AGROTEHNICA

Fiecare planta are un anumit potential biologic, adica poate produce o anumita recolta maxima. Aceasta se
recolteaza atunci cand mediul de viata ofera conditiile cerute de catre planta.
Factori edafici - toate elementele mediului inconjurator care manifesta o actiune directa sau indirecta
asupra plantelor, se numesc factori ecologici. Viata plantelor este influentata de numerosi factori ecologici
( climatici) ca : lumina, temperatura, aerul, apa, substante nutritive (hrana), solul, relieful, presiunea
barometrica, vantul, activitatea microorganismelor, activitatea altor plante, activitatea omului.
Lumina are functia principala a plantelor verzi de a sintetiza materia organica, procesul numit
fotosinteza. Far alumina plantele nu pot sintetiza substantele organice. Sursa de lumina este soarele. La o
iluminare mai intensa, plantele cresc mai viguros, sunt verzi, acumuleaza mai mult zahar, altele mai mult ulei,
altele cantitati mari de substante proteice in boabe (graul). Sunt insa plante care dau preoductii mai mari si de
calitate in zonele cu lumina mai difuza : inul pentru fibra, trifouil.
Folosirea rationala a luminii solare - plantele folosesc numai 1-1,5% din energia luminoasa a soarelul.
Se creeaza soiuri, hibrizi de plante cu un potential mai mare de folosire a energiei luminoase si care deci, sa
dea recolte mai mari.
Metode de folosire rationala a luminii : - semanatul uniform ;
- distrugerea buruienilor;
- taierile la pomi si plivitul la vita de vie;
- zonarea culturilor;
Aerul fiecare component al aerului are anumite roluri in viata plantelor : - oxigenul folosit in
procesul derespiratie
- azotul folosit la sinteza substantelor proteice. Azotul nu se foloseste direct din aer, ci il procura din
sol, din ingrasaminte, descompunerea substantelor organice.
- bioxidul de carbon folosit in procesul de fotosinteza.
- amoniacul este o sursa de aprovizionare a solului cu azot. Plantele au nevoie atat de aerul din sol, cat
si aerul atmosferic. Aerul din sol este folosit in procesul de respiratie al radacinilor plantelor si este necesar
pentru microorganisme aerobe si a caror activitate influenteaza viata plantelor.
Metode de reglare a regimului de aer al solului
Schimbul de aer dintre sol si atmosfera este favorizat de mai multi factori :
- difuzia (omogenizarea) gezelor cu concentratii diferite;
- vantul scoate aerul din sol;
- apa din precipitatii sau irigatii, care scoate aerul din sol, iar dupa evaporare lasa loc sa patrunda aer
proaspat. Cu tote acestea majoritatea solurilor au nevoie de lucrari speciale;
- lucrari de afanare a solului (de marire a spatiului poros) si in deosebi araturile adanci, sau lucrarile cu
grapa, cultivatorul, care distruge crusta.
- lucrari de indepartate a excesului de apa ( drenaj);
- aplicarea gunoiului de grajd, a amendamentelor;
Temperatura - caldura din atmosfera , dar si din sol, este necesara pentru desfasurarea proceslor vitale
ale plantelor : absorbtia apei, a substantelor nutritive, fotosinteza, respiratia, transpiratia, germinatia
semintelor, cresterea radacinilor.Pentru fiecare proces vital sau faza de vegetatie, exista o temperatura minima,
optima, maxima.
Metode de folosire a radiatiei solare
Zonarea plantelor pe teritoriu. In zonele sudice cu perioade mai lungi, se cultiva orezul, lucerna, hibrizii
tardivi de porumb. In zonele mai racoroase, se cultiva : trifoiul, cartoful, hibrizii timpurii de porumb. Pe
pantele sudice, se amplaseaza vita de vie, pomii ( piersic).
a) Stabilirea epocii optime de semanat pentru fiecare planta pentru a avea timp sa ajunga la maturitate. In
primavara plantele incep sa fie semanate la temperatura minima.
b) Extinderea culturilor succesive astfel se utilizeaza mai bine resursele naturale de temperatura.
Metode de reglare a regimului termic
a) Eliminarea excesului de apa solurile umede sunt soluri reci si primavara se incalzesc greu.
b) Folosirea ingrasamintelor organice din descompunerea unei tone de gunoi de grajd se elibereaza 2-4
milioane calorii ( ag-2/2). Pe acest proces se bazeaza incalzirea rasadului.

c) Mulcirea solului cu diferite materiale, folii de plastic, paie, gunoi de

grajd. Mulciul de culoare inchisa favorizeaza incalzirea solului, cel de culoare deschisa
reflecta radiatii solare, apara solul de supraancalzire.
d) Semanatul sau plantatul primavara devreme pe coamele brazdelor. De
aici excesul de apa se scurge repede, terenul se incalzeste mai repede, semanatul se face mai devreme.
e) In sera, solarii si rasadnite, in anotimpul rece se obtin legume timpurii, caldura se foloseste de la surse
ca : apa din izvoarele calde, apa calda de la CET.
Apa - ca factor de vegetatie.
Apa participa la toate procesele fiziologice si biochimice care se petrec in planta. In masa organica a
platelor apa reprezinta 70-90% din greutatea frunzelor verzi sau a radacinilor 10-15% din greutatea
semintelor.
