UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ADMINISTRATIE SI AFACERI

SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA

NULITATI RELATIVE ALE CASATORIEI. CONSIDERATII GENERALE. CAZURI

Student: Dumitru Maria

Grupa 302
Nulitatea actului juridic al casatoriei este sanctiunea civila care intervine
ca urmare a nerespectarii unora dintre cerintele de valabilitate stabilite
de lege, constatarea sau pronuntarea sa, inlaturand de regula efectele
acelei casatorii.
Ce înseamnă, în practică, termenul „anularea căsătoriei”?
Anularea căsătoriei, care presupune o hotărâre, are efectul de a anula retroactiv toate efectele căsătoriei, ca și cum aceasta nu ar fi existat niciodată.

Aceasta este diferită față de divorț sau de separarea de drept, care produc efecte numai pentru viitor.

Care sunt condiţiile pentru anularea căsătoriei?

Motivele de anulare a căsătoriei sunt diferite în funcție de faptul dacă este vorba despre o nulitate relativă (atunci când este invocat un viciu de
consimțământ sau lipsa autorizaţiei persoanelor care ar fi trebuit să autorizeze căsătoria) sau de o nulitate absolută (care sancționează nerespectarea unei
condiții privind ordinea publică).
Cazuri de nulitate relativă

a) Viciile de consimţământ. Căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui

consimţământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violenţă.

- eroarea. Falsa reprezentare a realităţii vizând identitatea fizică a celuilalt soţ

constituie temei pentru anularea căsătoriei pentru vicierea consimţământului prin
eroare. Clasificarea erorii poate fi făcută în raport de două criterii, anume consecinţele
ce intervin, precum şi natura realitătii fals reprezentată.
în funcţie de natura realităţii fals reprezentate, eroarea este de două feluri:

- eroare de fapt;

- eroare de drept.

Eroarea de fapt constă în falsa reprezentare a unei stări sau situaţii faptice la
încheierea actului juridic civil.

Eroarea de drept este falsa reprezentare la încheierea actului juridic a existenţei sau
conţinutului unei norme juridice. Art. 1207 alin. (4) C.civ. dispune că eroarea de drept
este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei
părţilor, pentru încheierea contractului, iar din art. 1208 alin. (2) C.civ. rezultă că
trebuie să fie vorba de o dispoziţie legală care nu este accesibilă şi previzibilă.
-dolul. Folosirea de mijloace viclene pentru a determina o persoană să încheie căsătoria constituie un motiv de anulare a căsătoriei, indiferent dacă dolul este subiectiv sau obiectiv, comisiv sau omisiv, provocând eroarea care
a determinat consimţământul la căsătorie. Astfel, în practica judiciară a fost considerat un dol activ sau comisiv inducerea în eroare în privinţa stării de sănătate, prin folosirea unui certificat prenupţial fals. Un caz de doi pasiv,
omisiv sau reticent, de natură a duce la anularea căsătoriei, a fost considerat faptul că viitoarea soţie a ascuns viitorului ei soţ starea de graviditate rezultată din relaţiile pe care le-a avut anterior căsătoriei cu un alt bărbat sau
nu l-a informat pe viitorul soţ despre starea de boală incurabilă în care se afla şi care era incompatibilă cu o viaţă normală de familie.

-violenţa. Constrângerea exercitată asupra unuia sau ambilor soţi viciază consimţământul, constituind caz de nulitate relativă a căsătoriei. Date fiind condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, violenţa fizică este
mai degrabă o ipoteză de şcoală. Violenţa morală se apreciază in concret, în raport de gravitatea şi intensitatea sa, ţinându-se cont de starea psihică a soţului a cărui consimţământ a fost viciat.
b) Şantajul – constituie formă de ameninţare îndreptată spre cealaltă persoană, în scopul de a profita de pe urma încheierii căsătoriei

c) Lipsa discernământului. Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.

d) Existenţa tutelei. Căsătoria încheiată între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa este anulabilă

Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă. De asemenea, este
suficientă încuviinţarea părintelui care exercită singur autoritatea părintească.

Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite
drepturile părinteşti.
Bibliografie:
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-familiei/desfiintarea-casatoriei/
https://e-justice.europa.eu/content_divorce-45-fr-ro.do?member=1
https://ad-avocat.ro/casatoria-nulitate-absoluta-si-nulitate-relativa/