aluvic
superioară (pe cca.10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi
calcaric, kastanic, cambic,
orizont Cca sau concentrări de pudră friabilă de CaCO3 (carbonaţi
CZ Cernoziomuri argic,
secundari) în primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere) sau soluri
greic, maronic,
având orizont A molic forestalic (Amf) orizont intermediar (AC sau Bv)
salinic
indiferent de culoare şi orizont Cca care începe din primii 60-80 cm de la
suprafaţă. Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere
sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. Pot avea orizont vertic,

46
 proprietăţi gleice sub 50 cm adâncime şi proprietăţi salsodice (sc, ac sau,
sub 50 cm, chiar sa, na).
Soluri având orizont A molic (Am), orizont intermediar (Bt, Bv, AC) cu
tipic, greic,
culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară
psamic, pelic,
(pe cca. 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi fără
vertic, gleic,
orizont Cca sau concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm (sau
stagnic, clinogleic,
FZ Faeoziomuri primii 200 cm în cazul texturii grosiere). Pelicule argilo-humice în
aluvic,
orizontul B şi adesea caractere de hidromorfie când există orizont Bt.
cambic,
Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere sau roci
argic,
calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. Pot avea orizont vertic, proprietăţi
calcaric
gleice (Gr) sub 50 cm şi proprietăţi stagnice (w sau, sub 50 cm, W).
Soluri având orizont A molic (Am) şi orizont intermediar (AR, Bv, AC) cu calcaric,
culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi eutric,
RZ RENDZINE
cel puţin pe feţele agregatelor structurale, dezvoltate pe materiale parentale cambic,
calcarifere sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. scheletic
3. UMBRISOLURI
Soluri având orizont A umbric (Au) cu crome < 2 (la umed) urmat de tipic,
orizont intermediar (AC, AR, Bv) cu grad de saturaţie în baze sub 53% şi cambic,
NS Nigrosoluri culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi litic,
cel puţin pe feţele agregatelor structurale. Pot avea orizont O. scheletic,
aluvic
Soluri având orizont umbric (Au) cu crome < 2 (la umed), dar conţinând
tipic,
materie organică humificată segregabilă de partea minerală silicatică,
cambic,
HS Humosiosoluri urmat de orizont intermediar (AC, AR, B) cu grad de saturaţie în baze sub
litic,
53% şi culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) în partea superioară.
scheletic
Prezintă de regulă orizont At.

47
4. CAMBISOLURI
Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont
intermediar cambic (Bv) cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe tipic, molic, psamic, pelic,
feţele agregatelor structurale începând din partea superioară; proprietăţi vertic, andic,
EC Eutricambosoluri eutrice în ambele orizonturi. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. Pot gleic, stagnic, aluvic, litic,
prezenta orizont O şi orizont vertic sau pelic şi proprietăţi stagnice, gleice scheletic, rodic,
şi andice, dar la adâncimi mai mari sau cu intensităţi care nu permit salinic, sodic (alcalic)
încadrarea la hidrisoluri sau andisoluri.
Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de orizont
intermediar cambic (Bv) cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe Tipic, umbric
feţele agregatelor structurale începând din partea superioară; proprietăţi Psamic, andic
DC Districambosoluri districe de la suprafaţă şi cel puţin până în prima parte o orizontului B. Prespodic, litic
Pot prezenta orizont O, orizont Bv cu acumulare de Al2O3 şi proprietăţi Scheletic, aluvic
andice de intensităţi sau la adâncimi care nu permit încadrarea la gleic
andosoluri.
5. LUVISOLURI
Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont
intermediar argic (Bt) având culori cu valori peste 3,5 (la umed) cel puţin tipic, molic,
pe feţele agregatelor structurale începând din partea superioară şi grad de roşcat, rodic, psamic, pelic,
Preluvosoluri
EL saturaţie în baze (V) peste 53%. Pot prezenta orizont vertic, orizont Cca vertic, stagnic, gleic, calcic,
sau concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm, orizont O şi litic, scheletic,
proprietăţi stagnice intense (W) sub 50 cm sau proprietăţi gleice (Gr) sub sodic (alcalic)
50 cm.
Soluri având orizont A ocric (Ao) urmat de orizont eluvial E (El sau Ea) şi tipic, umbric, roşcat, rodic,
LV Luvosoluri orizont B argic (Bt) cu grad de saturaţie în baze (V) peste 53% cel puţin calcic, rezicalcaric,
într-un suborizont din partea superioară; nu prezintă schimbare texturală psamic, vertic, albic, glosic,

48
 bruscă (între E şi Bt pe < 7,5 cm). Pot să prezinte, pe lângă orizonturile planic, stagnic, gleic, litic,
menţionate, orizont O, orizont vertic, proprietăţi stagnice intense (W) sub scheletic
50 cm, proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm, schimbare texturală semibruscă solodic (sodic)
(pe 7,5-15 cm) sau trecere glosică (albeluvică).
Soluri având orizont A ocric urmat de orizont eluvial (El sau Ea) şi orizont
tipic, albic,
B argic (Bt) prezentând schimbare texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5
PL Planosoluri vertic, stagnic,
cm).Pot să prezinte orizont O, orizont vertic şi proprietăţi stagnice intense
solodic, (sodic)
(W).
Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat direct sau după un
tipic, umbric,
orizont eluvial (E), de orizont B argic (Bt) având proprietăţi alice pe cel
preluvic, albic,
puţin 50 cm, între 25 şi 125 cm adâncime (sau pe cel puţin jumătate din
AL Alosoluri stagnic,
orizont dacă apare orizont R sau C la adâncime mai mică).
cambiargic,
Poate prezenta orizont organic sau proprietăţi stagnice moderate (w) sau
litic, scheletic
intense (W) sub 50 cm adâncime.
6. SPODISOLURI
Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de orizont B
tipic, umbric, histic,
EP Prepodzoluri spodic feriiluvial (Bs). Pot avea un orizont Es discontinuu şi pot prezenta
litic, scheletic
orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50 cm grosime.
Soluri având orizont O şi/sau A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de
tipic, umbric, feriluvic,
orizont eluvial albic (Ea) şi orizont B spodic, humico-feriiluvial sau
PD Podzoluri histic, criostagnic,
feriiluvial (Bhs, Bs). Pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic)
litic, scheletic
sub 50 cm grosime şi proprietăţi criostagnice.
Soluri având orizont O şi/sau orizont A foarte humifer urmat de orizont B
CP Criptopodzoluri criptospodic (Bcp) humifer. Pot prezenta orizont organic nehidromorf O tipic, histic, litic, scheletic
(folic) sub 50 cm grosime.
7. PELISOLURI
PE Pelosoluri Soluri având orizont pelic la suprafaţă sau de la cel mult 20 cm (sub stratul tipic, brunic, argic, gleic,

49
 arat) ce se continuă până la cel puţin 100 cm; conţin peste 30% argilă în stagnic
toate orizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime.
Soluri având orizont vertic de la suprafaţă sau de la cel mult 20 cm (sub tipic,brunic, stagnic, gleic,
VS Vertosoluri stratul arat) ce se continuă până la cel puţin 100 cm; conţin peste 30% nodulocalcaric,
argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime. salinic, sodic, (alcalic)
8. ANDISOLURI
Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) urmat de orizont intermediar (AC, AR, Bv) distric, eutric, umbric,
la care se asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm grosime începând din
AN Andosoluri molic, cambic, litic,
primii 25 cm ai solului mineral. Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi
diagnostice sau acestea sunt prea slab exprimate. Poate avea orizont O sau T. scheletic, histic
9. HIDRISOLURI
Soluri având orizont O şi/sau orizont A (Am, Ao, Au) şi proprietăţi gleice distric, eutric, calcaric,
(orizont Gr) care apar în profil din primii 50 cm ai solului mineral. Nu molic, cernic, umbric,
GS Gleiosoluri îndeplinesc condiţiile diagnostice de a fi solonceac sau soloneţ (fără cambic, samic, pelic,
orizont sa sau na în primii 50 cm) sau histosol (cu orizont T peste 50 cm aluvic, histic, tionic
grosime).
Soluri subacvatice (din lacuri de mică adâncime) având orizont A limnic distric, eutric, calcaric,
LM Limnosoluri sau orizont histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub 50 cm. entic, psamic, pelic,
salinic, histic
Soluri având orizont A ocric (Ao) sau orizont A ocric şi orizont eluvial E
(Ao+El sau Ea) urmate de orizont B argic (Bt) la care se asociază
proprietăţi stagnice intense (orizont W) începând de la suprafaţă sau din
tipic, luvic,
primii 50 cm ai solului mineral şi care continuă pe cel puţin 50 cm
albic, vertic,
SG Stagnosoluri grosime. În mod frecvent apar concreţiuni ferimanganice. Nu prezintă
gleic, planic,
schimbare texturală bruscă (între E şi Bt) pe cel mult 7,5 cm (diagnostică
histic
pentru planosoluri). Pot prezenta orizont vertic asociat orizontului B,
orizont histic (sub 50 cm grosime) şi proprietăţi gleice sub 50 cm
adâncime.
50
10. SALSODISOLURI
Soluri având orizont A ocric sau A molic (Ao, Am) şi orizont intermediar tipic, cu sodă, calcaric,
la care se asociază orizont salic (sa) în primii 50 cm. Pot avea orizont molic, sodic, vertic, gleic,
SC Solonceacuri
calcic, cambic, vertic, natric, hiponatric şi proprietăţi gleice în primii 100 psamic, pelic
cm.
Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat direct sau după un tipic, calcaric, molic,
orizont eluvial E (El, Ea) de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de luvic, albic, salinic,
adâncime; sau soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont stagnic, gleic, solodic,
SN Solonețuri intermediar natric (na) de la suprafaţă sau în primii 50 cm ai solului. Pot avea entic, psamic, pelic
orizont calcic, orizont salic sub 50 cm adâncime şi proprietăţi gleice din primii
100 cm. (Pentru soloneţurile entice se poate folosi denumirea de sodosol).
11. HISTISOLURI
Soluri constând din material organic (orizont organic hidromorf histic sau distric, eutric, salinic,
turbos T) cu o grosime de cel puţin 50 cm (cel puţin 40 cm pentru T sapric teric, tionic
TB Histosoluri
sau hemic şi cel puţin 60 cm pentru T fibric) în primii 100 cm ai solului,
orizont T începând în primii 50 cm de la suprafaţă.
Soluri constând din material organic (orizont organic nehidromorf sau distric,
FB Foliosoluri folic, O) cu grosime de cel puţin 50 cm sau de minimum 20 cm dacă este eutric,
situat direct pe rocă (R). litic
12. ANTRISOLURI
Soluri puternic erodate sau decopertate ca urmare a acţiunii antropice astfel cambic, argic,
că orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. andic, spodic,
De regulă, prezintă la suprafaţă un orizont Ap provenit din orizont B sau C, calcaric, psamic, pelic,
sau din AC sau AB având sub 20 cm grosime. stagnic, litic,
ER Erodosoluri
Sedimentele (materialele parentale) scoase la zi prin eroziune sau prin scheletic, eutric
decopertare sunt considerate roci şi încadrate ca atare.
(Pentru erodosoluri rezultate prin decopertare se poate folosi denumirea de
decosol).
51
 Soluri având orizont superior antropedogenetic de cel puţin 50 cm grosime, hortic, antracvic, psamic,
(format prin transformarea unui orizont sau strat al solului prin fertilizarea pelic, calcaric, eutric
AT Antrosoluri
îndelungată şi lucrare adâncă sau prin acreţie) format ca urmare a unei distric
lungi perioade de cultivare şi îngrijire.

Criteriile de separare a subtipurilor de sol sunt redate în tabelul 2.3

Definiţiile diferitelor subdiviziuni specifice (calificative) ale

tipurilor genetice de sol utilizate la stabilirea subtipului de sol
Tabel 2.3.
Albic Ab Sol având orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10 cm (cu excepţia cazurilor în care a fost subţiat
prin includere în stratul arat). Se aplică la Litosoluri.
Alcalic Ac vezi sodic
Alic Ai Sol având proprietăţi alice în Bt pe grosime mai mică decât cea diagnosticată pentru alosol. Se aplică
la Luvisoluri.
Aluvic Al Sol format pe seama unor materiale parentale fluvice (în lunci, terase recente, zone de divagare etc.);
nu se aplică la Aluviosoluri.
Andic An Sol având material amorf (provenit din rocă sau materialul parental ) cel puţin în unul dintre
orizonturi, fără a îndeplini parametrii necesari pentru proprietăţi andice ca să pată fi încadrat la
Andosol.
Antracvic Aq Sol având proprietăţi antracvice. Se aplică la Antrosoluri.
Amfigleic Ag Sol stagnic şi gleic în acelaşi timp (stagnic în partea superioară şi gleic în partea inferioară a solului).
Argic Ar Sol având oriziont B argic (Bt); nu se aplică la Luvisoluri.
Brunic Br Sol (Pelosol sau Vertosol) având în orizontul superior culori relativ deschise, cu crome peste 2.

Calcaric Ka Sol având carbonaţi de la suprafaţă sau din primii 50 cm (face efervescenţă la adăugare de acid
52
 clorhidric 1:3); proxicalcaric cu carbonaţi în primii 20 cm; epicalcaric cu carbonaţi în intervalul 20-50
cm. În cazul Litosolurilor este suficientă prezenţa rocii parentale calcaroase.
În cazul solurilor aparţinând unor tipuri de sol care nu au în mod normal carbonaţi pe profil sau în
partea superioară a solului, dar care au fost secundar carbonatate pe diferite căi, se folosesc termenii
secundar –proxicalcaric şi secundar – epicalcaric după cum carbonaţii apar doar în primii 20 cm sau în
primii 50 cm.
Calcic Ca Sol având orizont carbonato-acumulativ sau calcic (Cca) sau pudră friabilă de CaCO3 în primii 125
cm (sau în primii 200 cm în cazul texturilor grosiere).
Cambic Cb Sol având orizont B cambic (Bv); nu se aplică la Cambisoluri.
Cambiargic Cr Sol având orizont B cu caractere de orizont cambic în prima parte şi de orizont argic în a doua parte;
se aplică la Alosoluri.
carbonato- So Solonceac sau Soloneţ (Salsodisoluri) caracterizate prin prezenţa sodei (carbonat şi bicarbonat de
sodic sodiu) cu conţinut mai mare de 10 mg (0,33 me) la 100 g sol.
(cu sodă)
Cernic Ce Sol având orizont molic care se continuă cu culori de orizont molic în prima parte a orizontului
intermediar. Se aplică la Gleiosol.
Clinogleic Cl Sol cu stagnogleizare (w) din primii 50 cm şi gleizare (Go) în primii 200 cm, excesul de apă fiind
provenit atât din precipitaţii sau izvoare de coastă, cât mai ales prin curgere (prelingere) laterală prin
orizonturile profilului de sol situat pe versant.
Cloruro- Solonceac tipic caracterizat prin acumulare intensă de săruri „neutre” (cloruri, sulfaţi). (Se pot separa:
sulfatic Solonceac cloruric, Solonceac sulfuric).

Coluvic Co Sol dezvoltat pe material parental fluvic coluvial nehumifer (de peste 50 cm grosime pe versanţi sau la
baza versanţilor). Se aplică la Aluviosoluri.
Copertic Ct Sol (în general din tipul Entiantrosol) acoperit cu material de sol humifer (de regulă orizont A molic)
de peste 10-15 cm grosime.
Criostagnic Cs Sol cu proprietăţi criostagnice în profil. Se aplică la soluri din zona montană rece (înaltă).
53
Cu sodă So vezi carbonatosodic
Distric Di Sol având proprietăţi districe cel puţin în orizontul superior. (În cazul Litosolului este necesară şi rocă
parentală necalcaroasă, iar în cazul Limnosolului orizont A limnic cu peste 3% materie organică). Nu
se aplică la Cambisoluri şi la soluri care prin definiţie sunt acide ( Umbrisoluri, Spodisoluri,
Alosoluri).
Entic En Sol avân dezvoltare extrem de slabă (incipientă) sau neîndeplinind integral atributele tipului (la
Aluviosol entic orizontul A este sub 20 cm grosime sau lipseşte; la Soloneţ entic orizontul natric apare
de la suprafaţă şi nu se constată un orizont argic – natric – Btna; la Limnosol entic orizontul A limnic
prezintă sub 3% materie organică fin divizată).
Eutric Eu Sol având proprietăţi eutrice cel puţin în orizontul de suprafaţă; fără carbonaţi. În cazul Litosolului şi
fără rocă parentală calcaroasă iar în cazul Limnosolului cu orizont A limnic având peste 3% materie
organică. Nu se aplică la Cernisoluri, Argiluvisoluri, Salsodisoluri, Vertisoluri.
Feriluvic Fe Sol (Spodisol) având orizont spodic feriiluvial (Bs) în care raportul Fe:C organic este peste 6. Se
aplică la Podzol.

Garbic Ga Entiantrosol care se dizolvă pe materiale parentale antropogene garbice (deşeuri predominant
organice).
Gleic Gc Sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50 şi 100 cm (este întotdeauna mezogleic, Gr apărând în
intervalul 50-100 cm); se poate utiliza termenul de batigleic, cu Gr între 100-200 cm la varietatea de
sol.
Glosic Gl Sol având orizont eluvial care pătrunde în limbi în orizontul B (E+B) (trecere glosică sau albeluvică).
Greic Gr Sol având suborizont Am (partea inferioară a orizontului Am „pudrată” cu granule de cuarţ fără
pelicule de coloizi, vizibile pe suprafaţa agregatelor structurale la uscare şi structură poliedrică mare
subangulară sau nuciformă). Se aplică la Faeoziomuri şi Cernoziomuri; în solurile cultivate Am poate
avea crome > 2. Reprezintă un caracter slab luvic.
Histic Tb Sol având orizont O (folic) de 20-50 cm grosime la sulrafaţă (în cazul Litosolului histic, orizont O de
(turbos) 5-20 cm grosime situat direct pe rocă compactă R) sau sol având orizont T (turbos) de 20-50 cm

54
 grosime la suprafaţă sau în primii 50 cm.
Hortic Ho Sol având orizont A hortic (de peste 50 cm grosime). Se aplică la Antrosoluri.
Kastanic Kz Cernoziomuri calcarice având crome de 2 la umed (în genere se găsesc în condiţii climatice mai puţin
umede şi relativ calde şi au profil de sol mai puţin profund decât celelalte cernoziomuri; fac tranziţia
spre Kastanoziomuri.
Litic Li Sol cu rocă compactă consolidată (orizont R) continuă în profilul de sol (epilitic orizont R între 20-50
cm, mezolitic între 50-100 cm, batilitic între 100-150 cm); prin termenul „litic” simplu se subînţelege
epilitic.

Litoplacic Lp Sol cu strat compact artificial (pavat, betonat, pietruit, asfaltat etc.) continuu; subdiviziuni cal la
„litic”.
Luvic Lv Sol cu orizont eluvial luvic (El) şi orizont B argic (Bt) sau argic-natric (Btna). Se aplică la Stagnosol şi
Soloneţ.
Mixic Mi Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene mixice.
Maronic Mr Sol cu orizont Am forestalic (Amf); se aplică la Kastanoziomuri şi Cernoziomuri.
Molic Mo Sol având orizont A molic (Am); nu se aplică la solurile ce fac parte din clasa Cernisolurilor.
Nodulo- Nc Vertisol care prezintă noduli calcaroşi diseminaţi în masa solului în primii 100 cm.
calcaric
Pelic Pe Sol având textură foarte fină cel puţin în primii 50 cm; nu se aplică la Pelisoluri.
Planic Pl Sol cu schimbare texturală bruscă între orizontul eluvial E (El sau Ea) şi orizontul B argic (Bt) pe 7,5-
15 cm.
Preluvic El Sol cu orizont B argic (Bt) slab conturat şi fără orizont eluvial (E) (se aplică la Alosoluri).
Prespodic Ep Sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont B cambic (Bv) prezentând acumulare de sescvioxizi
(îndeosebi Al2O3), fără a îndeplini integral parametrii de orizont spodic.
Prundic Pr vezi scheletic
Psamic Ps Sol având textură grosieră cel puţin în primii 50 cm; nu se aplică la Psamosol.
Reductic Re Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene reductice.
55
Rendzinic Rz Sol având saturaţie în baze peste 53% şi material parental reprezentat prin depozit scheletic calcarifer
sau provenit dintr-o rocă parentală calcaroasă, caracterul scheletic începând din primii 20 cm.
Pământul fin al solului poate să conţină carbonaţi. Se aplică la Litosol (Litosol rendzinic).
Rezicalcaric Rk Sol care prezintă orizont C cu carbonaţi reziduali începând din primii 125 cm. Se aplică la Preluvosol,
Luvosol şi unele Cernisoluri.
Rodic Ro Sol cu orizont B având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) în parte
superioară culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii.
Roşcat Rs Sol cu orizont B argic (Bt) având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) în
parte superioară culori în nuanţe de 7,5 YR.
Rudic Ru Entiantrosol având material parental (antropogen) scheletic de cel puţin 30 cm grosime începând de la
suprafaţă sau imediat sub suprafaţă.
Salinic Sc Sol având orizont sc (salinizat sau hiposalic) în primii 100 cm sau orizont sa (salic) între 50-100 cm. În
funcţie de adâncimea apariţiei orizontului cu soluri poate fi proxihiposalic, epihiposalic, mezohiposalic
(0-20, 20-50, 50-100 cm) sau episalic şi mezosalic (20-50 cm, 50-100 cm).
Salsodic Ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.
Scheletic Qq Sol cu caracter scheletic (cu peste 75% schelet) având orizonturi A, E sau B exclusiv scheletice. Poate
fi proxischeletic, epischeletic, mezoscheletic sau batischeletic după adâncimea la care începe orizontul
scheletic (de peste 25 cm grosime) şi anume în intervalele 0-20, 20-50, 50-100 şi respectiv 100-200
cm. În cazul că este format pe pietriş fluviatil poate fi denumit prundic şi respectiv proxiprundic,
epiprundic, mezoprundic, batiprundic. Cernoziomurile prundice pot fi denumite şi brancioguri.
Sodic Ac Sol având orizont ac (alcalizat sau hiposodic) în primii 100 cm sau orizont na (natric) între 50-100 cm.
În funcţie de adâncimea apariţiei orizontului cu Na schimbabil poate să fie proxihiposodic,
epihiposodic, mezohiposodic (0-20, 20-50 respectiv 50-100 cm) sau mezosodic (50-100 cm).
Solodic Sd Soloneţ cu orizont eluvial (E luvic sau E albic) cu grosime de peste 15 cm sau Planosoluri cu Bt
hiponatric.
Spodic Sp Erodosol cu orizont spodic sau rest de orizont spodic la suprafaţă.
56
Spolic Sl Entiantrosol care se dizolvă pe materiale parentale antropogene spolice.
Stagnic St Sol având proprietăţi hipostagnice (orizont w) în primii 100 cm sau proprietăţi stagnice intense
(orizont stagnic W) între 50 şi 200 cm. Poate să fie mezostagnic dacă W este situat între 50 şi 100 cm
sau proxihipostagnic, epihipostagnic, mezohipostagnic dacă orizontul w începe între 0-20, 20-50 sau
50-100 cm respectiv.
Teric Te Histosol având orizont mineral de peste 30 cm grosime situat în primii 100 cm.
Tionic To Sol având orizont sulfuratic în primii 125 cm.
Tipic Ti Sol care reprezintă conceptul central al tipului de sol; nu prezintă atributele specifice celorlalte
subdiviziuni ale tipului respectiv. În cazul Pelosolului şi Vertosolului, orizont A cu crome egale sau
sub 2, iar în cazul Alosolului şi Planosolului este prezent orizontul El, în ultimul caz chiar cu
proprietăţi stagnice moderate (Elw).
Umbric Um Sol având orizont A umbric (Au); nu se aplică la Umbrisoluri.
Urbic Ur Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene urbice.
Vertic Vs Sol având orizont vertic situat între baza orizontului A (sau E dacă există) şi 100 cm.

57
Echivalarea denumiriii solurilor din Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (2003) cu Sistemul
Român de Clasificare a Solurilor (1980) la nivelul tipurilor de sol
Tabel 2.4.
SRTS - 2003 SRCS – 1980 Observaţii
Litosol Litosol Definiţie modoficată prin includerea şi a unor
soluri foarte scheletice.
Regosol Regosol Definiţie nemodificată.
Psamosol Psamosol Definiţie nemodificată.
Aluviosol Sol alluvial Definiţie modificată prin includerea
Protosol alluvial protosolului aluvial în aluviosol (ca aluviosol
entic); denumire adaptată.
Entiantrosol Protosol antropic Denumire adoptată pentru protosol antropic, a
cărui definiţie a fost puţin modificată.
Pelosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse.
Vertosol Vertisol (pp) Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Andosol Andosol Definiţie puţin modificată.
Kastanoziom Sol bălăn Definiţie nemodificată; denumire adoptată
după FAO.
Cernoziom Cernoziom Definiţie modificată (lărgită) pentru reunirea
Cernoziom cambic într-un singur tip de sol a cernisolurilor cu Cca
(pp*) până la 125 de cm adâncime şi a solurilor
Cernoziom maronii de păduri xerofite. Tipurile de sol din
argiloiluvial (pp) SRCS – 1980 se găsesc la nivel de subtip în
Sol cenuşiu (pp) SRTS actual.
Faeoziom Cernoziom Definiţie modificată pentru reunirea într-un
argiloiluvial (pp) singur tip de sol a cernisolurilor fără orizont
Sol cernoziomoid Cca sau cu orizont Cca situate mai adânc de
Pseudorendzină (pp) 125 cm (din zonă mai umedă). Denumire
Sol negru adoptată după FAO. Tipurile de sol din SRCS
clinohidromorf (pp) – 1980 se regăsesc la nivel de subtip în SRTS
Sol cenuşiu (pp) actual.
Cernoziom cambic (pp
Rendzină Rendzină (pp) Definiţie modificată prin restrângerea sferei
(prezenţa rocii calcaroase sau a materialelor
calcarifere până la 50 de cm adâncime).
Nigrosol Sol negru acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Humosiosol Sol humico – silicatic Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Eutricambosol Sol brun eumezobazic Definiţie modificată pentru a se include şi
Sol roşu (terra rossa) solul roşu (ca subtip : entricambosol rodic);
denumire adaptată.
Districambosol Sol brun – acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Preluvosol Sol brun – roşcat Definiţie modificată pentru a se include şi
Sol brun argiloiluvial solul brun – roşcat (ca subtip: preluvosol
roşcat).

58
Luvosol Sol brun luvic Definiţie modificată pentru a se reuni într-un
Sol brun – roşcat luvic singur tip de sol toate luvislurile cu orizont E.
Luvisol albic Denumire adaptată după FAO.
Planosol Planosol Definiţie nemodificată.
Alosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare solului brun luvic holoacid şi
luvisolului albic holoacid din SRCS - 1980).

Prepodzol Sol brun feriiluvial Definiţie nemodificată; denumire adaptată.

Podzol Podzol Definiţie nemodificată.
Criptopodzol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare solului brun acid
criptospodic de la altitudini mari).
Gleiosol Sol gleic Definiţie modificată prin restrângerea sferei
Lăcovişte (orizont Gr mai sus de 50 de cm adâncime de
la suprafaţă) şi includerea în acelaşi tip şi a
lăcoviştei (ca subtip: gleiosol cernic);
denumire adaptată.
Limnosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse, pentru
solurile subacvatice din bălţi sau lacurile cu
adâncimi mici.
Stagnosol Sol pseudogleic Definiţie nemodificată; denumire adaptată.

Solonceac Solonceac Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei

de prezenţă a orizontului salic în primii 20 de
cm la primii 50 de cm).
Soloneţ Soloneţ Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei
de prezenţă a orizontului natric în primii 20 de
cm la primii 50 de cm).
Histosol Sol turbos Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Foliosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare în parte litosolului organic
din SRCS - 1980).
Erodosol Erodisol Definiţie nemodificată; denumire adaptată
(vocala i schimbată în o pentru tip de sol).
Antrosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse (pentru
solurile având orizont superior
antropedogenetic).
*
pp-parțial

59
 2.2. Clasificare cheie

În urma proceselor de dezagregare şi alterare, rocile compacte devin afânate

şi poroase, capabile să reţină apă şi aer şi, deci, să ofere condiţii minime de viaţă
pentru plante şi microorganisme. Odată cu instalarea plantelor pe roca afânată se
declanşează procesul de bioacumulare, care are ca efect acumularea humusului.
Astfel, la suprafaţa scoarţei terestre, pe seama materialelor parentale, se formează
soluri incipiente, care prezintă un orizont A de acumulare a humusului.
Sub influenţa climei, în anumite condiţii de rocă şi relief, au loc diferite
procese de solificare (argilizare, eluviere-iluviere, podzolire, gleizare,
stagnogleizare, etc), în urma cărora profilul solului se diversifică, apărând noi
orizonturi minerale.
Pornind de la stadiul de evoluţie al solului şi de la aspectul morfologic al
orizonturilor de sol, aşa cum au fost prezentate la capitolul 1, în cele ce urmează se
realizează gruparea solurilor în raport cu anumite orizonturi şi caracteristici şi se
prezintă succint fiecare tip de sol.
Prima grupare se face după criteriul existenţei sau inexistenţei orizonturilor
de tip B, care evidenţiază prezenţa proceselor de argilizarea (Bv), eluviere-iluviere
(Bt), podzolire (Bs şi Bhs), alcalizare (Btna).
A doua grupare se face în cadrul solurilor ce prezintă orizont B după criteriul
existenţei sau inexistenţei orizontului E (El, Ea, Es). Orizonturile de tip E, în raport
de natura şi intensitatea proceselor pedogenetice ce le-au generat se caracterizează
prin culori gălbui-albicioase sau cenuşii, fără structură sau cu structură slab formată
şi sunt intercalate între orizontul cu humus şi orizontul B.
Tipurile de sol fără orizont B se diferenţiază între ele în funcţie de natura
orizontului humifer A şi a materialului parental.
I. Soluri fără orizont B
1. Cu orizont Am caracterizat prin grosimi de peste 25 cm, culori brun
negricioase cu valori şi crome < 3,5, structură grăunţoasă glomerulară sau poliedrică
mică.
A. Orizont Am gros de 25-35 cm, de culoare brună deschisă cu humus de tip
mull calcic. Orizont A/C gros de 20-30 cm.Efervescenţa cu HCl începe de la
suprafaţă. Materialul parental este alcătuit din loess sau din depozite loessoide.
Întâlnit frecvent în stepa dobrogeană.
Kastanoziom: Am-A/C-Cca
B. Orizont Am gros de 30-40 cm, de culoare brun închisă, cu structură
glomerulară bine formată. Face efervescenţă cu HCl începând de la 50-60 cm.
Orizontul C, format din loess cu concreţiuni calcaroase, apare la 80-100 cm.
Cernoziom: Am-A/C-Cca
C. Orizont Am gros de 40-60 cm, cu structură glomerulară sau grăunţoasă de
culoare brună închisă sau negricioasă în stare umedă şi brună cenuşie în stare uscată
(la uscare culoarea se deschide cu peste 1,5 valori sau valori + crome). Urmează un
orizont AC mai compact decât Am şi adeseori cu bobovine de mangan. Se aseamănă
60
cu cernoziomul dar se întâlneşte în zone mai umede. Fără orizont Cca sau
concreţiuni de carbonaţi în primii 125 cm.
Faeoziom: Am-AC-C
D. Orizont Am cu grosime de minim 25 cm, negru intens, cu structură
glomerulară care se întinde până la roca parentală alcătuită din calcar, gips, bazalte.
Face efervescenţă cu HCl de la suprafaţă sau de la o anumită adâncime. Orizont
A/Rrz alcătuit din amestec de sol din orizontul A cu fragmente de rocă.
Rendzină: Am-A/R-Rrz
E. Orizont Am gros de 40-50 cm, negru sau brun închis în stare umedă şi
negru în stare uscată cu neoformaţii ferimanganice. Urmează un orizont A/Go, brun
ruginiu cu numeroase pete vineţii şi apoi orizontul Gr (gleic de reducere) cu culori
vineţii cenuşii de reducere în proporţie de peste 50%, cu structură masivă. Întâlnit în
depresiuni şi lunci sub vegetaţie higrofită.
Gleiosol molic: Am-AGo-Gr
2. Cu orizont Ao deschis la culoare datorită conţinutului redus de humus, cu
structură grăunţoasă, care devine dur în perioadele secetoase.
A. Orizont Aosa gros de 10-20 cm, de culoare cenuşie albicioasă datorită
cantităţii mici de humus şi acumulării sărurilor sub formă de eflorescenţe. Orizont
AGo cu culori marmorate, când apa freatică se află la mică adâncime sau AC şi apoi
orizont C dacă apa freatică se află la adâncime mare. Întâlnit în stepă şi silvostepă
sub vegetaţie constituită din specii halofile.
Solonceac: Aosa-AGo; Aosa-A/C-C
B. Orizont Ao subţire urmat de orizontul AGo şi orizont Gr situat între 50-
125 cm care prezintă culori vineţii în proporţie mai mare de 50%. Întâlnit în luncile
râurilor din zonele de deal şi de munte.
Gleiosol tipic: Ao-AGo-Gr
C. Orizont Ao subţire urmat de rocă dură situată în primii 20 cm. întâlnit în
zona montană pe versanţii cu înclinare accentuată.
Litosol: Ao-R
D. Orizont Ao subţire urmat de materialul provenit din roci neconsolidate.
Întâlnit în zonele de dealuri şi podişuri cu relief puternic fragmentat.
Regosol: Ao-C
E. Orizont Ao deschis la culoare urmat de materialul parental alcătuit din
depozite nisipoase de origine eoliană de cel puţin 50 cm grosime.
Psamosol: Ao-C
F. Orizont Ao cu grosimea de 30-40 cm urmat de orizontul C alcătuit din
depozite stratificate de origine fluviatilă. Situat în luncile rar inundabile.
Aluviosol: Ao-C
G. Sol situat pe versanţii afectaţi de fenomenul de eroziune care a îndepărtat
orizontul sau orizonturile superioare.
Erodosol: Ap-C; Bv-C .
H. Acumulări de materiale cu grosimea de minim 50 cm sau 20 cm în cazul
când sunt depuse direct pe roca dură, rezultate în urma activităţilor umane (steril de

61
la mine, cenuşă de la termocentrale, materiale rezultate din săpături etc.). Nu
prezintă orizonturi de diagnostic.
Entiantrosol
I.Sol cu orizont superior antropogenetic de cel puţin 50 cm grosime format
prin fertilizare îndelungată şi desfundare adâncă.
Antrosol
3. Soluri cu orizont Au
A. Orizont Au gros de 20-30 cm, închis la culoare, cu densitate aparentă
mică, 0,8-1 gr/cm3. Orizont A/R închis la culoare, bogat în schelet provenit din
andezite, dacite şi alte roci vulcanice acide sau intermediare.
Andosol: Au-A/R-R
B. Orizont Au închis la culoare conţinând materie organică humificată
segregabilă de partea minerală, silicatică, orizont A/R şi apoi Rn alcătuit din roci
acide consolidate (granite, granodiorite, micaşisturi etc.). Ocupat de pajişti din
subzona alpină superioară.
Humosiosol: Au-AR-Rn
4. Sol cu orizont Ay
Sol format pe material parental ce conţine cel puţin 30% argilă gonflantă
(frecvent peste 50%). La suprafaţă prezintă orizont Ay, gros de 30-50 cm, de culoare
cenuşie brună, cu agregate structurale mari ce prezintă muchii ascuţite şi feţe de
alunecare oblice (100-600), structură sfenoidală. În perioadele secetoase, în masa
acestui orizont, apar crăpături largi de peste 1 cm şi pe o grosome de peste 50 cm.
Culoare închisă pe tot profilul. Întâlnit în zona de podiş şi câmpii înalte.
Vertosol: Ay-C sau Ay-By-C
5 .Sol cu orizont Az
Sol format pe materiale parentale care conțin peste 45% argilă nesmectitică,
structură poliedrică, fără fețe oblice. Se întâlnesc în același areal cu vertosolurile.
Pelosol: Az-C sau Ay- By- C
6. Sol cu orizont T
Sol format într-un mediu permanent saturat în apă ce favorizează
acumularea resturilor organice şi carbonizarea lor în lipsa oxigenului. Prezintă
orizont T (turbos) cu grosimea de peste 50 cm, alcătuit din resturi vegetale
nehumificate. Orizont inferior Gr cu culori vineţii albăstrui datorită prezenţei
permanente a apei.
Histosol: T-Gr