Coeficientul de transpiratie - din toata cantitetea de apa absorbita numai 2% ( o mica parte) intra in
alcatuirea substantei organice a plantelor, restul fiind eleminata prin transpiratie.
Cantitatea de apa folosita pentru 1 kg de substanta uscata se numeste coeficientul de transpiratie sau consum
specific de apa.
Fazele critice pentru apa plantele au nevoie de apa pe toata durata vietii lor. Sunt faze in care daca nu
au suficienta apa, plantele dau productii mici. Acestea se numesc faze critice pentru apa. Exemplu : la cereale
paioase fazele critice sunt : infloritul, formarea paiului si a boabelor. La porumb formarea organelor florare,
fecundare si cresterea boabelor. Cunoasterea fazelor critice ne da posibilitatea in conditii de irigare sa obtinem
productii ridicate.
Sursele de apa apa din sol provine din precipitatii, apa freatica, apa de irigatii si o mica cantitate din
condensarea vaporilor. Apa din precipitatii este sursa principala, apa freatica la o adancime mica se poate urca
sub capilara pana in zona radacinilor. Apa din irigatii este sursa de completare a cerintelor plantelor.
Accesibilitatea apei pentru plante asigurarea plantelor cu apa depinde de acea cantitate de apa din sol
care este usor accesibila plantelor. Forta maxima cu care radacinile plantelor pot absorbii apa de cca. 15
atmosfere, ceea ce corespunde coeficientului de ofilire. Cand solul contine apa corespunzatoare capacitatii de
camp aceasta este retinuta cu forte decca. 1/3 atmosfera. Peste capacitatea de camp ap[a poate fi accesibila
plantelor, dar acestea sufera din lipsa de oxigendeoarece apa umple si porii mari, eliminand aerul din sol.
Diferenta dintre cantitatea de apa corespunzatoare capacitatii de camp si cea corespunzatoare coeficientului de
ofilire se numeste intervalul umiditatii active.
Pierderea apei din sol - pierderi de apa sunt : apa scursa la suprafata solului, apa infiltrata in straturi
adanci si cea evaporata. Evaporarea apei creste odata cu temperatura aerului, cu viteza vantului, cu deficitul
de umiditate din aer, este mai mare pe soluri cu suprafata neregulata, cu coame si bulgari, pe soluri excesiv de
afanate, pe cele care au crusta la suprafata.
Metode de dirijare a regimului hidric al solului in zone cu deficit de umiditate
Care sunt obiectivele : favorizeaza patrunderea apei in sol, marirea capacitatii de inmagazinare a
solului pentru apa si reducerea pierderilor si a consumului neproductiv de apa.
Ce metode folosim :
lucrari adanci pentru infiltrarea apei si retinerea ei.
lucrari superficiale pentru a nivela si afana solul la suprafata impiedicand urcarea apei prin capilare.
aplicarea ingrasamintelor organice, pentru a favoriza afanarea, formarea structurii solului.
mulcirea solului cu diferite materiale pentru a impiedica evaporarea apei, practicata in legumicultura.
Alte masuri: distrugerea buruienilor, cultivarea de soiuri, hibrizi mai rezistenti la seceta,
semanatul la timp optim, densitatea optima a plantelor, rotatia culturilor, folosirea ingrasamintelor.
INTERACTIUNEA DINTRE PRODUCTIE SI FACTORII DE VEGETATIE
Dependenta productiei de factorii de vegetatie a condus la stabilirea unor legi si anume :
1. Factorii de vegetatie sunt egali si ca urmare nu pot fi substituiti, unul cu altul. De exemplu orcat
ne-am sradui sa inlocuim elementele nutritive cu apa, plantele nu vegeteaza.
2. Actiunea in complex a factorilor de vegetatie. Planta treuie asigurata in acelasi timp cu toti factorii
de vegetatie in raporturi optime.
3. Legea factorului limitativ al productiei. Prezenta unui factor sub ( in minim) sau peste (in maxim),
doza optima a acestuia determina scaderea productiei. Acesta este factorul limitative pentru ca de el
depind in primul rand recoltele. Dup ace stabilim care este factorul limitative al productiei,
actionam asupra lui in scopul de a obtine productii mari cu cheltuieli minime.

FENOMENE METEOROLOGICE
Afecteaza productia agricola, producand pirderi de recolta sunt :
temperaturi prea scazute, brumele, zapada, grindina, chiciura, poleiul, seceta, vanturile, ploile torentiale.
Temperaturile scazute si brumele produc pagube la cereale de toamna, pomilor fructiferi, si vitei de vie.
Cand culturile de toamna nu sunt acoperite cu un strat
de zapeda, gerurile puternice distrug plantele. Cum luptam : cultivand soiuri rezistente la ger, perdele de
protectie pentru retinerea zapezii asezate perpendicular pe directia vantului dominant. Un efect al
temperaturilor scazute este dezradacinarea carealelor de toamna . In acest caz trebuie sa tavalugim cultura
imediat, concomitent cu aplicarea ingrasamintelor azotate. Tavalugirea pune in contact intim radacinile
plantelor cu solul, iar fertilizarea duce la cresterea si formarea de noi radacini.
