Facultatea de Agricultură Nume: HARCAU

Disciplina: FIZICA II Prenume: ION CONSTANTIN

Anul II, sem. II, an univ. 2021-2022

REFERAT

APA DIN SOL.

FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA APEI DIN SOL.
POTENŢIALUL APEI DIN SOL

Apa din sol constituie un element fundamental al fertilităţii

acestuia , majoritatea plantelor aprovizionându-se cu apa necesara
existenţei lor numai prin intermediul solului.
Circulaţia apei în sol , reţinerea şi în special accesibilitatea ei
pentru plante , este supusă unor forţe de naturi şi mărimi diferite .
Cele mai importante sunt:
 Forţa gravitaţionala - acţionează asupra apei care circulă
prin porii grosieri ai solului , în condiţii de supraumezire
produsă fie de o ploaie torenţiala , fie de irigarea cu morme
mari de udare. Aceasta forţă face ca apa să circule pe
verticala umezind solul în profunzime , surplusul de apă
fiind evacuat in pânza freatică.
 Forţa capilară - acţionează asupra apei care circulă prin
porii capilari datorită deficitului de presiune ce se creează în
această categorie de pori. Această forţă determină formarea
la suprafaţă coloanei de lichid a unui menisc concav , sub
care presiunea este mai mica, deci apare aşa numitul deficit
de presiune. Circulaţia apei se face lent, în toate direcţiile ,
de la capilare cu diametrul mai mare spre capilare cu
diametrul mai mic .
 Forţa de absorbţie ( de sorbţie) – determină reţinerea apei
la suprafaţa particulelor de sol . Este de natură electrostatica
şi se datorează caracterului dipolar al moleculei de apă şi
energiei libere de la suprafaţa particulelor de sol.
 Forţa determinată de presiunea vaporilor de apă –
acţionează asupra apei sub forma de vapori care sunt supuşi
unei presiuni variabile, funcţie de temperatura şi umiditatea
solului . Vaporii de apa circulă din zonele mai calde şi mai
umede ale solului spre zonele mai reci şi mai uscate.
 Forţa osmotică – acţionează asupra apei din solurile
sărăturate şi depinde de presiunea osmotică, apa fiind
reţinută cu forţe din ce în ce mai mari. Din această cauza pe
solurile sărăturate , chiar în condiţii de umiditate optimă ,
plantele suferă deoarece apa circulă din celulele plantelor în
sol .
 Forţa hidrostatică ( de submersie ) – acţionează numai în
cazul solurilor supraumezite , atunci când la suprafaţa solului
se găseşte un strat de apă. Greutatea stratului respectiv
creează o forţă care determină pătrunderea apei in sol ( cum
ar fi cazul orezăriilor).
 Forţa de sugere a rădăcinilor plantelor - reprezintă forţa
cu care plantele extrag apa din sol cu ajutorul, perişorilor
absorbanţi . La majoritatea plantelor acesta fortă este de 15-
20 atmosfere.

Potenţialul apei din sol ( sucţiunea).

Reţinerea şi circulaţia apei în sol, accesibilitatea acesteia

pentru plante , schimbul cu atmosfera prin evapotranspiraţie
sunt fenomene ce depind de energia cu care faza solidă reţine
molecula de apă. Ca orice corp natural , apa se afla întotdeauna
într-un câmp energetic şi se deplasează în sol în zonele din care
energia liberă a acesteia este mai ridicată ( zonele umede) către
zonele în care energia sa este mai scăzută ( zonele
 uscate). Putem spune ca mişcarea apei se efectuează sub
influenţa unei diferenţe de energie , care se numeşte potenţial
al apei din sol (ψ). Din punct de vedere tehnic , potenţialul
apei din sol se exprimă prin lucrul mecanic necesar pentru a
transfera o unitate din cantitatea de apă dintr-un punct de
referinţă în altul, neglijând pierderile de energie prin frecare.
Forţele care afectează energia liberă a apei , forţa
gravitaţională , forţa capilară forţa de absorbţie, forţa osmotica ,
forţa hidrostatică ( de submersie) sunt transformate în energii
exprimate în unităţi de presiune astfel încât să poată fi
însumate. Astfel spus , fiecărei categorii de forţe îi corespunde
un anumit potenţial:
- forţei gravitaţionale îi corespunde potenţialul
gravitaţional (ψg);
- forţei capilare si celei de absorbţie le corespunde
potenţialul matriceal (ψm);
- forţei osmotice îi corespunde potenţialul osmotic
(ψo) ;
- forţei hidrostatice îi corespunde potenţialul
hidrostatic sau de submersie (ψs) ;
Rezultanta obţinută poartă denumirea de potenţial total al
alei din sol (ψt) şi se calculează cu relaţia:
ψt = ψg + ψm + ψo sau ψs + Σ ψi (cm. coloana apă, cm.
coloană mercur )