7. Soluri cu orizont B
II. Soluri cu orizont B, fără orizont eluvial
A. Solurile care prezintă orizont Bv (cambic) format prin alterarea
materialului parental caracterizat prin: culoare brună ruginie până la brună gălbuie
cu crome mai mari sau în nuanţe mai roşii decât materialul parental; structură
obişnuit poliedrică bine sau slab formată; grosimea de cel puţin 10 cm.
A1. Orizont Am gros de 40-50 cm, brun închis sau negru cu humus de tip
mull, cu structură glomerulară. Orizontul Bv este brun, bogat în humus cu nuanţe
62
roşcate are structura poliedrică bine dezvoltată cu o grosime adesea de peste 60 cm.
Întâlnit sub culturi agricole din stepă şi silvostepă şi sub stejărete de silvostepă şi
câmpie forestieră. Materialul parental este alcătuit din loess şi depozite loessoide.
Cernoziom cambic: Am-Bv- C(Cca)
A2. Orizont Ao bogat în humus de tip mull, bine structurat, gros de 15-25
cm, trecerea spre orizontul Bv se face treptat. Orizontul Bv cu structură poliedrică
bine dezvoltată cu nuanţe de la brun la gălbui, cu reacţie slab acidă, format pe roci
bogate în minerale cu calciu şi magneziu.
Eutricambosol: Ao-Bv-C
A3. Orizont Ao cu humus de tip moder, mai rar mull-moder, cu grosime
cuprinsă între 10-15 cm, slab structurat. Orizont organic O evident, de câţiva cm
grosime. Orizontul Bv de culoare brună gălbuie slab structurat cu textură grosieră,
reacţie de la puternic la moderat acidă, format pe roci acide, sărace în minerale
feromagneziene.
Districambosol: O- Ao-Bv- C(R)
A4. Orizont Au cu humus de tip moder, cu grosimea cuprinsă între 20-30 cm,
slab structurat, cu trecere treptată spre orizontul Bv care în partea superioară este
încă bogat în humus, iar în partea inferioară are nuanţe ruginii gălbui imprimate de
oxizii de fier hidrataţi. Frecvent întâlnit în golurilor de munte sub vegetaţie erbacee.
Nigrosol: Au- Bv- C(R)
B. Soluri care prezintă orizont Bt (argic) caracterizat prin:
pelicule de argilă iluvionată care îmbracă feţele elementelor structurale şi grăunţii
minerali; culori diferite, de la brun negricios la brun roşcat, dar mai închise decât la
materialul parental; structură prismatică, poliedrică sau masivă.
B1. Orizont Am, gros de 30-40 cm brun închis sau negru, structură
glomerulară. Orizontul Bt este brun cu slabă nuanţă roşcată mai argilos şi mai
compact decât Am cu structură prismatică
Cernoziom argic: Am-Bt-C pag.
B2. Orizont Am cu mull gros de 30-40 cm de culoare brun închisă urmat de
un orizont Ame (molic eluvial) cu grosimea de 10-20 cm de culoare cenuşie închisă
cu acumulări de humus şi pulberi fine albicioase de silice pe feţele unităţilor
structurale. Orizontul Bt are textură mai fină decât Ame şi culoare brună gălbui
închis cu crome mai mici de 3,5.
Faeoziom greic: Am-Ame-Bt-C
B3. Orizont Ao cu humus de tip mull, gros de 20-30 cm cu structura
grăunţoasă. Orizont Bt cu nuanţă brună roşcată, uneori cu pete ruginii mai
accentuate. Materialul parental alcătuit din luturi roşii. Întâlnit în zona forestieră de
câmpie sub şleauri şi stejărete de stejar pedunculat.
Preluvosol roşcat: Ao-Bt-C
B4. Orizont Ao cu humus de tip mull, gros de 20-30 cm, brun deschis cu
structură grăunţoasă. Orizont Bt gros de 80-100 cm, culori în nuanţe de 10YR şi mai
galben, fiind mai deschis la culoare decât orizontul Bt de la cernoziomurile
argiloiluviale şi solurile cenuşii. Întâlnit frecvent în zona subcarpatică şi de podişuri.
Preluvosol: Ao- Bt- C
63
 B5. Orizont AoW, gros de 20-30 cm, de culoare brun deschisă cu culori
marmorate (peste 50% culori de reducere). Orizontul Bv dar cel mai adesea Bt bine
dezvoltat, asociat cu un orizont stagnogleic cel puţin în primii 50 cm, cu structură
columnoid prismatică. Ocupă forme de relief plane sau depresionare.
Stagnosol: Aow-AoW-BW-C
C. Soluri care prezintă orizont Btna asemănător orizontului B argiloiluvial
dar cu structură columnoid prismatică şi cu o saturaţie în Na+ mai mare de 15% din
capacitatea de schimb cationic. Orizont superior Ao, de obicei subţire, de culoare
cenuşie deschisă datorită conţinutului redus de humus. Ocupate de pajişti sărace
alcătuite din specii halofile.
Soloneţ: Ao-Btna-C sau CGo
D. Soluri care prezintă orizont Bs (sescvioxidic) format din acumularea de
materiale amorfe, culori în nuanţe de 7,5 Y şi mai roşii cu crome mari, fără structură
, cu textură grosieră. Orizont Aou gros de 5-10 cm, de culoare cenuşie negricioasă,
cu humus de tip moder, cu granule de cuarţ vizibile şi separate net de orizontul Bs.
Întâlnit sub molidişuri şi pajişti montane.
Prepodzol: Aou-Bs-R(C)
2. Soluri cu orizont Bt şi orizont eluvial
A. Soluri cu orizont Bt cu caracterele prezentate la punctul II B şi orizont E.
A1. Orizont Ao în general subţire, brun deschis urmat de El cu textură mai
grosieră decât a orizontului Bt şi culoare mai deschisă decât la Ao, cu valori < 6,5,
orizontul Bt are nuanţe roşcate ca în cazul solului brun roşcat. Sunt în general
acoperite de cerete, gârniţete şi cero-şleauri.
Luvosol roşcat : Ao-El-Bt-C
A2. Orizont Ao subţire cu humus de tip moder sau mull-moder. Orizont
subiacent El cu aceleaşi caractere ca la 2A1 şi orizont inferior Bt cu nuanţe brune
10YR 4/3-4. ocupă forme de relief slab drenate acoperite frecvent de gorunete,
făgete, goruneto-făgete şi amestecuri de fag cu răşinoase.
Luvosol: Ao-El- Bt-C
A3.Orizont Ao subţire urmat de orizontul Ea de culoare cenuşie albicioasă
(10YR 5-6/2-4) cu segregarea sescvioxizilor sub formă de concreţiuni de culoare
roşcată, nestructurat sau cu structură lamelară. Orizontul Bt de culoare brună gălbuie
iar în partea inferioară chiar brună ruginie. Ocupă terenuri plane sau depresionare
din zonele de deal şi podiş.
Luvosol albic: Ao-Ea-Bt-C
A4. Orizont Elw separat net de orizontul Btw. Pe întreg profilul se observă
pete de oxidare şi reducere datorită stagnogleizării. Solurile formate pe depozite
bistratificate, în primul strat, cu textura mai grosieră, s-au format orizonturile Aow şi
Elw, iar în al doilea strat, cu textură mult mai fină, s-a format orizontul Btw.
Planosol: Aow-Elw-Btw-C
B. Soluri cu orizont Bhs
Prezintă orizont organic O, urmat de orizontul Aou cu humus de tip moder,
orizont Es de culoare cenuşie albicioasă, gros de 5-10 cm şi separat net de orizontul
Bhs. Orizont Bhs (humicosescvioxidic) de culoare brun ruginiu închis (culoare de
64
cafea arsă), slab structurat. Orizont Bs cu culoare de cafea prăjită. Adesea prezintă
schelet pe tot profilul. Întâlnit în etajul montan de molidişuri şi în etajul subalpin.
Podzol: O-Aou-Es-Bhs-Bs-R(C)

2.3. Răspândirea solurilor în România

Harta redată în figura nr.1 reprezintă repartiţia principalelor tipuri de soluri în

ţara noastră.
În ″Geografia fizică a României″, teritoriul ţării noastre a fost împărţit în 5
regiuni pedogeografice (figura nr.2). Acestea corespund, în general, marilor unităţi
de relief, în cuprinsul cărora se manifestă concomitent o serie de particularităţi
climatice şi geobotanice specifice: A. regiunea carpatică, în care se remarcă
zonalitatea verticală a solurilor; B. regiunea transilvană; C. regiunea banato-crişană;
D. regiunea dunăreano-pontică; E. regiunea moldavă, în care zonalitatea latitudinală
a solurilor este influenţată puternic de direcţia lanţului muntos.
În cadrul acestor regiuni se disting 8 domenii şi 58 de subdomenii de soluri,
reprezentate prin asociaţii de soluri caracteristice anumitor zone pedologice. Apariţia
lor este condiţionată de combinarea diferită a structurii factorilor bioclimatici,
hidrologici şi litologici, precum şi de factorul timp, respectiv de durata procesului de
solificare. La denumirea domeniilor s-au folosit numele claselor de soluri
predominante, iar la denumirea subdomeniilor numele tipurilor de sol predominante.
Domeniile şi subdomeniile au fost împărţite în 82 de districte (tabelul nr.2),
caracterizate printr-o participare diferită a componenţilor ce formează asociaţiile de
soluri, în funcţie de îmbinarea condiţiilor bioclimatice zonale cu acţiunea unor
factori locali, ca elemente de relief, materialul parental, apa freatică etc. În
denumirea districtelor s-a luat în considerare localizarea geografică.

65
 Fig.2.1. – Regiunile pedogeografice. Limite de: 1, regiune; 2, domeniu; 3, district. 4,
Regiuni pedogeografice (A-E). Domenii pedogeografice: 5, cambisoluri, spodisoluri şi
umbrisoluri etajate pe verticală; 6, cambisoluri şi luvosoluri caracteristice munţilor joşi; 7,
cambisoluri şi luvosoluri din depresiunile intramontane; 8, cernisoluri din depresiunile
intramontane; 9, cambisoluri şi luvosoluri din dealuri, podişuri şi depresiuni pericarpatice;
10, luvosoluri şi cambisoluri din dealuri, podişuri şi depresiuni pericarpatice; 11,
cernisoluri din câmpii, podişuri, regiuni colinare şi culoarele văilor largi; 12, protisoluri
din luncile principale şi din Delta Dunării. Districte pedogeografice (1…..82).

Regiunile pedogeografice*
Domeniul Subdomeniul
A. REGIUNEA CARPATICĂ
I. Domeniul a) S. districambosolurilor, s.
cambisolurilor, prepodzolurilor, podzolurilor şi s.
spodisolurilor şi humosiosolurilor caracteristice
umbrisolurilor munţilor înalţi
etajate pe vertical b) S. districambosolurilor, s.
prepodzolurilor, podzolurilor şi s.
humosiosolurilor asociate cu s.
eutricambosolurilor şi rendzinelor.
c) S. districambosolurilor şi s.
prepodzolurilor asociate cu s.
eutricambosolurilor caracteristice
munţilor mijlocii
d) S. districambosolurilor, s.
Tabel 2.5.
Districtul
1. D. M. Maramureşului, Rodnei,
vestul M. Bistriţei şi M. Curmăturii; 2.
D. M. Făgăraş, Retezat şi Godeanu;
3. D. M. Bucegi şi Leaota;
4. D. Obcinelor Bucovinei, estul M.
Bistriţei şi M. Trotuşului; 5. D.
Carpaţilor de la Curbură; 6. D. M.
Poiana Ruscă;
7. D. M. Oaşului şi Ţibleş;

66
 prepodzolurilor şi podzolurilor
asociate cu andosoluri
e) S. districambosolurilor şi s.
prepodzolurilor asociate cu rendzine.
II. Domeniul a) S. luvosolurilor, s.
cambisolurilor şi eutricambosolurilor şi s.
luvosolurilor, districambosolurilor caracteristice
caracteristic munţilor joşi
munţilor joşi
b) S. luvosolurilor şi s.
eutricambosolurilor asociate cu
rendzine.
III. Domeniul a) S. eutricambosolurilor, s.
cambisolurilor şi luvosolurilor şi s.
luvosolurilor Districambosolurilor
din depresiunile b) S. luvosolurilor albice stagnice, s.
montane cu luvosolurilor şi s.
caracter colinar Eutricambosolurilor
c) S. luvosolurilor albice, s.
luvosolurilor şi s.
eutricambosolurilor, asociate cu s.
Hidrisolurilor
IV. Domeniul a) S. faeoziomurilor, s. luvosolurilor
cernisolurilor şi şi luvosolurilor albice asociate cu s.
luvosolurilor Hidrisolurilor
B. REGIUNEA TRANSILVANĂ
I. Domeniul a) S. eutricambosolurilor, s.
cambisolurilor şi districambosolurilor şi s.
luvosolurilor Luvosolurilor
b) S. districambosolurilor, s.
luvosolurilor şi luvosolurilor albice
stagnice, asociate cu s. hidrisolurilor
II. Domeniul a) S. luvosolurilor, luvosolurilor
luvosolurilor albice şi eutricambosolurilor
şi cambisolurilor b) S. luvosolurilor, luvosolurilor
albice şi eutricambosolurilor,
asociate cu faeoziomurile
c) S. luvosolurilor albice, s.
luvosolurilor şi eutricambosolurilor,
asociate cu hidrisolurile
III. Domeniul a) S. faeoziomurilor
cernisolurilor
b) S. Faeoziomurilor, asociate cu
aluviosolurile
67
8. D. M. Căliman şi Harghita;
9. D. M. Vâlcan, Mehedinţi, Semenic,
Almăj şi estul M. Aninei; 10. D. M.
Vlădeasa şi Muntele Mare;
11. D. M. Perşani şi Baraolt; 12. D.
M. Dognecei şi vestul M. Aninei; 13.
D. M. Locvei; 14. D. M. Zarandului şi
sud-vestul M. Metaliferi; 15. D. M.
Meseş şi Plopiş;
16. D. nord-estului M. Metaliferi şi M.
Codru-Moma; 17. D. M. Pădurea
Craiului;
18. D. Depr. Maramureşului; 19. D.
Depr. Petroşani;
20. D. Depr. Bozovici;
21. D. Depr. Oaşului;
22. D. Depr. Haţegului;
23. D. Depr. Giurgeu;
24. D. Depr. Ciuc;
25. D. Depr. Braşovului.
26. D. Subcarpaţilor Transilvaniei; 27.
D. Deal. Orăştiei şi Gârbovei;
28. D. nordului Culoarului Alba Iulia-
Turda, Deal. Feleacului şi Pod.
Huedinului;
29. D. Depr. Făgăraşului;
30. D. Pod. Someşan şi al nord-estului
C. Transilvaniei;
31. D. Pod. Târnavelor;
32. D. Depr. Sibiului;
33. D. sud-vestului C. Transilvaniei şi
Deal. Clujului;
34. D. sudului Culoarului Alba Iulia-
Turda, Depr. Apoldului şi Culoarul

C. REGIUNEA BANATO-CRIŞANĂ
I. Domeniul a) S. luvosolurilor, luvosolurilor
luvosolurilor albice şi eutricambosolurilor
şi cambisolurilor b) S. luvosolurilor şi
eutricambosolurilor, asociate cu
preluvosolurile şi cu luvosoluri
albice
c) S. luvosolurilor albice stagnice şi
planosolurilor asociate cu
luvosolurile
d) S. luvosolurilor albice stagnice, s.
luvosolurilor şi eutricambosolurilor
asociate cu gleiosolurile
e) S. preluvosolurilor asociate cu
hidrisolurile
f) S. luvosolurilor şi vertosolurilor
asociate cu planosolurile
II. Domeniul a) S. faeoziomurilor asociate cu
cernisolurilor psamosolurile
b) S. Faeoziomurilor asociate cu
cernisoluri
c) S. Faeoziomurilor asociate cu
gleiosoluri şi salsodisoluri
d) S. cernisolurilor şi
cernisolurilor gleice asociate cu
hidrisolurile
e) S. faeoziomurilor asociate cu
gleiosoluri şi aluviosoluri
III. Domeniul a) S. aluviosolurilor asociate cu
solurilor gleiosoluri şi salsodisoluri
neevoluate
D. REGIUNEA DUNĂRENO-PONTICĂ
I. Domeniul a) S. eutricambosolurilor,
cambisolurilor şi luvosolurilor, districambosolurilor
luvosolurilor şi luvosolurilor albice asociate cu
faeoziomuri
b) S. eutricambosolurilor,
luvosolurilor şi luvosolurilor albice
frecvent stagnice
II. Domeniul a) S. luvosolurilor, luvosolurilor
68
Orăştiei.
35. D. Deal. Silvano-Someşene;
36. D. Deal. Oradei şi Beiuşului; 37.
D. Pod. Lipovei, Lăpugiului şi
Lugojului; 38. D. Deal. Pogănişului;
39. D. C. Miersigului, Depr. Crişului
Negru şi Depr. Zarandului; 40. D.
Deal. Doclinului, Deal. Buziaşului şi
Depr Caransebeşului;
41. D. C. joase a Someşului;
42. D. estului C. Vingăi;
43. D. vestului C. Bârzavei, Depr.
Caraşului şi Deal. Oraviţei;
44. D. C. Careilor;
45. D. vestului C. Vingăi;
46. D. C. joase a Crişurilor şi
Ierului; 47. D.C. Aradului;
48. D. C. Nădlacului, Arancăi şi
Jimboliei;
49. D. C. Timişului şi vestul
Câmpiei Bârzavei;
50. D. C. joase a Crişurilor.
51. D. Subcarpaţilor
Getici; 52. D.
Subcarpaţilor de la
Curbură;
53. D. Piemonturilor
Motrului şi Olteţului;
54. D. Piemonturilor
luvosolurilor şi albice stagnice, planosolurilor şi Cotmeana şi Cândeşti şi
cambisolurilor eutricambosolurilor C. Piteştiului şi
Târgoviştei;
b) S. luvosolurilor stagnice, 55. D. Piemontului Getic
planosolurilor, eutricambosolurilor central şi C. Boian şi
şi vertosolurilor nordul C. Găvanu-
Burdea;
c) S. preluvosolurilor şi 56. D. sudului
luvosolurilor roşcate asociate cu Piemontului Getic şi
vertosoluri şi luvosoluri nordul C. Romanaţi; 57.
D. sudului C. Găvanu-
Burdea;
d) S. preluvosolurilor şi 58. D. nord-estului C.
luvosolurilor roşcate asociate cu Vlăsiei;
faeoziomuri
e) S. luvosolurilor asociate cu 59. D. estului M.
faeoziomuri greice şi chiar cu Măcinului şi a Pod.
cernoziomuri Niculiţel; 60. D. Pod.
Babadag.
III. Domeniul a) S. Faeoziomurilor 61. D. sudului C. Boian
cernisolurilor şi nordului C.
Burnazului;
b) S. faeoziomurilor asociate cu 62. D. C. Blahniţei,
soluri nisipoase Desnăţuiului şi sudul C.
Romanaţi;
c) S. faeoziomurilor asociate cu 63. D. vestului
variante freatic umede Bărăganului;
d) S. faeoziomurilor asociate cu 64. D. C. subcolinare, C.
gleiosoluri, sărături şi aluviosoluri de subsidenţă şi vestul C.
Râmnicului;
e) S. faeoziomurilor şi 65. D. C. Tecuciului;
cernoziomurilor asociate cu soluri
nisipoase
f) S. faeoziomurilor şi 66. D. Pod. Dobrogei de
cernoziomurilor asociate cu Nord;
rendzine şi litosoluri
g) S. cernoziomurilor şi 67. D. C. Covurlui;
faeoziomurilor asociate cu soluri
erodate

h) S. cernoziomurilor şi 68. D. Pod. Dobrogei

faeoziomurilor asociate cu rendzine Centrale şi de Sud;
69
 şi regosoluri
i) S. cernoziomurilor şi 69. D. sudului C.
cernoziomurilor gleice asociate cu Băileştiului şi sudului C.
nisipuri şi hidrisoluri Segarcei;
j) S. cernoziomurilor şi 70. D. sudului C.
cernoziomurilor gleice Burnazului;
k) S. cernoziomurilor şi 71. D. estului
cernoziomurilor freatic umede Bărăganului şi estului C.
asociate cu soluri nisipoase Râmnicului;
l) S. kastanoziomurilor şi 72. D. prispei marginale
psamosolurilor a Pod. Dobrogei;
IV. Domeniul solurilor a) S. Aluviosolurilor 73. D. luncii Dunării şi
afluenţilor ei;
neevoluate b) S. mlaştinilor şi s. aluviale 74. D. Deltei Dunării şi
asociate cu psamosoluri complexul lagunar
Razim.
E. REGIUNEA MOLDAVĂ
I. Domeniul a) S. eutricambosolurilor, 75. D. Subcarpaţilor
cambisolurilor şi luvosolurilor, districambosolurilor Tazlăului;
luvosolurilor şi luvosolurilor albice asociate cu
faeoziomuri
II. Domeniul a) S. luvosolurilor, luvosolurilor 76. D. vestul Pod.
luvosolurilor şi albice stagnice şi planosolurilor Sucevei;
cambisolurilor
b) S. luvosolurilor, luvosolurilor 77. D. estului Pod.
albice frecvent stagnice asociate cu Sucevei; 78. D. nord-
faeoziomuri greice vestului Pod. Bârladului;
III. Domeniul a) S. faeoziomurilor asociate cu 79. D. Pod. Central al
cernisolurilor faeoziomuri greice şi în unele Sucevei şi Subcarpaţii
sectoare cu hidrisoluri Neamţului;
b) S. faeoziomurilor şi 80. D. sud-estului
cernoziomurilor asociate cu Bârladului;
faeoziomuri greice şi pe alocuri cu
luvosoluri
c) S. faeoziomurilor şi 81. D. C. Moldovei;
cernoziomurilor asociate pe alocuri
cu faeoziomuri greice
d) S. faeoziomurilor şi 82. D. Culoarul Siretului.
aluviosolurilor
* S-au folosit următoarele abrevieri: S. = subdomeniul; s. = solurilor; D. = districtul;
M. = munţilor; Depr. = depresiunii; Pod. = podişului; C. = câmpiei;
Deal = dealurilor.

70
 Resursele de soluri din România
Tabel 2.6.
Clasa Suprafaţa
Nr.crt
Tipul de sol mii ha %
I CERNISOLURI (CER) 6328 26,6
1 Kastanoziomuri (Kz) 190 0,8
2 Cernoziomuri (Cz) 2109 8,9
3 Cernoziomuri cambice (CZcb) 2086 8,8
4 Cernoziomuri argice (Czar) 592 2,5
5 Faeoziomuri (Fz) 1019 4,3
6 Rendzine (RZ) 332 1,4
II LUVISOLURI (LUV) 6043 25,5
1 Preluvosoluri roşcate (Elrs) 545 2,3
2 Luvosoluri roşcate (LVrs) 213 0,9
3 Preluvosoluri tipice (EL) 640 2,7
4 Luvosoluri (LV) 3531 14,9
5 Luvosoluri albice (LValb) + Alosoluri 1090 4,6
(AL)
6 Planosoluri (PL) 24 0,1
III CAMBISOLURI (CAM) 4621 19,4
1 Eutricambosoluri (EC) 1375 5,8
2 Districambosoluri (DC) 3199 13,5
3 Eutricambosoluri rodic (Ecro) 47 0,2
IV SPODISOLURI (SPO) 1232 5,2
1 Prepodzoluri (EP) 972 4,1
2 Podzoluri (P) 260 1,1
V UMBRISOLURI (UMB) 490 2,1
1 Nigrisoluri (NS) 250 1,1
2 Humosiosoluri (HS) 240 1,0
VI ANDISOLURI (AND) 166 0,7
1 Andosoluri (AN) 166 0,7
VII HIDRISOLURI (HID) 687 2,8
1 Gleiosoluri (GS) 237 1,0
2 Gleiosoluri cernice (GSc) 355 1,5
3 Stagnosoluri (SG) 95 0,4
VIII SALSODISOLURI (SAL) 190 0,8
1 Solonceacuri (SC) 71 0,3
2 Soloneţuri (SN) 119 0,5
IX PELISOLURI (PEL) 379 1,7
1 Pelosoluri (PE) 101 0,5
2 Vertosoluri (VS) 280 1,2

71
X HISTISOLURI (HIS) 5
1 Histosoluri (HIS)
5
2 Foliosoluri (FB)
XI ANTRISOLURI (ANT) 358 1,5
1 Erodosoluri (ER) 358
2 Antrosoluri (AT)
XII PROTISOLURI (PRO) 3259 13,7
1 Litosoluri (LS) 95 0,4
2 Regosoluri (RS) 924 3,9
3 Psamosoluri (PS) 240 1,0
4 Aluviosoluri (AS) 2000 9,2
5 Entiantrosoluri (ET)

72
 Capitolul 3
CLASA PROTISOLURI
În această clasă au fost incluse solurile tinere neevoluate, cu orizont A sau O
sub 20 de cm grosime şi fără alte orizonturi pedogenetice, urmate direct de roca dură
nefisurată-Rn, sau fisurată-Rp, sau de roca neconsolidată-C. Uneori pot apărea unele
trăsături morfogenetice, dar acestea sunt foarte slab exprimate. De asemeni, pot să
apară : un început de orizont hiposodic sau hiponatric, proprietăţi gleice de reducere
sub 50 cm, sau orizont vertic asociat orizontului C. Nu prezintă niciodată orizont
calcic-Cca.

3.1. Litosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystri-lithic Leptosols Lithic Cryorthents
Litosol (LS) Litosol (LS) (pp), (LPdy-li); Dystric (pp); Lithic
Leptosols (pp), (LPdy) Udorthents (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont A sau O (între 5 şi 20 cm grosime), urmat

direct de roca compactă continuă Rn sau de material scheletic.
În clasificările anterioare erau denumite rankere. Denumirea actuală provine
de la grecescul lithos = piatră (adică soluri formate direct pe roca dură).
Răspândire. Se întâlnesc în zona montană pe roci greu dezagregabile. În
zona forestieră ele reprezintă stadii de tranziţie spre alte soluri. În România
litosolurile ocupă o suprafaţă de 95 000 ha, adică 0,4% din suprafaţa totală a
României.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Formarea litosolurilor este
condiţionată de existenţa, aproape de suprafaţă, a rocilor consolidate reprezentate
prin roci magmatice, metamorfice, gresii şi conglomerate, greu dezagregabile.
Datorită rocilor dure, greu dezagregabile şi alterabile, solificarea este incipientă, se
formează un profil scurt alcătuit dintr-un orizont A sau O urmat de roca Rn sau Rp
la mică adâncime. Bioacumularea este slabă cu humus de tip moder sau humus brut.
Relieful este reprezentat predominant din versanţi cu pantă accentuată şi culmi.
Climatul este caracteristic zonei montane cu temperaturi medii anuale scăzute şi
precipitaţii abundente.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Litosolurile au profile
de tipul : O-Ao-Rn sau Aou-Rn sau Au-Rn.
Orizontul A, gros de 5-10 cm, poate fi de diferite tipuri în funcţie de
condiţiile fitoclimatice şi de rocă (Ao, Aom, Aou) şi este alcatuit adeseori dintr-un
amestec de humus, resturi organice în curs de humificare, fragmente de rocă.

73
 Proprietăţi. Litosolurile au textură variabilă, de la grosieră până la fină,
conţinut ridicat de schelet, reacţie de la puternic acidă până la slab alcalină, în
funcţie de materialul parental sau condiţiile fitoclimatice. Sunt soluri cu volum
edafic foarte mic şi cu rezerve mici de humus la hectar.
Din punct de vedere fizic, din cauza prezenţei rocii dure da la suprafaţă sau
aproape de suprafaţă, litosolurile se caracterizează prin valori dintre cele mai mici în
ceea ce priveşte capacitatea de apă utilă, permeabilitatea, porozitatea de aeraţie, etc.
Activitatea microbiologică din sol este foarte redusă şi prezintă un conţinut
scăzut de elemente nutritive.
Subtipuri. În afara subtipului tipic, apar subtipurile: eutric: Ao-Rn; distric:
Ao-Rn; rendzinic: Ao-Rn; scheletic: Aq-Rp; histic: O-Rn.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Litosolurile au, în general, fertilitate
scăzută sau foarte scăzută, factorii limitativi ai fertilităţii fiind: volumul edafic foarte
mic, conţinutul ridicat de schelet, drenajul intern şi lateral excesiv, precum şi
rezervele reduse de apă şi substanţe nutritive accesibile vegetaţiei.
Litosolurile sunt, în general, soluri forestiere pe care se instalează arborete de
productivitate scăzută, clasele a IV-a şi a V-a de producţie, sau chiar rarişti,
menţinute în scop antierozional.
Pajiştile instalate pe aceste soluri sunt de valoare nutritivă scăzută.
Pentru ameliorarea solurilor se recomandă menţinerea pădurii sau a
tufărişurilor pentru protecţia solului împotriva eroziunii. Pe pajişti se recomandă
aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice şi amendamente calcice, când valoarea
pH-ului scade sub 5.

3.2. Regosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Cryorthents
Dystric Regosols
Regosol (RS) Regosol (RS) (pp); Typic
(RGdy)
Udorthents (pp)

Elemente de diagnoză. Orizontul A, urmat de materialul parental provenit din

roci neconsolidate, menţinute aproape de suprafaţă prin eroziune geologică.
Răspândire. Se întâlnesc predominant pe versanţi şi culmi înguste, îndeosebi
la dealuri şi podişuri, dar şi în zonele montane şi de câmpie. Sunt răspândite în zone
cu relieful puternic fragmentat situate în Dobrogea, Subcarpaţi, Podişul Moldovei,
Dealurile Vestice etc. Ele ocupă 3,9% din suprafaţa totală a ţării, adică 924 000 ha.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Spre deosebire de litosoluri, se
formează pe roci neconsolidate sau slab consolidate: loess, depozite loessoide,
luturi, argile, marne. Se formează în condiţii foarte diferite de climă şi vegetaţie, de
la cele corespunzătoare zonelor de stepă, până la cele specifice zonei montane.

74
 Solificarea incipientă şi menţinerea în stadiul de sol tânăr se datorează
faptului că pe versanţi, unde eroziunea geologică acţionează în permanenţă,
materialul de solificare este transportat pe pantă de către apele din precipitaţii. De
aceea, solificarea rămâne incipientă şi drept urmare profilul solului este scurt,
orizontul de acumulare a humusului se menţine slab conturat. Procesul de
pedogeneză este contracarat de către procesul de eroziune geologică.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Regosolurile tipice au
formula de profil: Ao-C.
Orizontul Ao este, în general, subţire (10-20 cm), de culoare brun cenuşie şi
are un conţinut relativ scăzut de humus (1-2 % în stepă şi 4 % în zona forestieră), cu
sau fără carbonaţi în funcţie de materialul parental, cu reacţie acidă până la slab
alcalină.
Proprietăţi. Orizontul Ao este cu atât mai slab conturat, cu cât relieful este
mai puternic erodat geologic, materialul parental mai puţin afânat şi cu un conţinut
mai redus de substanţe nutritive, clima mai uscată şi vegetaţia mai săracă.
Textura este variabilă, nedifenţiată pe profil, iar structura este grăunţoasă.
Datorită eroziunii geologice lente, profilul solului este scurt, iar volumul edafic
redus.
Subtipuri. Răspândirea lor pe un areal foarte larg, cu condiţii variate de rocă,
relief, climă, vegetaţie, face posibilă apariţia următoarelor subtipuri: distric: Ao-C ;
eutric : Ao-C ; calcaric : Ao-Cca; salinic: Aosc-C; Ao-Csa ; stagnic: Aow-C ;
molic: Am-C; umbric: Au-C; pelic : Ao-C ; litic: Ao-C-R; scheletic: Aq-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Regosolurile, ca şi litosolurile, prezintă o
fertilitate redusă din cauza proceselor pedogenetice puţin evoluate, a volumului
edafic scăzut şi a drenajului excesiv.
Sunt soluri care întreţin păduri de cvercinee de productivitate scăzută şi
pajişti secundare. Rezultate bune dau cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi
(Drăgăşani, Ştefăneşti-Argeş, Miniş, etc.). Pentru instalarea acestor culturi sunt
necesare lucrări de terasare, aplicarea de îngrăşăminte şi, uneori, amendamente.
Regosolurile sunt întâlnite şi în zona de stepă şi silvostepă, unde ocupă de
obicei frunţile de terasă.
Deoarece regosolurile sunt, în general, situate pe terenuri supuse eroziunii şi
alunecărilor de teren, se impun măsuri de prevenire şi combatere a acestor fenomene
dăunătoare.

3.3. Psamosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Arenosols Typic
Psamosol (PS) Psamosol (PS)
(ARdy) Udipsamments (pp)

75
 Elemente de diagnoză. Orizont Ao, urmat de orizontul C, constituit din
depozite nisipoase eoliene de cel puţin 50 cm grosime, cu textură grosieră sau
grosieră mijlocie şi un conţinut de argilă de cel mult 12 %.
Răspândire. Psamosolurile împreună cu terenurile nisipoase, ocupă suprafeţe
mai întinse în Sudul Olteniei, în vestul ţării la Carei şi Valea lui Mihai, în sudul
Moldovei, estul Bărăganului, Delta Dunării, litoralul Mării Negre. Pe suprafeţe mici
apar şi în Câmpia Banatului (Teremia) şi în Ţara Bârsei (Reci).
După ultimele date, solurile nisipoase ocupă o suprafaţă de aproximativ 450
000 ha, adică circa 2% din suprafaţa totală a ţării.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Se formează pe materiale
parentale alcătuite din depozite nisipoase sau nisipo-lutoase de origine eoliană, cu
compoziţie mineralogică diferită.
Relieful zonelor nisipoase este alcătuit din dune şi interdune orientate pe
direcţia vânturilor dominante.
Climatul se caracterizează prin temperaturii medii anuale de 7 – 11 oC şi
precipitaţii medii anuale cuprinse sub 350 – 650 mm.
Vegetaţia naturală este caracteristică zonei de stepă şi silvostepă alcătuită din
ierburi ce nu formează covor continuu şi specii de cvercinee. Această vegetație, slab
reprezentată, lasă în sol și la suprafață o cantitate redusă de resturi organice. Datorită
resturilor vegetale care se acumulează, în cantitate mică, rezultă cantităţi reduse de
humus. Materialul mineral nisipos se dezagregă şi se alterează foarte puţin, rezultând
cantităţi foarte mici de argilă, sub 12%. Prezintă coeziune scăzută şi capacitate
scăzută de reţinere a apei şi a elementelor nutritive. Procesul de solificare depinde şi
de natura nisipurilor, pe cele cuarţoase evoluţia solificării este mai lentă decât pe
cele fine, bogate în calcitşifeldspaţi. Aceste procese de geneză caracteristice zonelor
nisipoase fac ca psamosolurile să prezinte un profil de sol slab conturat şi puţin
evoluat.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Psamosolurile prezintă
profile de tip: Ao-C.
Orizontul Ao, gros de 10-30 cm, are culoare brună, brună cenuşie datorită
conţinutului redus de humus.
Proprietăţi. Textura este nisipoasă slab coezivă, iar structura grăunţoasă slab
formată. Prezintă porozitate de aeraţie excesivă şi au capacitate foarte redusă de
reţinere a apei. Reacţia este acidă sau slab alcalină, în funcţie de compoziţia
mineralogică şi conţinutul de săruri din materialul parental C.
Sunt soluri sărace în humus, conţin aproximativ 1% humus, rezerva la hectar
fiind sub 60 de tone.
Fiind lipsite de coeziune, psamosolurile sunt supuse frecvent deflației, proces
ce împiedică avansarea solificării.
Subtipuri. În afara subtipului tipic, mai prezintă subtipurile : distric : Ao-C ;
eutric : Ao-C ; calcaric : Ao-Cca ; molic: Am-C; umbric: Au-C; gleic: Ao-Go-Gr;
sodic: Aoac- C(ac); salinic: Ao-Csa.

76
 Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Psamosolurile sunt soluri cu fertilitate
scăzută, factorii limitativi fiind : conţinutul redus de humus, textura nisipoasă,
capacitatea mică de reţinere a apei, precum şi capacitatea redusă de schimb cationic.

PSAMOSOL
Tabel 3.1.
ORIZONTURI Ao C
Adâncime (cm) 20 60
Nisip grosier (%) 46,8 39,4
Nisip fin (%) 40,4 40,8
Praf (%) 3,5 5,2
Argilă <0,002 mm (%) 5,1 6,9
Densitate aparentă (g/cm3) 1,37 1,38
Porozitate totală (%) 49,0 48,0
Porozitate de aeraţie (%) 37,0 35,0
Rezistenţă la penetrare (kg/cm3) 3,0 6,0
Coeficient de higroscopicitate (%) 1,3 1,9
Coeficient de ofilire (%) 1,9 2,8
Capacitate de apă în câmp (%) 8,4 10,6
Capacitate de apă utilă (%) 6,4 7,7
Conductivitate hidraulică (10-6 cm/s) 3100 2320
Humus % 0,46 0,48
pH în apă 6,1 6,5
Capac. tot de schimb cationic.(me/100 g sol) 3,22 3,73
Grad de saturaţie în baze (%) 70,1 74,2

Pe aceste soluri s-au plantat salcâm, ulm de Turkestan, plopi negri hibrizi, specii ce
au dat rezultate bune în fixarea şi valorificarea acestor soluri cu fertilitate naturală
scăzută.
Ca măsuri de ameliorare se recomandă aplicarea de îngrăşăminte, in cantităţi
mici şi in mai multe reprize, irigaţii cu doze mici de apă şi la intervale scurte.
Ameliorate, pot fi folosite în cultura viţei de vie, legumelor şi chiar cerealelor.

