Problematica nationalismului, mai ales a celui agresiv, este o problema de secur

itate majora mai ales dupa exacerbarea tensiunilor inter-etnice in spatiul fostcomunist. Amplificarea proceselor de identificare culturala si etnica in cazul u
nor populatii iesite dintr-un regim de opresiune poate duce la "ciocnirea intre
identitati de civilizatie rivale", fenomen mai amplu care nu se limiteaza numai
la acest tip de conflicte. Ceea ce intereseaza in cadrul studiului nostru este m
odul in care nationalismul agresiv poate impinge identificarea etnica si cultura
la pfna la a face conflictul cu alta cultura inevitabil. Relevant in acest sens
este conceptul de "securitate societala", folosit de Barry Buzan, care se refera
la "amenintarile si vulnerabilitatile ce afecteaza modele de identitate comunit
ara si cultura". Atunci cfnd ciocnirea dintre aceste modele culturale devine ine
vitabila, imbracfnd forme violente, in interiorul statelor sau peste granite, pr
oblemele de "securitate societala" devin probleme de securitate globala si rolul
comunitatii internationale in prevenirea amplificarii conflictului apare si mai
pregnanat (cum este cazul fostei Iugoslavii). In ceea ce priveste prevenirea iz
bucnirii conflictului, prin actiunea asupra cauzelor care il pot produce si prez
ervarea "securitatii societale", esentiala devine analiza caracteristicilor nati
onalismului si a formelor sale agresive.
Nu ne propunem a analiza in acest studiu domeniul conceptual atft de vast al tut
uror formelor de nationalism, etnicitate, etnie, comunitate si categorie etnica
cu care opereaza stiintele politica, juridica, istorica si sociologica. Analiza
noastra vizeaza numai unele
delimitari in spatiul problematicii de securitate, cu o tratare succinta a conce
ptului de nationalism, subordonata obiectivului mentionat. In acest sens trebuie
precizat ca exista o diferenta considerabila intre nationalismul etnic care se
manifesta la nivel de practica
socio-politica in unele societati post-comuniste si nationalismul civic ce preva
leaza in Vest si este codificat in documentele juridice de stat sau la nivelul U
niunii Europene. "In vreme ce conceptia civica si teritoriala cu privire la nati
une (deci nationalismul civic-n.n.) o priveste pe aceasta ca pe o comunitate de
cultura comuna, legi comune si cetatenie teritoriala, conceptia etnica referitoa
re la natiune (deci nationalismul etnic-n.n.) se concentreaza asupra genealogiei
membrilor sai, oricft ar fi ea de fictiva; asupra mobilizarii populare a <<folk
>>-ului; asupra istoriei native si obiceiurilor; asupra culturii indigene. In ca
litate de comunitate indigena cu descendenta genealogica, natiunea etnica incear
ca sa-si creeze imaginea unei etnii ancestrale. Facfnd aceasta, adesea ea ajuta
la recrearea acelei tnii".
In Vest pretentia la legitimitate a statelor "se bazeaza pe aspiratia unei popul
atii eterogene (subl.n.) la unitate in termeni de cultura publica si comunitate
politica, la fel ca si de suveranitate populara (subl.n.)". Sunt relevante in ac
est sens hotarfrile Curtii
Constitutionale din Germania, din 31 octombrie 1990 prin care se specifica faptu
l ca termenul "Volk" (popor), mentionat in articolul 20 al Constitutiei Germanie
i, se refera la comunitatea cetatenilor Republicii Federale.In schimb, in fostul
Est ideologic, "guvernele post-comuniste...au o abordare diferita a problemei r
eprezentarii. Ori explicit, ori implicit ele au tendinta sa priveasca reprezenta
rea ca
pe ceva bazat pe etnicitate si sa o refuze sau sa o refuze pe jumatate non-membr
ilor majoritatii etnice. Vorbind in sensul larg, guvernele post-comuniste consid
era ca ele nu reprezinta cetateni, ci natiunea (inteleasa evident in sens etnicn.n.). Consecinte variate decurg de aici, in primul rnd degradarea dimensiunii ci
vice a natiunii si intensificarea etnicitatii". O alta consecinta evidenta a ace
stei situatii este faptul ca membrilor minoritatilor "li se va refuza accesul la
cele mai inalte pozitii in politica, armata, diplomatie, dministratie etc. si p
robabil nu vor primi ceea ce li se cuvine din bunurile simbolice si materiale al
e statului. Ei vor putea foarte bine sa
conchida ca statul a fost etnicizat de majoritate (subl.n.) si, ca un rezultat,
ei vor fi permanent exclusi de la beneficiile cetateniei". De unde si latura con
flictuala de natura etnica a regimurilor post-comuniste.
