Aplicații ale unor reacții

de neutralizare.
Ameliorarea solurilor.

Golokova Kristina, 8F.

În chimie, neutralizarea este un
tip de reacție chimică în care un
acid reacționează cantitativ cu
o bază, iar ca produși de reacție
se obține o sare și apă. În final,
pentru ca reacția să fie
completă cantitativ, soluția
obținută nu are proprietăți
bazice, dar nici acide (atingerea
„punctului de echivalență”, în
care pHul va fi egal cu 7).
 Principala utilizare a reacției de
neutralizare în chimia analitică
cantitativă este titrimetria, o metodă
utilizată pentru determinarea unei
concentrații necunoscute de acid sau de Titrimetria este o metodă de
determinare a cantității de
bază. Punctul în care neutralizarea este
constituent analizat prin
completă este indicat cu un pH-metru măsurarea volumului de soluție de
sau de un indicator de pH colorat (de reactiv de concentrație cunoscută
obicei fenolftaleina). Prin calcule simple (soluție standard), consumat
stoechiometrice, plecând de la volumul pentru reacția cantitativă. În
inițial și cel final și de la molaritatea titrimetria, soluția de reactiv se
adaugă în proporție
compusului titrat, se poate determina
stoechiometrică (echivalentă).
molaritatea compusul inițial.
 Solurile saline şi alcaline, în procesul de
producţie agricolă mai poartă numele de
sărături sau soluri sărăturoase. În ţara
noastră ocupă o suprafaţă de circa
250.000 ha, cele mai mari suprafeţe
întâlnindu-se în Câmpia din vestul ţării, în
Câmpia Română, în Lunca Dunării şi luncile
unor râuri interioare (Olt, Jiu, Siret etc.) în
Depresiunea Jijia-Bahlui, în Podişul
Moldovei, în zona litoralului Mării Negre şi
sub formă de insule în Câmpia
Transilvaniei.
 Solurile sărăturoase au proprietăţi fizice,
chimice şi biologice nefavorabile pentru Activitatea microorganismelor pe
creşterea şi dezvoltarea plantelor, fapt pentru sărături este mult stânjenită
care, în vederea luării lor în cultură, sunt
datorită influenţei negative
necesare măsuri agrotehnice diferenţiate.
Aceste soluri sunt în general compacte, cu o exercitate de sărurile din soluţia
coeziune mare şi o permeabilitate foarte solului asupra însuşirilor fizice şi
redusă pentru apă şi aer. Datorită capacităţii chimice ale protoplasmei
de hidratare foarte mare a Na+, volumul
microorganismelor.
solului prin îmbibare cu apă creşte mult, iar
dacă solul se usucă volumul lui scade
proporţional şi se formează crăpături mari.
Solurile saline şi alcaline conţin cantităţi mari
de săruri uşor solubile. Cele mai dăunătoare
dintre aceste săruri sunt: Na2CO3, NaCl,
Na2SO4, MgCl2, MgSO4, care nu pot fi
suportate decât de un număr restrâns de
plante adaptate.
 Pentru a folosi ca terenuri agricole
mlaștinile, pustiurile toride, câmpiile
întretăiate de râpe sau acoperite cu sare
după evaporarea apei ori cele supuse
eroziunii omul caută încă din cele mai
vechi timpuri să le amelioreze (de la
cuvântul latin meliorare - a îmbunătăți),
În regiunile sudice unde
adică să le sporească fertilitatea. În
pământul suferă din cauza
prezent, datorită dezvoltării tehnicii și
insuficienței de apă, se
științei, se efectuează lucrări de aplică irigarea.
ameliorare pe teritorii de milioane de
hectare.

Pentru ameliorarea solurilor
saline şi alcaline, cu excepţia
solodiilor şi solurilor solodizate,
se folosesc amendamente gips
(CaSO4 + 2H2O). În urma
reacţiilor de schimb rezultă
Na2SO4, o sare cu reacţie
alcalină mai redusă decât
Na2CO3, şi totodată foarte
solubilă, putând fi eliminată
uşor cu apa de spălare.
Întrucât gipsul este folosit în
cantităţi mari în industrie,
amendamentul cel mai utilizat în
prezent este fosfogipsul, deşeu de
la fabricile de îngrăşăminte cu
fosfor şi acid sulfuric, cu
următoarea compoziţie chimică: 75-
80% CaSO4+2H2O; 5-8% P2O5. Se
administrează în doză de 10-20
t/ha, după efectuarea arăturii cu
care se încorporează gunoiul de
grajd. Fosfogipsul se împrăştie la
suprafaţă şi se introduce în sol prin
discuire.
În anii Uniunii Sovietice în țara noastră au fost
construite mari sisteme de irigație, cu lacuri de
acumulare a apei și canale pentru debitarea ei
pe câmpuri. Agricultura irigată are o mare
pondere în economia țării. Ea se aplică în Asia
Mijlocie, Transcaucazia, în Transvolgia, în
stepele Ucrainei, în Moldova, Siberia de Vest, în
Transbaikalia. Pe pământurile irigate se cultivă
legume, bumbac, orez, grâu, răsărită, viță-de-
vie ș. a.
De pe terenurile înmlăștinate omul,
dimpotrivă, caută să înlăture apa,
efectuând lucrări de desecare. Aici se
construiesc canale de evacuare a apei,
ceea ce face posibilă totodată pătrunderea
aerului în sol, îmbunătățirea structurii
solului.
 Omul aplică și alte procedee de
ameliorare a pământurilor.
Solurile sărăturoase el le tratează
cu gips, solurile acide - cu var,
solurile nisipoase - cu argilă, și
introduce în ele îngrășăminte
organice, solurile grele le
amendează cu nisip, terenurile
accidentate le nivelează, solurile
compacte le ară adânc. Aceste
măsuri contribuie la sporirea
Lucrările de ameliorare sunt costisitoare,
recoltei de cereale, legume, ierburi
necesită multe cunoștințe, dragoste față de
de pe suprafețele ameliorate de 2
natură, ingeniozitate. Și voi, dragi copii, aveți
- 5 ori.
posibiltatea să vă aduceți prinosul la
ameliorarea unor terenuri din localitatea
voastră, efectuând analiza solului, semănând
ierburi, sădind arbori și arbuști.
Mulțumesc pentru atenție.