3.4. Aluviosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Fluvisols Fluventic
Aluviosol (AS) Sol aluvial (AS)
(FLdy) Dystrudepts

77
 Elemente de diagnoză. Orizontul Ao, cu grosime mai mare de 20 cm, urmat
de materialul parental, cu o grosime de cel puţin 50 de cm, provenit din depozite
fluviatile şi fluvio-lacustre recente.
Răspândire. Aluviosolurile sunt răspândite în Lunca Dunării şi Delta
Dunării, în luncile apelor curgătoare din ţara noastră (Prut, Siret, Jiu, Olt, Mureş,
Argeş, Prahova, Ialomiţa, Buzău, Someş, Crişuri, Târnave, etc), în apropierea unor
lacuri, pe terenurile rar inundabile sau ieşite de sub influenţa inundaţiilor, situate în
cursul mijlociu sau inferior al râurilor. Ocupă aproape 9,2 % din suprafaţa totală a
ţării, adică circa 2.000.000 ha, din care 540.000 ha în Lunca şi Delta Dunării.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Luncile sunt alcătuite din
materiale transportate şi depuse de apele curgătoare, denumite depozite fluviatile,
caracterizate printr-o mare variaţie texturală şi mineralogică.
În profil transversal, luncile bine dezvoltate, prezintă trei zone caracteristice,
lunca de lângă albie, care se prezintă ca o fâşie îngustă şi ceva mai înaltă cu aspect
de grind, lunca centrală caracterizată prin teren plan sau depresionar şi lunca de sub
terasă străbătută în mod obişnuit de viroage prin care circulă apa provenită din
izvoarele de coastă.
Compoziţia mineralogică şi chimică a depozitelor fluviatile depinde de
natura materialelor antrenate de ape din bazinele hidrografice. În ţara noastră,
depozitele aluviale sunt cel mai adesea bogate în carbonaţi, dar şi necarbonatate, în
cazul râurilor Someş şi Argeş etc, cu bazine de recepţie alcătuite din roci acide.
Aluviunile cu conţinut ridicat de săruri se întâlnesc în luncile râurilor Buzău,
Călmăţui, Cricovul Sărat etc.
Luncile prezintă o vegetaţie naturală caracteristică alcătuită din specii
ierboase mezohigrofite şi higrofite, zăvoaie de plop şi salcie şi aninişuri de anin
negru sau alb.
În condiţiile terenurilor inundabile, solificarea este slabă din cauza
revărsărilor, care împiedică dezvoltarea vegetaţiei şi depunerii de noi aluviuni
rezultând un orizont Ao subţire.
În cazul inundaţiilor rare, se crează condiţii pentru instalarea şi dezvoltarea
unei vegetaţii mai bogate, ceea ce duce la acumularea unei cantităţi mai mari de
humus, cu formarea unui orizont mai gros. Cu timpul, solificarea avansează,
rezultând soluri evoluate, ce se includ în alte tipuri.
Alcătuirea profilului. Aluviosolurile tipice au formula de profil Ao-C.
Orizontul Ao, mai gros de 20 cm, putând atinge 40-50 cm, este de culoare brună,
brună cenuşie până la brun închisă, funcţie de proporţia de humus şi de natura
materialelor pedogenetice sedimentare în luncă.
Proprietăţi. Prezintă textură variabilă, nedifenernţiată sau contrastantă, în
cazul unor depozite fluviatile neomogene. Structura este grăunţoasă sau poliedrică,
moderat dezvoltată. Proprietăţile fizice, fizico-mecanice şi hidrofizice sunt variabile
în raport de textura şi structura. Sunt soluri bine aprovizionate cu apă şi substanţe
nutritive; reacţia şi gradul de saturaţie în baze diferă în raport cu natura materialului
parental.

78
 Subtipuri. Aluviosolurile prezintă subtipurile: distric: Ao-C ; eutric : Ao-C ;
calcaric : Ao-Cca ; molic: Am-C; umbric: Au-C; entic : Ao-C ; C ; vertic: Ao-Cy;
prundic: Aq-C; gleic: Ao-Go-Gr; salinic: Aosc-C(sc), Ao-Csa; sodic (alcalic):
Aoac-C(ac); Ao-Cna; psamic: Ao-C; pelic: Ao-C; coluvic: Ao-C.

ALUVIOSOL MOLIC SALINIC.

Valea Bârladului, 2009
Tabel 3.2.
ORIZONTURI Ap AC CGosc Am1sc Am2sc AmGosc AGosc
Adâncime (cm) 158-
0-20 20-40 40-60 60-78 78-95 95-122
172
Nisip grosier (%) 4,5 2,6 8,7 4,0 4,5 3,2 3,0
Nisip fin (%) 42,3 44,4 45,5 27,7 28,9 36,4 24,4
Praf (%) 19,0 22,2 17,1 21,0 26,4 14,8 25,4
Argilă<0,002mm (%) 34,2 30,8 28,7 47,3 40,2 45,6 47,2
Argilă<0,01mm (%) 42,3 40,6 37,6 59,4 57,2 61,1 64,1
Da (g/cm3) 1,50 1,36 1,39 1,42 1,41 1,43 -
Pt (%) 43,9 49,2 48,2 47,0 46,8 46,6 -
Pa (%) 8,9 16,9 18,2 14,2 15,4 15,7 -
Rez. penetr (kgf/cm2) 28 31 35 37 42 45 -
CH (%) 7,5 8,2 7,5 11,6 11,3 12,0 11.6,
CO (%) 11,3 12,3 11,3 17,4 17,0 18,0 17,4
CC (%) 23,3 23,8 21,6 23,1 22,3 21,6 -
CT (%) 29,3 36,2 34,7 33,1 33,2 32,6 -
CU (%) 12,1 11,5 10,3 5,7 5,3 3,6 -
Humus (%) 2,64 2,28 1,80 4,14 4,02 3,72 -
Azot total (%) 0,148 0,113 0,113 0,200 0,198 - -
C/N 12,0 13,7 10,8 13,6 13,3 - -
CaCO3 (%) 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 3,2
Ph în apă 8,08 8,28 7,93 7,72 7,65 7,72 8,09
SB (me/100 g sol) 24,07 24,07 23,07 36,11 34,10 34,10 29,09
Ca+Mg++(me/100 g
23,17 23,17 22,31 35,50 33,01 32,73 27,95
sol)
K+(me/100 g sol) 0,68 0,50 0,53 0,76 0,77 0,76 0,66
Na+(me/100 g sol) 0,23 0,40 0,23 0,30 0,32 0,61 0,48
H+(me/100 g sol) - - - - - - -
T(me/100 g sol) 24,07 24,07 23,07 36,11 34,10 34,10 29,09
V (%) 100 100 100 100 100 100 100

Fertilitate folosinţă, ameliorare. Aluviosolurile au fertilitate ridicată datorită

conţinutului mare de humus, volumului edafic mare şi aprovizionării cu apă din
pânza freatică; chiar şi vara limita superioară a franjei capilare nu coboară sub 1 m.
Pe aceste soluri stejeretele şi şleaurile de luncă cu frasin şi ulm realizează
clasele I-a şi a II-a de producţie. Aceste soluri sunt indicate şi pentru culturi de plop
negru hibrid.
79
 În agricultură, dau rezultate bune în cultura legumelor şi a plantelor de câmp.
O evoluţie nefavorabilă a fertilităţii acestor soluri are loc în cazurile în care
solificarea este orientată în direcţia salinizării, alcalizării, sau gleizării puternice.
Ca măsuri de ameliorare se recomandă aplicarea de îngrăşăminte şi irigaţii,
când franja capilară coboară sub 80 de cm în timpul verii.

3.5. Entiantrosoluri

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Protosol antropic
Entiantrosol (ET) Regosol (RG)
(PA)

Elemente de diagnoză. Soluri în curs de formare, dezvoltate pe materiale

parentale antropogene de minim 30 cm grosime.
Răspândire. Apar în apropierea zonelor industriale, a exploatărilor miniere
sau a centrelor populate. Sunt materializate sub forma unor reziduuri de la
combinatele chimice, petrochimice, siderurgice (Galaţi, Hunedoara, Govora etc), de
la fabricile de ciment (Bicaz, Hoghiz, Campulung Muscel etc) sau de la exploatarile
miniere (halde de steril : Gorj, Moldova Noua etc) si de la termocentrale (halde de
zgura si cenusa : Sanpetru, Işalniţa, Turceni etc.)
Alcătuirea profilului şi proprietăţi. Entriamtrosolurile nu prezintă orizonturi
de diagnoză şi au proprietăţi diferite în raport cu natura materialelor depuse, cu
grosimea şi gradul lor de transformare.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt soluri nefertile sau cu fertilitate
scăzută, depinzând de provenienţa materialului parental.

80
Albic Ab Sol având orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10 cm (cu excepţia
cazurilor în care a fost subţiat prin includere în stratul arat). Se aplică la
Litosoluri.
Alcalic Ac vezi sodic
Alic Ai Sol având proprietăţi alice în Bt pe grosime mai mică decât cea
diagnosticată pentru alosol. Se aplică la Luvisoluri.
Aluvic Al Sol format pe seama unor materiale parentale fluvice (în lunci, terase
recente, zone de divagare etc.); nu se aplică la Aluviosoluri.
Andic An Sol având material amorf (provenit din rocă sau materialul parental ) cel
puţin în unul dintre orizonturi, fără a îndeplini parametrii necesari pentru
proprietăţi andice ca să pată fi încadrat la Andosol.
Antracvic Aq Sol având proprietăţi antracvice. Se aplică la Antrosoluri.
Amfigleic Ag Sol stagnic şi gleic în acelaşi timp (stagnic în partea superioară şi gleic în
partea inferioară a solului).
Argic Ar Sol având oriziont B argic (Bt); nu se aplică la Luvisoluri.
Brunic Br Sol (Pelosol sau Vertosol) având în orizontul superior culori relativ
deschise, cu crome peste 2.

Calcaric Ka Sol având carbonaţi de la suprafaţă sau din primii 50 cm (face

efervescenţă la adăugare de acid clorhidric 1:3); proxicalcaric cu carbonaţi
în primii 20 cm; epicalcaric cu carbonaţi în intervalul 20-50 cm. În cazul
Litosolurilor este suficientă prezenţa rocii parentale calcaroase.
În cazul solurilor aparţinând unor tipuri de sol care nu au în mod normal
carbonaţi pe profil sau în partea superioară a solului, dar care au fost
secundar carbonatate pe diferite căi, se folosesc termenii secundar –
proxicalcaric şi secundar – epicalcaric după cum carbonaţii apar doar în
primii 20 cm sau în primii 50 cm.
Calcic Ca Sol având orizont carbonato-acumulativ sau calcic (Cca) sau pudră friabilă
de CaCO3 în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturilor
grosiere).
Cambic Cb Sol având orizont B cambic (Bv); nu se aplică la Cambisoluri.
Cambiargic Cr Sol având orizont B cu caractere de orizont cambic în prima parte şi de
orizont argic în a doua parte; se aplică la Alosoluri.
carbonato- So Solonceac sau Soloneţ (Salsodisoluri) caracterizate prin prezenţa sodei
sodic (carbonat şi bicarbonat de sodiu) cu conţinut mai mare de 10 mg (0,33 me)
(cu sodă) la 100 g sol.
Cernic Ce Sol având orizont molic care se continuă cu culori de orizont molic în
prima parte a orizontului intermediar. Se aplică la Gleiosol.
Clinogleic Cl Sol cu stagnogleizare (w) din primii 50 cm şi gleizare (Go) în primii 200
cm, excesul de apă fiind provenit atât din precipitaţii sau izvoare de
coastă, cât mai ales prin curgere (prelingere) laterală prin orizonturile
profilului de sol situat pe versant.
Cloruro- Solonceac tipic caracterizat prin acumulare intensă de săruri „neutre”
sulfatic (cloruri, sulfaţi). (Se pot separa: Solonceac cloruric, Solonceac sulfuric).

Coluvic Co Sol dezvoltat pe material parental fluvic coluvial nehumifer (de peste 50
 cm grosime pe versanţi sau la baza versanţilor). Se aplică la Aluviosoluri.
Copertic Ct Sol (în general din tipul Entiantrosol) acoperit cu material de sol humifer
(de regulă orizont A molic) de peste 10-15 cm grosime.
Criostagnic Cs Sol cu proprietăţi criostagnice în profil. Se aplică la soluri din zona
montană rece (înaltă).
Cu sodă So vezi carbonatosodic
Distric Di Sol având proprietăţi districe cel puţin în orizontul superior. (În cazul
Litosolului este necesară şi rocă parentală necalcaroasă, iar în cazul
Limnosolului orizont A limnic cu peste 3% materie organică). Nu se
aplică la Cambisoluri şi la soluri care prin definiţie sunt acide (
Umbrisoluri, Spodisoluri, Alosoluri).
Entic En Sol avân dezvoltare extrem de slabă (incipientă) sau neîndeplinind integral
atributele tipului (la Aluviosol entic orizontul A este sub 20 cm grosime
sau lipseşte; la Soloneţ entic orizontul natric apare de la suprafaţă şi nu se
constată un orizont argic – natric – Btna; la Limnosol entic orizontul A
limnic prezintă sub 3% materie organică fin divizată).
Eutric Eu Sol având proprietăţi eutrice cel puţin în orizontul de suprafaţă; fără
carbonaţi. În cazul Litosolului şi fără rocă parentală calcaroasă iar în cazul
Limnosolului cu orizont A limnic având peste 3% materie organică. Nu se
aplică la Cernisoluri, Argiluvisoluri, Salsodisoluri, Vertisoluri.
Feriluvic Fe Sol (Spodisol) având orizont spodic feriiluvial (Bs) în care raportul Fe:C
organic este peste 6. Se aplică la Podzol.

Garbic Ga Entiantrosol care se dizolvă pe materiale parentale antropogene garbice

(deşeuri predominant organice).
Gleic Gc Sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50 şi 100 cm (este
întotdeauna mezogleic, Gr apărând în intervalul 50-100 cm); se poate
utiliza termenul de batigleic, cu Gr între 100-200 cm la varietatea de sol.
Glosic Gl Sol având orizont eluvial care pătrunde în limbi în orizontul B (E+B)
(trecere glosică sau albeluvică).
Greic Gr Sol având suborizont Am (partea inferioară a orizontului Am „pudrată” cu
granule de cuarţ fără pelicule de coloizi, vizibile pe suprafaţa agregatelor
structurale la uscare şi structură poliedrică mare subangulară sau
nuciformă). Se aplică la Faeoziomuri şi Cernoziomuri; în solurile cultivate
Am poate avea crome > 2. Reprezintă un caracter slab luvic.
Histic Tb Sol având orizont O (folic) de 20-50 cm grosime la sulrafaţă (în cazul
(turbos) Litosolului histic, orizont O de 5-20 cm grosime situat direct pe rocă
compactă R) sau sol având orizont T (turbos) de 20-50 cm grosime la
suprafaţă sau în primii 50 cm.
Hortic Ho Sol având orizont A hortic (de peste 50 cm grosime). Se aplică la
Antrosoluri.
Kastanic Kz Cernoziomuri calcarice având crome de 2 la umed (în genere se găsesc în
condiţii climatice mai puţin umede şi relativ calde şi au profil de sol mai
puţin profund decât celelalte cernoziomuri; fac tranziţia spre
Kastanoziomuri.
Litic Li Sol cu rocă compactă consolidată (orizont R) continuă în profilul de sol
(epilitic orizont R între 20-50 cm, mezolitic între 50-100 cm, batilitic între
100-150 cm); prin termenul „litic” simplu se subînţelege epilitic.

Litoplacic Lp Sol cu strat compact artificial (pavat, betonat, pietruit, asfaltat etc.)
continuu; subdiviziuni cal la „litic”.
Luvic Lv Sol cu orizont eluvial luvic (El) şi orizont B argic (Bt) sau argic-natric
(Btna). Se aplică la Stagnosol şi Soloneţ.
Mixic Mi Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene mixice.
Maronic Mr Sol cu orizont Am forestalic (Amf); se aplică la Kastanoziomuri şi
Cernoziomuri.
Molic Mo Sol având orizont A molic (Am); nu se aplică la solurile ce fac parte din
clasa Cernisolurilor.
Nodulo- Nc Vertisol care prezintă noduli calcaroşi diseminaţi în masa solului în primii
calcaric 100 cm.
Pelic Pe Sol având textură foarte fină cel puţin în primii 50 cm; nu se aplică la
Pelisoluri.
Planic Pl Sol cu schimbare texturală bruscă între orizontul eluvial E (El sau Ea) şi
orizontul B argic (Bt) pe 7,5-15 cm.
Preluvic El Sol cu orizont B argic (Bt) slab conturat şi fără orizont eluvial (E) (se
aplică la Alosoluri).
Prespodic Ep Sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont B cambic (Bv) prezentând
acumulare de sescvioxizi (îndeosebi Al2O3), fără a îndeplini integral
parametrii de orizont spodic.
Prundic Pr vezi scheletic
Psamic Ps Sol având textură grosieră cel puţin în primii 50 cm; nu se aplică la
Psamosol.
Reductic Re Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene reductice.

Rendzinic Rz Sol având saturaţie în baze peste 53% şi material parental reprezentat prin
depozit scheletic calcarifer sau provenit dintr-o rocă parentală calcaroasă,
caracterul scheletic începând din primii 20 cm. Pământul fin al solului
poate să conţină carbonaţi. Se aplică la Litosol (Litosol rendzinic).
Rezicalcaric Rk Sol care prezintă orizont C cu carbonaţi reziduali începând din primii 125
cm. Se aplică la Preluvosol, Luvosol şi unele Cernisoluri.
Rodic Ro Sol cu orizont B având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie
de peste 50%) în parte superioară culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii.
Roşcat Rs Sol cu orizont B argic (Bt) având în partea inferioară şi cel puţin în pete
(în proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în nuanţe de 7,5 YR.
Rudic Ru Entiantrosol având material parental (antropogen) scheletic de cel puţin 30
cm grosime începând de la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă.
Salinic Sc Sol având orizont sc (salinizat sau hiposalic) în primii 100 cm sau orizont
sa (salic) între 50-100 cm. În funcţie de adâncimea apariţiei orizontului cu
soluri poate fi proxihiposalic, epihiposalic, mezohiposalic (0-20, 20-50,
50-100 cm) sau episalic şi mezosalic (20-50 cm, 50-100 cm).
Salsodic Ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.
Scheletic Qq Sol cu caracter scheletic (cu peste 75% schelet) având orizonturi A, E sau
B exclusiv scheletice. Poate fi proxischeletic, epischeletic, mezoscheletic
sau batischeletic după adâncimea la care începe orizontul scheletic (de
peste 25 cm grosime) şi anume în intervalele 0-20, 20-50, 50-100 şi
respectiv 100-200 cm. În cazul că este format pe pietriş fluviatil poate fi
denumit prundic şi respectiv proxiprundic, epiprundic, mezoprundic,
batiprundic. Cernoziomurile prundice pot fi denumite şi brancioguri.
Sodic Ac Sol având orizont ac (alcalizat sau hiposodic) în primii 100 cm sau orizont
na (natric) între 50-100 cm. În funcţie de adâncimea apariţiei orizontului
cu Na schimbabil poate să fie proxihiposodic, epihiposodic,
mezohiposodic (0-20, 20-50 respectiv 50-100 cm) sau mezosodic (50-100
cm).
Solodic Sd Soloneţ cu orizont eluvial (E luvic sau E albic) cu grosime de peste 15 cm
sau Planosoluri cu Bt hiponatric.
Spodic Sp Erodosol cu orizont spodic sau rest de orizont spodic la suprafaţă.
Spolic Sl Entiantrosol care se dizolvă pe materiale parentale antropogene spolice.
Stagnic St Sol având proprietăţi hipostagnice (orizont w) în primii 100 cm sau
proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic W) între 50 şi 200 cm. Poate
să fie mezostagnic dacă W este situat între 50 şi 100 cm sau
proxihipostagnic, epihipostagnic, mezohipostagnic dacă orizontul w
începe între 0-20, 20-50 sau 50-100 cm respectiv.
Teric Te Histosol având orizont mineral de peste 30 cm grosime situat în primii 100
cm.
Tionic To Sol având orizont sulfuratic în primii 125 cm.
Tipic Ti Sol care reprezintă conceptul central al tipului de sol; nu prezintă
atributele specifice celorlalte subdiviziuni ale tipului respectiv. În cazul
Pelosolului şi Vertosolului, orizont A cu crome egale sau sub 2, iar în
cazul Alosolului şi Planosolului este prezent orizontul El, în ultimul caz
chiar cu proprietăţi stagnice moderate (Elw).
Umbric Um Sol având orizont A umbric (Au); nu se aplică la Umbrisoluri.
Urbic Ur Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene urbice.
Vertic Vs Sol având orizont vertic situat între baza orizontului A (sau E dacă există)
şi 100 cm.
 Capitolul 4
CLASA CERNISOLURI
Solurile din această clasă prezintă ca orizont de diagnoză un orizont Am,
urmat de un orizont A/C, A/R, Bv sau Bt, care au în partea superioară culori cu
valori şi crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele, cât şi în interiorul
elementelor structurale, sau un orizont A molic forestalic-Amf, urmat de un orizont
A/C sau Bv indiferent de culoare şi de un orizont Cca în primii 60-80 cm. Sunt deci
soluri cu acumulare evidentă de materie organică (humus), relativ saturate în baze,
cu epipedon molic, adică cu un orizont inferior tot cu culori de Am, cel puţin în
partea lui superioară pe minimum 10-15 cm şi cel puţin pe fețele elemenetelor
structurale. Cele de sub pădure au un orizont A molic forestalic, care prezintă un
minim al valorilor pH şi V şi orizont Cca în primii 60-80 cm. Nu prezintă
proprietăţi andice şi gleice sau stagnice intense în primii 50 cm, ori proprietăţi
salsodice intense.
Cernisolurile ocupă 26,7% din suprafaţa totală a ţării.

4.1. Kastanoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Calcaro-calcic Entic Haplustolls (pp);
Kastanoziom
Sol bălan (SB) Kastanozems Entic Vermustolls (pp);
(KZ)
(KCcc-ca) Typic Calciustolls (pp)

Elemente de diagnoză. Orizontul Am cu crome > 2 la materialul în stare

umedă.
Orizontul AC având cel puţin în partea superioară valori şi crome  3,5 la
materialul în stare umedă atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor structurale.
Orizont Cca în primii 125 de cm. sau carbonaţi în primii 100 de cm.
Răspândire. Kastanoziomurile ocupă o suprafaţă de 190.000 ha, fiind
răspândite în Dobrogea în sectorul Cernavodă-Medgidia, la nord de Valea Carasu, în
jurul complexului de lacuri Razelm, de-a lungul Dunării şi a litoralului Mării Negre,
la nord de Constanţa, precum şi pe grindurile din Delta Dunării.
Condiţii de formare. Relieful teritoriilor în care s-au format
Kastanoziomurile este plan (terase, culmi) sau uşor înclinat (cu versanţi prelungi), cu
expoziţie predominant sudică la altitudini mai mici de 150 de m.
Materialul parental este alcătuit din loess şi depozite loessoide cu porozitate
bună şi conţinut de CaCO3 cuprins între 10 – 15%.
Clima este caracteristică stepei uscate, caracterizată prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 10,7 – 11,3 oC, precipitaţi medii anuale de 300 – 430 mm,
ETP > 700 mm, indice de ariditate de 17 -21, regim hidric parţial percolativ sau
nepercolativ.
81
 Vegetaţie naturală sub care s-au format Kastanoziomurile este caracteristică
de stepă, alcătuită din specii mezoxerofite şi xerofite cu Stipa sp., Festuca valesiaca,
Arthemisia austriaca etc. care nu formeează covor continuu. Condiţiile climatice
constituie factor limitativ pentru vegetaţia forestieră; aceasta poate fi întâlnită numai
în unele depresiuni şi văi cu soluri umede, pe terenuri cu expoziţii umbrite.
Procese pedogenetice. Ariditatea climatului determină o slabă levigare a
sărurilor, astfel încât carbonatul de calciu, mai greu solubil, este prezent de la
suprafaţa solului. Curentul ascendent al apei, în perioadele secetoase, din orizontul
Cca spre suprafaţă favorizează formarea concrețiunilor şi pseudomiceliilor de
CaCO3 in orizontul A/C.
Vegetaţia erbacee, slab dezvoltată, generează cantităţi mici de humus (< 2%),
rezultând un orizont Am mai subţire şi cu culoare brună deschisă (crome peste 2) la
materialul în stare umedă, cu humus de tip mull calcic care favorizează o bună
structurare a solului.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Formula de profil a
kastanoziomurilor tipice este: Am-A/C-Cca.
Orizontul Am are grosimi relativ reduse (30-40 cm) şi culoare brună până la
brună deschisă datorită conţinutului redus de humus.
Orizontul A/C de 15-25 cm grosime se caracterizează prin prezenţa
infiltraţiilor de humus (având crome < 3,5 în stare umedă) şi existenţa neoformaţiilor
de CaCO3 ce determină o puternică efecrvescenţă.
Orizontul Cca, de culoare galbenă albicioasă, începe de la adâncimea de 50-
60 cm şi este foarte bogat în neoformaţii de CaCO3.
Pe profil apar numeroase neoformaţii biogene datorită populării intense a
solului cu diferite organisme. Cele mai răspândite neoformaţii biogene sunt :
coprolitele (aglomerări rezultate din acţiunea râmelor), cervotocine (canale de râme
sau alţi viermi de pământ, culcuşuri sau lăcaşuri de larve), crotovine (galerii umplute
cu material din orizonturile superioare sau galerii goale). Apar pe tot profilul
neoformaţii de CaCO3, care, odată cu adâncimea, sunt din ce în ce mai frecvente.
Proprietăţi. Solurile bălane au textura nediferenţiată pe profil, de cele mai
multe ori mijlocie (luto-nisipoasă până la lutoasă). Argila, deşi înregistrează un plus
în partea superioară, se menţine în cantităţi apropiate de cele existente în materialul
parental. Structura este glomerulară mică, moderat dezvoltată în Am şi slab
dezvoltată în A/C datorită conţinutului mic de humus. Solurile prezintă o
permeabilitate favorabilă, au porozitate şi capacitate corespunzătoare pentru apă, se
lucrează bine şi relativ uşor. Conţinutul de humus este relativ redus 1,5-2 %, cu o
rezervă pe 50 cm de 60-120 t/ha. Complexul coloidal este saturat în cationi bazici
(V=100 %) în rândul cărora predomină calciul şi magneziul, care împreună deţin 95
% din T. Reacţia solului este slab alcalină (pH = 8-8,3). Sunt soluri bine
aprovizionate cu substanţe nutritive şi au activitate microbiologică intensă.
Subtipuri: maronic : Amf-Ac-Cca ; psamic : Am-AC-Cca ; gleic :
Am-AGr-Cca(Gr) ; salinic : Amsc-Acsc-Cca ; Am-Acsa-Cca ; sodic : Amac-Acac-
Cca ; Am-Acna-Cca.

82
 KASTANOZIOM pe loess. Podişul Dobrogei, la nord de Babadag.
Tabelul 4.1.
ORIZONTURI Am Am A/C Cca Cca
Adâncime (cm) 0-13 18-33 35-50 75-90 100-115
Argila < 0,002 mm 24,60 24,00 24,40 23,30 22,70
CaCO3 (%) 6,90 8,60 10,10 16,10 15,70
Humus (%) 2,10 1,70 1,50 0,90 0,70
pH în apa 8,20 8,30 8,30 8,40 8,50
C/N 10,00 10,00 9,00 9,00 9,00
Baze de schimb (me/100 g sol) 19,20 17,40 11,10 19,50 14,39
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Grad de saturatie în baze (%) 100 100 100 100 100
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt soluri folosite agricol, cu fertilitate
moderată, care depinde în mare măsură de cantitatea de precipitaţii. Prin irigare şi
prin aplicare de îngrăşăminte organice şi minerale cu azot, fosfor şi potasiu se poate
ameliora substanţial fertilitatea naturală a kastanoziomurilor. În cazul subtipurilor
salinizate şi alcalizate sunt necesare măsuri de levigare a sărurilor toxice şi a ionilor
de sodiu din complexul colidal al solului.

4.2. Cernoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Cernoziom (CZ);
Cernoziom cambic Entic Haplustolls
Calcic Chernozems
Cernoziom (CZ) (pp); Cernoziom (pp); Entic
(Chca)
argiloiluvial (pp); Hapludolls (pp)
Sol cenuşiu (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Am care prezintă crome  2 în stare umedă;

Orizont intermediar (A/C, Bv, Bt) având cel puţin în partea superioară crome şi
valori < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor
structurale.
Orizont Cca în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturii grosiere).
Răspândire. La nivelul ţării ocupă peste 4.500.000 ha, adică 17,7% din
suprafaţa ţării (Florea, 2004) fiind răspândite în sud-estul Câmpiei Române şi nordul
Moldovei, în Dobrogea Centrală şi de Sud şi pe suprafeţe mai mici în Câmpia de
Vest, Depresiunea Jijiei, Podişul Bârladului, Depresiunea Transilvaniei.
Condiţii de formare. Cernoziomurile s-au format pe diferite roci sedimentare
cu textură poroasă şi cu conţinut de carbonat de calciu, cum sunt loessul, depozite
loessoide, nisipuri carbonatice (Bărăgan, sudul Olteniei), pe depozite argiloase
(Câmpia Moldovei, Depresiunea Transilvaniei), depozite aluviale cu diferite texturi.

83
 Relieful caracteristic este reprezentat de suprafeţe orizontale sau slab
înclinate, mici depresiuni, terase, podişuri şi piemonturi joase, situate la altitudini
cuprinse între 15 şi 550 m.
Clima. Dată fiind răspândirea mare a cernoziomurilor la nivelul ţării,
caracteristicile climatice diferă de la o zonă la alta. Astfel, în partea de est a Câmpiei
Române şi Dobrogea, climatul este temperat continental pronunţat cu ierni aspre şi
veri călduroase. În partea de vest, climatul temperat capătă nuanţe submediteraniene
cu ierni blânde şi umede. În estul ţării, climatul este mai răcoros şi cu nuanţe mai
excesive.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8,3 – 11,5 oC, precipitaţiile
medii anuale între 380 – 600 mm, ETP = 650 – 700 mm, indicele de arididate
frecvent cuprins între 20 şi 24. Regimul hidric este periodic percolativ sau
nepercolativ, deoarece aportul de apă din topirea zăpezilor este scăzut din cauza
vânturilor de iarnă care spulberă zăpada şi o depune în locuri depresionare.
Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile este cu precădere de
stepă, în cazul cernoziomurilor tipice şi de silvostepă, în cazul cernoziomurilor
cambice şi argice. Speciile erboase sunt reprezentate predominant din graminee
mezofite din genurile Poa, Stipa, Carex, Festuca etc. În zonele de silvostepă şi în
luncile şi depresiunile mai umede apar şi specii de arbori: stejar pufos (Quercus
pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), cer (Quercus cerris), gârniţă
(Quercus frainetto), stejar pedunculat (Quercus robur).
Procese pedogenetice. În cazul cernoziomurilor tipice, procesul de solificare
caracteristic este bioacumularea intensă şi acumularea unei cantităţi mari de materie
organică humificată. Cantitatea mare de materie organică, în condiţiile unui climat
cald, este transformată predominant de către bacterii în humus de tip ,,mull calcic’’,
care se acumulează pe o adâncime mare (40 – 60 cm), rezultând un orizont Am cu
crome şi valori mai mici decât 2 la materialul în stare umedă. Curentul descendent
de apă care străbate solul a determinat o slabă levigare a carbonaţilor, astfel încât
aceştia încep să apară de la baza orizontului Am. În cazul cernoziomurilor cambice
şi argice, pe lângă procesul de bioacumulare şi humificare, este prezent şi procesul
de argilizare şi eluviere-iluviere. Argilizarea constă în alterarea mineralelor primare
după îndepărtarea CaCO3 şi formarea oxizilor şi hidroxizilor de fier care imprimă
orizontului Bv o culoare cu tentă mai roşcată.
Resturile vegetale lemnoase redate anual solului sub formă de litieră sunt mai
bogate în lignină şi substanţe tanate, iar prin humificare generează o cantitate mai
mare de de acizi fulvici. Humusul format cu caracter mai acid, precum şi mineralele
argiloase, în condiţiile de relief plan sau slab depresionar migrează parţial în
orizontul inferior Bt.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Cernoziomurile tipice
au următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am-AC-C sau Cca. Spre
deosebire de kastanoziomuri, care au aceeaşi succesiune de orizonturi pe profil,
cernoziomurile au un profil mai gros, orizonturile mai bine diferenţiate şi carbonaţii
au fost levigaţi din partea superioară a profilului de sol.

84
 CERNOZIOM CALCARIC. Depresiunea Huşi, 2009
Tabelul 4.2
ORIZONTURI Ap Am Ack Cca1 Cca2 Cca3
Adâncime (cm) 0-24 25-48 48-62 62-75 75-100 100-140
Nisip grosier (%) 2,4 3,7 2,9 3,6 3,9 3,2
Nisip fin (%) 42,1 36,9 43,7 38,5 36,7 45,3
Praf (%) 20,4 20,9 16,3 21,9 25,8 18,6
Argilă < 0,002mm (%) 35,1 38,5 37,1 36,0 33,6 32,9
Argilă < 0,01mm (%) 45,6 49,7 45,1 46,6 46,3 43,6
Da (g/cm3) 1,19 1,30 1,36 1,41 1,42 1,52
Pt (%) 55,7 51,3 49,4 47,6 46,9 43,1
Pa (%) 24,1 19,3 18,4 16,3 16,5 13,0
Rez. penetr (kgf/cm2) 19 25 33 40 43 44
CH (%) 9,6 10,0 9,2 8,1 7,6 7,3
CO (%) 14,4 15,0 13,8 12,2 11,4 11,0
CC (%) 26,6 24,6 22,8 22,2 21,4 19,8
CT (%) 46,8 39,5 36,3 33,8 33,0 28,4
CU (%) 12,2 9,6 9,0 10,0 10,0 8,9
Humus (%) 3,66 3,12 1,98 1,38 - -
Azot total (%) 0,208 0,178 0,139 - - -
C/N 11,9 11,9 9,7 - - -
CaCO3 (%) 0,0 0,0 5,8 14,2 17,4 12,9
Ph în apă 8,23 8,15 8,40 8,48 8,50 8,52
SB (me/100 g sol) 30,10 30,09 25,08 21,06 21,06 21,06
Ca+Mg++ (me/100 g sol) 30,42 29,14 23,66 19,60 19,68 19,85
K+ (me/100 g sol) 0,79 0,60 0,57 0,45 0,50 0,45
Na+ (me/100 g sol) 0,89 0,34 0,84 1,01 0,89 0,76
H+ (me/100 g sol) 2,0 - - - - -
T (me/100 g sol) 32,10 30,09 25,08 21,06 21,06 21,06
V (%) 93.7 100 100 100 100 100

Orizontul Am are grosimea medie de 40-60 cm, mai negricios decât al

kastanoziomurilor (crome  2 la materialul umed), structură gromelulară bine
formată.
Orizontul AC, cu o grosime de 20-25 cm, are caracter de tranziţie, cu un
conţinut ridicat de humus cu valori şi crome <3,5; conţine carbonaţi.
Orizont Cca, de acumulare a carbonaţilor, are culoarea gălbuie albicioasă, cu
separaţii vizibile de CaCO3 şi începe de la adâncimea de 60-80 cm.
Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide, marne, argile, etc.
Proprietăţi. Cernoziomurile sunt soluri cu textură nediferenţiată pe profil, de
obicei lutoasă. Conţinutul de humus variază între 3-6% (4%), este de tip mull-calcic,
cu raport C/N în jur de 12, iar pe adâncimea de 50 de cm rezerva de humus ete de
160-200 t/ha, adică mare.