Nationalismul etnic nu este in mod absolut periculos pentru securitatea european

a, daca se identifica doar cu acele credinte politice care vizeaza constituirea

statului pe baza nationala. El poate fi benign si acceptabil daca faptul de a cr
ede ca natiunea ta este unica
sau speciala si de a te mndri cu ea, nu evolueaza spre convingerea ca natiunea ta
este superioara altora. In acel moment nationalismul etnic devine malign si se
constituie in cel mai periculos atentat la securitatea europeana. Asa cum arata
Asbjorn Eide, Raportor al
Sub-Comisiei pentru Prevenirea Discriminarii si Protectia Minoritatilor a Comisi
ei Drepturilor Omului a ECOSOC, "cea mai maligna manifestare a etno-nationalismu
lui in istoria recenta a fost fascismul, cu precadere nazismul din 1933 pna in 19
45 (subl.n.)". Acelasi
reputat specialist remarca faptul ca o ideologie poate fi considerata maligna at
unci cfnd "este probabil ca va duce la violari substantiale ale drepturilor omul
ui".
Termenul care ni se pare cel mai relevant pentru a exprima conotatiile maligne a
le nationalismului etnic este cel folosit de John Mearsheimer si anume hiper-nat
ionalismul. Esenta sa consta in "credinta ca alte natiuni sau state-natiuni sunt
inferioare si amenintatoare si de aceea trebuie tratate cu asprime (subl.n.)".
Supralicitarea acestui tip de nationalism prin mijloace moderne de propaganda po
ate induce in cadrul poporului o "atitudine de dispret si dezgust" fata de alte
natiuni, mai ales daca in acest proces mediatic se implica elita politica guvern
anta. Motivatia unei astfel de implicari poate fi multipla, rezultatul unul sing
ur: cresterea masiva a pericolului de razboi intern sau extern pe baze etnice.
Termenul de hiper-nationalism este folosit de multi analisti pentru a identifica
acel comportament agresiv care poate duce la razboi. El este sinonim in numeroa
se acceptii cu nationalismul agresiv. Ca orice nationalism de tip etnic el creaz
a o auto-imagine si, evident,
imaginea celorlalte componente etnice ale mediului in care se manifesta. Astfel,
pentru a-i evalua potentialul agresiv, trebuie analizati factorii perceptuali c
are delimiteaza fenomenul nationalist respectiv. Stephen Van Evera arata ca supo
rtul perceptual cel mai solid al
nationalismului de tip etnic vizeaza crearea si intretinerea miturilor si anume:
miturile istorice auto-justificatoare si miturile soviniste.