Ingheturile si brumele timpurii de toamna , aduc pagube culturilor de legume ( tomate, vinete, ardei,
recoltele de struguri). Deosebit de periculoase sunt ingheturile si brumele tarzii de primavara, care afecteaza
vita de vie, legume, pomi fructiferi, in special caisul, piersicul. Pentru a prevenii pagubele legumelor se vor
cultiva in spatii protezate, iar pentru pomi folosirea lumanarilor fumigene.
Grindina poate distruge in totalitate cultura. In multe cazuri plantele sunt distruse partial si se refac.
Pericolul mare este cand plantele sunt in perioada de inflorire si coacere. La vita de vie si pomi dupa grindina
creste atacul de boli, ramurile afecteaza productia anului urmator.
Chiciura si poleiul se depun pe ramurile pomilor rupandu-se asfixiind mugurii
Seceta in primavara plantele nu se dezvolta normal, daca survine la inflorire si umplerea bobului, planta
formeaza boabe mici sistave.
Toamna seceta afecteaza incoltirea boabelor, rasarirea plantelor intarzie, intra in iarna insuficient dezvoltate.
Vanturile puternice influenteaza negativ productia agricola. Ele usuca si spulbera stratul superficial al
solului, formand furtuni de praf, dezradacinand si chiar rupand plantele tinere. Vantul provoaca scuturarea
florilor, a fructelor, ruperea ramurilor, caderera plantelor cereale paioase.
Pe timpul iernii spulbera zapada de pe semanaturi expunandu-le inghetului.
Precipitatiile acestea creaza exces de apa sau inundatii stanjenind activitatea microorganismelor si
nutritia plantelor. Ploile torential pot produce ruperea plantelor, dezradacinarea puietilor din pepiniere,
impiedica fecundarea, scutura florile, fructele, semintele.
Prevederea starii timpului Prevederea timpului se poate face pe scurta durata, cand prin buletinele meteo se
dau indicatii asupra evolutiei vremii pentru 24 are, da relatii asupra vremii de la 2-3 zile pana la 5-6 zile si
prevederea timpului pe lunga durata de la 10 zile pana la mai multi ani.
Intre I.N.M.H. si statiile meteo din tara, si institutele meteo din diferite tari si institute meteo din diferite tari
si prin sateliti se poate alcatui un bulletin meteo pentru toata Europa pentru 24-72 de ore.
Prognoza meteorologica locala In conditiile locale prevederea timpului de scurta durata se poate realiza
luand in consideratii felul si succesiunea norilor pe bolta cereasca, culoarea cerului la rasaritul soarelui sau la
amiaza, variatiile presiunii atmosferice, umiditatea aerului.
Prevederea locala a ingheturilor
Metode de prevedere a ingheturilor - Metoda Braunov foloseste temperaturi inregistrata seara la ora 21
si diferenta dintre temperatura la ora 13 si temperature de la ora 21. Ex. daca temperatura de la ora 21 este de
3C, iar diferenta dintre temperatura inregistrata la orele 13 si la 21 este de 4C, posibilitatea producerii
inghetului este de 80%.
SOLUL
Solul se defineste ca fiind corpul natural de pe suprafata uscata care contin materie vie si poate asigura
cresterea plantelor Proprietatea fundamentala a solului poarta denumirea de fertilitate sau rodnicie. Aceasta
este rezultanta stadiului de formare si evolutie a solului, a alcatuirii si a proprietatilor acestuia, a proceselor
fiziologice, chimice si biochimice ce se petrec in sol. Mai concret prin fertilitate se intelege capacitatea
solului de a pune la dispozitia plantelor substante nutritive si apa si de a asiguraconditiile fizice, chimice,
biochimice, necesare acestora, in contextul satisfacerii si a celorlati factori de vegetatie.
Solul s-a format la suprafata scoartei terestre pe seama rocilor. In decursul timpurilor scoarta initiala a fost
supusa unor procese de maruntire si de transformare chimica. Au rezultat roci afanate, poroase(cu capacitate
pentru apa si aer) si care contin substante nutritive. Resturile organice sub actiunea microorganismelor sunt in
parte descompuse in substante minerale folosite de plante, in parte transformate in humus (component
organic specific al solului). Procesul acesta denumit bioacumulare, raspandindu-se an de an, determina in
partea superioara a scoartei o retinere si chiar o acumulare de substante nutritive.

Datorita bioacumularii, dezagregarii, precum si a retinerii produsilor rezultati prin aceste procese, partea
superioara a scoartei sufera profunde modificari fizice, chimice, biochimice, transformandu-se in sol, care este
o formatiune naturala cu alcatuire si insusiri proprii.
Intensificarea proceselor care duc la formarea solurilor depinde de o serie de factori, denumiti factori de
formare a solului sau factori pedogenetici.
Vegetatia este factorul cel mai important. Plantele si microorganismele determina formarea humusului, a
profilului de sol si a structurii solului.
Alcatuirea si proprietatile solului depind de asociatiile vegetale sub influenta carora s-au format.
Solurile difera unele de altele in functie de asociatiile respective. De exemplu : in cazul vegetatiei ierboase
se formeaza soluri cu fertilitate mai mare decat vegetatia de padure.