85
 Complexul coloidal este saturat în cea mai mare parte în cationi bazici, ionii
de Ca şi Mg reprezintă peste 85% din T. Solurile sunt eubazice cu V>90 % în Am şi
100% în AC şi au reacţie neutră slab alcalină (pH=7,2-8,7).
Activitatea microbiologică este foarte intensă; sunt soluri afânate,
permeabile, cu o bună capacitate pentru aer şi apă şi bine aprovizionate cu elemente
nutritive.
Subtipuri: psamic: Am-AC-Cca; pelic: Am-AC-Cca; vertic: Am-ACy-Cca;
gleic: Am-AGr-Cca(Gr); aluvic: Am-AC-Cca; calcaric: Am-AC-Cca; kastanic:
Am-AC-Cca; cambic: Am-Bv-Cca; argic: Am-Bt-Cca; greic: Am-Ame-Bt-Cca;
maronic: Amf-AC-Cca; salinic: Amsc-ACsc-Cca ; Am-ACsa-Cca; sodic:
Amac-ACac-Cca; Am-ACna-Cca; litic: Am-AC-R.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Cernoziomurile sunt solurile cele mai
fertile din ţara noastră. Singurul factor limitativ al fertilităţii îl constituie deficitul de
umiditate din perioada de vară. De aceea, pentru sporirea fertilităţii, sunt necesare
irigaţii şi, uneori, îngrăşăminte. Sunt soluri folosite pentru culturi de câmp.

4.3. Faeoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol cernoziomoid (CM);
Pseudorendzina (PR)(pp);
Haplic
Cernoziom argiloiluvial(pp);
Faeoziom (FZ) Phaeozems Entic Hapludolls
Cernoziom cambic (pp); Sol
(PHha)
cenusiu (pp); Sol negru
clinohidromorf(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Am cu crome < 2 la materialul în stare

umedă. Orizont A/C sau B având, cel puţin în partea superioară, valori şi crome <
3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor
structurale. Fără orizont Cca în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturii
grosiere).
Răspândire. Faeoziomurile sunt răspândite pe o suprafaţă de aproximativ
1 300 000 ha, adică peste 6% din suprafata ţării, în zonele mai înalte ale Câmpiei
Române şi Câmpiei Banato-Crişane pe terasele mai vechi ale râurilor Moldova,
Siret, Bârlad în Podişul Sucevei şi al Fălticenilor, depresiunile subcarpatice Neamţ,
Cracău, Bistriţa, depresiunea Braşovului (Bârsei, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc),
depresiunea Sibiului.
Condiţii de formare. Faeoziomurile s-au format şi au evoluat pe loess şi
depozite loessoide, argile marnoase constituite din materiale aluviale şi aluvio –
proluviale cu textură mijlocie sau mijlocie fină cu conţinut redus de carbonaţi. În
mod frecvent, materialul parental este bistratificat, cu textură mijlocie fină în primul
strat şi fină în cel de al doilea.
86
 Relieful este reprezentat de versanţi slab înclinaţi formaţi la contactul dintre
depresiune şi rama montană. Faeoziomurile se întâlnesc frecvent pe interfluviile sub
formă de coame, dar şi în zone depresionare.
Climatul temperat continental excesiv din zona de podiş şi depresiuni
subcarpatice se caracteizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 7,5 – 11
o
C, precipitaţii medii anuale de 550 – 900 mm, indice de ariditate cuprins între 29 şi
35, cu regim hidric periodic percolativ sau chiar tipic percolativ.
Vegetaţia instalată, în urma defrişării pădurilor de cvercinee, este
reprezentată de specii erboase mezohigrofite. Pajiştile alcătuite din graminee au fost
ulterior desţelenite şi cultivate datorită pretabilităţii bune a acestor soluri pentru
categoria de folosinţă arabil.
Procese pedogenetice. Ca şi în cazul cernoziomurilor, procesul pedogenetic
dominant este bioacumularea şi humificarea activă, cu formarea de mull calcic.
Datorită climatului mai umed şi mai rece, se intensifică procesul de debazificare,
astfel încât carbonaţii de calciu se găsesc la adâncimi de peste 125 cm.
Faeoziomurile din depresiunile intramontane au avut o evoluţie specifică,
caracterizată prin trei etape: etapa de hidromorfie, când solurile au evoluat în regim
de luncă, cu procese caracteristice de bioacumulare şi gleizare cu conservarea
substaţelor humice pe tot profilul solului, căruia ȋi imprimă o culoare inchisă, etapa
de desecare când are loc înălţarea depozitelor deluvio-proluviale şi coborȃrea
nivelului freatic şi etapa de eluviere-iluviere. Procesul de eluviere a fost favorizat de
prezenţa acizilor huminici cenuşii şi a acizilor fulvici cu caracter mai acid, care sunt
antrenaţi de apa din precipitaţii în orizonturile inferioare, astfel că la baza orizontului
Am se separă un Ame caracteristic faeoziomului greic, răspândit mai ales in estul
țării.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Am-AC(Bv, Bt)-C.
Orizontul Am este de obicei gros de 25-40 cm şi are culoare negricioasă,
textură mijlocie sau mijlocie fină şi structură glomerulară. Conţine humus de tip
mull calcic, cu raportul C/N între 10 şi 12, uneori chiar sub 12.
Orizontul A/C sau Bv, Bt de 40-120 cm grosime, de culoare închisă brun
negricioasă, cu valori şi crome < 3,5 pe feţele agregatelor structurale cel puţin în
partea sa superioară.
Orizontul Cca apare doar la adâncime mai mare de 125 cm, sau prezintă doar
orizont C.
Pe profil apar neoformaţii biogene, eflorescenţe şi concreţiuni de CaCO3,
mai ales în orizontul C.
Proprietăţi. Prezintă textură fină, argiloasă sau luto-argiloasă, nediferenţiată
pe profil, cu excepţia celor cu orizont Bt. Structura este glomerulară, bine dezvoltată
în orizontul Am şi subpoliedrică în Bv sau prismatică în Bt. Celelalte proprietăţi
fizice, fizico-mecanice şi hidrofizice sunt relativ favorabile. Unele faeoziomuri,
datorită conţinutului mai mic de CaCO3 în materialele parentale, sau a climatului
umed, au suferit o debazificare care a permis migrarea argilei pe profil, formându-se
orizontul Bt. Sunt soluri cu un conţinut relativ ridicat de humus (3 -6%), cu o
87
rezervă la hectar de 200-300 tone. Reacţia este de la slab acidă la slab alcalină
(pH=6,0-7,4), iar gradul de saturaţie în baze are valori de peste 70%. Sunt bine
aprovizionate cu elemente nutritive şi au activitate microbiologică bună.
FAEOZIOM CAMBIC. Depresiunea Cracău-Bistriţa, 2009
Tabelul 4.3
ORIZONTURI Ap1 Ap2 Am A/B Bv Bvk BCk
Adâncime (cm) 0-18 18-36 36-48 48-62 62-82 82-108 108-133
Nisip grosier (%) 1,1 1,2 1,2 1,3 1,1 1,4 2,3
Nisip fin (%) 51,1 50,2 46,1 45,1 50,6 52,7 52,3
Praf (%) 21,6 22,3 21,5 19,9 22,8 21,9 21,8
Argilă < 0,002mm (%) 26,2 26,3 31,2 33,7 25,5 24,0 23,6
Argilă < 0,01mm (%) 39,1 39,5 42,7 45,5 40,0 35,4 35,2
Da (g/cm3) 1,17 1,25 1,32 1,26 1,20 1,20 -
Pt (%) 56,2 53,3 50,9 53,0 55,3 55,3 -
Pa (%) 26,0 22,9 19,6 23,1 28,4 29,7 -
Rez. penetr (kgf/cm2) 22 26 30 33 38 42 -
CH (%) 6,6 6,7 6,9 6,7 6,7 6,5 6,0
CO (%) 9,9 10,1 10,4 10,1 10,1 9,8 9,0
CC (%) 25,8 24,3 23,7 23,7 22,4 21,3 -
CT (%) 48,0 42,6 38,6 42,1 46,1 46,1 -
CU (%) 15,9 14,2 13,4 13,6 12,4 11,6 -
Humus (%) 2,76 2,82 2,16 1,80 1,62 1,26 -
Azot total (%) 0,150 0,152 0,113 - - - -
C/N 12,4 12,5 13,0 - - - -
CaCO3 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 4,1 7,8
Ph în apă 6,08 6,44 6,99 7,20 7,52 8,18 8,23
SB (me/100 g sol) 12,06 12,98 13,07 13,42 10,28 13,25 13,25
Ca++ (me/100 g sol) 10,05 10,94 11,22 11,63 8,56 - -
Mg++ (me/100 g sol) 1,45 1,45 1,31 1,28 1,25 - -
K+ (me/100 g sol) 0,39 0,40 0,36 0,39 0,36 0,41 0,39
Na+ (me/100 g sol) 0,17 0,19 0,18 0,12 0,11 0,44 0,52
H+ (me/100 g sol) 3,51 2,51 1,15 0,50 0,40 - -
T (me/100 g sol) 15,57 15,49 14,22 13,92 10,68 - -
V (%) 77,5 83,8 91,9 96,4 96,2 100 100

Subtipuri. Prezintă următoarele subtipuri: greic: Am-Ame-Bt-C; psamic:

Am-AC-C; pelic: Amz-AC-C; vertic: Amy-ACy-C; gleic: Am-AGr-C(Gr); stagnic:
Amw-ACw-C; Am-ACW-CW; clinogleic: Amw-Go-Gr; aluvic: Am-AC-C; cambic:
Am-Bv-C; argic: Am-Bt-C; calcaric: Am-AC-Cca.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt în general soluri fertile dar mai greu
permeabile, astfel că pe terenurile plane sunt afectate de procese de pseudogleizare,
iar pe versanţii cu înclinare accentuată de alunecări.
Sunt soluri de fertilitate mijlocie spre ridicată pentru stejărete, cerete,
gârniţete sau şleauri de câmpie. Faeoziomurile de pe suprafeţele de relief
88
accidentate, din zonele mai reci ale arealului, sunt folosite în silvicultură ca păşuni şi
fâneţe, iar cele din zonele mai calde, situate pe unităţi de relief mai domoale, sunt
utilizate în cultura plantelor de câmp (porumb, cereale, păioase, trifoi), în
pomicultură şi viticultură (de exemplu în zonele Târgu Jiu, Curtea de Argeş,
Câmpulung Muscel, Turnu Severin, Dealu Mare, etc).

FAEOZIOM GREIC (SOL CENUŞIU). Câmpia Jijiei superioare, colinele Başeului, 2000
Tabel 4.4.
ORIZONTURI Am Ame A/B Bt1 Bt2 Bt2 Bt3
Adâncime (cm) 80- 110-
0-22 22-34 34-53 53-80 160-195
100 160
Nisip fin (%) 34,2 35,7 32,9 29,8 27,3 32,8 32,1
Praf (%) 33,0 29,8 27,5 27,7 27,6 30,1 30,8
Argilă < 0,002mm (%) 32,8 34,5 39,6 42,5 45,1 41,3 37,1
Argilă < 0,01mm (%) 49,3 49,0 52,3 53,2 58,8 51,8 52,6
D (g/cm3) 2,65 2,68 2,70 2,70 2,70 2,70 -
Da (g/cm3) 1,08 1,28 1,39 1,41 1,45 1,50 1,51
Pt (%) 59,6 52,1 48,0 47,5 45,8 44,1 43,6
Pa (%) 31,52 20,10 13,25 12,25 11,00 8,10 7,36
Rez. penetr (kgf/cm2) 19 26 26 22 24 27 36
CH (%) 7,2 5,8 6,4 7,0 7,4 7,7 8,1
CO (%) 10,8 8,7 9,6 10,5 11,1 11,5 12,1
CC (%) 26 25 25 25 24 24 24
CT (%) 55,1 40,7 34,5 33,6 31,5 29,4 28,8
CU (%) 15,2 16,3 15,4 14,5 12,9 12,5 11,9
Humus (%) 6,12 2,34 1,86 1,32 0,84 - -
Azot total (%) 0,264 0,102 0,100 0,078 - - -
C/N 15,7 15,5 12,6 11,5 - - -
Ph în apă 5,80 5,52 5,44 5,30 5,25 5,20 5,66
SB (me/100 g sol) 13,44 6,13 9,40 9,93 11,49 11,67 12,95
Ca++ (me/100 g sol) 11,15 4,69 7,56 7,92 9,35 9,53 11,15
Mg++ (me/100 g sol) 1,88 1,28 1,62 1,69 1,82 1,71 1,37
K+ (me/100 g sol) 0,32 0,14 0,20 0,23 0,25 0,23 0,25
Na+ (me/100 g sol) 0,09 0,02 0,02 0,09 0,07 0,09 0,18
H+ (me/100 g sol) 6,38 8,43 7,28 5,47 4,33 3,00 1,67
T (me/100 g sol) 19,82 14,55 16,68 15,40 15,83 14,57 14,62
V (%) 67,8 42,1 56,3 64,6 72,6 79,4 88,6

Ca măsuri de ameliorare se recomandă aplicarea de îngrăşăminte, executarea

de arături care să nu depăşească orizontul Am şi afânarea orizontului AC cu
subsolierul, prevenirea feneomenelor de eroziune şi alunecare.
Faeoziomurile clinogleice au un potenţial de fertilitate ridicat, dar nu dau
rezultate corespunzătoare din cauza excesului de umiditate care conduce la scăderea
ratei de mineralizare a humusului. Sunt ocupate de păşuni şi fâneţe sau folosite în
cultura plantelor (porumb, orz, ovăz, floarea soarelui, cartof, etc). În vederea
îmbunătăţirii regimului aerohidric necesită lucrări de drenaj şi mobilizarea energică
a orizontului Amw, iar pentru sporirea recoltelor vegetale necesită îngrăşăminte
organice şi chimice.

89
 4.4. Rendzinele

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Rendzic Leptosols
Rendzină (RZ) Rendzină (RZ) (pp) Rendolls
(LPrz)

Elemente de diagnoză.Orizont Am format pe material rezultat din alterarea

substratului Rn.
Orizont intermediar (AR, Bv, AC), având cel puţin în partea superioară
culori cu valori şi crome < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în
interiorul agregatelor structurale.
Orizont Rn între 20 şi 50 cm, alcătuit din calcare, dolimit, gips sau roci
magmatice şi metamorfice bazice şi ultrabazice.
Răspândire. Rendzinele apar în regiunea montană din Carpaţii Orientali,
Meridionali şi Occidentali, îndeosebi în Munţii Ciucului, Hăşmaşului, Bucegi,
Lotrului, Sebeşului, Vâlcanului. Pe suprafeţe reprezentative se găsesc şi în
Subcarpaţi şi în Dobrogea. Ocupă 1,4 % din suprafaţa totală a ţării, adică 332000 ha.
Denumirea de rendzină dată de pedologii polonezi este legată de bogăţia
materialului scheletic ce face plugul să "tremure" în timpul efectuării arăturii
("rzednic" = a tremura).
Condiţii de formare. Formarea rendzinelor este condiţionată de prezenţa
rocilor bogate în elemente bazice, cum sunt calcarele, dolomitele, gresiile
calcaroase, rocile magmatice şi metamorfice bazice şi ultrabazice cu un conţinut
ridicat de piroxeni, amfiboli şi olivină.
Relieful caracteristic este cel montan, dar şi de deal şi podiş, cu forme de
relief şi altitudini variabile.
Climatul este foarte variat de la cel cald la cel umed şi rece, cu temperaturi
medii anuale cuprinse între 2 – 11,5 oC şi precipitaţii medii anuale de la 350 mm în
Dobrogea, la 1400 mm în subzona alpină.
Vegetaţia este foarte variată, de la ierburi de stepă la păduri sau vegetaţie
alpină.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic este dominat de prezenţa ionilor
de calciu rezultaţi din alterarea fizică şi chimică a calcarelor, care, în prezenţa
humusului, formează humaţi de calciu foarte stabili ce se acumulează în orizontul A
mollic.
În climatele mai reci, sub vegetaţie de pădure, alterarea materialului parental
este mai activă, rezultând cantităţi mai mari de argilă, astfel încât sub orizontul Am
se formează un orizont Bv caracteristic rendzinelor cambice. Rendzinele cambice
evoluează spre eutricambosoluri rendzinice. Pe calcarele dure, foarte greu
dezagregabile din climatele mai calde, procesul de solificare se limitează la
bioacumulare şi humificare.

90
 Rendzinele evoluate în condiţii fitoclimatice diferite se diferenţează doar sub
raportul tipului de humus. Astfel, în subzona amestecurilor de răşinoase cu fag se
formează rendzine cu mull moder, în subzona molidului – rendzine cu moder, iar
sub jnepenişuri şi ienuperete, rendzine cu moder şi humus brut.
RENDZINĂ stepică. Podişul Dobrogei de sud
Tabelul 4.4.
ORIZONTURI Am Am Am/Rrz
Adâncime (cm) 0-12 15-30 35-47
Argila < 0,002 mm 58,7 62,1 62,0
CaCO3 (%) 37,9 44,5 49,1
Humus (%) 6,0 4,4 3,9
C/N 11,4 11,3 -
pH în apa 8,0 8,1 8,1
N total (%) 0,36 0,27 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 32,9 30,3 -
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 0,0 0,0 -
Grad de saturație în baze (%) 100 100 -
RENDZINĂ din zona forestieră. Poiana Braşov
Tabel 4.5.
ORIZONTURI Am Am Am/Rrz
Adâncime (cm) 0-10 30-40 50-60
Argila < 0,002 mm - 23,90 23,70
Schelet > 2 mm 5,00 7,31 19,14
Humus (%) 18,20 8,11 6,03
C/N 17,32 12,40 -
pH în apă 6,05 6,70 6,90
N total (%) 0,609 0,379 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 57,08 43,75 48,75
Hidrogen de sch. (me/100 g sol) 8,71 4,15 2,70
Capacitatea de shimb cationic
65,78 47,90 51,45
(me/100 g sol)
P2O5 (me/100 g sol) 6,00 1,80 12,15
K2O (me/100 g sol) 19,40 10,00 10,65
Grad de saturatie în baze (%) 86,77 91,34 94,75
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Profilul tipic al
rendzinelor este Am-AR-Rn.
Orizontul Am este de 20-30 cm, are o culoare neagră până la brun închisă şi
are structură glomerulară datorită prezenţei humaţilor de calciu şi argilei. Cel mai
adesea orizontul Am conţine schelet.
Orizontul AR are culori închise (valori şi crome < 3,5 în stare umedă), cu
conţinut ridicat de schelet calcaros.
Orizont Rn, situat între 20 şi 50 cm, este alcătuit din roci dure, bazice şi
ultrabazice (calciu, dolomit, gips, marmură, amfibolite, bazalte, peridotite etc).
Proprietăţi. Rendzinele au textură de la mijlocie la fină datorită acumulării
argilei rezultată din alterarea calcarelor. De obicei, chiar de la suprafţă, solul
prezintă material scheletic.

91
 Rendzinele sunt bogate în humus, conţin peste 10 % humus, cu o rezervă de
200-300 t/ha. Humusul poate fi de tip mull calcic în climatele calde sub vegetaţie
ierbacee, mull forestier sub pădurile de foioase, sau chiar mull moder sau moder în
zona montană sub păduri de molid cu pătură erbacee acidifilă.
Substratul bogat în cationi de calciu se opune debazificării, astfel că, chiar la
altitudini de 1000 m, rendzinele au reacţie slab acidă neutră şi grad de saturaţie în
baze de peste 80 %. Sunt soluri bogate în elemente nutritive şi cu activitate biologică
intensă.
Subtipuri. Prezintă doar trei subtipuri: eutric : Am-AR-Rn ; cambic :
Am-Bv-Rn ; scheletic : Amq-ARq-Rn.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea rendzinelor variază în funcţie de
volumul edafic şi regimul de umiditate, dar sunt în general soluri biologic active, cu
troficitate azotată ridicată. În regiunile montane, rendzinele au fertilitate mai mare
decât solurile din vecinătate, iar în regiunile uscate mai mică. Fiind situate în general
în zona montană, pe terenuri cu înclinare accentuată, rendzinele sunt ocupate de
păduri de clasă de producţie mijlocie sau inferioară (în funcţie de volumul edafic şi
regimul de umiditate). Rendzinele situate în partea superioară a versanţilor, care au
şi un conţinut mare de schelet, prezintă deficit de umiditate în sezonul estival. Pe
aceste soluri se pot întâlni şi pajişti secundare (păşuni şi fâneţe), iar pe rendzinele
din zona de deal şi podiş culturi viti-pomicole.

92
 Capitolul 8
CLASA UMBRISOLURI
Această clasă cuprinde solurile care prezintă ca orizonturi de diagnoză
orizontul A umbric şi orizontul intermediar A/C, A/R sau Bv tot cu culori de A
umbric, cel puţin în partea sa superioară pe minim 10-15 cm.
Umbrisolurile ocupă o suprafaţă de circa 190.000 ha, ceea ce reprezintă 0,8% din
suprafaţa totală aţării.

8.1. Nigrosoluri
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Humic Dystrocryepts
Sol negru acid Humic Umbrisols
Nigrosol (NS) (pp); Humic
(NO) (Umhu)
Dystrudepts (pp)

Elemente de diagnoză. Nigrosolurile se definesc prin:

Orizont Au cu crome  2 la materialul în stare umedă.
Orizont intermediar (AC, AR, Bv) având V < 53% şi, cel puţin în partea
superioară, culori cu valori şi crome < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele
cât şi în interiorul elementelor structurale.
Răspândire. Nigrosolurile sunt răspândite în arealul montan mijlociu şi
superior din Carpaţi la altitudini cuprinse între 800-1600m, alături de
districambosoluri, dar pe suprafeţe mai mici, ocupând 0,1% din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare. Materialele parentale sunt alcătuite din roci
predominant acide, granite, granodiorite, șisturi cristaline, gresii și conglomerate
silicioase, luturi, nisipuri cuarțitice etc.
Relieful este caracteristic munţilor mijlocii, cu o fragmentare puternică, cu
drenaj extern bun, la altitudini cuprinse intre 1000 și 1600 m.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale cuprinse între
o
3-6 C, cantităţi medii de precipitaţii 800-1300 mm, indici de ariditate între 45-80,
regim hidric percolativ repetat.
Vegetaţia. Spre deosebire de districambosoluri, nigrosolurile s-au format și
au evoluat timp îndelungat sub vegetaţie ierboasă de pajişti secundare montane,
alcătuite din: Agrostis tenuis, Nardus stricta, Festuca rubra, Campanula abietina .
Procese pedogenetice. Procesul de solificare este orientat în direcţia
debazificării şi acidificării puternice. Vegetaţia ierbacee generează prin procesul de
humificare cantităţi însemnate de humus închis la culoare în care predomină acizii
fulvici care se acumulează in orizomtul A umbric şi în partea superioară a
orizontului Bv, astfel încât solul are o culoare brun-negricioasă pe tot profilul.
Ca urmare a mediului puternic acid are loc o alterare intensă a silicaţilor
primari din care rezultă silice şi oxizi de fier şi aluminiu. In condiții de drenaj intern
118
și extern bun oxizii de fier şi aluminiu formează împreună cu acizii fulvici
complexe organo-minerale stabile care se acumulează în orizontul A umbric, astfel
procesul de podzolire humico-feriiluvială este împiedicat.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi : Au-AC(Bv)-C(R).
Spre deosebire de districambosoluri, care au orizont Ao, nigrosolurile
prezintă orizont Au, gros de 20-25 cm, de culoare închisă.
Orizontul AC sau Bv are grosimi variabile de la 20 la 70 cm, este de culoare
brun gălbui închisă în partea superioară şi gălbui slab ruginie în partea inferioară.
Orizontul C(R) apare la o adâncime de 40-100 cm şi este alcătuit din roci
acide neconsolidate sau dure (nisipuri, conglomerate şi gresii silicioase slab
cimentate, granite, cuarţite etc.).
Neoformaţiile biogene, datorită climatului deosebit de rece, sunt foarte slab
reprezentate; în orizontul AC, Bv apar pete de oxizi şi hidroxizi de fier.
Proprietăti. Nigrosolurile au o textură de la mijlociu grosieră la fină,
nediferenţiată pe profil. Structura solului este grăunţoasă, slab formată în orizontul
Au şi poliedrică în Bv. Datorită texturii şi structurii în general bune şi restul
proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile. Conţin
o cantitate relativ mare de humus, de tipul moder, moder -humus brut (4,5 - 20%),
dispunând de o rezervă de circa 200-300 t/ha.
Reacţia solurilor este puternic acidă (pH 3,9-4,5), iar gradul de saturaţie în
baze scade sub 50 %. Activitatea microbiologică şi aprovizionarea cu substanţe
nutritive sunt slabe.
Subtipuri: cambic : (O)-Au-Bv-C(R); litic: (O)-Au-AR-R; scheletic : (O)-
Au(q)-ARq-R ; aluvic : (O)-Au-AC(AR)-C(R).

NIGROSOL (SOL NEGRU ACID) pe gnaise, Muntele Florile Albe, Parâng, alt.1560 m
Tabel 8.1.
ORIZONTURI Au Au/Bv Bv Bv/R
Adancimi (cm) 0-10 15-25 45-55 60-70
Argila < 0,002 mm (%) 9,0 13,5 19,0 13,4
Schelet (%) 22,0 18,2 34,1 47,4
Humus (%) 8,4 4,8 4,5 2,5
N total (%) 0,296 0,120 0,085 0,030
C/N 19,2 20,0 26,8 19,5
H/F 0,31 0,20 0,20 -
pH în apă 5,0 5,0 5,3 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 9,7 2,9 5,6 1,6
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 21,8 22,6 17,2 8,6
Al3+ schimbabil (me/100 g sol) 4,9 5,1 5,1 0,7
Capacitatea totală de schimb cationi T
31,5 25,5 22,8 10,2
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze V (%) 30,9 11,5 24,4 15,8

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Nigrosolurile, datorită reacţiei puternic

acide şi cantităţii reduse de elemente nutritive, sunt de fertilitate mijlocie sau
119
scăzută. În prezent ele sunt folosite ca păşuni montane (în urma înţelenirii
secundare, după defrişarea pădurii). Fertilitatea lor poate fi sporită prin
administrarea de îngrăşăminte organice prin amendamente calcice şi îngrăşăminte
chimice. Compoziţia pajiştilor poate fi îmbunatăţită prin supraînsămânţări cu specii
erbacee de calitate superioară.

8.2. Humosiosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol humicosilicatic Humic Umbrisols Humic
Humosiosol (HS)
(HS) (Umhu) Dystrocryepts (pp)

Elemente de diagnoză. Orizontul Au cu crome < 2 la materialul în stare

umedă.
Orizont intermediar (AC, AR, B) cu V<53% şi cu valori şi crome < 3,5 la
materialul în stare umedă.
Materia organică humificată segregabilă de partea minerală silicatică.
Răspândire. Humosiosolurile sunt răspândite pe culmile cristaline din etajul
alpin superior din Carpaţi. Apar frecvent în munţii Rodna, Călimani, Bucegi,
Făgăraş, Lotru, Şurianu, Cindrel, Parâng, Țarcu, Godeanu, insular ele se întâlnesc şi
în etajul alpin inferior, ocupând circa 15 000 ha (Florea, 1997).
Condiţii de formare. Materialul parental este alcătuit din roci consolidate
acide: granite, granodiorite, şisturi cristaline, gresii şi conglomerate silicioase.
Relieful este caracteristic etajului alpin reprezentat prin platouri, coame largi
sau versanţi slab înclinaţi, la altitudini de peste 1800 m.
Climatul este rece şi umed, cu temperaturi medii anuale cuprinse între –3 și
+3 oC, precipitaţii anuale de peste 1200 mm şi indici de ariditate cuprinşi între 100-
200.
Vegetaţia sub care s-au format este alcătuită din pajişti alpine: Festuca
supina, Carex curvula, Agrostis rupestris, Nardus stricta, alături de care apar şi
subarbuști sau arbuşti: Vaccinium vitis idaea, Vaccinium myrtillus, Salix herbaceea,
Salix retusa, Pinus mugo, Juniperus communis etc.
Procese pedogenetice. Dezagregarea şi alterarea în condiţii de mediu acid,
sunt intense, dar datorită materialului parental dur, rezultă un sol cu profil scurt,
dominat de fragmente de rocă şi particule grosiere de nisip. Oxizii şi hidroxizii de
fier, rezultaţi prin alterare, se depun pe granulele de nisip din partea inferioară a
profilului, imprimându-i un colorit brun sau brun-gălbui.
Bioacumularea este slabă deoarece sezonul de vegetaţie este foarte scurt (60-
90 zile) iar descompunerea materiei organice are loc lent şi se acumulează în stare
slab humificată sub forma unei pături care prin uscare se segregă de partea
minenerală silicatică.

120
 HUMOSIOSOL (SOL HUMICOSILICATIC) pe şisturi cristaline.
Munţii Parâng, alt. 2135 m
Tabel 8.2.
ORIZONTURI Au A/R
Adâncime (cm) 0-10 10-30
Schelet (%) 41,0 68,0
Argila < 0,002 mm (%) 20,0 12,0
pH în apă 4,1 4,5
Humus (%) 35,0 10,0
C/N 17,0 26,0
Baze de schimb (me/100 g sol) 10,0 4,0
Hidrogen de schimb
32,0 14,0
(me/100 g sol)
Al schimbabil (me/100 g sol) 1,0 0,2
Capacitatea totală de schimb
42,0 18,0
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze (%) 23,0 22,0

HUMOSIOSOL (SOL HUMICOSILICATIC). Platoul Caraiman

Tabel 8.3.
ORIZONTURI Au1 Au2 Au/R Au/R Au/R
Adâncime 0-7 7-15 15-25 25-35 55-65
Humus (%) 28,5 14,94 7,02 0,96 0,49
pH în apă - 4,0 4,2 4,6 5,5
Baze de schimb
- 1,2 0,9 2,0 8,8
(me/100 g sol)
Hidrogen de schimb
- 27,2 30,4 6,6 1,5
(me/100 g sol)
Capacitate de schimb
- 28,6 31,3 8,6 10,3
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze (%) - 4,0 4,0 23,5 85,0

Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Humosiosolurile au

următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Au-A/R-R sau Aou-AR-R.
Orizontul O cu grosimea de 3-7 cm este constituit dintr-o pâslă groasă de
rădăcini in amestec cu material mineral in care se observă grăunţi de nisip aduşi de
vânt de pe suprafeţele stâncoase.
Orizontul Au, cu grosimea de 15-25 cm, are culoarea negricioasă, este intens
sau foarte intens humifer, cu substanţă organică segregabilă de partea silicatică.
Orizontul A/R prezintă un amestec de materie organică şi fragmente de rocă
acidă.
Orizontul R este alcătuit din roci compacte silicioase (cuarţite, granite,
micaşisturi, gnaise etc).

121
 Proprietăţi. Prezintă textură nediferenţiată pe profil, de la grosieră la
mijlocie, adesea cu mult material scheletic şi o structură slab formată la nivelul
orizontului Au.
Sunt bogate în materie organică (peste 20 %), dar sărace în humus propriu-
zis şi substanţe nutritive. Având volum edafic foarte mic prezintă capacitate mică de
reţinere a apei. Reacţia este puternic acidă (pH<4) şi gradul de saturaţie în baze
redus, coborând adesea până la 5-10 %.
Substratul litologic fiind alcătuit din roci masive, dure, cu caracter acid, se
formează un profil scurt, iar componenta minerală a solului este reprezentată prin
fragmente de rocă şi nisip grosier.
Datorită climatului rece şi umed, humificarea este slabă; se formează
cantităţi mici de humus acid, de culoare închisă, dar se acumulează cantităţi mari de
resturi organice, aflate în diferite stadii de transformare.
Subtipuri: cambic : O-Au-Bv-R(C) ; litic: O-Au-AR-R ; scheletic:
O-Au(q)-ARq-R.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solurile humicosilicatice au fertilitate
foarte redusă datorită conţinutului mare de schelet, volumului edafic redus, reacţiei
puternic acide şi condiţiilor climatice aspre.
Pajiştile naturale de Festuca supina, Nardus stricta, Festuca rubra, Carex
curvula, etc. sunt de valoare furajeră redusă. De aceea, se recomandă îmbunătăţirea
compoziţiei floristice şi aplicarea de gunoi de grajd, care contribuie la intensificarea
activităţii microbiologice din sol şi deci la activarea micului circuit biologic.

122
 Capitolul 5
CLASA LUVISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnostic
orizontul B argic (Bt), având culori cu valori şi crome peste 3,5 la materialul în stare
umedă. Ele ocupă circa 25,5% din suprafaţa totala a ţării.

5.1. Preluvosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Hapludalfs (pp);
Sol brun argiloiluvial Haplic Luvisols Typic Haplustalfs (pp);
Preluvosol (EL)
(BD); Sol brun roşcat (LVha) Inceptic Hapludalfs
(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Bt cu valori şi crome  cu 3,5 la materialul în

stare umedă cel puţin pe feţele agregatelor structurale.
Grad de saturaţie în baze peste 53%.
Răspândire. Preluvosolurile se întâlnesc în zona forestieră de câmpie, în
zonele de dealuri şi podişuri, ocupând o suprafaţă de 1.185.000 ha, adică 5% din
suprafaţa totală a ţării. Preluvosolurile roşcate se întâlnesc în vestul şi sud-vestul
ţării sub forma unei fâşii care are ca limită nordică o linie aproximativă ce uneşte
localităţile Drobeta Turnu Severin-Craiova-Balş-Videle. În partea centrală a
Munteniei ocupă o suprafaţă apreciabilă care se extinde până aproape de Găieşti şi
Târgovişte la est, de Câmpina la nord şi Dunăre la sud. Preluvosolurile tipice apar
predominant în Podişul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Podişul Getic,
Subcarpaţi, nordul Dobrogei.
Condiţii de formare. Materialul parental, foarte variat, provine din roci
sedimentare reprezentate prin luturi, argile, conglomerate, gresii; în zonele mai joase
loess şi depozite loessoide; mai rar se întâlnesc şi roci magmatice şi metamorfice sau
depozite de suprafaţă rezultate din dezagregarea şi alterarea acestora.
Preluvosolurile roşcate s-au format pe luturi roşii pleistocene cu un conţinut
ridicat de oxizi de fier nehidrataţi sau slab hidrataţi.
Relieful este colinar şi de câmpie înaltă fiind reprezentat prin piemonturi,
terase, platouri, versanţi, culmi late, în general cu drenaj bun, la altitudini cuprinse
între 150 – 800 m.
Climatul de tipul Cfax, Dfax este deci de câmpie şi podiş cu temperaturi
medii anuale de 7 – 11 oC şi precipitaţii de 600 – 1000 mm. Indicele anual de
ariditate este cuprins între 29 – 55, iar regimul hidric este de la parţial percolativ la
tipic percolativ.
Vegetaţia naturală dominantă este reprezentată prin păduri de cer, gorun,
stejar pedunculat, şleauri de câmpie şi de deal şi chiar făgete şi brădete pure. Sub
93
vegetaţia forestieră se dezvoltă o floră vernală bogată alcătuită din plante de mull:
Anemone nemorosa, Aliaria officinalis, Coridalis cava etc, iar după înfrunzirea
arboretelor apar specii de semiumbră şi umbră: Gallium odoratum, Chelidonium
majus, Dentaria bulbifera etc.
Procese pedogenetice. Resturile vegetale de la speciile lemnoase şi ierboase,
în climatul mai rece şi mai umed decât cel caracteristic cernoziomurilor, sunt
descompuse atât de bacterii cât şi de ciuperci, rezultând cantităţi mai mici de humus,
în care proporţia acizilor huminici şi fulvici este aproximativ egală. Humusul este
totuşi bogat în cationi de calciu, proveniţi din materialul parental, şi formează
împreună cu argila şi oxizii de fier complexe organo-minerale insolubile.
Climatul mai umed şi suficient de răcoros a favorizat alterarea accentuată a
materiei minerale, rezultând cantităţi apreciabile de argilă şi oxizi de fier, care,
datorită regimului hidric percolativ, se hidratează şi migrează pe profil, determinând
formarea unui orizont Bt (argic).
Cu toate că preluvosolurile s-au format în condiţii favorabile debazificării şi
acidificării complexului coloidal, migrarea coloizilor este slabă şi nu determină
formarea unui orizont eluvial datorită materialelor parentale bogate în cationi bazici,
care se opun debazificării, reliefului cu drenaj extern bun (versanţi, coame înguste)
şi vegetaţiei bogate în specii de mull cu rol ameliorator. În orizontul Bt au migrat
preponderent silicaţi secundari ai argilei bogaţi în Al2O3 şi Fe2O3 şi au rămas în
orizontul A mineralele secundare bogate în K2O de tipul micelor hidratate.
Culoarea brună roşcată a orizontului Bt la preluvosolurile roşcate se
datorează oxizilor de fier puţin hidrataţi formaţi în condiţiile unui climat
mediteranean din Pleistocen.
Procesele pedogenetice actuale au dus la formarea orizontului cu humus de
tipul mullului şi la rehidratarea parţială a oxizilor de fier din orizonturile superioare.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Preluvosolurile
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C(Cca).
Orizontul Ao, cu o grosime de 25-30 cm, are culoare brună-închisă cu nuanţă
roşcată la subtipul roşcat, cu structură grăunţoasă bine formată şi textură mijlocie.
Orizontul Bt, cu o grosime de peste 100 cm, are în partea lui superioară cel
puţin pete în proporţie de peste 50% cu culori în nuanţe de 10YR sau mai galbene şi
o culoare caractersitică brun roşcată sau ruginie (7,5 YR-5YR) la tipul roşcat.
Prezintă structură poliedrică şi textură mai fină decât orizontul Ao, uneori fiind
compact şi greu permeabil.
Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide şi luturi roşii de vârsta
pleistocenă.
În partea superioară a profilului de sol apar neoformaţii biogene reprezentate
prin crotovine, cervotocine şi lăcaşuri de larve. În orizontul Bt apar pete de oxizi şi
hidroxizi de fier şi pelicule de argilă, iar în orizontul Cca se observă concreţiuni
întărite de CaCO3.