Miturile istorice auto-justificatoare se refera la adoptarea "unor imagini defor
mate cu privire la comportamentul si caracterul propriilor etnici ca si a celorl
alte etnii, imagini ce exagereaza legitimitatea propriei cauze. Asemenea mituri
si distorsiuni pot sa intareasca sentimentul de a avea dreptate al natiunii etni
ce si nevoia sa de a asupri minoritatile sau de a-si cuceri diaspora". Asemenea
mituri au fost folosite pe scara larga de nazisti. "Nationalismul nazist german
a fost un caz extrem de nationalism asupritor la adresa minoritatilor". Miturile
soviniste se impart in trei categorii: auto-glorificatoare, ale nevinovatiei si
acuzatoare. Cele auto-glorificatoare "includ pretentii de virtute speciala si c
ompetenta ca si de generozitate fata de alte etnii". Cele ale nevinovatiei inclu
d "o falsa negare a actelor reprobabile comise in trecut asupra altora". Cele ac
uzatoare includ "sustinerea inferioritatii culturale a altor etnii" si, evident,
a "intentiilor maligne ale acestora fata de propria etnie". Toate cele trei tip
uri de mit sovinist au fost folosite de regimul nazist.
Problema perceptuala devine astfel o problema de securitate majora. "Aceste tipu
ri de credinte si perceptii creaza o presiune xtraordinara, in crestere. Faptul
ca politicieni oportunisti folosesc, propaga si infrumuseteaza aceste mituri com
plica problema". Asa cum arata Asbjorn Eide, conflictele care rezulta din prolif
erarea miturilor si falselor perceptii "sunt adesea incitate de anumiti politici
eni (si anumiti lideri religiosi) care manipuleaza situatia pentru a obtine pute
rea si a controla resursele". Acesti politicieni actioneaza, practic pentru dina
mitarea "securitatii societale", punnd in pericol intreaga comunitate. Ei fac par
te, de regula, din elite politice nationale fragile, aduse la putere de seisme s
ociale de mare amploare. Angajarea mitologiei nationaliste este pentru multi din
tre ei singura posibilitate de a se mentine la putere. De multe ori ei creaza ar
tificial, prin propaganda oficiala, sau mass-media controlata, "o situatie in ca
re masa poporului poate percepe o amenintare la adresa identitatii sale comunita

re", din interiorul sau exteriorul tarii. In acest fel "nemultumirea populara fa
ta de elitele nationale este deviata catre subiecti din afara".
Mai mult, acesti reprezentanti ai puterii demonstreaza prin comportamentul lor a
cuta criza de legitimitate in care se afla. "Tentatia elitelor de a se angaja in
producerea de mituri este invers proportionala cu legitimitatea lor politica: c
u ct este mai putin legitima guvernarea lor cu att este mai mare tentatia de a pro
duce mituri (subl.n.). Legitimitatea unui regim este, pe rnd, functie a eprezenta
tivitatii sale, a competentei si eficientei sale si a sarcinilor cu care se conf
runta. Regimurile nereprezentative se vor confrunta cu grupurile sub-reprezentat
e si vor sadi mituri pentru a construi sprijinul necesar infrngerii acestor sfida
ri". Actiunea lor va viza
publicul larg, supus unui intens proces de manipulare, mai ales acolo unde mijlo
acele mediatice cu raza mare de actiune sunt controlate de putere, si institutii
le coercitive ale statului, care "s-ar putea sa aiba nevoie de o motivatie speci
ala pentru a-si duce la indeplinire sarcinile".
Apare evident, de asemenea, ca "regimurile corupte sau incompetente datorita sub
-institutionalizarii vor dezvolta mituri soviniste pentru a devia nemultumirea p
ublicului si a elitelor veritabile (subl.n.)". Rezulta cu necesitate din aceasta
analiza, asa cum
concluzioneaza Van Evera, ca "cele mai periculoase regimuri sunt cele care depin
d intr-o oarecare masura de sprijinul popular, dar care sunt guvernate strns de el
ite nereprezentative (subl.n.)". Folosirea pe scara larga de catre aceste elite
nereprezentative a miturilor
nationalist-agresive pentru a mentine puterea interna produce riscuri majore de
razboi. In consecinta, tarile unde exista regimuri care prezinta particularitati
similare cu cele prezentate mai sus nu sunt calificate pentru integrare in stru
cturile euro-atlantice. Mai mult,
evolutiile politice din interiorul lor pot constitui amenintari la adresa securi
tatii europene.