Clima clima influenteaza dezagregarea si alterarea rocilor si a mineralelor, formarea humusului, a
profilului de sol. De clima depinde si felul vegetatiei. Ex. in conditii de clima putin umeda vegatatia este
ierboasa ( de stepa), iar in zona umeda vegetatia este de padure.
Relieful are influenta asupra conditiilor de solificare. Muntii, dealurile, campiile, influenteaza conditiile de
clima si vegetatie. Astfel de la campie spre munte clima devine din ce in ce mai umeda si rece, iar vegetatia
merge de la cea de stepa, silvostepa, de padure, pajisti alpine.
Timpul proces de formare si evolutii a solului se pretece in timp.
Apele de suprafata si apele freatice se formeaza soluri specifice.
Activitatea omului poate provoca modificarea conditiilor normale si a solului in sens favorabil sau
nefavorabil. De exemplu : despaduririle si destelenirile, lucrari agrotehnice, irigatiile, ingrasamintele,
amendamentele aplicate corect au influenta pozitiva, dar daca sunt folosite nerational au efecte negative.
Formarea si alcatuirea partii organice a solului
Una dintre deosebirile fundamentale ce exista intre sol si materiale sau rocile pe seama carora s-a format
o constructie faptul ca solul contine materie organica acumulata indeosebi sub forma de humus (comonent
special al solului).
Sursele si cantitatile de materie organica provine de la plante, microorganisme si animale. Cea mai
importanta sursa de materie organica a constituie plantele. In cazul vegetatiei ierboase, resturile organice din
sol provin din radacini ce insumeaza
10-20.000 kg/ha si sunt masate pe 40-60 cm. grosime. In cazul vegetatiei de padure resturile organice provin
din frunze in cantitatea de 3500-4000 kg/ha si repartizata la suprafata.
O alta sursa de materie organica o constituie microflora. Masa totala a microorganismelor datorita numarului
enorm de bacterii, ciuperci, precum si viteza de inmultire a acestora se poate ridica pana la 1/3 din cantitatea
resturilor organice.
La alcatuirea fondului de materie organica din sol contribuie si animalele indeosebi fauna si microfauna
solului, dar cantitatea este mica cam 100-200 kg/ha
Transformarea resturilor organice in sol
Sub actiunea microorganismelor, resturile organice sunt supuse unor procese de descompunere si humificare.
Descompunerea resturilor organice Prin descompunerea resturilor organice sunt desfacute in compusi mai
simpli mai intai de natura organica si in cele din urma in compusi minerali.
In primele etape ale descompunerii rezulta o serie de produsi intermediari pe seama carora tot sub actiunea
microorganismelor se formeaza humus.
Humificarea consta in transformarea resturilor organice in substante complexe, specifice solului care
alcatuiesc humusul. Humusul este material organica integral transformata sau aflata in diferite stadii de
transformare si care are drept componenti principali acizii humici.
Acestia se formeaza pe seama unor substante intermediare, de descompunere a resturilor organice (compusi
aromatici de tip polifenoli si aminoacizi), care tot sub influenta microorganismelor se unesc rezultand
compusi micromoleculari- acizi humici.
Acizi humici au o compozitie foarte complexa in alcatuirea lor, intrand practic toate elementele ce se gasesc in
compozitia plantelor si microorganismelor.
Tipuri de humus Humusul este un proces complex ce depinde de conditiile mediului, ducand la formarea de
tipuri de humus ca : mullul humusul brut si turba.
Mullul reprezinta prin materie organica bine humificata, transformata practic in intregime in acizi humici
intim amestecata cu partea minerala a solului. Se formeaza in soluri bi ne aerate, echilibrate sub aspectul
temperaturii si al umiditatii cu microflora bogata si activa. Este cel mai bun tip de humus.

Humusul brut reprezentat prin materieorganica slab humificata, practic neamustecata cu partea minerala a
solului, cu un procent scazutde acizi humici. Se intalneste in solurile din zona montana.
Turba reprezentata prin acumulari noi de resturi organice turbificate si se formeaza in conditiile de exces
contine apa.
Rolul humusului in definirea fertilitatii solului
Solul se deosebeste de roca pe care s-a format, prin faptul ca prezinta fertilitate. Humusul este cel care
asigura plantelor substante nutritive. Humusul (ca si argila), contribuie la retinerea si punerea la dispozitia
plantelor a unor elemente de nutritie : Ca, Mg, K.
Humusul (ca si argila), determina formarea stucturii solului proprietate care influenteaza pozitiv regimul
aerobic si deci fertilitatea.
Cu cat un sol are un continut de humus mai mare de calitate cu atat este mai fertil.
Formarea profilului de sol In sectiuni verticale solul apare din straturi diferite denumite orizonturi.
Succesiunea normala a orizonturilor unui sol constituie profilul acestuia.
Profilele de sol si orizonturile se formeaza sub influenta factorilor pedogenetici datorita unor procese ca :
procese de boiacumulare acumularede substante organice sub forma de humus in partea superioara
procese de eluviare _ iliviare ce consta in spalarea (levigurarea) sub influenta apei a unor componenti
din partea superioara a solului si depunerea acestora mai in adancime. Datorita eluvierii se formeaza straturi
saracite in componenti spalati. Acest proces este influentat de factori climatici.