94
 PRELUVOSOL (SOL BRUN ARGILOILUVIAL). Podişul Sucevei, 2000.
Tabel 5.1.
ORIZONTURI Ap Ao A/B Bt1 Bt2 C Cca
Adâncime (cm) 100- 130- 175-
0-17 17-30 30-42 50-70
120 150 200
Nisip fin (%) 27.5 27.8 22.0 20.7 20.6 23.6 15.9
Praf (%) 37.2 35.8 34.7 30.7 29.8 25.1 28.4
Argilă < 0,002mm
35.3 36.4 40.3 48.5 49.6 51.3 55.7
(%)
Argilă<0,01mm (%) 53.5 54.1 61.0 63.8 65.6 65.9 71.7
D (g/cm3) 2.70 2.70 2.70 2.70 2.70 - -
Da (g/cm3) 1.44 1.47 1.49 1.61 1.53 1.40 1.45
Pt (%) 46.2 45.1 44.5 40.0 42.8 47.9 45.8
Pa (%) 10.20 9.82 7.25 1.36 4.55 11.5 9.55
Rezistența la
30 36 29 27 36 37 39
penetrare (kgf/cm2)
CH (%) 5.6 6.2 8.3 10.6 12.3 10.4 9.8
CO (%) 8.4 9.3 12.4 15.9 18.4 15.6 14.7
CC (%) 25 24 25 24 25 26 25
CT (%) 32.08 30.6 29.8 24.8 27.9 34.2 31.5
CU (%) 16.6 14.7 12.6 8.1 6.6 10.4 10.3
Humus (%) 1.98 1.92 1.20 0.66 0.42 - -
Azot total (%) 0.124 0.108 0.068 0.050 - - -
C/N 10.8 12.0 11.9 8.9 - - -
CaCO3 (%) - - - - - 5.7 20.1
Ph în apă 7.46 7.18 7.00 6.50 6.30 7.32 7.63
SB (me/100 g sol) 15.92 10.74 10.86 13.32 16.69 21.90 19.99
Ca++ (me/100 g sol) 13.30 8.81 8.63 10.61 14.20 21.22 19.23
Mg++ (me/100 g sol) 1.50 1.45 1.66 1.97 1.83
K+ (me/100 g sol) 0.35 0.23 0.30 0.36 0.38 0.47 0.41
Na+ (me/100 g sol) 0.77 0.24 0.27 0.37 0.27 0.21 0.35
H+ (me/100 g sol) 0.48 2.76 2.52 3.00 2.05 - -
T (me/100 g sol) 16.39 13.50 13.38 16.31 18.73 21,90 19,99
V (%) 97.1 79.5 81.1 81.6 89.1 100.0 100.0
Fosfor asimilabil
82 29 12 13 - - -
(ppm)
K mobil (ppm) 159 141 137 159 - - -

Proprietăţi. Preluvosolurile prezintă textură diferenţiată pe profil, de regulă

mijlocie în Ao şi mijlociu fină în Bt (Idt = 1,25). Conţinutul mediu în humus variază
între 1,4 % şi 2,5 %. Humusul este de tip mull, cu raportul C/N cuprins între 11 şi
13. Raportul acizi humici/acizi fulvici variază între 0,7 şi 1,2. Reacţia este slab
acidă-neutră (pH -5,7-7,5), iar gradul de saturaţie în baze este cuprins între 75 % şi
90 %. Sunt soluri bine aprovizionate cu elemente nutritive şi au o activitate
microbiologică relativ bună. În general, prezintă proprietăţi fizice, fizico-mecanice,
95
hidrofizice şi de aeraţie mai puţin favorabile decât cernoziomurile sau feoziomurile,
datorită conţinutului mai mare de argilă din orizontul Bt.
Subtipuri: molic: Am-Bt-C; roşcat: Ao-Bt-C; rodic: Ao-Bt-C; psamic:
Ao-Bt-C; pelic: Ao-Btz-C; vertic: Ao-Bty-C(y); stagnic: Aow-Btw-C; Ao-BtW-C(W);
gleic: Ao-BtGr-C(Gr); calcaric: Ao-Bt-Cca; litic: Ao-Bt-Rn; scheletic Ao(q)-Btq-C;
sodic (alcalic): Aoac-Btac-C; Ao-Btna-C(na).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea preluvosolurilor depinde de
forma de relief şi conţinutul de schelet, care condiţionează volumul edafic. Asigură
o bună aprovizionare cu apă a vegetaţiei şi au troficitate mijlocie spre superioară.
Sunt soluri favorabile pentru gorunete, goruneto-făgete, făgete de dealuri şi brădete.
Dau rezultate foarte bune în cultura viţei de vie şi pomilor fructiferi, dar sunt
folosite şi în cultura plantelor de câmp. Plantaţiile de pe versanţi trebuie protejate
împotriva eroziunii, iar culturile agricole necesită îngrăşăminte organice şi chimice.
Preluvosolurile roşcate sunt soluri biologic active, profunde, cu o mare
capacitate de înmagazinare a apei provenită din topirea zăpezilor şi din ploile de
primăvară şi începutul verii. De aceea, ele oferă condiţii favorabile pentru
dezvoltarea pădurilor de stejar pedunculat şi a şleaurilor de câmpie, care realizează
clasa I şi a II-a de producţie. Defrişate şi cultivate agricol, preluvosolurile se
acidifică, starea fizică se înrăutăţeşte, după ploile de primăvară formează crustă şi,
dacă arătura se realizează an de an la aceeaşi adâncime în orizontul Bt, se formează
un strat compact, numit talpa plugului, care împiedică aerisirea şi înmagazinarea
apei până la adâncimi mai mari. Pentru culturile agricole ele sunt mai puţin
favorabile decât cernoziomurile, dar se pot obţine recolte bune prin administrarea de
gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice şi prin aplicarea unei agrotehnici adecvate.

5.2. Luvosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun luvic (BP);
Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
Luvosol (LV) Sol brun roşcat
(LVha) (pp)
luvic; Luvisol albic

Elemente de diagnoză. Orizont A ocric (Ao) urmat de orizont eluvial E (El

sau Ea). Orizont Bt (argic).
Grad de saturaţie în baze de peste 53% cel puţin într-un suborizont din partea
superioară.
Răspândire. Sunt răspândite în zona forestieră de câmpie (unde ocupă forme
de relief cu drenaj extern mai puţin favorabil), coline (Podişul Transilvaniei,
Piemontul Getic, Piemonturile Vestice) şi dealuri subcarpatice (Depresiunea Baia
Mare, Podişul Sucevei) şi chiar în zona montană inferioară. Împreună cu Alosolurile
ocupă 4.830.000 ha, adică aproximativ 20% din suprafaţa totală a ţării.

96
 Condiţii de formare. Luvosolurile s-au format pe materiale parentale sărace
în minerale calcice şi feromagneziene reprezentate prin luturi, argile, conglomerate
şi gresii cu ciment silicios, precum şi depozite loessoide puternic decarbonatate.
Relieful caracteristic este de deal, piemont şi podiş, luvosolurile ocupă în
general terenuri plane şi depresiuni cu drenaj global defectuos, uneori versanţi slab
înclinaţi.
Climatul este caracteristic de deal şi podiş, relativ umed şi rece, cu
temperaturi medii anuale cuprinse între 6 – 9 oC şi precipitaţii medii de 600 – 900
mm. Indicele de ariditate este cuprins între 35 – 60, evapotranspiraţia mai mică de
600 mm, iar regimul hidric variază de la tipic percolatic la repetat percolativ.
Vegetaţia naturală sub care s-au dezvoltat luvosolurile este alcătuită din
păduri de cvercinee, goruneto-făgete, făgete de dealuri şi montane sau chiar
amestecuri de răşinoase cu fag, în general cu floră mai acidofilă, Luzula albida, Poa
nemoralis, Calamagrostis arundinacaea.
Procese pedogenetice. Procesul predominant este cel de eluviere-iluviere.
Debazificarea şi acidificarea complexului coloidal este determinată de următorii
factori:
- material parental sărac în elemente bazice, ceea ce uşurează procesul de
debazificare;
- relief plan sau depresionar, cu drenaj global defectuos, cu vârstă absolută
mare, care face ca întrega cantitate de precipitaţii să se acumuleze în partea
superioară a profilului;
- vegetaţia naturală alcătuită din specii forestiere şi specii ierboase acidifile.
Migrarea coloizilor minerali reprezentaţi în general de argilă şi oxizi şi
hidroxizi de fier şi aluminiu au determinat formarea orizontului B argic (Bt)
profund, şi a orizontului E luvic (El) sau Ea (E albic) sărăcit în argilă şi sescvioxizi
şi îmbogăţit secundar în pudră de silice.
Bioacumularea este mai slabă, deoarece resturile organice supuse humificării
au caracter acid, este realizată predominant de ciuperci şi mai puţin de bacterii. În
compoziţia humusului predomină acizii fulvici, acesta fiind de tip mull-moder sau
moder.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Luvosolurile prezintă
următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Ao-El-Bt-C
Orizontul Ao are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună-deschisă cu
structură grăunţoasă.
Orizontul El, gros de 10-20 cm, cu nuanţă gălbuie, sărăcit parţial în argilă şi
sescvioxizi. Structura este slab exprimată, iar textura mai grosieră decât a orizontului
Bt.
Orizontul Bt are o grosime de 60-100 cm cu nuanţe brune gălbui sau ruginii,
cu valori şi crome mai mici decât în cazul orizontului El. Este în general compact, cu
textură mijlocie, mijlocie fină şi structură prismatică.
Orizontul C - alcătuit adesea din depozite loessoide decarbonatate şi luturi.
Pe profil se întâlnesc în proporţie mai mică neoformaţii biogene, pelicule de
argilă şi oxizi de fier pe feţele agregatelor structurale din orizontul Bt (la subtipul
97
roşcat), iar în El apar neoformaţii reziduale de grăunţi minerali de pe care a fost
îndepărtată pelicula coloidală de humus, argilă şi oxizi de fier.
Proprietăţi. Luvosolurile au textură diferenţiată pe profil (Idt = 1,2-2,0), luto-
nisipoasă în Ao, nisipo-lutoasă în El şi luto-argiloasă sau chiar argiloasă în orizontul
Bt. Argila şi oxizii de fier migrează concomitent pe profilul solului, fiind vorba de o
migrare mecanică şi nu de un proces de podzolire. Structura solului este grăunţoasă,
slab dezvoltată în orizontul Ao, lamelară sau poliedrică mică în El şi prismatică în
Bt. Restul proprietătilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt mai
puţin favorabile decât la preluvosoluri. Apa din precipitaţii străbate uşor orizonturile
superioare şi stagnează deasupra orizontului Bt, astfel încât în perioadele umede
prezintă exces de apă, iar în cele secetoase deficit de apă. Conţinutul de humus este
mai mic (cca 2 %, iar rezerva este de 60-120 t/ha) şi de calitate inferioară, mai bogat
în acizi fulvici (raportul acizi huminici/acizi fulvici este cuprins între 0,4-0,6). Sunt
soluri oligomezobazice la mezobazice şi au reacţie de la moderat acidă la puternic
acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică
sunt mai slabe decât la solurile precedente.
Luvosolurile albice sunt puternic şi foarte puternic diferenţiate textural
prezentând Id >2; textura este mijlocie la nivelul orizontului Ao, mijlocie-grosieră în
Ea şi mijlocie fină în Bt. Datorită texturii diferenţiate pe profil şi a structurii slab
formate, restul proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în
general defectuoase; în perioadele umede solurile prezintă exces de apă, iar în cele
uscate un deficit accentuat. Apa din precipitaţii se înfiltrează greu datorită
compactităţii orizontului Bt şi se evaporă uşor datorită porozităţii capilare reduse din
orizontul Ea. Conţinutul de humus este de 2-3% în orizontul Ao, fiind alcătuit
predominant din acizi fulvici. Gradul de saturaţie în baze scade sub 50%, în
orizontul Ea chiar sub 30%, solurile fiind oligobazice-oligomezobazice. Reacţia este
de la puternic acidă la moderat acidă (pH = 4-5,5). Sunt soluri slab aprovizionate cu
substanţe nutritive şi foarte puţin active din punct de vedere microbiologic.
Subtipuri. Se întâlnesc următoarele subtipuri: umbric: Au-El(Ea)-Bt-C;
roşcat : Ao-El(Ea)-Bt-C; rodic : Ao-El(Ea)-Bt-C; calcic : Ao-El(Ea)-Bt-Cca;
rezicalcic : Ao-El(Ea)-Bt-C; psamic : Ao-El(Ea)-Bt-C; vertic : Ao-El(Ea)-Bty-Cy;
albic : Ao-Ea-Bt-C; glosic : Ao-E+B-C ; planic : Ao-El(Eaw)-Btw-C ; stagnic :
Aow-Elw(Eaw)-Btw-C ;Ao-El(W)(EaW)-BtW-C(W) ;litic :Ao-El(Ea)-Bt-R ;gleic:
AoElGr(EaGr)-BtGr-C(Gr) ; scheletic : Ao(q)-El(q)(Ea(q)-Btq-C ; sodic : Aoac-
Elac(Eaac)-Bt-C ; Ao-Elna(Eana)-Btna-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Luvosolurile prezintă o troficitate minerală
şi azotată cel mult mijlocie. În ce priveşte regimul de umiditate, luvosolurile pot
diferi între ele în funcţie de poziţia pe versant, expoziţia, conţinutul de schelet. Pe
versanţii umbriţi regimul de umiditate este mai constant; aici făgetele şi chiar
amestecurile de fag cu brad realizează clase de producţie superioare. Pe versanţii cu
expoziţie însorită, gorunetele nu pot realiza decât clase mijlocii de producţie. Ca
urmare a procesului de eluviere-iluviere, se înrăutăţesc condiţiile de drenaj la nivelul
orizontului Bt, astfel că primăvara stagnează apele din topirea zăpezii, iar vara în
perioadele secetoase orizontul B devine foarte compact. Aceste soluri nu mai oferă
98
condiţii favorabile de vegetaţie pentru stejerete şi şleauri de câmpie, de aceea sunt
ocupate de cerete şi gârniţete de clase mijlocii de producţie.
Luvosolurile stagnice de pe terenuri orizontale, sunt de fertilitate ridicată
pentru goruneto-făgete şi făgete. Aceste soluri, luate în culturi agricole, odată cu
înlăturarea litierei şi a humusului îşi pierd progresiv fertilitatea, atât datorită
diminuării fondului de elemente nutritive, cât şi datorită modificării proprietătilor
fizice şi fizico-mecanice.
LUVOSOL STAGNIC (SOL BRUN LUVIC SLAB PSEUDOGLEIZAT).
Depresiunea Dorna Candrenilor, 2000
Tabel 5.2.
ORIZONTURI Ao El E/B Bt1 Bt2w Bt3w B/C
Adâncime (cm) 88-
0-14 14-24 24-38 38-50 50-67 67-88
100
Schelet (%) 10 10 10 15 15 30 40
Nisip grosier (%) 0,0 9,5 11,7 8,3 9,2 7,4 10,7
Nisip fin (%) 35,4 26,5 25,2 28,6 25,9 26,7 16,0
Praf (%) 35,7 35,2 37,4 37,1 38,1 34,0 39,7
Argilă < 0,002mm (%) 28,9 28,8 25,7 26,0 26,8 31,9 33,6
Argilă < 0,01mm (%) 52,0 52,4 48,7 47,2 50,2 53,1 46,8
D (g/cm3) 2,59 2,63 2,67 2,68 2,69 2,70
Da (g/cm3) 0,78 0,94 0,98 1,15 1,34 1,51
Pt (%) 70 64 63 57 50 44
Pa (%) 24 27 27 21 16
Rez. Penetrare( kgf/cm2) 16 13 14 23 21 41
CH (%) 11,0 9,1 8,7 7,6 7,6 7,9
CO (%) 16,5 13,7 13,1 11,4 11,4 11,9
CC (%) 50,0 35,0 32,0 24,3 22,4 19,7
CT (%) 89,5 68,3 64,6 49,7 37,5 11,0
CU (%) 33,5 21,3 18,9 12,9 11,0 7,8
Humus (%) 8,5 5,1 2,1 1,3 0,9
Azot total (%) 0,328 0,194 0,078 0,068 0,052
C/N 17,6 18,0 17,9 11,2 11,9
Ph în apă 4,6 5,0 5,3 5,4 5,3 5,5 5,6
Fe2O3 (%) 0,63 0,67 0,56 0,53 0,58
Al2O3 (%) 0,69 0,60 0,47 0,32 0,28
SB (me/100 g sol) 3,2 4,1 5,8 6,5 6,3 14,6 18,0
Ca++ (me/100 g sol) 2,3 3,1 4,3 4,3 3,9 9,0 11,4
Mg++ (me/100 g sol) 0,6 0,7 1,1 1,7 2,0 5,2 5,9
K+ (me/100 g sol) 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,3 0,4
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,2
H+ (me/100 g sol) 23,9 17,5 10,0 7,8 7,3 3,5 2,6
T(me/100 g sol) 27,2 21,6 15,8 14,3 13,5 18,1 20,5
V (%) 11,9 18,9 36,5 46,5 46,3 80,6 87,5
Fosfor asimil.(ppm) 7,2 1,9 1,1 0,6 1,6 1,1 12,0
K mobil (ppm) 77 53 90 122 109 189 293

99
 LUVOSOL ALBIC (LUVISOL ALBIC). Podişul Sucevei, 2000
Tabel 5.3.
ORIZONTURI Ao Ea E/B B/E Bt C1 C2
Adâncime (cm) 90-
0-19 19-28 28-40 40-55 55-90 115-150
115
Nisip fin (%) 30,2 35,3 25,8 12,8 14,4 13,6 8,8
Praf (%) 41,7 42,8 35,4 33,6 32,9 32,6 34,0
Argilă < 0,002 mm (%) 28,1 21,9 38,8 53,6 52,7 53,8 57,2
Argilă < 0,01 mm (%) 48,5 43,5 56,9 71,9 70,9 71,9 78,3
D (g/cm3) 2,55 2,68 2,70 2,70 2,70 2,70 -
Da (g/cm3) 0,90 1,04 1,41 1,42 1,52 1,60 -
Pt (%) 64,0 61,2 47,4 47,0 43,3 40,2 -
Pa (%) 39,7 32,1 12,2 10,1 5,3 1,8 -
Rez. penetr (kgf/cm2) 23 22 30 34 38 45 -
CH (%) 5,5 4,4 9,0 10,1 10,2 8,8 9,2
CO (%) 8,2 6,6 13,5 15,1 15,3 13,2 14,8
CC (%) 27 28 25 26 25 24 -
CT (%) 71,1 58,8 33,6 33,0 28,4 25,1 -
CU (%) 18,8 21,4 11,5 10,9 9,7 10,8 -
Humus (%) 17,88 3,54 1,14 0,72 0,78 - -
Azot total (%) 0,652 0,110 0,048 0,036 0,036 - -
C/N 18,6 21,8 16,1 13,5 14,7 - -
Ph în apă 4,54 4,91 5,04 5,07 5,71 8,37 8,42
SB (me/100 g sol) 2,36 1,96 6,01 11,11 18,04 20,94 20,94
Ca++ (me/100 g sol) 1,56 1,28 1,28 2,53 6,12 18,20 17,68
Mg++ (me/100 g sol) 0,56 0,56 4,17 7,42 9,54
K+ (me/100 g sol) 0,12 0,10 0,21 0,36 0,46 0,68 0,79
Na+ (me/100 g sol) 0,02 0,02 0,36 0,79 1,92 2,07 2,48
H+ (me/100 g sol) 15,61 9,28 14,33 10,81 1,71 - -
T (me/100 g sol) 17,97 11,25 20,34 21,91 19,75 20,94 20,94
V (%) 23,1 17,5 29,6 50,7 91,3 100,0 100,0

Pentru ridicarea fertilităţii şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-chimice,

necesită îngrăşăminte, amendamente şi o prelucrare corespunzătoare a solului.
În general, luvisolurile albice au o fertilitate naturală scăzută, datorită atât
însuşirilor chimice negative, cât şi regimului aerohidric şi de consistenţă defectuos.
În perioadele ploioase, apa stagnează la suprafaţa solului, iar în cele secetoase se
înregistrează deficit de apă. Prin rărirea arboretelor, solurile se înierbează
puternic, regenerarea pădurii realizându-se cu greutate. Pe substrate sărace în argilă,
luvisolurile albice evoluează în direcţia solurilor cu humus brut. În aceste cazuri,
pentru reactivarea circuitului biologic şi pentru transformarea orizontului cu humus
brut, este necesară aplicarea de amendamente calcice şi îngrăşăminte azotate.
Pentru culturile agricole sunt soluri de fertilitate mijlocie şi necesită
încorporare de îngrăşăminte naturale şi chimice, iar când pH-ul scade sub 6, este
necesară aplicarea de amendamente calcaroase.
100
 5.3. Planosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Haplic Planosols Albaquic
Planosol (PL) Planosol (PL)
(PLha) Hapludalfs

Elemente de diagnoză. Orizonturi Ao, El sau Ea şi Bt. Schimbare texturală

bruscă pe o distanţă de cel mult 7,5 cm între orizontul El sau Ea şi Bt. Schimbarea
texturală bruscă se datoreşte în general materialului parental bistratificat, dar şi
procesului de eluviere a argilei din orizontul El sau Ea.
Răspândire. Se întâlnesc în aceleaşi areale cu luvosolurile, ocupând suprafeţe
mai mari în depresiunile Baia Mare, Oaş, Piemonturile Vestice, Piemontul Getic,
Subcarpaţi, Podişul Sucevei şi pe terasele vechi din zonele umede ale Mureşului,
Oltului, Jiului, Argeşului, etc. Ocupă 24.000 ha (0,1 %) din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare. Factorul hotărâtor în formarea acestor soluri îl
reprezintă materialul parental alcătuit din luturi şi argile, care, în majoritatea
cazurilor, este bistratificat, un strat superior mai sărac în argilă în care s-a format
orizontul El şi unul inferior mult mai bogat în fracţiuni fine în care s-a format
orizontul Bt.
Relieful, clima şi vegetaţia sunt aceleaşi ca şi în cazul luvosolurilor.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic dominant este cel de eluviere-
iluviere ca şi în cazul luvosolurilor.
Debazificarea, alterarea şi eluvierea sunt active, ducând la formarea celor
două orizonturi specifice de eluviere El şi iluviere Bt. De remarcat, la planosoluri,
este faptul că intre orizontul eluvial şi cel iluvial se înregistrează o schimbare
texturală bruscă, pe o grosime mai mică de 7,5 cm. În orizontul Bt conţinutul de
argilă este de peste două ori mai mare faţă de orizontul El.
Pe profil se manifestă excesul temporal prelungit de umiditate, determinând
procese de stagnogleizare încă de la nivelul orizontului Ao.
Procesul de bioacumulare este redus, se formează humus puţin, de slabă
calitate, în care predomină acizii fulvici.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Aow-Elw-Btw-C.
Orizontul Aow, gros de 15-25 cm, are o culoare brună deschisă datorită
conţinutului redus de humus, structură grăunţoasă cu agregate friabile.
Orizontul Elw, gros de 10-25 cm, de culoare cenuşie, structură slab formată,
prezintă pete de oxidare şi reducere mai numeroase decât în orizonturile Ao datorită
procesului de pseudogleizare.
Orizont Btw, gros de peste 100 cm, se caracterizează printr-o creştere
accentuată a conţinutului de argilă, compactitate ridicată şi permeabilitate redusă.
Are structură prismatică de fragmentare. Sunt vizibile fenomenele de pseudogleizare
sub forma petelor cenuşii şi ruginii.

101
 Ca neoformaţii reziduale apar grăunţi de nisip fără peliculă colidală în Ao,
pudră de silice sub formă de pete albicioase în El şi pete de oxidare şi reducere pe tot
profilul, dar cu o frecvenţă mai mare în orizontul Bt.
Proprietăţi. Planosolurile sunt soluri cu diferenţiere texturală bruscă între
orizontul Elw şi Btw, trecerea se face pe mai puţin de 7,5 cm, iar conţinutul de argilă
creşte de 2-3 ori de la orizontul eluvial la cel argiloiluvial. Sunt slab până la moderat
humifere, au reacţie moderat acidă (pH=4,5-5,5) şi grad de saturaţie în baze mai mic
de 50 %. Datorită schimbării texturale bruşte, prezintă proprietăţi fizice, fizico-
mecanice, hidrofizice şi de aeraţie nefavorabile. Solurile prezintă exces de umiditate
primăvara şi în perioadele ploioase şi se usucă puternic devenind foarte compacte în
perioadele uscate ale anului. Conţin cantităţi mici de elemente nutritive şi au
activitate microbiologică foarte slabă.
Subtipuri. albic: Aow-Eaw-Btw-C ; vertic : Aow-El(Ea)w-Btyw-Cy; stagnic:
Aow-Elw(Eaw)-BtW-C; Ao-El(W)(Ea(W)-BtW-C(W); solodic(sodic):
Aow-El(Eaw)-Btnaw-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Datorită schimbării texturale abrupte,
troficităţii minerale şi azotate reduse, planosolurile au fertilitate mai redusă decât
luvosolurile. Dintre speciile forestiere, pe planosoluri rezultate satisfăcătoare dau
cerul şi gârniţa. În agricultură sunt folosite ca păşuni şi fâneţe. Datorită compactităţii
ridicate şi regimului aerohidric defectuos sunt contraindicate pentru cultura pomilor
fructiferi şi a viţei de vie. Ameliorarea planosolurilor se poate realiza prin lucrări
agrotehnice care să ducă la afânarea orizontului Bt, prin administrarea de
îngrăşăminte organice şi chimice şi amendamente calcaroase când reacţia este prea
acidă.

5.4. Alosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun luvic Haplic Alosols Typic
Alosol (AL)
holoacid (ALha Hapludalfs(pp)

Elemente de diagnoză. Orizonturi Ao, (El sau Ea) şi Bt. Proprietăţi alice pe
cel puţin 50 cm grosime între 25 şi 125 cm adâncime, sau pe c el puţin jumatate din
orizont, dacă apare orizontul R sau C la adâncime mică.
Proprietăţile alice se referă la un sol foarte acid şi cu mare conţinut de Al
schimbabil, cu uratoarele caracteristici:
- capacitatea de schimb cationic (determinată cu 1M acetat de amoniu) a
argilei din sol >24me/100 g;
- Al extractabil In KCl>12 me/100 g argilă şi >35% din T (argilă) ;
- grad de saturaţie în Al >60%, adică (Al/T) x 100 ≥60% ;
- pH în CaCl2 <4.

102
 Răspândire. Se întâlnesc în aceleaşi areale cu luvosolurile (Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic, Piemonturile vestice, Podişul Sucevei, Subcarpaţi etc.)
ocupând suprafeţe mai umede şi mai reci, cu materiale parentale mai acide.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: O-Ao-El(Ea)-Bt-C.
Orizontul Ao are grosime de 10-20 cm şi o culoare brună cenuşie închisă.
Orizontul El are o grosime de 20-30 cm şi este de culoare cenuşiu albicioasă,
sărac în argilă şi bogat în cuarţ dezbrăcat de pelicule coloidale.
Orizont Bt este bogat în argilă, cu o capacitate de schimb cationic foarte
mare (peste 25 me/100 g sol) şi o grosime de peste 100 cm.
Proprietăţi. Alosolurile sunt soluri cu diferenţiere texturală, cu structură slab
dezvoltată sau masivă în Ao şi poliedrică mijlocie sau prismatică în Bt, care în stare
uscată crapă puternic. Sunt soluri bine drenate, cu o porozitate totală şi de aeraţie
bună, dar cu reacţie puternic acidă şi conținut de Al schimbabil mare. Sunt soluri
oligobazice la oligomezobazice, slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu
activitate biologică scăzută.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt soluri mai puţin fertile decât
preluvosolurile sau luvosolurile, datorită reactiei puternic acide şi prezenţei
aluminiului liber în soluţia solului.

103
 Capitolul 6
CLASA CAMBISOLURI
Solurile din această clasă se caracterizează printr-un orizont Bv, care are
culori cu valori şi crome peste 3,5 la materialul în stare umedă începând din partea
sa superioară. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. Ocupă o suprafaţa de circa
4,6 x 106 ha, ceea ce reprezintă 19,5% din suprafaţa totală a ţării.

6.1. Eutricambosoluri
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Eutrocryepts
(pp); Typic
Sol brun Eutric Cambosols
Eutricambosol (EC) Eutrudepts (pp);
eumezobazic (BM) (CMeu)
Typic Haplustepts
(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Ao, urmat de orizont B cambic (Bv) cu

gradul de saturaţie în baze  53 % şi culori în nuanţe mai galbene decât 5YR cel
puţin în partea superioară cu valori şi crome  3,5 la materialul în stare umedă, cel
puţin în interiorul elementelor structurale.
Proprietăţi eutrice (gradul de saturaţie în baze  53 % ) în ambele orizonturi.
Răspândire. Ocupă 1.300.000 ha, adică 5,8% din suprafaţa ţării, fiind
răspândite în zona montană inferioară si uneori mijlocie din Carpaţii Orientali,
Meridionali şi Occidentali, Subcarpaţi, Piemonturile vestice, Podişul Transilvaniei,
Podişul Getic, Dobrogea de Nord, câmpia din vestul şi nord-vestul ţării.
Condiţii de formare. Eutricambosolurile s-au format pe materiale parentale
alcătuite din gresii calcaroase, conglomerate calcaroase, luturi, marne, care au ca
element comun bogăţia în CaCO3 sau în alte minerale primare cu un conţinut ridicat
de Fe şi Mg, uşor alterabile. Eurticambosolurile s-au format pe materiale parentale
rezultate din alterarea calcarelor mezozoice sau bauxitelor bogate în oxizi de fier.
Relieful este variat, reprezentat de versanţi situaţi atât în zona de podişuri cât
şi în zona montană inferioară, cu drenaj intern şi extern bun.
Climatul caracteristic eutricambosolurilor aparţine provinciilor climatice
Cfax şi Dfax, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 6-9 0C, precipitaţii
anuale de 600-900 mm, indice de ariditate mai mare de 35, regim hidric percolativ.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de foioase (gorunete, goruneto-
făgete, făgete) amestecuri de răşinoase cu fag cu o bogată floră de mull.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic dominant este cel de alterare
moderată a materialului parental cu formarea orizontului Bv, eutricambosolurile
fiind formate pe materiale parentale bogate în minerale calcice şi feromagneziene şi
pe forme de relief cu drenaj bun. Chiar dacă climatul este mai umed, debazificarea
este slabă, fapt ce impiedică migrarea coloizilor minerali şi diferenţierea texturală.
104
 Resturile organice provenite de la vegetaţia lemnoasă şi ierboasă neacidofilă
sunt supuse humificării de către bacterii şi ciuperci, rezultând humus de tip mull
forestier, alcătuit din acizi huminici bruni şi acizi fulvici.
Acizii huminici bruni formează cu mineralele argiloase şi oxizii de fier
complexe organo minerale insolubile, care contribuie la o bună structurare a solului.
Acizii fulvici intră în reacţie cu oxizii de fier de origine biologică, formează
complexe ferihumice solubile care sunt levigate de apele din precipitaţii.
Ionii de calciu şi magneziu îndepărtaţi de către curentul descendent de apă
care străbate solul sunt compensaţi cu alți cationi proveniţi din alterearea
materialului parental şi a materiei organice provenite de la flora de mull. În aceste
condiţii eutricambosolurile se menţin mult timp relativ saturate în ioni de calciu.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C.
Orizontul Ao este de 10 - 30 cm (mai subţire în zona montană şi mai gros în
zona de deal, podiş şi câmpie), de culoare brună galbui închisă datorită acumulării
humusului, cu structură grăunţoasă stabilă, afânat, permeabil şi bine străbătut de
rădăcini.
Orizontul Bv (cambic) are grosimi cuprinse între 20-100 cm; are culoare
brună cu nuanţă galbuie sau roşcată (5YR cu valori şi crome  3,5), cu structură
pedogenetică poliedrică şi textură mijlocie, este în general permeabil.
Orizontul C este alcătuit din depozite de suprafaţă (eluvii, deluvii, coluvii),
provenite din alterare unor roci bogate în minerale calcice şi feromagneziene.
Proprietăţi. Eutricambosolurile prezintă textură nediferenţiată pe profil, de la
mijlocie grosieră până la fină, în funcţie de materialul parental ce a stat la baza
formării solului. Structura este grăunţoasă în orizontul Ao şi poliedrică în Bv, fiind
foarte stabilă. Datorită texturii nediferenţiate pe profil şi structurii bune şi celelalte
proprietăţi fizice şi fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile.
Conţinutul de humus este mai mare de 2 % şi este de tip mull, cu raportul C/N <15.
Reacţia solului este slab moderat acidă (pH 5,8-6,5), iar gradul de saturaţie în baze 
55 % . Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică sunt relativ
bune.
Subtipuri: molic: Am-Bv-C; psamic: Ao-Bv-C; pelic: Ao-Bvz-C; vertic:
Ao-Bvy-C(y); andic: Ao-Bv-C; gleic: Ao-BvGr-C(Gr) ; stagnic: Aow-Bvw-C;
Ao-BvW-CW; aluvic: Ao-Bv-C; litic: Ao-Bv-R; scheletic: Ao-Bvq-C; rodic:
Ao-Bv-C; salinic: Aosc-Bvsc-C; Ao-Bvsa-C(sa); sodic (alcalic): Aoac-Bvac-C;
Ao-Bvna-C(na).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea eutricambosolurilor este
condiţionată de volumul edafic şi expoziţia versanţilor. Eutricambosolurile
profunde, bine structurate, bogate în substanţe nutritive şi cu o capacitate mare în
apă utilă sunt soluri de fertilitate ridicată pentru gorunete, goruneto-făgete, şleauri de
deal, făgete montane şi premontane şi amestecuri de răşinoase cu fag, care realizează
clasa I - a şi a II - a de producţie. Eutricambosolurile cu procent mare de schelet şi
textură nisipoasă, situate pe versanţi cu înclinare mare şi expoziţie însorită, întreţin

105
arborete din clase inferioare de producţie. Solurile luate în cultură agricolă sunt
favorabile pentru livezi de pomi fructiferi, plante de câmp, păşuni şi fâneţe, dar cu
timpul conţinutul de humus şi substanţe nutritive, în lipsa litierei, scad progresiv şi,
implicit, se diminuează şi fertilitatea acestor soluri. Ca măsuri de ameliorare se
impun aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice şi combaterea eroziunii pe
versanţi prin arături pe curba de nivel, culturi în benzi, terasări etc.

EUTRICAMBOSOL (SOL BRUN EUMEZOBAZIC).