Potenţialul total poate fi exprimat faţa de presiunea

atmosferei la nivelul mării , care este de 760 mm coloană de
mercur , ceea ce reprezintă înalţimea unei coloane verticale de
apă de 1033 cm cu secţiunea de 1 cm 2 ( exprimarea cel mai
frecvent utilizată).Se mai poate exprima în bari sau în pascali.
În mod obişnuit solurile sunt nesaturate ( nu prezintă exces de
apă )şi au tendinţa de a reţine apa , aceasta fiind supusă unui
potenţial negativ. Forţa cu care apa este reţinută în sol poartă
denumirea de forţă de sucţiune sau sucţiunea solului. Ea poate fi
măsurata cu ajutorul unui aparat numit tensiometru , care exprimă
în cm coloana de apă. Valorile înregistrate variază între 1 cm
( cazul solului saturat cu apă ) şi 10 000 000 cm coloană de apă
( cazul solului uscat). Deoarece este incomod de a se lucra cu cifre
mari , Schofield a introdus noţiunea de Pf care reprezintă
logaritmul zecimal cu semn schimbat al centimetrilor coloană de
apă ce corespunde forţei cu care apa este reţinută în sol.
Valoarea minimă a pF – ului este 0., deoarece logaritmul
cifrei 1 este 0 ( corespunde solului saturat cu apă ), valoarea
maximă este 7, deoarece logaritm de 10 000 000 ( 10 7) este 7
( corespunzătoare solului uscat ). Un sol la care forţa de sucţiune
este 1000 cm coloană de apă are pF = 3,iar la pF = 1 înalţimea
coloanei de apă este de 10 cm.

Relaţia dintre conţinutul de apă dintr-un sol şi sucţiunea

matricială este reprezentată grafic printr-o curbă de sucţiune sau
curbă caracteristică a umidităţii .
Când solul este saturat cu apă , sucţiunea este 0, pe masură ce
umiditatea solului scade , apa este retinută cu forţe din ce în ce mai
mari adică sucţiunea creşte , ajungând până la pa pF 7 , la solul
uscat. Sucţiunea variază de la un sol la altul mai ales în funcţie de
textură . Astfel la aceeaşi cantitate de apă sucţiunea creşte de la
solurile cu textură grosieră spre cele cu textură fină.
La un sol argilos cu umiditatea 20-25%(g/g) ce corespunde
unui pF 4 apa este inaccesibilă plantelor , pe când la un sol nisipos
cu o umiditate de 10-12% (g/g) ce corespunde unui pF 2 , apa este
pe deplin accesibilă plantelor.
Modificările pe care le suferă unele însuşiri ale apei la
diferite conţinuturi ale acesteia in sol , au determinat separarea mai
multor forme de apă :
  apa legată - corespunde unui pF mai mare de
4,2 , este reţinută în sol prin forţe de absorbţie ,
este puţin mobilă şi inaccesibilă plantelor,
 apa capilară – corespunde unor valori ale
sucţiunii cuprinse între pF 4,2 si pF 2-3 , este
reţinută în porii capilari ai solului prin forţe
capilare , este mobilă şi accesibilă plantelor,
 apa gravitaţională - corespunde unor valori pF
sub 2-3 9 pentru solurile nesaturate) ,este foarte
mobilă, slab reţinută şi ca atare se pierde rapid
prin infiltraţie sau scurgere prin porii largi ai
solului , în felul acesta plantele nu o pot folosi,
 apa sub formă de vapori – de regulă saturaţia cu
vapori de apă a aerului din sol este completă , cu
excepţia stratului superficial al solului,
 apa freatică – este apa gravitaţionala scursă în
adâncime care se înmagazinează deasupra unui
strat impermeabil.
Apa freatica prezintă importanţă pentru plante atunci
când nivelul ei se afla la adâncimi relativ reduse 91-3 m), în
zonele şi ani secetoşi putând constitui o sursă din care se pot
alimenta rădăcinile plantelor. La adâncimi mai mici de 1 –
1,5 m, mai ales în ani şi zonele ploioase determină condiţii
de exces de umiditate în sol şi de aeraţie necorespunzătoare.