Cel mai usor se leviga sarurile deoarece acestea se dizolva in apa.
procese specifice de alterare consta in formarea unui orizont denumit B cambic ce isi schimba culoarea
si structura.
procese de glizare si pseudogleizare are loc in conditii de exces de apa.
procese de solarizare si alcalizare, se formeaza in soluri bogate in saruri solubile (de sodiu), atunci cand
apele freatice sunt la mica adancime si bogate insaruri de sodiu.
Caracteristicile morfologice ale solului
In teren studierea solului,identificarea si delimitarea orizonturilor se fac pe baza unor caracteristici denumite
morfologice.
Culoarea Este determinate de compozitia solului.Componentele solului prezinta culori diferite pe care le
imprima si acestuia in masura mai mare sau mai mica. De exemplu : humusul imprima culori inchise (de la
brun pana la negricioase), silicea, carbonatul de calciu, si sarurile usor solubile culori albicioase oxizii de
fier culori de la galbui pana la roscate.
Principalele orizonturi si caracterizarea lor
Principalele orizonturi intalnite la solurile din Romania sunt :
Orizontul A este un orizont de suprafata format prin acumulare de humus de buna calitate,de culoare
inchisa, structura si afanare buna.
Orizontul E este un orizont de eluviare a particulelor fine de argila, acizi de fier, aluminiu si humus. Are
culoare deschisa.
Orizontul B este un orizont fie de alterare, fie de iluviare, cu culoare si structura specifica, inbogatit in
argila componanta cea mai importanta.
Orizontul C contrubuie din roci neconsolidate ( loess, argila, nisip).
Textura solului Proprietatea solului de a avea partea solida, minerala, alcatuita din particule de diferite
marimi, constituie textura solului. Stim ca solul are parte solida, lichida, gazoasa. Are trei grupe de particule
nisip, praf, argila.
Nisipul alcatuit din particule grosiere de obicei cuart. Nu prezinta coeziune, particulele sunt libere, nu
prezinta aderenta si nici placticitate. Are permeabilitate mare ( lasa apa si nisipul sa patrunda, nu
inmagazineaza apa).
Agila este alcatuita din particule fine de minerale argiloase, prezinta coeziune, aderenta, plasticitate
mare, permeabilitate redusa.
Profilul alcatuit din particule de marimi intermediare, are proprietati intre cele ale nisipului si ale argilei.
Clasele texturale
Reprezinta categorii de soluri ale caror proprietati sunt determinate de participarea procentuala a
grupelor de particule. Fractiunile granulometrice de nisip, praf, argila.
Sistemul de clase texturale din Romania sunt :

- soluri cu textura grosiera nisipoasa, nisipo-lutoasa.

- soluri cu textura mijlocie luto-nisipoasa, luto-nisip-argiloasa, lutoasa, luto-prafoas
- soluri cu textura fina luto-argiloasa, luto-argila-prafoasa, argilo-lutoasa, argiloasa.
Aprecierea texturii poate fi facuta in teren printr-un procedeu organoleptic. O proba de sol se umecteaza, se
framanta in mana modele fara sa se lipeasca. Se modeleaza in podul palmei sub forma 3-5 cm. lungime, 5
mm. grosime si se indoaie in forma de inel. Daca prin modelare nu se formeaza aul se sfarma, textura este
grosiera; daca se formeaza sul, dar se rupe in bucati, sau daca la indoire se rupe, textura este mijlocie, daca se
formeaza sul, la indoire nu se rupe, textura este fina.
Caracterizarea solului dupa textura
Solurile nisipoase alcatuite din nisip sunt : foarte permeabile pentru apa si aer, au capacitate redusa de
retinerea apei, pierde usor apa, nu sunt coezive si aderente, nu au plasticitate,se lucreaza usor si bine, se
incalzesc usor, sunt sarace in substante nutritive, poseda o fertilitate scazuta.
Solurile argiloase au un continut ridicat de argila, sunt putin permeabile pentru apa, si aer; au capacitate
mare de retinere a apei ; pot forma rezerve importante de apa, dar in acest caz sunt slab aerate ; cand sunt prea
umede devin plastice si aderente, se lucreaza greu, brazdele se incalzesc greu, sunt bogate in substante
nutritive, dar plantele nu gasesc intotdeauna conditii bune de crestere in mod deosebit datorita regimului
aerobic defectuos.
Solurile cu texturi externe au proprietati nefavorabile. Cele mai bune sunt solurile cu textura mijlocie.
Culturile gasesc conditii optime pe solurile mijlocii. Cunoscand textura si cerintele plantelor pot fi stabilite
cele mai indicate culturi, stabilim masurile agrotehnice si agrochimice, a lucrarilor ameliorative.
Structura solului
Proprietatea solului de a avea particule reunite in agregate, constituie structura solului.
Formarea structurii
Asocierea particulelor in agregate structurale este determinata de argila si humusul din sol care prin
coagulare formeaza un ciment ce leaga particulele de sol mai mari de nisip, de praf. Daca la legarea
particulelor participa numai argila, se formeaza mari cu aspect colturos si stabilitate hidrica mica, iar daca
participa numai humus, rezulta agregate mici, rotunjite, cu stabilitate hidrica mare.