Munţii Bârgăului, Piatra Fântânele, 2000
Tabel 6.1.
ORIZONTURI Aţ Ao A/B Bv1 Bv2 B/C CR1
Adâncime (cm) 0-5 5-15 15-30 30-42 42-55 55-74 74-95
Schelet (%) 5 5 5 5 10 25 40
Nisip grosier (%) 2,5 6,1 0,0 0,0 5,0 5,2 0,0
Nisip fin (%) 47,2 38,8 41,7 41,3 36,4 36,6 40,5
Praf (%) 24,4 30,1 29,8 30,8 29,7 29,2 26,9
Argilă < 0,002 mm (%) 25,9 25,0 28,5 27,9 28,9 29,0 32,9
Argilă < 0,01 mm (%) 41,1 44,4 46,3 46,2 47,0 47,0 48,1
D (g/cm3) 2,62 2,64 2,68 2,68 2,69 2,70 2,70
Da (g/cm3) 1,02 1,06 1,15 1,23 1,51 1,58 1,66
Pt (%) 61,9 60,5 57,3 54,2 43,8 41,0 38,1
Pa (%) 24 21 20 19 7
Rez. penetr (kgf/cm2) 42 43 21 22 37 43 43
CH (%) 7,4 6,8 6,0 5,7 5,9
CO (%) 11,1 10,2 9,0 8,6 8,9
CC (%) 35,0 30,0 26,5 25,2 21,1
CT (%) 59,8 56,5 49,6 44,0 29,1
CU (%) 23,9 19,8 17,5 16,6 12,2
Humus (%) 6,6 4,8 2,0 1,3 0,7
Azot total (%) 0,318 0,254 0,106 0,072
C/N 14,0 12,8 12,6 11,8
Ph în apă 5,4 5,7 5,8 5,6 5,7 5,5 5,6
SB (me/100 g sol) 10,3 9,7 6,1 3,8 5,3 9,8 9,2
Ca++ (me/100 g sol) 7,8 7,6 3,6 2,5 3,5 6,2 6,5
Mg++ (me/100 g sol) 1,8 1,7 1,2 1,0 1,6 3,2 2,4
K+ (me/100 g sol) 0,7 0,4 0,3 0,3 0,2 0,3 0,2
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1
H+ (me/100 g sol) 7,7 7,7 8,3 7,8 7,0 6,3 3,3
T (me/100 g sol) 17,9 17,5 13,4 11,6 12,2 16,1 12,5
V (%) 57,7 55,8 38,1 55,5 59,2 60,9 73,7
Al schimb.(me/100 g ) 0,7 0,1 1,2 1,4 3,9 3,3 1,9
Fosfor asimilabil (ppm) 5,0 2,8 0,4 0,1 1,5 4,3 17,3
K mobil (ppm) 310 202 250 186 106 221 138

106
 6.2. Districambosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Cambosols Typic Dystrudepts
Districambosol (DC) Sol brun acid (BO)
(CMdy) (pp) (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Ao, urmat de orizont B cambic (Bv) cu valori

şi crome mai mari de 3,5 în stare umedă cel puţin pe fețele agregatelor structurale.
Proprietăţi districe (gradul de saturaţie în baze < 53 % ) de la suprafaţă şi cel
puţin până în prima parte a orizontului Bv.
Răspândire. Sunt răspândite în tot arcul carpatic, începând de la 600-700 m
şi până la limita superioară a pădurii, adică la 1000-1700 m altitudine. Apar uneori şi
în regiunea de dealuri şi podişuri şi în depresiunile subcarpatice cu climat umed la
altitudini de 500-600 m, dar numai pe substrate acide. Solurile brune acide ocupă
aproximativ 13,5 % din suprafaţa ţării (3.199.000 ha) şi 52% din totalul solurilor
montane.
Condiţii de formare. Districambosolurile s-au format pe materiale parentale
provenite din dezagregarea şi alterarea rocilor acide cu un conţinut ridicat de cuarţ,
granite, granitodiorite, cuarţite, micaşisturi, gresi silicioase, conglomerate silicioase
etc. Aceste materiale parentale imprimă solurilor formate un caracter oligobazic.
Relieful este de tip montan, caracterizat prin versanţi cu înclinări şi expoziţii
variabile, la altitudini în genereal cuprinse între 800-1300 m. Districambosolurile
pot fi întâlnite şi la altitudini mai mici, dar numai pe versanţii nordici şi roci foarte
acide.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale de 3-6 0C,
precipitaţii anuale 800-1200 mm, indice de ariditate de peste 45, regim hidric repetat
percolativ.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de fag, amestecuri de răşinoase cu
fag şi molidişuri pure cu floră acidofilă.
Procese pedogenetice. În districambosoluri, în condiţii de climat rece şi
reacţie acidă şi foarte acidă, activitatea microorganismelor este mai redusă astfel
încât transformarea resturilor organice este mult mai lentă, rezultând un orizont
organic O în care suborizonturile Ol şi Of sunt foarte bine reprezentate şi un orizont
Ao în care predomină acizii fulvici (H/F < 0,5). Solurile fiind situate, în general, pe
versanţi cu drenaj intern şi extern foarte bun, fierul rezultat din alterarea mineralelor
rămâne în stare oxidată şi formează cu acizii fulvici complexe stabile care se
acumulează în orizontul Ao. Graficul de variaţie a fierului pe profilul solului indică
o concentraţie mai mare a acestuia in orizontul Ao şi nu în orizontul B ca la
podzoluri. În schimb, aluminiul din hidroxizii de aluminiu, sub acţiunea acizilor
organici migrează în orizontul B, astfel încât concentraţia acestui element este mai
mare în orizontul B decât în Ao.

107
 Aciditatea de schimb a acestor soluri este determinată predominant de
cationii de aluminiu care impiedică şi migrarea argilei din orizonturile superioare în
orizontul Bv.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. O-Ao-Bv-C.
Orizontul O este alcătuit din resturi organice în curs de descompunere.
Orizontul Ao, are o grosime mai mică de 20 cm, de culoare brună cenuşie,
moderat până la intens humifer, cu textură mijlocie şi structură slab formată.
Orizontul Bv, gros de 20-60 cm, are nuanţe brun gălbui, structură poliedrică
slab formată, textură mijlocie şi adesea cu un conţinut rindicat de schelet.
Orizontul C, alcătuit din depozite de suprafaţă provenite din roci cu caracter
acid.
Proprietăţi. Districambosolurile au o textură uşoară spre mijlocie,
nediferenţiată pe profil. Structura este grăunţoasă, slab formată în Ao şi
subpoliedrică-poliedrică, moderat dezvoltată în Bv. Proprietăţile fizico-mecanice,
hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile, având în vedere textura mijlocie uniformă
pe tot profilul. Conţinutul de humus este variabil, 3-8% la districambosolurile cu
mull-moder şi peste 8 % la districambosolurile montane cu moder. Raportul C/N are
valori cuprinse între 16 şi 20, iar în constituţia humusului predomină acizii fulvici
(H/F = 0,3-0,5). Reacţia solului este de la puternic acidă la moderat acidă
(pH=4,3-5,1), iar gradul de saturaţie în baze este mai mic de 53% la nivelul
orizontului Bv, coborând în unele cazuri la 20-30 %. Aceste soluri au rezerve mici
de elemente nutritive şi o activitate microbiologică redusă.
Subtipuri: umbric: Au-Bv-C; psamic : Ao-Bv-C ; andic: Ao-Bv-C; prespodic:
Ao-Bv-C; litic: Ao-Bv-R; scheletic: Ao(q)-Bvq-C; aluvic: Ao-Bv-C; gleic:
Ao-BvGr-C(Gr).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Districambosolurile, fiind oligomezobazice
la oligobazice, cu reacţie puternic acidă, au troficitate minerală mijlocie sau
submijlocie. Troficitatea azotată variază în funcţie de natura humusului şi grosimea
orizontului Ao. Pentru speciile forestiere districambosolurile sunt de fertilitate
mijlocie, dar pentru unele specii de răşinoase, cum sunt molidul şi pinul, care sunt
puţin pretenţioase faţă de troficitatea minerală, fertilitatea acestor soluri este relativ
ridicată. Un alt factor ce influenţează fertilitatea acestor soluri este volumul edafic.
Solurile profunde, cu volum edafic mare sau mijlociu, au fertilitate ridicată pentru
arboretele de răşinoase şi chiar pentru amestecurile de fag cu răşinoase.
Districambosolurile de pe care s-a defrişat pădurea sunt folosite ca pajişti
secundare.În vederea reducerii acidităţii acestor soluri este utilă aplicarea de
amendamente calcice, atât pe pajişti, cât şi în pepinierele silvice, iar pentru ridicarea
troficităţii minerale şi azotate, aplicarea de îngraşăminte organice şi chimice. Pe
versanţi se impun măsuri de prevenire a eroziunii.

108
 DISTRICAMBOSOL (SOL BRUN ACID).
Carpaţii Orientali, Obcina Feredeului, 2000
Tabel 6.2.
ORIZONTURI Ao1 Ao2 A/B Bv1 Bv2 C+R CR
Adâncime (cm) 80-
0-6 6-14 14-20 20-48 48-60 60-80
100
Schelet (%) 25 35 50 50 60 70 70
Nisip grosier (%) 18.2 20.5 17.5 21.5 32.8 19.6 19.7
Nisip fin (%) 22.5 24.1 28.1 22.6 12.0 15.5 10.8
Praf (%) 35.6 32.1 30.5 31.8 28.8 28.8 25.6
Argilă < 0,002mm (%) 23.7 23.3 23.9 24.1 26.4 36.1 43.9
Argilă < 0,01mm (%) 48.8 47.3 45.8 47.3 45.8 56.1 60.5
Microelemente:
42.1 43.9 79.7 134.7 65.9 85.2
Zn(ppm)
Cu (ppm) 16.1 18.8 20.9 33.4 41.5 48.5
Fe (ppm) 14342 16316 18816 25921 23684 25395
Mn (ppm) 1060 1004 1319 1578 690 671
Pb (ppm) 44.9 38.4 31.8 31.8 31.8 64.4
Cd (ppm) 0.80 1.05 0.90 0.90 0.95 0.80
Cr (ppm) 14.6 9.8 9.8 17.9 11.4 16.2
Co (ppm) 23.5 26.1 28.9 34.0 31.0 34.0
Ni (ppm) 28.5 25.2 18.8 64.1 38.2 51.1
Humus (%) 9.3 4.8 2.9 2.5 1.4 0.4
Azot total (%) 0.362 0.220 0.162 0.138 0.090 0.048
C/N 17.4 14.8 12.0 12.1 10.4 5.1
Ph în apă 4.4 4.6 4.5 4.6 4.9 4.9 4.7
SB (me/100 g sol) 3.9 2.1 1.4 1.5 1.7 3.2 3.9
Ca++ (me/100 g sol) 3.1 1.7 0.9 0.8 1.0 2.2 2.7
Mg++ (me/100 g sol) 0.6 0.3 0.3 0.3 0.2 0.6 0.9
K+ (me/100 g sol) 0.2 0.2 0.2 0.3 0.4 0.3 0.3
Na+ (me/100 g sol) 0.1 0.1 0.0 0.0 0.1 0.1 0.1
H+ (me/100 g sol) 17.6 14.0 13.9 11.1 10.4 10.2 12.5
T (me/100 g sol) 21.6 16.1 15.3 12.6 12.0 13.4 16.4
V (%) 18.4 13.1 9.1 11.6 13.8 23.8 23.9
Al schimbabil
4.4 6.2 6.5 5.9 4.8 8.5 10.3
(me/100 g sol)
Fosfor asimilabil (ppm) 6.3 1.6 0.6 0.2 0.2 0.2 0.1
K mobil (ppm) 122 109 122 186 253 173 186

109
 Capitolul 7.
CLASA SPODISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză un
orizont spodic (Bs, Bhs) sau un orizont criptospodic (Bcp), rezultat în urma
procesului de podzolire humico-feriiluvială. Solurile prezintă, de asemenea, în mod
frecvent un orizont organic O şi orizont organo-mineral Ao sau Au, urmat uneori de
un orizont E spodic, sub care apare unul din orizonturile B specificate mai sus.
Spodisolurile ocupă în ţara noastră o suprafaţă totală de 1,23 x 10 6 ha, ceea ce
reprezintă 5,2% din suprafaţa totală a ţării.

7.1. Prepodzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Entic Haplocryods
(pp); Typic
Sol brun feriiluvial Haplocryods (pp);
Prepodzol (EP) Entic Podzols (PZet)
(PB) Entic Haplorthods
(pp); Typic
Haplorthods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Bs (spodic feriiluvial) situat sub orizontul Ao,

cu nuanţe roşietice.
Răspândire. Se întâlnesc în regiunea montana superioară, în etajul molidului
şi în cel alpin inferior. Insular, în anumite condiţii de rocă, relief şi vegetaţie, pot
apărea şi în subzona făgetelor montane. Ele ocupă cca 4,1 % din suprafaţa ţării,
adică 972.000 ha şi 16,2% din suprafaţa solurilor montane.
Condiţii de formare. S-au format pe materiale parentale cu caracter acid
reprezantate prin gresii silicioase, conglomerate silicioase, şisturi cristaline, roci
magmatice acide sau diferite depozite detritice rezultate din acestea, care conţin mai
puţin de 30% argilă.
Relieful caracteristic este cel montan, în care predomină versanţii cu
înclinare mare şi foarte mare.
Climatul este umed şi rece, cu temperaturi medii anuale care variază între 3
o
şi 6 C, iar precipitaţiile medii anuale între 850 şi 1 300 mm, cu indice de ariditate
mai mare de 55 şi regim hidric repetat percolativ.
Vegetaţia naturală sub care s-au format prepodzolurile este reprezentată de
molidişuri, asociaţii de jnepenişuri şi ienuperete cu un covor bogat de muşchi şi
ericaceae.
Procese pedogenetice. Transformarea resturilor organice provenite
predominant de la vegetaţia lemnoasă sau ierbacee acidofilă, în condiţii de climat

110
rece şi umed, sub activitatea predominantă a ciupercilor decurge foarte încet şi
rezultă humus de tip moder sau humus brut în care predomină acizii fulvici.
Climatul montan şi subalpin cu precipitaţii abundente contribuie la alterarea
intensă a mineralelor primare, rezultând cantităţi mari de silice, oxizi de fier şi
aluminiu.
Hidroxizii de fier şi aluminiu rezultaţi în urma alterării formează cu acizii
fulvici complexe organo-minerale care migrează spre adâncime şi se depun în zone
cu reacţie mai puţin acidă, generând orizontul Bs.
Migrarea parţială a sescvioxizilor duce la sărăcirea părţii superioare a solului
în coloizi şi la acumularea reziduală a silicei secundare fără a se separa un orizont
spodic evidenţiat morfologic.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prepodzolurile au
următoarea succesiune de orizonturi pe profil : O-Aou-Bs-C(R).
Orizontul O organic, de grosime variabilă, este alcătuit din moder sau moder
cu humus brut, de culoare negricioasă.
Orizontul Aou, de obicei subţire (5-10 cm), este de culoare cenuşie
negricioasă şi prezintă grăunţi de cuarţ lipsiţi de pelicule de humus. Are de obicei o
textură nisipoasă, este nestructurat şi se separă tranşant de orizontul Bs. Orizontul
Aou este bogat în substanţe organice, însă cu un grad redus de humificare.
Orizontul Bs (spodic) are grosime variabilă (20-50 cm), de culoare brună
ruginie în partea superioară şi ruginie-gălbuie spre partea inferioară datorită
iluvionării în oxizi de fier migraţi din orizontul Aou. Are textură grosieră şi e
nestructurat. Uneori oxizii de fier cimentează acest orizont.
Orizont C(R) este alcătuit din materiale rezultate din dezagregarea şi
alterarea rocilor cu caracter acid sau chiar din roca dură.
Proprietăţi. Prepodzolurile prezintă o textură nisipo-lutoasă, nediferenţiată
pe profil. Sunt nestructurate sau cu structură slab formată. Conţinutul de humus la
nivelul orizontului Ao depăşeşte 5-6 %, dar raportul C/N cu valori de peste 20 indică
humus de tip moder sau moder - humus brut, cu raportul H/F mult subunitar.
Sunt soluri cu reacţie foarte puternic acidă şi oligobazice, gradul de saturaţie
în baze este mai mic de 30 %. Fe şi Al migrează pe profilul solului acumulându-se
în orizontul Bs datorită faptului că în climatul rece şi umed, caracteristic acestor
soluri, în condiţii de reacţie puternic acidă, are loc distrucţia silicaţilor primari, iar
acizii organici împreună cu Fe şi Al formează complexe solubile.
Subtipuri: umbric : (O)-Au-Bs-C(R) ; histic : T-Au(Ao)-Bs-C(R) ; litic:
O-Au(Ao)-Bs-R sau C; Au-Bs-R ; scheletic : (O)-Au(q)(Ao(q)-Bsq-C(R).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Prepodzolurile, cu reacţie puternic acidă,
oligobazice şi cu humus de tip moder, au troficitate minerală şi azotată redusă.
Pentru arboretele de molid, puţin pretenţioase faţă de troficitatea solului, ele
sunt de fertilitate mijlocie spre ridicată. Pentru făgete, ele sunt de fertilitate mijlocie
sau scăzută, atunci când au şi volum edafic mic.
Pentru activarea procesului de humificare este necesar ca arboretele dese să
fie parcurse cu operaţiuni culturale, pentru a favoriza pătrunderea luminii şi căldurii
la nivelul orizontului organic.
111
 Prin defrişarea pădurilor, pe aceste soluri se instalează pajişti secundare cu
Nardus stricta, de calitate inferioară. În vederea ameliorarii sunt indicate
îngrăşăminte şi amendamente calcice.

PREPODZOL. Masivul Giumalău, 2009

Tabel 7.1.
ORIZONTURI Aţ Aou Bs1 Bs2 Bs3 B+R
Adâncime (cm) 0-4 4-13 13-26 26-42 42-63 63-80
Nisip grosier (%) 33,6 41,6 32,6 41,9 47,5 49,7
Nisip fin (%) 29,5 26,7 34,6 29,2 24,6 33,0
Praf (%) 22,0 21,1 21,8 16,9 15,0 13,0
Argilă < 0,002mm (%) 14,9 10,6 11,0 12,0 12,9 4,3
Argilă < 0,01mm (%) 27,5 23,7 24,3 21,4 20,5 10,1
CH (%) 4,1 3,4 3,6 2,6 1,7 1,7
CO (%) 6,2 5,1 5,4 3,9 2,6 2,6
Humus (%) 12,96 9,36 0,88 2,04 1,02 -
Azot total (%) 0,740 0,313 0,133 - - -
C/N 11,8 20,3 4,5 - - -
Ph în apă 4,55 4,62 4,90 5,16 5,28 5,25
SB (me/100 g sol) 5,53 2,57 1,24 0,49 0,34 1,05
Ca++ (me/100 g sol) 3,95 2,00 1,00 0,35 0,22 0,83
Mg++ (me/100 g sol) 1,14 0,40 0,10 0,03 0,03 0,08
K+ (me/100 g sol) 0,35 0,11 0,09 0,06 0,06 0,09
Na+ (me/100 g sol) 0,09 0,06 0,05 0,06 0,03 0,05
H+ (me/100 g sol) 17,55 11,53 14,54 8,53 4,76 5,02
T (me/100 g sol) 23,08 14,10 15,78 9,02 5,10 6,06
V (%) 24,0 18,2 7,8 5,5 6,6 17,3
Al3+ schimbabil
1,07 2,35 2,89 1,93 0,96 1,61
(me/100g sol)

7.2. Podzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Entic Humicryods
Haplic Podzols
Podzol (PD) Podzol (PD) (pp); Typic
(PZha)
Haplohumods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont eluvial spodic (Es) urmat de orizont B spodic,

humico-feriiluvial sau feriiluvial (Bhs, Bs).
Răspândire. Sunt răspândite în zona montană superioară în etajul molidului
şi etajul alpin inferior. Izolat, podzolurile se pot forma si la altitudini mai coborâte,
în subetajul fagetelor si gorunetelor, însa numai pe substrate nisipoase cu caracter
acid şi în arborete rărite invadate de pătura erbacee acidifilă (Vaccinium sp,
112
Brukentalia sp, etc). Ele ocupă 1,1 % din suprafaţa ţării, adică 260.000 ha şi 4,6%
din suprafaţa solurilor montane.
Condiţii de formare. Materialele parentale sunt alcătuite din roci magmatice,
metamorfice şi sedimentare acide foarte bogate în cuarţ, din care rezultă foarte
puţină argilă prin procesul de alterare.
Relieful este montan şi subalpin cu versanţi, interfluvii, depresiuni.
Climatul se caracterizează prin ierni aspre şi lungi, veri ploioase şi răcoroase
cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2-3 0C în etjul subalpin şi 4-5 0C în etajul
molidului. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 950-1 300 mm, indicele de
ariditate variază între 65-90, iar regimul hidric este percolativ repetat.
Vegetaţia naturală sub care s-au format podzolurile este alcătuită din păduri
de molid, rarişti de molid şi larice. Sub aceste păduri se dezvoltă o vegetaţie
acidofilă formată din specii din genurile Vaccinium, Brukentalia, Rhododendron şi
muşchi din genurile Sphagnum, Polytrichum, Hyphnum. Dintre plantele ierboase au
răspândire mai mare Luzula sylvatica, Deschampsia flexuosa, Soldanella montana
etc. În etajul alpin inferior pădurile de molid se răresc şi locul lor este luat de
jneapăn şi ienupăr.
Procese pedogenetice. Litiera formată din resturile organice ale pădurilor de
molid, ericaceelor şi muşchilor, în condiţiile unui climat rece şi umed cu ploi
abundente, se descompune greu, predominant sub acţiunea ciupercilor, formează
humus brut sărac în azot şi dominat de acizii fulvici nesaturaţi. Aceşti acizi
împreună cu hidroxizii de fier şi aluminiu, rezultaţi din distrucţia silicaţilor primari,
formează complexe organo-minerale uşor solubile, care migrează într-un orizont
inferior, dând naştere orizontului Bhs (humicoferiiluvial). În urma migrării
sescvioxizilor şi humusului sub orizontul de acumulare a humusului (Au) se
conturează un orizont Es îmbogăţit rezidual cu silice, nisip fin cuarţos şi alte
particule minerale, nestructurat şi de culoare albicioasă.
O parte din produsele migrate în orizontul Bhs intră în procese de resinteză
de silicaţi secundari, astfel încât orizontul Bhs devine un orizont de formare de noi
minerale argiloase. Concomitent cu procesul propriu-zis de podzolire, în aceste
soluri, se desfăşoară şi un proces de bioacumulare în orizonturile superioare a
humusului, a bazelor de schimb, compuşilor fosforului, azotului, potasiului şi altor
elemente nutritive care asigură circuitul biologic.
Raporturile dintre procesele de podzolire şi bioacumulare variază în funcţie
de principalele condiţii pedogenetice, climă, rocă, relief, vegetaţie. Astfel, molidul
cu sistemul său de înrădăcinare superficială şi cu o litieră bogată în substanţe
hidrocarbonate şi răşini, podzoleşte cel mai puternic solul.
O rocă relativ bogată în CaCO3 împiedică procesul de podzolire ca şi formele
de relief accidentate în care procesele de eroziune împrospătează continuu materialul
mineral supus procesului de solificare.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil : O-Aou-Es-Bhs-Bs-Rn.

113
 Orizontul O are grosimi variabile şi aspect diferit, după cum el este un
orizont cu humus brut, humus brut cu moder, humus brut xeromorf sau humus brut
hidromorf.
Orizont Aou este net separat de orizontul O, are o grosime mică (5-10 cm) şi
o culoare cenuşie închisă, cu grăunţi de cuarţ vizibili în masa sa.
Orizontul Es, de grosime variabilă (15-25 cm), are o culoare cenuşie
deschisă, textură nisipoasă, nestructurat, datorită sărăcirii în coloizi organo-minerali
şi îmbogăţirii în particule de cuarţ.
Orizontul Bhs, gros de 20-40 cm, are o culoare brună, brună ruginie.
Orizontul Bhs este alcătuit din particule de cuarţ îmbrăcate în pelicule de materiale
coloidale amorfe, iar printre particulele de cuarţ se observă microagregate de
materiale amorfe.
Orizontul Bs, aflat sub Bhs, este mai deschis la culoare (brun ruginiu)
datorită acumulării de oxizi de fier şi aluminiu care, uneori, conduc la cimentarea
acestui orizont.
Materialul parental poate fi alcătuit din roci dure silicioase (Rn) sau din
depozite dezagregate, de asemenea silicioase (C).
Proprietăţi. Podzolurile au o textură uşoară. Conţinutul de humus variază
între 10-27% în orizontul Aou, scade puternic la nivelul orizontului Es, pentru a
creşte din nou în Bhs, iar raportul C/N cu valori mai mari de 16 indică humus de tip
moder, moder-humus brut. Sunt soluri puternic acide, cu valoarea pH frecvent sub 4
în Aou şi Es, oligomezobazice (V=15-30%). Podzolurile au capacitate totală de
schimb cationic scăzută în orizontul Es şi mare în Au şi Bhs datorită cantităţii mari
de materiale amorfe. Se constată o acumulare a oxizilor de Fe şi Al în orizontul Bs.
Activitatea microbiologică este foarte redusă, iar aprovizionarea cu substanţe
nutritive slabă.
Subtipuri: umbric : O-Au-Ea-Bhs-Bs-R(C) ; feriluvic: O-Au(Ao)-Ea-Bs-
R(C); histic: T-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R(C); criostagnic: O-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R(C);
litic : O-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R; scheletic : O-Au(q)(Ao(q)-Ea(q)-Bhsq-Bsq-R(C).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Podzolurile sunt soluri cu reacţie puternic
acidă, cu troficitate minerală şi azotată redusă. Elementele nutritive sunt blocate în
orizontul cu humus şi în celelalte orizonturi minerale datorită acidităţii ridicate.
Condiţiile de sol, clima şi relieful accidentat fac aproape imposibilă folosirea
podzolurilor ca soluri de cultură agricolă. Ele pot fi utilizate ca păşuni şi fâneţe în
urma defrişării pădurii. Podzolurile de sub molidişuri pot fi uneori de fertilitate
ridicată. Cele mai puţin fertile sunt podzolurile feriiluviale şi humicoferiiluviale cu
humus brut xeromorf, cu raportul C/N > 26, situate pe coame sau în treimea
superioară a versanţilor. Ameliorarea fertilităţii podzolurilor se face prin
introducerea bradului şi fagului în molidişurile pure, administrarea amendamentelor
calcice şi îngrăşămintelor (mai ales în pepiniere).

114
 PODZOL. Carpaţii Orientali, Obcina Mare, 2000
Tabel 7.2.
ORIZONTURI Aou Ea Bhs Bs1 Bs2 Bs3
Adâncime (cm) 0-6 6-20 20-24 24-40 40-55 55-70
Schelet (%) 20 30 30 40 50 60
Nisip grosier (%) 21,0 17,6 14,5 8,6 18,3 25,1
Nisip fin (%) 50,5 64,6 54,5 56,0 56,2 62,7
Praf (%) 10,8 8,8 9,3 10,5 9,9 4,6
Argilă < 0,002mm (%) 17,7 9,0 21,7 24,9 15,6 7,6
Argilă < 0,01mm (%) 26,7 13,8 27,1 31,3 20,8 9,5
Fe2O3 (%) 0,16 0,06 0,94 0,98 0,08
Al2O3 (%) 0,07 0,01 0,23 0,36 0,14
Microelemente:
17,3 21,9 33 40,1 28,1 33
Zn (ppm)
Cu (ppm) 5,3 4,8 3,7 12,9 9,6 8,5
Fe (ppm) 2679 2011 12763 10394 10468 5646
Mn (ppm) 15 25 24 40 90 37
Pb (ppm) 18,8 18,8 31,8 25,3 31,8 31,8
Cd (ppm) 0,3 0,45 0,8 0,65 0,8 0,3
Cr (ppm) 6,5 14,6 13 8,1 14,6 11,4
Ni (ppm) 9,0 18,8 15,5 15,5 12,3 12,3
Humus (%) 5,8 0,7 4,8 2,3 1,3 0,3
Azot total (%) 0,156 0,126 0,116 0,072 0,043 0,020
C/N 25,3 3,9 28,3 21,9 21,2 10,2
Ph în apă 3,6 4,1 4,0 4,3 4,3 4,6
SB (me/100 g sol) 0,7 0,3 0,5 0,2 0,1 0,2
Ca++ (me/100 g sol) 0,3 0,2 0,3 0,1 0,0 0,1
Mg++ (me/100 g sol) 0,2 0,0 0,1 0,0 0,0 0,0
K+ (me/100 g sol) 0,1 0,0 0,1 0,1 0,0 0,1
Na+ (me/100 g sol) 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
H+ (me/100 g sol) 18,5 3,5 22,4 13,8 9,4 3,2
T (me/100 g sol) 19,2 3,8 22,9 14,0 9,5 3,4
V (%) 3,7 1,4 2,2 1,4 1,2 6,1
Fosfor asimilabil (ppm) 14,9 1,5 6,4 1,3 1,5 2,6
K mobil (ppm) 109 30 65 45 38 30

115
 7.3. Criptopodzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun acid Typic Humicryods
Umbric-entic
Criptopodzol (CP) criptospodic (BOcp) (pp); Typic
Podzols (Pzet-um)
(pp) Haplocryods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont O şi/sau orizont A foarte humifer. Orizont B

criptospodic (Bcp) humifer.
Răspândire. Sunt răspândite în aceleaşi zone cu districambosolurile, în
zonele foarte reci si foarte umede din întregul lanţ carpatic, îndeosebi în subunitatea
cristalino-mezozoică.
Condiţii de formare. S-au format pe materiale parentale acide şi sărace în
argilă şi în minerale calcice si feromagneziene. Rocile pe care s-au format aceste
soluri sunr roci magmatice sau metamorfice acide, sau gresii şi conglomerate
silicioase.
Relieful este accidentat, cu versanti moderat înclinaţi şi expoziţii variabile.
Climatul este umed şi rece, iar vegetaţia este constituită din făgete,
amestecuri de fag cu răşinoase sau molidişuri pure, cu pătură ierbacee acidofilă.
Procese pedogenetice. Alterarea mineralelor primare şi secundare este foarte
activă, ajungându-se la distrucţia completă a acestora până la oxizi liberi de fier şi
aluminiu. Îu condiţiile unei reacţii puternic acide, descompunerea resturilor organice
este lentă şi incompletă, iar humusul format este foarte bogat în acizi fulvici, care,
împreună cu oxizii de aluminiu formează complexe organo-minerale pseudosolubile,
ce migrează într-un orizont inferior sub formă de materiale amorfe active. Deci, are
loc un început de podzolire humico-feriiluvială, proces ascuns de cantitatea mare de
materie organică.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă uratoarea
succesiune de orizonturi pe profil : O-Ao-Bcp-C(R).
Orizontul O este bine dezvoltat, prezintă toate cele 3 suborizonturi, dar mai
evidente sunt Of şi Oh.
Orizont Ao este mai bogat în materie organică decât orizontul similar de la
Districambosoluri.
Orizontul Bcp, gros de peste 10-20 cm, are o culoare închisă, cu nuanţe de
10YR valori<3 şi crome<2.
Proprietăţi. Cripropodzolurile au o textură uşoară, nisipo-lutoasă sau
nisipoasă, nediferenţiată pe profil. Conţinutul de humus variază între 10-30 % în
orizontul Ao şi este de tip moder (raportul C/N aproximativ 20-25). Sunt soluri slab
structurate sau nestructurate, cu reacţie puternic acidă (pH sub 4,0), oligobazice sau
oligomezobazice, slab aprovizionate cu sbstanțe nutritive. Activitatea biologica este
redusă.

116
 Subtipuri: histic : T-Au(Ao)-Bcp-C(R) ; litic : O-Au(Ao)-Bcp-R ; scheletic:
O-Au(q)(Ao(q)-Bcpq-C(R).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Criptopodzolurile au o fertilitate apropiată
de cea a podzolurilor: mijlocie pentru molidișuri si pinete şi inferioară pentru făgete
sau amestecuri de fag cu răşinoase.

CRIPTOPODZOL (SOL BRUN ACID CRIPTOSPODIC).

Munţii Suhard, N-V de Vatra Dornei, 2000
Tabel 7.3.
ORIZONTURI Aou A/B Bcp1 Bcp2 B+R CR
Adâncime (cm) 0-10 10-21 21-33 33-48 48-66 66-90
Schelet (%) 30 50 60 70 75 80
Nisip grosier (%) 57,3 57,6 38,7 51,9 58,5 54,1
Nisip fin (%) 9,4 6,5 26,7 7,0 12,6 14,9
Praf (%) 14,4 17,1 15,2 27,4 15,7 17,3
Argilă < 0,002mm (%) 18,9 18,8 19,4 13,7 13,2 13,7
Argilă < 0,01mm (%) 28,4 30,6 34,3 29,0 23,7 24,7
Humus (%) 20,3 6,1 3,5 2,1 0,7
Azot total (%) 0,390 0,130 0,172 0,100 0,054
C/N 26,1 31,8 13,9 14,0 8,8
Ph în apă 4,1 4,3 4,5 4,7 4,8 4,9
SB (me/100 g sol) 0,84 0,6 0,4 0,3 0,5 1,0
Ca++ (me/100 g sol) 0,4 0,3 0,2 0,1 0,3 0,6
Mg++ (me/100 g sol) 0,2 0,2 0,1 0,0 0,2 0,3
K+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,0
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,0 0,0 0,1 0,0 0,1
H+ (me/100 g sol) 19,2 16,7 16,3 11,2 8,1 7,0
T (me/100 g sol) 20,1 16,2 16,7 11,5 8,6 8,1
V (%) 4,2 3,2 2,3 2,3 6,2 12,5
Fosfor asimilabil (ppm) 7,5 5,6 7,7 6,6 6,7 108,8
K mobil (ppm) 61 42 42 38 30 85

117
 Capitolul 9.
CLASA ANDISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză un
orizont andic( an), asociat la un orizont A sau B având proprietăţi andice pe cel puţin
30 cm grosime; proprietăţi andice = cantităţi apreciabile de allofane care conţin un
procent de aluminiu + ½ procent de fier extractabil de cel puţin 2%, densitate
aparentă măsurată la o umiditate corespunzătoare capacităţii de apă în câmp (0,33
atmosfere) de sub 0,9 g/cm3.

9.1. Andosolurile
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Andosols
Andosol (AN) Andosol (AN) Alic Hapludands
(ANdy)

Elemente de diagnoză. Orizont A urmat de orizont intermediar (AC, AR, Bv)

la care se asociază proprietăţi andice (prezenta allofanelor, multă materie organică,
densitate aparentă mică, pH în NaF peste 9,5) pe cel puţin 30 cm grosime începând
din primii 25 cm ai solului mineral.
Denumirea solului provine din limba japoneză unde "ando" înseamna sol de
culoare închisă. Aceste soluri sunt foarte răspândite în Japonia, unde au fost studiate
pentru prima oară.
Răspândire. În ţara noastră andosolurile se întâlnesc la altitudini cuprinse
între 1000-1800m, în munţii vulcanici din Carpaţii Orientali şi Apuseni: Munţii
Gutâi, Ţibleş, Călimani, Gurghiu, Harghita, Vlădeasa. Isular apar şi în alte zone
montane unde stratul litologic de suprafaţă este alcătuit din tufuri vulcanice sau alte
roci eruptive care se alterează uşor.
Condiţii de formare. Materialul parental caracteristic acestor soluri provine
din dezagregarea şi alterarea rocilor vulcanice: dacite, trahite, andezite inclusiv
tufuri şi cenuşi vulcanice.
Relieful este tipic montan, puternic fragmentat, cu versanţi cu diferite
înclinări şi expoziţii, cu drenaj extern bun.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale cuprinse între
o
3-7 C, precipitaţii medii anuale între 900-1300 mm, indici de ariditate de 80-90 şi
regim hidric percolativ-repetat.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de molid, amestec de fag cu
molid sau chiar făgete pure, iar în etajul alpin sub vegetaţie de Juniperus sibirica
(ienupăr) Vaccinium myrtillus (afin) şi vegetaţie de pajişti.
Procese pedogenetice. În condiţii de climat umed are loc alterarea intensă a
rocilor efuzive, bogate în minerale necristalizate şi rezultă materiale coloidale
amorfe cunoscute sub denumirea de allofane. Acestea împreună cu materia organică

123
formează complexe humico-allofanice cu o mare capacitate de schimb cationic şi
anionic şi capacitate mare de reţinere a apei. Mineralizarea şi migrarea compuşilor
organici din aceste complexe este foarte redusă, ceea ce determină acumularea în
cantitate mare a humusului (20-30%).
În climatele temperate, cu activitate biologică intensă, în soluri bine
structurate şi expuse temporar unei uscări mai intense în sezonul estival, au loc
procese de transformare a allofanelor în minerale argiloase cristaline. Astfel se
explică prezenţa în fracţiunea fină a acestor soluri a allofanelor cât şi a mineralelor
argiloase cristaline. În climatul ecuatorial cu precipitaţii abundente şi temperaturi
ridicate dezagregarea și alterarea rocile vulcanice este foarte activă, rezultând geluri
mixte de tipul allofanelor (Păunescu, 1975).
Prezenţa activă a allofanelor în complexul absorbtiv se poate pune în
evidenţă şi prin valori foarte mari ale ph-ului determinat într-o suspensie de sol în
soluţie de NaF (testul Fields). După două minute reacţia solului devine foarte
alcalină (ph >9,4) datorită faptului că anionii de F substitue ionii de OH din
hidroxizii de Al din allofane şi în felul acesta soluţia se concentrează în ioni OH
(Păunescu, 1975). Procesul de solificare este orientat şi în direcţia debazificării şi
acidificării puternice, a acumulării intense de humus închis la culoare şi cu grad de
saturaţie în baze scăzut. Prezenţa oxizilor de fier şi aluminiu în complexul coloidal
determină şi fixarea fosforului din sol în compuşi greu solubili.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea de
orizonturi pe profil este: Au-A/C-C sau Au-A/R-R.
Orizontul Au este gros de 20-30 cm, închis la culoare, puternic debazificat.
Orizontul A/C sau A/R are o grosime de 20-30 cm, cu valori şi crome < 3,5
la materialul în stare umedă.
Orizontul C este alcătuit din materiale rezultate din alterarea rocilor
vulcanice.
În componenţa minerală a acestor soluri predomină alofanele, care sunt
minerale amorfe rezultate din alterarea rocilor vulcanice.
Proprietăţi. Andosolurile au textură nediferenţiată pe profil, în general
mijlocie, iar structura grăunţoasă, slab dezvoltată în orizontul Au. Datorită
mineralizarii reduse, conţinutul de humus este de 14-30 %, fiind bogat în acizi
fulvici.
Prezenţa allofanelor imprimă solului o densitate aparentă redusă (< 0,85
g/cm , uneori în Au densitatea aparentă scade la 0,3-0,4 g/cm3) şi o porozitate
3

capilară ridicată, peste 40 %.

Au capacitate totală de schimb cantionic foarte mare (adesea peste 100
me/100 g sol), reacţia este puternic acidă, iar gradul de saturaţie în baze foarte
scăzut, adesea sub 30 %. Sunt soluri puţin active microbiologic şi slab aprovizionate
cu elemente nutritive.
Subtipuri: eutric : (O)-Ao-AC-C ; umbric : (O)-Au-AC-C ; molic :
(O)-Am-AC-C ; cambic : (O)- Ao-Bv-C; litic : (O)-Ao-AR-R ; scheletic :
(O)-Ao(q)-ACq-C.

124
 ANDOSOL format pe andezite bazaltoide.
Munţii Gutâi, Valea Măgura
Tabel 9.1.
ORIZONTURI Au Au/Bv Bv Bv/R Bv/R
ADANCIMI 0-20 20-36 36-56 56-70 >70
Argila < 0,002 mm (%) 17,0 12,2 5,1 3,2 1,9
Argila higroscopică (%) 10,7 10,1 10,6 10,3 10,1
SiO2 (%) 4,8 6,5 7,8 7,1 6,8
Al2O3 7,0 8,9 9,9 8,6 7,3
Total alofane (%) 14,13 18,60 21,60 21,00 17,10
Humus (%) 21,3 14,6 9,1 1,3 0,5
Azot total (%) 0,81 0,61 0,43 0,07 0,02
C/N 17,9 16,1 14,4 12,9 13,2
pH în apă 4,6 4,4 4,6 4,7 5,1
pH în NaF 10,6 10,7 10,7 10,6 10,3
Baze de schimb (me/100 g sol) 1,7 0,9 1,0 22,0 15,8
Hidrogen de schimb (me/100g. sol) 69,1 51,3 41,7 33,2 30,0
Capacitate de schimb (me/100 g sol) 70,8 52,2 42,7 55,2 45,8
Al+3 (me/100 g sol) 18,9 10,5 8,3 13,4 16,2
Al+SB (me/100 g sol) 20,6 11,4 9,3 45,4 32,1
Grad de saturație în baze (%) 2,4 2,1 2,4 5,7 34,4

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Andosolurile sunt în mare parte soluri

forestiere acide, intens humifere, cu un volum edafic de la mijlociu la mic. În
general, andosolurile au fertilitate mijlociu-ridicată pentru molidişuri şi mijlocie
pentru făgete şi amestecuri de fag cu răşinoase. Arboretele de pe aceste soluri sunt
frecvent afectate de doborâturi de vânt datorită densităţii aparente mici şi volumului
edafic redus. Folosite ca soluri de păşuni şi fâneţe, andosolurile necesită
amendamente calcice şi îngrăşăminte organice şi minerale.

125
 Capitolul 10
CLASA PELISOLURI
În această clasă au fost incluse solurile care au un conţinut foarte ridicat de
argilă, adică cele care prezintă un orizont pelic (z) sau vetic (y) începând din primii
20 cm ai profilului şi continuând la peste 100 cm.

10.1. Pelosolurile
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Vetisol (VS) (pp), Vertic Hapludolls
Vertic Chernozem
Pelisol (PE) Pseudorendzină (PR) (pp), Vertic
(CH vr) (pp)
(pp) Haplustolls (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont pelic de la suprafaţă până la cel puţin 100 cm

adâncime.
Conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm
adâncime.
Orizontul pelic este un orizont de asociere argilos, cu peste 45% argilă,
dezvoltat pe materiale parentale argiloase, cu structură poliedrică mare în stare
umedă şi cu agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari, vizibile bine,
în stare uscată. Orizontul prezintă crăpături mari şi adânci, feţe de presiune şi, local,
feţe de alunecare, este plastic în stare umedă şi devine foarte dur în stare uscată. Are
grosime minimă de 50 cm.
Răspândire. Pelosolurile sunt răspândite în aceleaşi areale cu vertosolurile
sau alte soluri argiloase, cu care se asociază în teritoriu. Suprafeţe ocupate cu
pelosoluri au fost identificate şi pe terenuri uşor depresionare şi mlăştinoase din
câmpia de divagare Timiş-Bega, Depresiunea Oltului, Depresiunea Jijia-Bahlui.
Condiţii de formare. Sunt asemănătoare cu cele ale vertosolurilor cu
deosebirea că materialul parental este alcătuit din minerale argiloase în care
predomină illitul, cu o rigiditate mai mare a reţelei cristaline, astfel încât nu se mai
formează microrelieful de „coşcove” sau „gilgae” (Crăciun, 2000).
Procese pedogenetice. Procesele de solificare care conduc la formarea
pelosolurilor sunt: bioacumularea, stagnogleizarea slabă şi procesele repetate de
gonflare-contragere.
Conţinutul mare de argilă favorizează acumularea materiei organice prin
formarea complexelor argilo-humice şi reducerea intensităţii procesului de
mineralizare în interiorul elementelor structurale.
Pelosolurile bogate în minerale argiloase de tipul illitului nu impiedică
infiltrarea apei. Apa se infiltrează uşor prin solul structurat până când argila se
îmbibă cu apă şi spaţiul dintre elementele structurale se micşorează mult luând
dimensiunile unor pori capilari. În această stare solul prezintă un mediu anaerob cu
potenţial reducător dar nu evoluează în direcţia stagnosolurilor deoarece este lipsit
126
de pori mari necapilari în care să stagneze apa din precipitaţii şi ca urmare nu
prezintă nici culori marmorate specifice stagnosolurilor.
Procesele de gonflare-contragere nu sunt aşa de evidente ca la vertosoluri,
astfel că în masa solului nu apar crăpături adânci şi elemente structurale sfenoidale
cu feţe de alunecare.
Subtipuri: brunic: Az-(Bz)-C(z); argic: Az-Btz-C(z); gleic: Az-(BzGr)-Gr;
stagnic: Azw-(Bzw)-C(z); Az-(BzW)-C(z)W.

10.2. Vertosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Pellic Vertisols (pp),
Typic Hapluderts
(VRpe); Haplic
Vertosol (VS) Vertisol (VS) (pp); Typic
Vertisols (pp),
Haplusterts (pp)
(Vrha)

Elemente de diagnoză. Orizont vertic (y) de la suprafaţă sau imediat sub

orizontul arat până la cel puţin 100 cm adâncime
Conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm
adâncime.
Răspândire. Vertosolurile ocupă 430 000 ha (1,8% din suprafaţa României)
şi apar dispersat pe suprafeţe restrânse în Subcarpaţi, Piemontul Vestic, podişul
Getic, partea nordică a Câmpiei Române între Olt şi Argeş, Câmpia Moldovei,
câmpiile piemontane ale Banatului şi Crişurilor.
Condiţii de formare. Materialul parental are textură fină care conţine cel
puţin 30% argilă (frecvent peste 45%), predominant gonflantă, care îşi măreşte mult
volumul prin umezire.
Relieful este predominant de câmpii înalte, dealuri, piemonturi şi podişuri, la
altitudini cuprinse între 150-600 m.
Climatul este relativ umed, cu precipitaţii medii anuale cuprinse între 530-
900mm şi temperaturi medii anuale de 6-7 0C în zona forestieră şi 9-10 0C în
silvostepă.
Vegetaţia sub care s-au format iniţial vertisolurile a fost de pajişti şi de
păduri de gârniţă(Quercus frainetto). În prezent vegetaţia naturală a fost înlocuită cu
vegetaţia cultivată.
Procese pedogenetice. Conţinutul mare de minerale argiloase cu reţea
extensibilă de tipul montmorillonitului, pe fondul alternanţelor perioadelor uscate cu
cele umede determină fenomene de contragere-gonflare. În perioadele uscate în
masa solului se formează crăpături cu adâncimea de 100-120 cm, în care pătrunde
pământ din orizontul superior şi se creează presiuni puternice datorită faptului că
fisurile erau umplute cu pământ. Presiunea foarte puternică executată în urma
gonflării argilei determină alunecarea agregatelor structurale, rezultând suprafeţe
127
oblice lustruite cu înclinarea de 10-600 faţă de planul vertical. Acest proces,
determinat de umezirea şi gonflarea solului şi de alunecarea agregatelor structurale
poartă denumirea de vertisolaj. Acest proces are ca rezultat formarea structurii
sfenoidale cu feţe de alunecare şi a microreliefului specific de „gilgae” sau de
„coşcove”.
Bioacumularea şi humificarea sunt variabile în funcţie de climat şi vegetaţie,
dar acumularea humusului are loc pe o adâncime de 100-130 cm. Humusul formează
complexe cu mineralele argiloase şi oxizii de fier care imprimă solului un colorit
negru cenuşiu cu reflexe metalice, fapt pentru care vertisolurile au fost denumite şi
smolniţe, de la asemănarea cu smoala.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Vertosolurile tipice
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ay-By-C sau numai Ay-C.
Orizontul Ay, gros de 30-50 cm, are culori închise, crome  2, conţinut
relativ ridicat de humus şi prezintă structură poliedrică mare, cu muchii şi unghiuri
ascuţite şi feţe de alunecare. Ay nu este un orizont de tranziţie, ci este un orizont
caractersitic numai vertisolurilor.
Orizontul By este prezent la vertisolurile situate în zone mai umede, are
grosimi de 25-35 cm, culoare brună sau brună ruginie închisă, textură argiloasă şi
structură prismatică.
Orizontul C, alcătuit din depozite argiloase grele, are nuanţe diferite (ruginii,
brune închise, negricioase).
Proprietăţi. Datorită materialului parental argilos, vertosolurile prezintă pe
tot profilul textură fină (argilo-lutoasă, argiloasă), nediferenţiată pe profil sau slab
diferenţiată în cazul vertisolurilor cu orizont By. Datorită variaţiei mari de volum (în
perioadele umede solurile gonflează, iar în cele secetoase se contrag), în masa
solului au loc procese vertice (verto în limba latină înseamnă întoarcere, răsturnare).
Structura este caracteristică de fragmentare, generată de crăpăturile ce apar în masa
solului. Agregatele structurale sunt mari şi compacte, aşa încât solul prezintă
proprietăţi hidrofizice şi de aeraţie puţin favorabilă. Conţinutul de humus variază
între 1-2 % până la 3-4 %. Sunt soluri cu capacitate mare de schimb cationic (40-60
me/100g sol) datorită conţinutului ridicat de argilă, cu grad de saturaţie în baze de
80-90 % şi reacţie de la neutră la slab acidă, pH-ul fiind cuprins între 6-7, mijlociu
aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu activitate microbiologică deficitară.
Subtipuri: brunic : Ay-(By)-C(y); stagnic: Ayw-(Byw)-C(y);
Ay-(ByW)-C(y)W; gleic : Ay-(ByGr)-Gr; nodulocalcaric: Ay-(By)-C(y); salinic:
Aysc-(Bysc)-C(y); Ay-(Bysa)-C(y0sa; sodic (alcalic): Ayac-(Byac)-C(y);
Ay-(Byna)-C(y)na.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Datorită proprietăţilor fizice, fizico-
chimice, hidrofizice şi de aeraţie nefavorabile, vertosolurile au o fertilitate scăzută.
Fiind situate în zone diferite (câmpie, deal, podiş) şi utilizarea lor este foarte variată.
Sunt folosite în cultura plantelor de câmp, ca pajişti, iar pe alocuri sunt ocupate de
păduri de gârniţă, care realizează clase de producţie mijlocii sau inferioare. Măsurile
de ameliorare efectuate pe aceste soluri au rolul de a îmbunătăţi regimul aerohidric
şi de a reduce consistenţa solului şi sunt reprezentate prin: arături adânci efectuate în
128
perioade cu umiditate optimă, drenaje, administrarea de îngrăşăminte organice şi
chimice. Sunt soluri contraindicate pentru cultura legumelor, pomilor fructiferi şi
viţei de vie.

VERTOSOL. Câmpia Jijiei superioare, colinele Başeului, 2000

Tabel 10.1.
ORIZONTURI Ap Ap Am Acy Ccay1 Ccay2
21- 38- 60-
Adâncime (cm) 0-10 10-21 118-140
38 60 118
Nisip fin (%) 2,1 1,9 2,5 1,9 1,2 0,9
Praf (%) 25,6 26,8 25,2 25,6 26,0 26,1
Argilă < 0,002mm (%) 72,3 71,3 72,3 72,5 72,8 73,0
Argilă < 0,01mm (%) 95,1 91,3 90,8 93,5 95,2 98,4
D (g/cm3) 2,65 2,65 2,68 2,68 2,70 -
Da (g/cm3) 0,97 1,23 1,22 1,26 1,26 1,52
Pt (%) 54,0 54,1 54,7 53,1 53,0 43,3
Pa (%) 14,23 8,59 9,56 9,0 8,9 0,7
Rez. penetr (kgf/cm2) 27 34 33 32 29 42
CH (%) 15,0 15,2 16,3 15,0 13,2 12,3
CO (%) 22,5 22,8 24,4 22,5 19,8 18,4
CC (%) 41 37 37 35 35 28
CT (%) 55,6 43,9 44,8 42,1 42,0 28,4
CU (%) 18,5 14,2 12,6 12,5 15,2 9,6
Humus (%) 6,72 6,48 4,68 4,20 - -
Azot total (%) 0,218 0,104 0,246 - - -
C/N 20,9 42,2 12,9 - - -
CaCO3 (%) - - - 7,0 18,0 17,4
Ph în apă 6,51 6,45 6,67 7,14 7,69 8,01
SB (me/100 g sol) 31,92 32,61 32,32 37,13 28,66 26,66
Ca++ (me/100 g sol) 22,05 22,60 21,68 35,87 26,97 24,62
Mg++ (me/100 g sol) 8,42 8,70 9,79
K+ (me/100 g sol) 1,26 1,02 0,56 0,73 0,67 0,63
Na+ (me/100 g sol) 0,19 0,20 0,29 0,53 0,92 1,41
H+ (me/100 g sol) 3,76 4,05 1,90 - - -
T (me/100 g sol) 35,68 36,56 34,23 37,13 28,56 26,66
V (%) 89,5 88,9 94,4 100,0 100,0 100,0
Fosfor asimilabil (ppm) 12 8 2 6 - -
K mobil (ppm) 467 428 296 301 - -

129
 Capitolul 11
CLASA HIDRISOLURI
În această clasă au fost incluse solurile care au ca orizont de diagnoză
orizontul Gr (gleic de reducere) sau W (stagnic) care începe din primii 50 de cm ai
profilului de sol, sau orizonturile Al (A limnic).

11.1. Gleiosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol gleic (GC); Dystric Gleysols
Gleiosol (GS) Typic Endoaquaepts
Lăcovişte (GLdy)

Elemente de diagnoză. Proprietăţi gleice (orizont Gr) care apar pe profil din
primii 50 cm ai solului mineral.
Răspândire. Gleiosolurile ocupă suprafeţe restrânse în zona de stepă,
silvostepă şi zona forestieră, însumând o suprafaţă de 585 000 ha (Florea, 2004).
Gleiosolurile cernice şi molice sunt răspândite insular sau sub formă de fâşii
în sectoarele joase cu drenaj deficitar ale Câmpiei de Vest (Bârzava, Bega, Timiş),
Câmpia Crişurilor, Câmpia Someşului, în zone de subsidenţă din Câmpia Română
(Râmnic – Buzău – Ploieşti, Câmpia Băileşti).
Apar frecvent în Lunca şi Delta Dunării, în Lunca Jijiei şi Bahluiului.
Subtipul tipic apare în porţiunile slab drenate ale luncilor şi teraselor din
zona de dealuri şi chiar montană, precum şi în depresiunile montane şi premontane
(Depresiunea Borsec, Braşov, Gheorghieni, Ciuc, Făgăraş, Sibiu, Beiuş, Baia Mare,
Oaş, Zarand).
Condiţii de formare. Materialul parental este predominant de origine
fluviatilă sau fluvio-lacustră şi are o textură, de obicei, fină sau mijlociu-fină. Spre
deosebire de subtipul cernic, subtipul tipic s-a format pe materiale parentale sărace
sau lipsite de calciu, luturi, argile, depozite fluviatile şi lacustre. Factorul
determinant al formării gleiosolurilor îl constituie apa freatică situată la mică
adâncime (1–2 m) favorizând majoritatea proceselor de gleizare.
Relieful este reprezentat de lunci joase, terase, câmpii joase şi depresiuni.
Climatul. Gleiosolurile s-au format în climate diferite, de la cele cu bilanţ
hidroclimatic mediu annual deficitar pănă la cele cu bilanţ hidroclimatic excedentar.
Subtipurile molice şi cernice (fostele lăcovişti) s-au format în climat de stepă
şi silvostepă, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 8-10 0C, precipitaţii medii
400-700mm, regim hidric exudativ.
Subtipurile tipice s-au format în climate mai răcoroase cu temperaturi medii
anuale de 6-7 0C şi precipitaţii medii anuale de peste 700mm.

130
 Vegetaţia. Gleiosolurile s-au format şi au evoluat sub vegetaţie de fâneaţă
sau făneaţă umedă alcătuită din plante higrofite ca: Alopecurus sp. (coada vulpii),
Agrostis alba (iarba câmpului), Typha sp. (papură), Juncus sp. (pipirig), Carex sp.
(rogoz).
Procese pedogenetice. Gleiosolurile se formează în condiţii de prezenţă a
apei freatice în primii 50 cm ai solului. Excesul de apă freatică creează un mediu
anaerob astfel încât microorganismele îşi procura oxigenul necesar proceselor
metabolice din compuşii organici şi minerali ai solului. În aceste condiţii materia
organică se îmbogăţeşte în carbon, fapt ce se manifestă prin culoarea închisă a
profilului şi prin procentul mai mare de materie organică. Oxizii de fier şi mangan,
prin reducere, se transformă în compuşi feroşi şi manganoşi care se acumulează în
masa solului, imprimându-i un colorit specific, verzui-măsliniu, verzui-albăstrui.
În perioadele când nivelul apei freatice coboară şi pătrunde mai mult aer în
sol se intensifică procesele aerobe, astfel încât compuşii fierului şi manganului se
oxidează generând un orizont gleic de oxidoreducere (Go) cu un aspect marmorat
(pete brun roşcate în amestec cu pete de culoare cenuşie). Materia organică
acumulată în condiţii de aerobioză se descompune lent, generând humus de tip mull,
alcătuit din acizi huminici saturaţi în cationi de calciu care se acumulează într-un
orizont Am gros, de culoare negricioasă.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Ao-AGo-Gr.
Orizontul Ao este gros de 15-30 cm, cu o culoare brună, brună-cenuşie.
Orizontul AGo are grosimi variabile, în funcţie de adâncimea apei freatice,
are aspect marmorat cu pete vineţii- cenuşii în proporţie de 16-50 % şi pete ruginii în
proporţie de peste 16 %, cu un colorit mai dechis, cu valori şi crome mai mari ca 3,5
la materialul în stare umedă, atât pe fețele, cât şi în interiorul elementelor structurale.
Orizontul Gr, cu grosime variabilă, dar cu limita superioară aflată mai sus de
50 cm, are o culoare cenuşie-vineţie uniformă, cu culori de reducere în proporţie mai
mare de 50 % din suprafaţa orizontului.
Proprietăţi. Lăcoviştile prezintă textură variabilă în raport de natura
materialului parental, adesea mijlocie fină sau fină, nediferenţiată pe profil.
Lăcoviştile formate pe depozite stratificate prezintă textură contrastantă. Structura
este grăunţoasă în Ao şi în partea superioară a lui AGo, iar în Gr solul se prezintă
nestructurat, datorită excesului de umiditate. Solurile gleice sunt, în general,
compacte, excesiv de umede şi cu aeraţie slabă, mai ales la nivelul orizonturilor Gr
si AGo. Conţinutul de humus variază între 2 şi 3%, cu rezerve de humus de 60-140
t/ha. Sunt soluri acide-slab acide (pH=5-6,5), cu grad de saturaţie în baze cuprins
între 55-80%, mai slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu o activitate
microbiologică mai redusă.
Subtipuri: distric: (O)-Ao-Gr; eutric: (O)-Ao-Gr; calcaric: (O)-Ao-Gr;
molic: (O)-Am-Gr; cernic: (O)-Am-AmGr-Gr; umbric: (O)-Au-Gr; cambic:
(O)-Ao-Bv-Gr; psamic: (O)-Ao-Gr; pelic: (O)-Ao-Gr; aluvic: (O)-Ao-Gr; histic:
T-Ao-Gr; tionic: (O)-Aosf-Gr.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Gleiosolurile au fertilitate potenţială
ridicată; factorul limitativ care împiedică valorificarea acestui potenţial îl constituie
131
excesul de umiditate şi compactitatea orizonturilor AGo şi Gr. Pentru transformarea
fertilităţii potenţiale în fertilitate efectivă se impun lucrări de drenare şi afânare
profundă a solului care conduc la îmbunătăţirea regimului aerohidric din sol şi la
intensificarea proceselor de humificare şi mineralizare a materiei organice.
Gleiosolurile oferă condiţii bune de vegetaţie stejarului, frasinului, ulmului, cât şi
plopilor negri hibrizi.

GLEIOSOL CALCARIC CERNIC. Podişul Fălticenilor, 2009

Tabel 11.1
ORIZONTURI Aţk Amk1 Amk2 ACkGr CkGr1 CkGr2 CkGr3
105-
Adâncime (cm) 0-10 10-26 26-45 45-60 60-78 78-105
140
Nisip grosier (%) 1,3 2,0 1,8 1,2 2,1 1,5 1,3
Nisip fin (%) 24,2 26,7 24,0 29,3 31,1 32,6 31,7
Praf (%) 28,0 26,3 28,7 32,1 29,2 30,7 29,8
Argilă < 0,002mm
46,5 45,0 45,5 37,4 37,6 35,2 37,2
(%)
Argilă < 0,01mm
63,6 62,8 62,5 57,3 57,8 54,6 55,8
(%)
Da (g/cm3) 1,10 1,13 1,24 1,44 1,51 1,63 -
Pt (%) 58,8 57,7 53,7 46,1 43,5 39,3 -
Pa (%) 24,5 24,7 19,9 12,2 10,7 7,6 -
Rez. penetr
17 20 26 31 38 41 -
(kgf/cm2)
CH (%) 12,1 11,9 12,3 11,6 9,4 10,2 8,5
CO (%) 18,2 17,9 18,5 17,4 14,1 15,3 12,8
CC (%) 31,2 29,2 27,3 23,6 21,7 19,5 -
CT (%) 53,5 51,1 43,3 32,0 28,8 24,1 -
CU (%) 13,1 11,4 8,8 6,2 7,6 4,2 -
Humus (%) 7,56 7,32 4,92 2,04 - - -
Azot total (%) 0,295 0,293 - - - - -
C/N 6,8 14,7 - - - - -
CaCO3 (%) 0,0 0,0 0,0 2,1 6,4 10,8 10,3
Ph în apă 7,55 7,60 7,80 8,06 8,18 8,30 8,27
SB (me/100 g sol) 48,02 49,13 44,16 30,91 22,08 17,66 20,98
Ca+Mg++
46,84 47,94 43,02 29,82 20,75 16,36 19,58
(me/100 g sol)
K+ (me/100 g sol) 0,60 0,58 0,60 0,59 0,55 0,54 0,59
Na+ (me/100 g sol) 0,58 0,61 0,54 0,51 0,79 0,77 0,81
H+ (me/100 g sol) - - - - - - -
T (me/100 g sol) 48,02 49,13 44,16 30,91 22,08 17,66 20,98
V (%) 100 100 100 100 100 100 100

132
 11.2. Stagnosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Stagnic Cambisols
Typic Epiaquepts
Sol pseudogleic (pp), (CMst);
Stagnosol (ST) (pp); Typic
(PG) Stagnic Luvisols
Epiaqualfs (pp)
(pp), (LVst)

Elemente de diagnoză. Orizontul W (pseudogleic), a cărui limită superioară

se află în primii 50 cm, grefat atât pe orizontul A sau E, cât şi pe cel puţin 50 cm din
partea superioara a orizontului B.
Răspândire. Stagnosolurile ocupă suprafeţe joase (aprox. 100 000 ha) pe
platourile dealurilor şi podişurilor (Piemontul Getic, Piemonturile Vestice, Podişul
Someşan, Podişul Someşan, Podişul Sucevei) şi pe terenurile plane sau depresionare
ale depresiunilor intracarpatice şi subcarpatice (depresiunile Braşov, Făgăraş, Haţeg,
Zarand, Baia Mare, Rădăuţi etc).
Condiţii de formare. Materialele parentale pe care s-au format aceste soluri
prezintă o stratificaţie geologică primară, cu un strat inferior alcătuit din materiale
argiloase de terasă şi unul superior alcătuit din materiale loessoide. În unele situaţii
stratul greu permeabil provine de la un orizont argilos compact, aparţinând unui
vechi sol trunchiat prin eroziune şi acoperit ulterior cu materiale loessoide, uşor
permeabile.
Relieful este reprezentat de forme plane sau depresionare situate în zonele de
deal, podiş, câmpii umede.
Climatul este în general umed, cu precipitații medii anuale ce depăşesc 600
de mm, cu indice de ariditate frecvent mai mare de 35.
Vegetaţia naturală sub care s-au format aceste soluri este alcătuită din păduri
de cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniţă (Quercus
frainetto). Prin defrişarea pădurilor fenomenele de înmlăştinare s-au accentuat, astfel
încât au apărut plante higrofite din genurile Juncus, Agrostis, Carex, Phragmites etc.
Procese pedogenetice. Caracateristice sunt procesele de stagnogleizare
datorată stagnării prelungite a apei provenite din precipitaţii. În condiţii de exces de
umiditate, compuşii fierului şi manganului se reduc şi migrează împreună cu
substanţele organice în orizonturile inferioare.
În perioadele secetoase, atunci când în porii solului pătrunde aerul, compuşii
reduşi ai fierului se reoxidează şi precipită pe faţetele din interiorul agregatelor
structurale. Această alternanţă a perioadelor de oxidare şi reducere determină
culoarea marmorată a orizonturilor.
Într-un stadiu înaintat de hidromorfism se formează un orizont EW de
culoare cenuşie deschisă, iar în orizontul BtW în care petele cenuşii (caracteristice
procesului de reducere) sunt dominante faţă de petele ruginii (caracteristice
procesului de oxidare).

133
 Bioacumularea şi humificarea sunt mai slabe, astfel încât se formează un
orizont Ao asociat în prima parte cu un orizont w (stagnogleizat), iar în ultima parte
cu orizontul W stagnogleic.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Aow-AoW-BW-C.
Orizont Ao gros de 30-40 cm, este un orizont de acumulare a humusului,
deschis la culoare cât şi un orizont stagnogleizat în prima parte şi stagnogleic în cea
de a doua.
Orizontul BW, care poate fi cambic sau argic, este asociat cu orizontul
pseudogleic W, are o grosime de 70-80 cm, cu textură argiloasă şi cu pete de
reducere care ocupă peste 50 % din suprafaţa orizontului.
Orizontul C este alcătuit din depozite fine greu permeabile.
Pe tot profilul solului se întâlnesc pete, pelicule şi concreţiuni de sescvioxizi.
Proprietăţi. Textura solurilor stagnogleice este de cele mai multe ori fină sau
mijlocie-fină, aceasta fiind, de altfel, una din principalele cauze ale stagnogleizarii.
Structura este grăunţoasă în orizontul Aow şi columnoid prismatică în BW.

STAGNOSOL LUVIC (SOL PSEUDOGLEIC LUVIC)

Tabel 11.2.
ORIZONTURI Aow Ao/ElW ElW BtW
Adâncime (cm) 0-10 20-30 50-60 90-100
Argila < 0,002 mm (%) 18,9 15,8 16,4 33,2
Humus (%) 6,9 1,7 0,8 0,3
C/N 18,8 16,0 11,3 -
N total (%) 0,249 0,072 0,047 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 10,76 3,41 4,48 10,32
pH în apă 5,50 5,50 5,72 5,46
Grad de saturație în baze (%) 54,4 43,0 55,6 64,2
P2O5 (ppm) 4,5 0,6 1,6 -
K2O (ppm) 120,0 36,0 40,0 -
Densitate (g/cm3) 2,65 2,65 2,68 2,7
Densitate aparentă (g/cm3) 0,99 1,44 1,54 1,62
Porozitate totală (%) 63 46 42 40
Porozitate de aeraţie (%) 33 10 10 4
Rezistența la penetrare (kgf/cm2) 30 41 56 67
K (mm/h) 7,0 0,4 0,4 0,2
Coeficient de ofilire (%) 8,7 5,4 6,2 13,2
Capacitatea de apă în câmp (%) 30,0 25,0 20,5 22,5
Capacitatea de apă utilă (%) 21,3 19,6 14,3 9,3

Proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt puţin

favorabile. Prezintă un regim alternant de umiditate; primăvara apa ocupă toţi porii
solului, având loc procese de reducere a fierului şi manganului, iar în timpul secetei
134
estivale solurile pierd întreaga rezervă de apă, ajungând, în unele cazuri, până la
coeficientul de ofilire. Sunt soluri relativ sărace în humus (2-3%), moderat acide
(pH=5,3-6) şi moderat debazificate (V=40-80 %). Porozitatea totală a solurilor este
de sub 40%, iar cea de aeraţie reprezintă sub 10-15% din porozitatea totală.
Conţinutul în elemente nutritive şi activitatea microbiologică sunt deficitare.
Subtipuri: luvic : Ao(W)-ElW-BtW-Bt-C(W); albic: Ao(W)-EaW-BtW-C(W);
vertic: Ao(W)-BtWy-C(W); gleic: Ao(W)-BtW-Gr; planic: Ao(W)-ElW(EaW)-BtW-
C(W); histic: T-Ao(W)-BtW-C(W).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solurile stagnogleice au o fertilitate redusă,
mai ales datorită regimului aerohidric defectuos şi deficitului de elemente nutritive.
Pe soluri stagnogleice, în zona forestieră de câmpie, se dezvoltă stejăreto-
frăsinete şi stejăreto-cerete de clasă mijlocie de producţie, iar în zona montană
brădete şi amestecuri de molid, brad şi fag de clase mijlocii sau inferioare de
producţie. Defrişarea pădurilor de pe aceste soluri determină o înmlăştinare rapidă,
datorită substituirii drenajului biologic şi acoperirea solului cu specii higrofite
(Carex sp., Juncus sp, Iris pseudocorus, Deschampsia caespitosa).
Solurile luate în cultură agricolă necesită lucrări de înlăturare a excesului de
umiditate (canale deschise, drenare prin tuburi, arături în spinari, subsolaje) şi de
fertilizare prin administrarea de gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice, iar când
reacţia este prea acidă şi de amendamente calcice.

11.3. Limnosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Limnosol (LM) - - Typic Hydraquents

Elemente de diagnoză. Soluri subacvatice (din lacuri de mica adâncime),

având orizont A limnic sau orizont histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub 50
cm.
Proprietăţi. Orizontul A limnic se formează prin acumulare subacvatică de
suspensii sau precipitate minerale sau organice, resturi de alge, plante şi animale. El
conţine minim 1% materie organică, este nestructurat şi evident stratificat. Are
consistenţă moale cu aspect de nămol şi culorii cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşii-verzui
sau negre, care devin brune sau măslinii prin expunerea la aer.
Subtipuri: distric: Al-C; eutric: Al-C; calcaric: Al-C; entic: Al-C; psamic:
Al-C; pelic: Al-C; salinic: Alsc-C; histic: T-Al-C; tionic: Alsf-C.

135
 Capitolul 12
CLASA SALSODISOLURI
În această clasă sunt cuprinse solurile care au ca orizont de diagnoză
orizontul salic (sa), orizontul natric (na) în primii 50 de cm ai profilului, sau
orizontul Btna.

12.1. Solonceacurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Haplic Solonchaks
(pp), (SCha); Salic Typic Haplosalids
Solonceac (SC) Solonceac (SC)
Fluvisols (pp), (pp)
(FLsz)

Elemente de diagnoză. Orizont salic (sa) situat în primii 50 cm ai profilului

de sol.
Răspândire. Solonceacurile sunt răspândite predominant în zonele de stepă şi
silvostepă, pe terenuri joase din Câmpia de Vest, Câmpia Brăilei, în luncile râurilor
Prut, Bârlad, Jijia, Bahlui, Cricovul Sărat, Călmăţui, Buzău, în jurul lacurilor sărate
din Câmpia Bărăganului, în zona litoralului Mării Negre, în Lunca şi Delta Dunării,
precum şi în preajma lacurilor Babadag, Goloviţa, Smeica, Sinoe, Techirghiol etc.
Apar şi în unele sectoare din Subcarpaţi pe depozite salifere miocene.
Condiţii de formare. Materialul parental este constituit din depozite salifere
miocene (în Subcarpaţi), depozite aluviale, aluvio-proluviale, loessoide îmbibate cu
săruri solubile în timpul sedimentării iniţiale sau salinizate secundar prin intermediul
apelor freatice mineralizate, al apelor de infiltraţie, de inundaţie, de irigaţie sau al
izvoarelor de coastă care au conţinut ridicat de săruri solubile.
Relieful este predominant de câmpie, mai rar dealuri, podişuri şi piemonturi,
lunci, terase şi chiar pe versanţi cu substrat salifer.
Climatul este caracteristic de stepă şi silvostepă, cu temperaturi medii anuale
de 10,5-9,5 0C şi precipitaţii medii anuale cuprinse între 380-580 mm, indici de
ariditate 16-22, regim hidric exudativ.
Vegetaţia naturală caracteristică solonceacurilor este reprezentată prin
asociaţii de ierburi halofile precum: Salicornia herbaceea, Salsola soda, Sueda
maritima, Arthemisia salina, Camphorosma ovata etc.
Procese pedogenetice. Procesul dominant este cel de salinizare care constă în
acumularea progresivă în partea superioară a profilului de sol a sărurilor uşor
solubile în cantitate mai mare de 1% în cazul salinizării clorurice sau mai mare de
1,5% în cazul salinizării sulfatice.
Condiţia esenţială în formarea solonceacurilor o reprezintă prezenţa apei
freatice mineralizate la mică adâncime în condiţii de climat cu valori ale
136
evapotranspiraţiei mai mari decât ale precipitaţiilor. Apa freatică mineralizată se
ridică prin ascensiune capilară până aproape de suprafaţă şi se evaporă iar sărurile se
depun şi se acumulează treptat în partea superioară a profilului, formând uneori chiar
o crustă la suprafaţa terenului.
Prezenţa orizontului salic în prima parte a profilului împiedică dezvoltarea
vegetaţiei astfel încât bioacumularea şi humificarea sunt reduse, rezultând un orizont
Ao sărac în humus. Uneori vegetaţia realizează un grad de acoperire foarte redus,
dând suprafeţei aspectul de „chelitură”. Activitatea bacteriilor simbiotice fixatoare
de azot şi a celor nitrificatoare este mult diminuată sau chiar inhibată în prezenţa
sărurilor uşor solubile.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Solonceacurile
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Aosa-AC-C sau Aosa-AGo.
Orizont Aosa, cu grosimea de 15-20 cm, are culoare cenuşie brună cu pete albicioase
datorită conţinutului redus de humus şi cantităţii mari de săruri solubile. Orizontul
Aosa trebuie să aibă minimum 10 cm grosime şi să fie situat în primii 20 cm.
Orizontul AGo, este situat sub orizontul Aosa, are grosime variabilă, este compact şi
prezintă pete ruginii pe fondul cenuşiu şi pete şi pseudomicelii albicioase de săruri.
Orizont C -alcătuit din aluviuni şi luturi salifere, iar pe versanţi din marne salifere.
Proprietăţi. Solonceacurile au textura variabilă, de la mijlocie la fină, în
funcţie de materialul parental. Uneori, când sunt formate pe depozite aluviale
neomogene, prezintă textură contrastantă. Sunt soluri nestructurate sau slab
structurate cu o structură nestabilă; agregatele în contact cu apa se transformă într-o
masă mocirloasă. Datorită conţinutului mare de săruri, soluţia solului are presiune
osmotică mare, împiedicând procesul de absorbţie a apei de către rădăcinile
plantelor, apărând aşa numitul fenomen de "secetă fiziologică". Ca rezultat al
concentraţiei mari de săruri, proprietăţile fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie
sunt nefavorabile.
Proprietăţile chimice ale solonceacurilor sunt influenţate puternic de
prezenţa sărurilor solubile. Sunt soluri saturate în cationi bazici, în rândul cărora
predomină cationii de Ca++ si Mg++, dar o pondere însemnată o au şi cationii de Na+.
Reacţia este alcalină, pH = 8,0-8,7. Sunt soluri sărace în humus (conţin 1-2 %
humus), cu o rezervă la hectar cuprinsă între 60 şi 120 t/ha, cu activitate
microbiologică redusă şi sărace în elemente nutritive.
Subtipuri: cu sodă: Aosa-ACsa-C; calcaric: Aosa-ACsa-C; molic: Amsa-
ACsa-C; sodic: Aosaac-ACac-C; Aosa-ACna-C ; vertic: Aosa-ACy-C; gleic: Aosa-
Gr; psamic: Aosa-ACsa-C; pelic: Aosa-ACsa-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solonceacurile, datorită conţinutului ridicat
de săruri, au fertilitate scăzuta şi, neameliorate, sunt ocupate numai de plante
halofile. Ameliorarea solonceacurilor în vederea folosirii pentru cultura plantelor se
realizează printr-un complex de măsuri speciale, cum sunt: irigaţii de spălare în
perioadele reci ale anului pentru levigarea sărurilor solubile; amendamente cu gips şi
fosfogips pentru corectarea reacţiei alcaline; drenaj pentru coborârea nivelului apei
freatice mineralizate; aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice. Într-o prima

137
etapă, se vor cultiva specii de arbuşti rezistenţi la sărături (Tamarix ramossisima,
Hypophae rhamnoides), sau lucernă, iarbă de sudan, orz, etc.