Cea mai buna structura a solului rezulta atunci cand solul contine si humus si argila. Un rol important in
formarea structurii solului au si radacinile plantelor (mai ales cele ierboase), care formeaza masa solului,
preseaza asupra particulelor se sol.
Principalele tipuri de structura
grauncioasa agregate aproximativ sferice, fara fete de alipire intre ele , putin soare.
glumerulara agregatele sunt mai poroase.
poliedrica agulara aggregate sub forma cuboide, cu fete plane.
prismatica agregate de forma prismei, cu muchii ascutite.
lamelara agregete turtite, alipite unele de altele.
Structura sa determina direct in teren. apreciindu-se nu numai tipul ci si marimea agregatelor. In functie de
marimea agregatelor la fiecare tip de structura se deosebesc agroprofile mici, medii, mari si foarte mari.
Dupa gradul de dezvoltare se disting feluri de structuri :
slab dezvoltate cu elemente structurale greu de observat, la sfaramare apar putine aregate.
modest dezvoltata - in elemente structurale absorvabile, la sfaramare apar agregate.
bine dezvoltate cu elemente structurale bine dezvoltate.
Influenta structurii asupra fertilitatii solului
Importanta pentru practica agricola prezinta starea structurala a orizontului superior. Solurile cu o structura
buna asigura plantelor conditii optime.
In sol fara structura particulele nu sunt legate, apa din precipitatii nu patrunde pe o adancime prea mare si
dupa ce spatiile capilare s-au umplut , restul dr apa balteste la suprafata, in sol nu exista aer, ce lipseste
plantelor. Cand apa care balteste se va evapora, spatiile capilare se vor umple cu aer si plantele vor suferii de
apa. Aceste soluri nu se lucreaza bine, fac crusta. Solurile cu structura glomerulara buna prezinta spatii
capilare, dar si spatii necapilare mai mari. Apa din precipitatii patrunde in spatiile necapilare si de aici in cele
capilare, apa ce se infiltreaza, umezind solul pe o adancime mare. In sol sunt si apa si aerul in spatiile
necapilare. Solurile acestea se lucreaza bine, usor, nu fac crusta.
Degradarea structurii
Cauzele degradarii sunt de natura mecanica, chimica si biologica.

 Degradarea structurii solului pe cale mecanica are loc in mai multe feluri : - batatorirea solului prin
circulatia fara rost a tractoarelor, atelajelor, animalelor; ca urmare a pasunatului nerational mai ales cand solul
este umed. Cea mai frecventa modalitate de stricare a structurii pe cale mecanica se petrece prin lucrarea
necorespunzatoare a solului ca : executarea araturii la umiditate prea mare sau prea mica. Si intr-un caz si altu
are loc o degradare intensificata si de lucrarile de discuire,
aplicate ulterior ce determina consum suplimentar de carburtanti.
Degradarea chimica se datoreste acidifierii solului prin inlocuirea Ca cu H2 si cu Sodiu.
Degradarea biologica se dotoreste descompuneriide catre microorganisme a humusului. Omul poate
preveni stricarea solului, o poate pastra sau reface, dar pentru aceasta trebuiesc inlaturate cazurile care strica
structura solului.
Proprietatile fizice si fizico-mecanice ale solului
Greutatea specifica (G) sau densitatea(D) reprezinta greutatea unei probre de sol uscat si volumul ocupat
de particulele solului. Greutatea specifica da informatii asupra compozitiei solului, mai ales cu privire la
proportia dintre partea minerala si cea organica, serveste la determinarea texturii, la calcularea porozitatii.
Greutatea volumetrica este raportul dintre greutatea unei probre de sol uscat si volumul total. Se ia in
considerare atat volumul particulelor, cat si al porilor. Greutatea volumetrica da in formatii despre textura,
structura, afanare, ajuta la calculurea rezervelor de apa din sol.
Porozitatea reteaua de spatii dintre agrgate formeaza porozitatea totala. Porozitatea totala este compusa
din porozitatea capilara si necapilara. Porozitatea totala creste la solurile nisipoase si scade la solurile
argiloase.
Plasticitatea caracteristica argilei. Plasticitatea ridicata exercita o influenta negativa la cresterea
plantelor, lucrarea solului.
Aderente proprietatea solului de a se lipi de uneltele cu care se lucreaza.
Reziatenta la arat depinde de textura, structura, grasul de indesare si umiditatea solului. Solirile
argiloase opun o rezistenta mai mare ca cele nisipoase. Cel mai mic consum de energie, cea mai buna aratura
se obtine la o umiditate potrivita cand brazda se revarsa frumos un urma plugului. Daca se lipeste de mana,
solul este prea umed, iar daca nu poate fi sfaramat este prea uscat.
SOLUTIA SOLULUI, REACTIA SOLULUI
Apa din sol contine diferite substante, alcatuind o solutie diluata si complexa denumita solutia solului. In
solutia solului se gasesc toate elementele ce intra in alcatuirea platelor : azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu,
fier, sulfate.
In solutia solului se gasesc saruri de calciu, magneziu, potasiu,sodiu, amoniu; acizi minerali (azotos, azotic,
clorhidric), compusi ai fierului, aluminiului, amoniac, acizi organici.