SOLONCEAC GLEIC
Tabel 12.1.
ORIZONTURI Aosa1 Aosa2 Go Gr
Adâncime (cm) 0-3 3-8 64-77 100-110
Argila < 0,002 mm (%) 16,4 18,1 18,1 16,6
Humus (%) 3,78 3,89 0,34 -
CaCO3 (%) 12,7 12,9 17,4 17,2
pH în apă 9,08 8,3 8,2 8,7
Săruri solubile 6,42 2,78 1,34 0,21
CO3H- (% din săruri solubile) 0,2 0,5 0,9 10,6
Cl (% din săruri solubile) 20,1 17,4 2,3 15,3
SO4-2 (% din săruri solubile) 29,5 32,1 46,8 24,1

12.2. Solonețurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Aquic Natrustalfs
Haplic Solonetz
Soloneţ (SN) Soloneţ (SN) (pp), Aquic
(SNha)
Natrudalfs (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont argic-ntric (Btna) situat oriunde pe profil, sau

orizont intermediar natric (na) în primii 50 de cm ai profilului de sol.
Răspândire. Soloneţurile sunt răspândite pe terenuri slab drenate din Câmpia
de Vest, Câmpia Română, luncile râurilor Prut, Bahlui, Jijia. Când se asociază cu
solonceacuri sau gleiosoluri salinizate, solonețurile ocupă suprafeţele cu cote mai
ridicate iar atunci când formează asociaţii cu cernoziomurile salinizate ocupă zonele
mai joase ale reliefului (Florea, 1968).
Condiţii de formare. Materialul parental este alcătuit din depozite aluviale cu
diferite texturi sau din marne salifere de diferite vârste geologice.
Relieful caracteristic formării soloneţurilor este de luncă, depresiuni cu
drenaj defectuos, câmpii de subsidenţă. Rareori apar pe versanţi din zona colinară
care prezintă în substrat marne salifere.
Climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mari de 9 0C,
precipitaţii medii anuale mai mici de 600 mm, cu bilanţ hidroclimatic moderat
deficitar (deficitul de umiditate mai mare de 150 mm).
Vegetaţia caracteristică formării soloneţurilor este alcătuită din specii
ierboase halofile: Camphorosma annua, Statice gmelini, Arthemisia maritina,
Lepidium crasifolium, Puccinellia distans, Atriplex litoralis, Petrosimonia triandra
etc.
138
 Procese pedogenetice. Procesul dominant este cel de alcalizare a
complexului adsorbtiv.
Alcalizarea are loc în solurile supuse alternativ proceselor de salinizare şi
desalinizare datorită fluctuaţiei nivelului apei pedofreatice mineralizate.
Când apa freatică coboară, apele din precipitaţii desalinizează partea
superioară a profilului iar argila şi humusul, saturaţi în ioni de sodiu, namaifiind în
prezenţa unei soluţii concentrate în electroliţi, dispersează şi migrează odată cu apa
într-un orizont inferior. Acesta, pe măsură ce se îmbogăţeşte în argilă, devine mai
compact, cu o structură columnară caracteristică şi cu un conţinut în ioni de Na mai
mare de 15% din capacitatea totală de schimb cationic (Btna).
Soloneţurile din zona cu precipitaţii mai mari, fiind spălate an de an de apă
cu H2CO3, cationii de sodiu din complexul adsorbtiv pot fi înlocuiţi în mai mare
măsură cu ioni de hidrogen care imprimă soluţiei solului reacţie acidă iar NaHCO3
este levigat în straturile mai profunde după reacţia (Păunescu, 1975):
Na H
Complex Complex
Na+ + H2CO3 = H + NaHCO3
adsorbtiv adsorbtiv
Na+ Na adsorbtiv
În felul acesta se formează soloneţurile sodice cu orizont Ea.
În mediu aerob sărurile solubile pot proveni din alterarea silicaţilor cu sodiu
sau în urma reacţiei dintre CaCO3 şi NaCl sau Na2SO4 (reacţia Hilgard).
Na2SiO3 + H2O + CO2 => H2SiO3 + Na2CO3
CaCO3 + 2NaCl => Na2CO3 + CaCl2
CaCO3 + Na2SO4 => Na2CO3 + CaSO4
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prin desalinizare şi
salinizare repetată, în masa solului se declanşează procesul de alcalizare, adică de
îmbogăţire a complexului coloidal al solului în ioni de Na+. Pătrunderea sodiului în
complexul adsorbtiv favorizează şi migrarea argilei pe profil, ducând la formarea
unui orizont Btna. Ca urmare a acestor procese, soloneţul tipic prezintă următoarele
formule de profil: Ao-Btna-C sau Ao-Btna-CGo.
Orizontul Ao, de obicei subţire de câţiva cm, dar uneori poate ajunge la 20-
25 cm, are o culoare cenuşie deschisă datorită cantităţii reduse de humus ce rezultă
din humificarea speciilor ierboase halofile.
Orizontul Btna are o grosime de 30-80 cm, culoare brună, cenuşie sau brună
ruginie, este iluvionat în argilă şi hidroxizi.
Orizontul C reprezintă materialul parental şi este alcătuit din argile, marne, luturi
îmbogăţit în săruri solubile levigate de pe profilul solului.
Cele mai frecvente neoformaţii întâlnite pe profilul solului sunt petele de
oxizi şi hidroxizi de fier în Btna şi grăunţi de cuarţ dezveliți de pelicula coloidală în
orizonturile El sau Ea.
Proprietăţi. Soloneţurile au textură diferentiată pe profil, orizont Btna având
textură fină sau mijlocie. Orizontul Ao este sărăcit în coloizi şi îmbogăţit rezidual în
particule de cuarţ, este slab aprovizionat cu humus (1-2%) şi substanţe nutritive .
Structura în orizontul Ao este slab formată, iar în Btna este columnară
specifică (întâlnită numai la aceste soluri). Capacitatea pentru apa utilă,
139
permeabilitatea şi porozitatea de aeraţie au valori foarte mici, iar plasticitatea,
copactitatea și rezistenţa la arat valori foarte mari. Proprietăţile chimice sunt
puternic influenţate de ionii de Na+ în orizontul Btna şi de cei de H+ în Ao, El şi Ea.
Astfel, reacţia este puternic alcalină în Btna (pH-9-9,8), dar poate deveni moderat
acidă sau chiar puternic acidă în Ao (pH=4-5). Sunt soluri saturate în baze de
schimb în Btna datorită ionilor de Na+ şi oligomezobazice sau mezobazice. Au
activitatea microbiologică redusă şi sunt sărace în elemente nutritive.

SOLONEŢ SALINIC PELIC ALUVIC

Podişul Central Moldovenesc, 2009
Tabel 12.2.
ORIZONTURI Aoac Btac Btna Btacsc1 Btacsc2 Cknasc
Adâncime (cm) 0-6 6-12 12-27 27-37 37-61 80-106
Nisip grosier (%) 1,9 2,4 2,4 1,6 3,8 0,1
Nisip fin (%) 23,7 23,6 18,4 15,7 16,5 35,0
Praf (%) 27,1 19,9 25,7 27,1 29,3 28,1
Argilă < 0,002mm
47,3 54,1 53,5 55,6 50,4 36,8
(%)
Argilă < 0,01mm
66,2 72,8 73,2 74,2 70,3 52,0
(%)
Da (g/cm3) 1,15 1,15 1,14 1,24 1,27 1,54
Pt (%) 56,9 56,9 57,4 53,9 52,6 42,4
Pa (%) 13,6 13,6 19,4 13,8 18,2 11,0
Rezistența la
29 29 28 32 32 40
penetrare (kgf/cm2)
CH (%) 12,6 13,5 13,5 13,8 12,1 8,3
CO (%) 18,9 20,3 20,3 20,7 20,7 12,5
CC (%) 31,1 31,8 31,2 30,1 27,1 20,4
CT (%) 49,5 49,7 50,4 43,5 41,4 27,5
CU (%) 12,2 11,6 11,0 9,4 8,9 7,9
Humus (%) 6,54 4,62 3,90 3,06 1,80 0,54
Azot total (%) 0,342 0,254 0,225 0,247 0,119 -
C/N 12,9 12,3 11,7 8,4 10,3 -
CaCO3 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,0
Ph în apă 8,09 8,35 8,70 8,43 8,30 9,27
T (me/100 g sol) 36,04 35,11 35,57 37,11 31,09 19,06
Na+ schimb
9,3 12,9 15,8 12,9 1,7 25,1
(% din T)
V (%) 100 100 100 100 100 100
Săruri solubile
77 77 102 462 1068 378
(mg/100g)

Subtipuri: calcaric: Ao-Btna-C; molic: Am-Btna-C; luvic: Ao-El-Btna-C;

albic: Ao-Ea-Btna-C; salinic: Aosc-Btnasc-C; Ao-Btnasa-C(sa); stagnic:

140
Aow-Btnaw-C: Ao-BtnaW-CW; gleic: Ao-Btna-Gr; solodic: Ao-El(Ea)-Btna-C;
entic: Ao-Btna-C ; psamic : Ao-Btna-C ; pelic : Ao-Btna-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Soloneţurile au o fertilitate foarte scăzută
datorită proprietăţilor fizice, chimice şi biologice nefavorabile cum sunt reacţia
puternic alcalină, prezenţa Na2CO3 toxic pentru plante, excesul de umiditate
primăvara, corelat cu dispersarea coloizilor (solurile devin noroioase) şi
compactitatea accentuata în perioada de vară. Neameliorate, soloneţurile sunt
folosite ca păşuni de productivitatea scăzută. Măsurile de ameliorare sunt
asemănătoare cu cele prezentate la solonceacuri, în plus necesită lucrări de afânare
adâncă a orizontului Btna care este deosebit de compact.

141
 Capitolul 13
CLASA HISTISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză orizontul
folic (O) sau turbos (T) în partea superioară a solului, cu grosime de peste 50 cm,
sau numai de 20 cm, dacă orizontul este situat direst pe roca dură.

13.1. Histosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sphagnic
Dystric Histosols Cryofibrists (pp);
Histosol (TB) Sol turbos (TB)
(HSdy) Typic Cryohemists
(pp)
Elemente de diagnoză. Orizont de diagnostic T (turbos), cu grosimea mai
mare de 50 de cm, situat în primii 100 de cm.
Răspândire. Histosolurile se întâlnesc insular din zona montană înaltă până
în zonele de câmpie şi luncă, pe locuri depresionare, într-un mediu permanent
saturat în apă care favorizează turbificarea resturilor organice.
Pe suprafeţe mici, aceste soluri se întâlnesc în depresiunile Oaş, Maramureş,
Dorna, Borsec, Tuşnad, Gheorghieni, Ţara Bârsei, Făgăraş, etc. Ele apar şi în unele
sectoare ale câmpiilor joase şi umede din vestul şi nord-vestul ţării (Câmpia
Someşului, Crişurilor, Timiş-Bega), în luncile râurilor în lunca şi Delta Dunării.
Ocupă 1,1 % din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Histosolurile se formează în
mediu permanent saturat în apă care favorizează acumularea continuă a resturilor
organice de plante higrofite nedescompuse care duc la formarea orizontului T. De
aceea, aceste soluri apar în microdepresiuni, delte, crovuri, rovine, terenuri submerse
care favorizează înmlăştinarea unor arborete de molid sau a pajiştilor din lunci şi
câmpii. Aceste condiţii pot apărea atât în zona montană umedă şi rece cât şi cea de
câmpie caldă şi uscată, dar în anumite condiţii particulare de microrelief şi substrat.
Mediul permanent saturat în apă determină turbificarea continuă a resturilor
organice ale vegetaţiei higrofite, care duc la formarea orizontului T, alcătuit din
straturi suprapuse. Pe măsura creşterii grosimii stratului de turbă, plantele pierd
legătura cu solul mineral, ele menţinându-se numai în stratul de turbă care poate
atinge 2-3 m (uneori şi mai mult). Compoziţia chimică şi gradul de mineralizare a
apei freatice influenţează atât dezvoltarea unor specii de plante, căt şi unele
proprietăţi chimice ale histosolurilor
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea de
orizonturi pe profil este T-Gr.

142
 Orizontul T este mai gros de 50 cm şi este alcătuit din resturi organice
supuse procesului de turbificare (îmbogăţirea în carbon în condiţii de anaerobioză),
are culoare brună roşcată sau negricioasă, cu densitate aparentă foarte mică. Gradul
de descompunere a materiei organice avansează de la suprafaţă la adâncime.
Orizontul Gr este format într-un mediu saturat permanent cu apă, având o culoare
vineţie caracteristică.
Proprietăţi. Histosolurile se caracterizează printr-un exces permanent de apă,
o aeraţie foarte redusă, conţinut redus de humus şi elemente nutritive. Histosolurile
formate în mlaştini eutrofe din silvostepă şi câmpie forestieră, numite bahne, au pH
în jur de 8 şi gradul de saturaţie în baze 100 %, în timp ce solurile turboase din zona
montană, numite tinoave au reacţie foarte puternic acidă, în jur de 3 şi grad de
saturaţie în baze sub 20 %. Conţinutul de materie organică este cuprins intre 50-95%
la histosolurile eutrice şi 94-98% la histosolurile districe, cu o densitate aparentă
cuprinsă între 0,15 - 0,50 g/cm3.
Subtipuri: distric: T-C; eutric: T-C; salinic: Tsc-C; T-Csa; teric: T-C;
tionic: Tsf-C.

HISTOSOL (SOL TURBOS)

Table 13.1.
ORIZONTURI T1 T2 T3 Go
Adâncime (cm) 0-10 10-70 70-200 > 200
pH în apă 4,4 4,6 5,1 7,6
pH în CaCl2 3,5 3,8 4,4 6,8
Nisip II 2-0,05 mm, (%) - - - 5,8
Nisip I 0,05-0,005 mm (%) - - - 16,4
Praf 0,005-0,002 mm (%) - - - 6,6
Argila <0,002 mm (%) - - - 71,2
Humus (%) 91,0 93,0 93,2 4,0
N total (%) 1,30 1,75 1,41 0,14
C/N 43,0 31,0 38,0 17,0
Cationi schimbabili : K+ 3,67 0,22 0,06 0,39
Na+ (me/100 g sol) 1,10 1,25 1,50 0,36
Mg+ 5,03 6,93 8,40 4,81
Ca2+ 13,48 31,66 45,41 20,87
H- 20,00 90,00 71,30 0,0
Grad de saturație în baze (%) 53,8 30,8 43,7 100,0
P (ppm) 104 18 4 139

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea naturală a histosolurilor este

practic scăzută sau foarte scăzută, ele putând fi acoperite de pajişti naturale higrofite
de slabă productivitate sau exemplare chircite de pin silvestru, molid şi mesteacăn
pitic.

143
 Histosolurile se pot ameliora prin coborârea nivelului apei freatice, afânare
adâncă şi aplicarea de îngrăşăminte minerale cu P şi K şi apoi cu N, administrarea de
microelemente şi amendamente.
Materialul turbos fibric al histosolurilor districe este folosi ca amendament in
solurile din sere pentru corectarea conţinutului excesiv de săruri şi a reacţiei alcaline.
Acest material este folosit cu bune rezultate la pregătirea substraturilor nutritive din
sere, solarii, ghivece, pentru imbunătăţirea unor însuşiri fizice şi a regimurilor de
temperatură, de aeraţie şi de umiditate.
Turbăriile prezintă şi o importanţă ştiinţifică prin faptul că în stratul de turbă
se conservă polenul speciilor, putându-se astfel stabili evoluţia vegetaţiei, pe un
anumit teritoriu, în decursul timpului.

13.2. Foliosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Cryofolists
Litosol organic Folic Histosols
Foliosol (FB) (pp); Typic
(LStb) (HSfo)
Udifolists (pp)

Elemente de diagnoză. Material organic (orizont organic nehidromorf sau

folic, O), cu grosimea mai mare de 50 de cm, sau de minim 20 de cm dacă este situat
direct pe rocă (R).
Condiţii de formare, alcătuirea profilului, proprietăţi. Foliosolurile iau
naştere în zonele montane pe substrate alcătuite din roci acide consolidate unde se
acumulează un strat de materie organică formată din muşchi din genul Sphagnum
sau litieră de răşinoase (in special molid şi pin) cu o densitate aparentă sub 0,1
g/cm3. În urma descompunerii lente a litierei rezultă anumite cantităţi de acizi fulvici
solubili care imprimă solului o reacţie acidă şi inhibă dezvoltarea bacteriilor de
humificare a resturilor organice
Ele prezintă un orizont folic O cu grosime de peste 50 cm sau de 20 cm dacă
este situat direct pe roca dură
N-au nici textură nici structură şi prezintă procese pedogenetice incipiente
sau chiar lipsesc.
Subtipuri: distric: O-C; eutric: O-C; litic: O-R.
Fertilitate şi folosinţă. Foliosolurile au utilizare silvică, fertilitatea lor fiind
influențată de gradul de descompunere a materialului organic și de insușirile
stratuluimineral.

144
 Capitolul 14
CLASA ANTRISOLURI
Antrisolurile sunt soluri antropice, deci au un orizont antropogenetic sau sunt
fără orizont A sau E, care au fost îndepărtate prin eroziune accelerată sau prin
decopertare antropică.

14.1. Antrosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Antrosol (AT) - Anthrosol (AT) Haplanthrepts

Elemente de diagnoză. Orizont superior antropogenetic (format prin

transformarea unui orizont prin fertilizare îndelungata şi lucrare adâncă sau prin
acreţie) de cel puţin 50 cm grosime.
Răspândire. Apar în zonele agricole cultivate şi modificate timp îndelungat
prin aplicarea de îngrăşăminte minerale sau de irigaţii. Ele sunt specifice orezăriilor.
Subtipuri: hortic: Ao-C; antracvic: Aaq-C; psamic: Aho(Aaq)-C; pelic:
Aho(Aaq)-C; calcaric: Aho(Aaq)-C; eutric: Aho(Aaq)-C; distric: Aho(Aaq)-C.

14.2. Erodosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Erodosol (ER) Erodisol (ER) ...(eroded phase) ...(eroded phase)

Elemente de diagnoză. Soluri puternic erodate sau decopertate, ca urmare a

acţiunii umane, astfel încât orizonturile rămase nu mai permit încadrarea într-un
anumit tip de sol.
Răspândire. Apar în zonele accidentate în care eroziunea este puternică, mai
ales în regiunile de dealuri, podişuri şi piemonturi.
Condiţii de formare. Alcătuirea profilului. Proprietăţi. Erodosolurile apar cu
deosebire pe versanţii supuşi eroziunii datorită folosirii intensive şi neraţionale a
terenurilor prin care are loc îndepărtarea orizonturilor superioare ale solului, uneori
chiar până la roca mamă (materialul parental), astfel încât orizonturile rămase nu
mai permit încadrarea într-un anumit tip de sol. Ele apar deci datorită eroziunii
intensive de suprafaţă sau ca urmare a unor lucrări de nivelare a terenurilor sau
decopertare. În funcţie de solul de origine şi de intensitatea eroziunii, erodosolurile
pot avea profile foarte variate ca de exemplu Ap-C, Bv-C, Bt-C, Cy etc. Proprietăţile
erodosolurilor variază în raport cu tipul de orizont ajuns la zi prin eroziune.

145
 Subtipuri: cambic: Ap-Bv-C; argic: Ap-Bt-C; andic: Ap-C; spodic: Ap-Bs-C;
calcaric: Ap-C; psamic: Ap-C; pelic: Ap-C; stagnic: Apw-C; Ap-CW; litic: Ap-R;
scheletic: Apq-C; eutric: Ap-C.
Fertilitate. Sunt soluri nefertile sau cu fertilitate scăzută în raport cu
provenienţa materialelor parentale. În vederea stăvilirii eroziunii și refacerii
potențialului de fertilitate se recomandă împăduriri, terasări, lucrarea solului în
direcția curbelor de nivel, aplicarea de îngrășeminte organice. După ameliorare
aceste soluri pot fi folosite cu rezultate bune, în funcție de zona geografică în care se
află, pentru pășuni, fânețe, cultura viței de vie, a pomilor fructiferi, etc.

146
 Capitolul 15
EVOLUȚIA ȘI VÂRSTA SOLURILOR

15.1. Evoluția solurilor

În decursul istoriei geologice a pământului solurile au evoluat

continuu, de la simplu la complex, în strânsă legătură cu evoluţia geologică a
planetei, cu evoluţia climei şi a vegetaţiei. Modificările geologice ale scoarţei
terestre au determinat modificări ale reliefului şi în corelaţie cu modificările
climei şi ale biocenozelor terestre s-au modificat şi procesele pedogenetice şi
deci şi tipurile de soluri. Această evoluţie a condus la formarea de noi soluri
şi la creşterea complexităţii profilelor de sol.
De remarcat faptul că evoluţia solurilor în decursul erelor
precuaternare este puţin cunoscută şi studiată datorită greutăţilor
metodologice pe care le presupune.
In evoluţia solurilor de-a lungul erelor geologice un rol deosebit l-au
jucat modificările climatice şi prin corelaţie şi cele ale vegetaţiei şi faunei.
Acumularea de materie organică în sol este factorul care a contribuit la
evoluţia continuă a învelişului de sol al Pământului. Acumularea continuă de
materie organică şi descompunerea acesteia a contribuit la intensificarea a
numeroase procese pedogenetice, în special a transformării substratului
mineral şi formarea de minerale noi.
Solurile au evoluat timp de peste 600 milioane de ani de la regolitele
din mediul reducător al planetei şi până la marea varietate existentă astăzi.
Diversificarea solurilor a început în urmă cu cca 350 milioane de ani, o dată
cu dezvoltarea biocenozelor terestre . In desfăşurarea procesului de solificare,
înţeles ca o totalitate a fenomenelor fizice, chimice şi biologice care au loc în
pătura superficială a scoarţei Pământului determinând importante
transformări şi migrări de substanţă şi energie, un rol determinant îl are
interacţiunea permanentă dintre plante şi sol pe întreaga durată a procesului.
În general, aşa cum remarcă N. Florea (1983), procesele pedogenetice
elementare se dezvoltă unidirecţional şi ireversibil dar repetabil, iar unele
dintre acestea chiar irepetabil. Procesele ireversibile dar repetabile se
desfăşoară ciclic cu o anumită periodicitate determinată de ritmurile
fenomenelor climatice şi fiziologice (zilnice, anuale, multianuale etc). Unele
procese variază întâmplător fără o anumită periodicitate (incendii, inundaţii
etc).
Intercondiţionarea reciprocă dintre vegetaţie şi sol face ca o dată cu
evoluţia solurilor acestea să determine modificări în covorul vegetal, dar
aceste modificări sunt controlate pe calea conexiunii inverse de către
biocenoze, sisteme deschise cu capacitate de autoreglare, autoorganizare şi
autodezvoltare. Cu timpul, între sol, pe de o parte, şi vegetaţie pe de altă

147
parte, se ajunge la un echilibru dinamic, la o stare relativ staţionară care se
numeşte climax.
Solurile ajunse în acest stadiu de relativă stabilitate se numesc soluri climax
sau soluri zonale, întrucât corespund zonalităţii factorilor de climă şi
vegetaţie.
Spre exemplu, în subzona fagului, pe versanţi de conglomerate şi
gresii calcaroase, solul zonal este luvosolul, iar seria genetică evolutivă al
cărui ultim termen este solul zonal, este de obicei următoarea: foliosol
litosol rendzinic rendzină litică rendzină cambică eutricambosol
luvosol. Fiecare din aceste soluri se caracterizează printr-un proces
pedogenetic dominant, bioacumularea în cazul foliosolurilor şi rendzinelor,
levigarea carbonaţilor la eutricambosoluri rezidual carbonatice, eluvierea şi
iluvierea la luvosoluri.
În figura 15.1. se prezintă evoluţia solurilor formate pe substrate
carbonatice. Din această figură rezultă că, în decursul timpului, în sol se
desfăşoară şi coexistă din ce în ce mai multe procese pedogenetice care se
Spre exemplu, în subzona fagului, pe versanţi de conglomerate şi gresii
calcaroase, solul zonal este luvosolul, iar seria genetică evolutivă al cărui
ultim termen este solul zonal, este de obicei următoarea : foliosol litosol
rendzinic rendzină litică rendzină cambică eutricambosol luvosol.
Fiecare din aceste soluri se caracterizează printr-un proces pedogenetic
dominant, bioacumularea în cazul foliosolurilor şi rendzinelor, levigarea
carbonaţilor la eutricambosoluri rezidual carbonatice, eluvierea şi iluvierea la
luvosoluri.
succed într-o anumită ordine, cele anterioare favorizând apariţia şi
dezvoltarea puternică a celor ce urmează până când solul ajunge în stadiul de
climax.
Tot în subzona fagului, dar pe roci sărace în minerale uşor alterabile
cum sunt granitele, gnaisele sau şisturile cristaline, solul zonal este
districambosolul cu mull-moder, iar seria genetică evolutivă este următoarea:
foliosoluri litice – litosoluri – districambosoluri litice – districambosoluri
tipice.
In etajul montan superior sub molidişuri pe roci acide pe versanţi în
pantă mică sau platouri, seria evolutivă va fi: Foliosol litic – litosol –
districambosol litic – districambosol tipic – prepozol – podzol – solul zonal
sau climax find deci podzolul.

148
 Stadii progresive ale dezvoltării solului
Fig. 15.1. Secvenţe de procese în dezvoltarea eutricambosolurilor pe substrate
carbonatice

1. Rendzină 5. Luvosol tipic

2. Eutricambosol rezidual carbonatic 6. Luvosol albic
3. Faeoziom 7. Luvosol albic-stagnic
4. Eutricambosol tipic

De remarcat faptul că solurile ajunse în stadiul de climax, chiar dacă

s-au format pe roci diferite, se caracterizează prin aceeaşi morfologie şi
aceleaşi proprietăţi.
Solurile formate în condiţii climatice asemănătoare, deci în aceeaşi
subzonă climatic şi de vegetaţie dar pe roci diferite, se numesc soluri
analoage. În exemplele de mai sus, luvosolurile sunt analoage cu
districambosolurile.
În aceeaşi subzonă climatică, asociaţiile forestiere zonale, spre
exemplu făgetele, nu ocupă întregul areal al acestui etaj climatic. Anumite
praguri ecologice împiedică instalarea făgetelor în toate unităţile staţionale,
astfel că locul lor este luat de alte formaţii forestiere mai adaptate gradului de
concentrare al factorilor ecologici. În acest caz, apar deci insule de vegetaţie
extrazonală (intrazonală) care formează climaxul staţional (edafic). Apariţia
unor insule de vegetaţie higrofită, determinată de evoluţia solurilor
hidromorfe, explică existenţa acestor climaxuri staţionale sau edafice. De
asemenea, pe anumite roci foarte sărace, cum ar fi gresiile barremiene, nu se
dezvoltă districambosoluri ca soluri zonale de făgete, ci podzoluri. Aceste
soluri, numite de Dokuceaev soluri intrazonale, sunt numite soluri climax
staţionale de către Ph. Duchaufour.

149
 În ţara noastră, studiile depozitelor cuaternare de loess au dovedit
existenţa în acelaşi loc a unor soluri fosile diferite. Alternanţa verticală de
soluri şi benzi de loess este un argument al evoluţiei ciclice a fenomenelor de
pedogeneză ca rezultat al variaţiilor condiţiilor climatice şi geologico-
tectonice. C.G. Murgoci a arătat încă din 1910 că şi loessul poate fi
considerat de fapt un sol vechi mai mult sau mai puţin modificat prin
pedogeneză. El a arătat de asemenea, că solurile din Câmpia Română s-au
format nu numai prin transformarea loessului, ci şi prin adaos de material
mineral adus din altă parte prin procese eoliene proluviale, material care s-a
integrat în sol. Modificarea condiţiilor climatice care au favorizat întinderea
pădurii în zonele de câmpie din vestul Bărăganului au determinat evoluţia
cernoziomurilor cambice şi argice spre preluvosoluri roşcate şi apoi spre
luvosoluri roşcate. Alternanţa dintre benzile argiloiluviale, la preluvisoluri,
care variază între 1 şi 7, confirmă evoluţia ciclică a formării solurilor din
aceste teritorii în cuaternar.
Pe bază de cercetări arheologice s-a stabilit, de asemenea, că diferite
orizonturi ale aceluiaşi profil de sol au vârste diferite care pot depăşi 25 000
de ani, fapt ce demonstrează că sedimentarea eoliană a continuat fără
întrerupere, paralel cu procesul de pedogeneză. Prin urmare, la formarea
solurilor participă pe lângă procesele pedogenetice şi unele procese geologice
ca sedimentarea eoliană în teritoriile cu relief plan. In schimb, în teritoriile cu
relief accidentat unde are loc a întinerire continuă şi lentă a învelişului de sol
datorită eroziunii, stadiului de evoluţie a solului este determinat de ritmul
proceselor de alterare a rocii şi transformarea acesteia în sol şi de ritmul de
denudaţie care depinde şi de pantă.
Ca rezultat al acestor raporturi pot apărea următoarele patru situaţii
distincte: (N. Florea, 1985):
- teritorii cu loessuri şi soluri fosile şi actuale din teritorii cu relief
acumulativ format prin sedimentarea fluviatilă (lunci şi câmpii de divagaţie)
cu soluri neevoluate sau slab evoluate în care sedimentarea domină
pedogeneza;
- teritorii cu soluri continuu reînoite cu relief accidentat, supus
continuu eroziunii şi denudării în care nu apar soluri fosile,
- teritoriile cu soluri poligenetice din zonele vechi cu relief stabil în
care solurile au fost supuse unei evoluţii continue, adeseori prin procese
pedogenetice diferite.
Prin urmare, învelişul de soluri al planetei este rezultatul evoluţiei
continue ciclice şi concomitente dar cu ritmuri diferite ale proceselor
pedogenetice.
Ritmul de evoluţie depinde de ritmul schimbării condiţiilor de
pedogeneză şi în special al condiţiilor climatice şi a vegetaţiei. Omul la scara
istoriei poate interveni în acest proces de evoluţie prin modificarea unor
condiţii de pedogeneză ducând la formarea unor soluri antropice
(Antrosoluri).
150
 15.2. Vârsta solurilor

Viteza cu care evoluează solurile spre stadiul de sol zonal (climax)

depinde în mare măsură de condiţiile pedogenetice locale şi în special de
compoziţia mineralogică şi granulometrică a materialului parental. Astfel,
după cum se ştie, rocile bogate în minerale calcice şi feromagneziene întârzie
evoluţia, pe când cele sărace în minerale uşor alterabile, accelerează evoluţia
spre solul climax.
Vârsta solurilor este dată de intervalul de timp scurs de la începerea
procesului de solificare şi până în prezent. Acest interval se numeşte vârsta
absolută. Vârsta solurilor nu este egală cu vârsta geologică a teritoriului pe
care s-au format aceste soluri. Ea se calculează din momentul în care roca a
fost scoasă la zi şi supusă solificării. Materialul parental este considerat ca
starea iniţială a sistemului sol la timpul zero. La aceeaşi vârstă absolută, deci
în acelaşi interval de timp, unele soluri pot parcurge mai multe stadii de
evoluţie, iar altele mai puţine, până ajung la stadiul de climax – aceasta se
numeşte vârstă relativă.
Vârsta solurilor se poate stabili fie după vârsta depozitelor de
suprafaţă pe care s-au format, fie după viteza de alterare a unor substrate. In
acest scop, s-a folosit metoda polenanalitică şi metoda cercetării conţinutului
de carbon redioactiv (C14) din sol.
Cu ajutorul acestei metode, s-a stabilit că cea mai mare parte a
solurilor din zona temperată a Europei s-au format în holocen. Astfel, solurile
formate pe loessuri carbonatice au ajuns la stadiul de soluri climax după 8
000 – 10 000 de ani. Podzolurile s-au format într-un interval mai mic de timp.
Ele au deci o vârstă absolută mai mică – 7000 – 8000 ani, în cazul celor
formate sub păduri de foioase şi 1000 – 1500 ani în cazul celor formate pe
substrate sărace sub păduri de răşinoase. Cercetările mai recente au arătat că
se pot forma podzoluri într-un timp mai scurt, de câteva sute de ani, în special
pe substrate nisipoase, foarte sărace, prin înlocuirea pădurilor de foioase cu
păduri de molid sau pin.
Solurile formate în alte condiţii bioclimatice decât cele actuale se
numesc paleosoluri. In această categorie se includ solurile argiloase,
provenite din calcare (terra rosa, terra fusca) care s-au format probabil în
perioadele interglaciare din cuaternar sau chiar în terţiar, în paleogen sau
neogen.
O parte din paleosoluri, rămase la suprafaţă sau aproape de suprafaţa
scoarţei, s-au dezvoltat în continuare şi au dobândit caractere de orizonturi
noi sub influenţa condiţiilor bioclimatice din holocen. Acţiunea factorilor
climatici se manifestă şi se observă mai ales în orizonturile superioare ale
solurilor respective. Aceste soluri formate în alte condiţii de mediu şi care au
continuat să evolueze şi în holocen şi evoluează şi în prezent au fost numite

151
soluri policiclice (poligenetice). Solurile poligenetice manifestă în
profunzime (în orizonturile inferioare) caractere edafice relicte. Adeseori
între caracterele edafice actuale şi cele relicte există raporturi contradictorii,
spre deosebire de solurile monogenetice la care apar numai orizonturi şi
caractere interdependente, corelate.
Foarte multe soluri din zona temperată sunt poligenetice. Procesele de
solificare din această zonă au fost întrerupte în timpul glaciaţiunilor. Ingheţul
şi dezgheţul periodic din climatul periglaciar a favorizat şi distrugerea
orizonturilor superioare situate deasupra zonei de îngheţ peren au apărut
structuri criogene care au modificat parţial aceste orizonturi.
Procesul de solificare a fost reluat în climatul postglaciar şi a
imprimat în profilul solului caractere noi, diferite de cele relicte formate în
climatul periglaciar şi interglaciar. Separarea caracterelor pedogenetice
actuale de cele relicte din profilul acestor soluri poligenetice permite
stabilirea tipului de pedogeneză actuală şi a celui din cuaternar şi, în final,
încadrarea corectă a solului în sistemul actual de clasificare. Pentru
aprecierea corectă a fertilităţii solurilor poligenetice şi a aptitudinilor lor
pentru vegetaţia forestieră, este necesar şi util ca încadrarea lor în sistemul
de clasificare morfogenetică să se facă după caracterele pedogenetice actuale.
Astfel, în cadrul unui tip de sol încadrat după combinaţia de orizonturi de
diagnostic poate fi separată o subdiviziune (subtip) în funcţie de geneza şi
evoluţia solului în decursul timpului.

152