Solutia solului constituie sursa directa de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive. Intradevar, faza
solida a solului cedeaza continu, diferite substante care trec in solutia solului si apoi ajung in planta.
Avem solutii ale solului care contin toate elementele necesare plantelor si avem solutii ale solului mai saraca
in elemente. Uneori cand in solutia solului se gaseste un continut mai mare in saruri solubile, avem soluri
foarte puternic acide, sau foarte puternic alcaline.
REACTIA SOLULUI
Prin reactia solului se intelege gradul ei de aciditate sau alcalinitatea. Reactia acida este de ioni de H, iar
cea alcalina de ioni OH. Cand predomina H reactia este acida, cand predomina ionii oxidului OH reactia este
alcalina. Reactia solului se exprima in unitati ph. Cand ph este mai mare de 7 reactia este alcalina, cand este
mai mica de 7 ph este acid, iar cand este in jur de 7 este neutra.
Prin urmare solul care contine carbonat de calciu are o reactie alcelina ph in jur de 8, ce se regaseste in solul
de stepa. Solurile care contin carbonat de sodiu sunt puternic alcaline ph 9 le regasim la solurile
soloneturi.
La solurile la care carbonatul de calciu a fost indepartat, ph 7 reactia este neutra.
La solurile unde s-a levigat complexul coloidal de baze, gasim multi ioni de H, mai putin de Ca., Mg.,
Na.,K., ph este acid sub 7.
PH (reactia solului) se poate determina precis prin procedee de laborator si direct pe teren, prin
PEHAMETRUL HELLIGE , o trusa de buzunar.
Pe teren cu ajutorul foliilor indicatoare, fasii de celuloza imbibate cu un indicator se introduc in subsensie
apa-sol, se coloreaza pH respectiv.

Reactia influenteaza in mod direct cresterea plantelor. Sunt plante din vegetatia spontana pentru care reactia
conteaza asa de mult incat nu se intalnesc decat pe anumite soluri si pot fi folosite chiar ca indicatoare de
reactii ( ph). De exemplu teposica ( Nardus stricte), indica ph acid; macrisul iepurelui ( Oxalis acetosella), ph
acid; anemone nemorose ( floarea de pasti) slab acida neutral.
Plantele de cultura in majoritatea lor cer o reactie neutral , slab acida, slab alcalina.
Sunt plante care suporta aciditatea; secara, ovazul, lupinul, cartoful. Reactia alcalina nu este in general
suportata de plante.
Cunoasterea reactiei (ph) este necesara si in vederea aplicarii diferentiate a ingrasamintelor, la solurile acide
aplicam ingrasaminte cu reactie alcalina.
Reactia prea acida se corecteaza cu amendamente.
Pe solurile nisipoase sarace in humus se recomanda doze mici si repetate de ingrasaminte, iar pe cele bogate
in humus se recomanda doze mari de ingrasaminte.
Clasificarea solurilor
Sunt 2 mari categorii :
Soluri zonale formate sub influenta conditiilor naturale generale ( stepa, silvostepa, forestiera, alpina).
Soluri intrazonale formate in interiorul zonelor naturale, pe suprafete restranse.
Soluri zonale se clasifica : - soluri de stepa, balan sau brun-deschis de stepa, orizonturi
carbonatice, cernoziomuri argiloase.
- soluri de stepa cernoziomurilevigate.
- soluri forestiere brun-roscat de padure, cenusii de padure, brune,
brune podzolite, podzoluri argilo-iluviale, soluri montane brune.
- soluri alpine
Solurile interzonale se clasifica : - soluri halomorfe (soloneturi, solonceacuri)
- soluri hidromorfe ( turbe, lacoviste)
- soluri litrofe (braucioguri)
- soluri aluviale
- nisipuri si soluri nisipoaser.
SOLURI ZONALE
Solurile din zona de stepa
Zona de stepa ocupa partea centrala si sudica a Dobrogei, partea estica a Baraganului, pe Prut pana la Husi.
Climatul este temperat continental, precipiotatii in jur de 400 mm. anual. Vanturile sunt puternice, aproape
permanent.
Vegetatia spontana formata din asociatii de graminee perene intelenitoare karofile. Vegetatia lemnoasa din
arbusti si subarbusti.
Solurile dominante in stepa sunt cernoziomurile de tip : carbonatic, castaniu, ciocolatiu si argilos.
Se mai gaseste si solul balan sau brun-deschis de stepa.
Solul balan ca raspandire in Dobrogea, Medgidia, Tulcea, Istria, Macin, cu o textura luto-nisipoasa si o
structura mic grauncioasa. Se acumuleaza cantitatea cea mai scazuta de humus 2-3%.
Cernoziomul carbonatic ca raspandire in centrul Dodrogei sud-estul Campiei Romane nu contin in
humus de 3-4% si ph-8.
Cernoziomul castaniu - raspandit in Baragan si centrul Dobrogei, are un continut in humus de 4-5% si
ph-7,5.
Cernoziomul ciocalatiu localizat in Centrul Dobrogei, Baragan, sudul Olteniei, vestul Baraganului,
Moldova, are un continut de humus de 5% si ph-7-7,5.

Cernoziomul argilos raspindit in Moldova, bazinul Jijia, Campia Transilvaniei, are un continut in
humus de 6-7% si ph-7-7,5.
Conditiile de formare corespunzatoare fiecarui tip de sol, desi sunt in
general caracteristice stepei, variaza de la un tip de sol la la altul De exemplu : temperaturile medii cele mai
ridicate si precipitatiile cele mai scazute se inregistreaza in cazul solurilor brune deschise de stepa si a
cernoziomului castaniu. In cazul cernoziomurilor ciocolatiu si argilos, temperaturile medii, precum si
precipitatiile au valori ceva mai mari.
In zona solurilor balane vegetatia este slab dezvoltata, cu multe goluri, in timp ce in zona cerniziomurilor
ciocolatiu si argilos, vegetatia formeaza un covor ierbos complet inchis, iar in sol se acumuleaza cantitati de
humus diferit, mai mult in zona ciocolatiului.

Datorita precipitatiilor scazute solurile din zona de stepa sunt slab eluviate. De aceea pe profilul castaniu o
serie de compusi greu solubili cum ar fi carbonatul de calciu.
La solurile balan si cernoziomul carbonatic, carbonatul de calciu se gaseste la suprafata. Treptat mergand
spre zona cu precipitatii temperaturi mai mari se intensifica eluvierea, iar carbonatul de calciu se depune intr-o
zona orizontul C ajungand la cernoziomul ciocalatiu la 60-70 cm.
Continutul ridicat de calciu are efecte favorabile asupra structurii, reactiei si stabilitatii humusului. Humusul
saturat cu ioni de calciu este stabil, activ continand o rezerva importanta de hrana pentru planta, ducand la o
structura a solului grauntoasa. La formarea acestei structuri contribuie si marea masa de radacini ale
gramineelor perene, sporind cantitatea de humus.
Valoarea ph in zona solurilor de stepa este 7. Solurile din zona de stepa are o fertilitate naturala ridicata,
bogata in azot, fosfor, potasiu, ce ofera conditii favorabile principalelor plante cultivate si anume: porumb,
grau, sfecla de zahar, lucerna, mazare, etc. Totusi precipitatiile sunt insuficiente pentru a obtine productii mari
la culturile amintite, impunandu-se irigarea acestora, concomitent cu administrarea ingrasamintelor, in mod
deosebit cele cu azot si fosfor.
SOLURILE DIN ZONA DE SILVOSTEPA
Temperaturile medii anuale variaza intre 8-9C in Moldova, 10-11C in Muntenia, Oltenia, Dobrogea.
Precipitatiile sunt in jur de 500-600 mm.
Vegetatia spontana se caracterizeaza prin aceea ca se intalnesc paduri raslate de stezar in amestec cu alte
esente lemnoase, arbori si arbusti. Vegetatia ierboasa este dominata de elemente Xerofile, alaturi de specii de
graminee si leguminoase.
In silvostepa se formeaza cernoziomul levigat cu o structura granuloasa, cu humus 4-6% si in ph 6,5-7,
raspandit in sudul Moldovei, nordul si sud-vestul Dobrogei, Campia Romana, Campia Transilvaniei.
Sub influenta vegetatiei lemnoase si erboase, se acumuleaza relativ cantitati mari de humus. Precipitatiile
mai bogate intensifica procesul de levigare, Ca urmare carbonatul de calciu este depus la mare adancime.
Deasupra orizontului C argila si acizii de fier se acumuleaza si formeaza un mare orizont B.
Cenoziomul levigat este bine aprovizionat cu azot si fosfor, incadrat in conditii optime pentru cultivarea :
porumbului, floarea soarelui, graului, lucerna,mazare, soia, etc. Ingrasamintele si apa din irigatii duce la
obtinerea productiilor mari.
SOLURILE DIN ZONA FORESTIERA
Ca altitudine aceste soluri sunt situate intre 200-1850. Vegetatia ierboasa formata din specii de graminee,
leguminoase valoroase. Temperatura cu variatii la 10-11C la 2-3C si precipitatii de 550-600 la
1000-1200 mm.
Principalele tipuri de sol :
solurile brune roscate, de padure si cenusii de padure, situate in partea centrala a Olteniei si Munteniei
Banat.
Podisul Suceavei, Barladului, dealuri si podisuri joase, ce au un continut al humusului de 2-3% si un ph 5-6.
soluri brune, brune podzolite si luate in zona dealurilor si muntilor josi, pe versantii sudici cu un continut
de 4% humus, ph-6.
Incepand de la cca. 800 altitudine se intalnesc soluri montane brune, montane brune acide.
In aceasta zona precipitatiile prezinta valori de la 570 mm la 1200-1400 mm. Vegetatia ieboase bine
inghegata, procesul de levigare este destul de intens, solurile au un nivel scazut in aprovizionare cu substante
nutritive ce se cultava : cartoful, sfecle de zahar, porumbul, ovazul, trifoiul rosu.
SOLURILE ALPINE se intalnesc in zona de munte.
Solurile intrazionale ocupa suprafete mici in judetul nostru, putine hectare pe zona litoralului fara a
interesa cultivarea plantelor.