Sunteți pe pagina 1din 6

www.referat.

ro

chimie
L11
L11. Determinarea Vitezei de coroziune

L.11.1. Obiectivul urmărit:


Determinarea vitezei de coroziune a pieselor metalice.

L.11.2. Generalități:

Într-un metal, ionii şi electronii liberi sunt în legătură cu atomii, conform echilibrului :

M Mz++ ze-

Deoarece, câmpurile de forţă ale ionilor de la suprafaţa cristalului nu sunt echilibrate


de câmpurile ionilor din zonele interioare ale acestuia, ionii din straturile superficiale
interacţionează cu moleculele polare sau cu ionii din soluţie. Acest fenomen are loc la
introducerea metalului în soluţie şi se manifestă prin apariţia straturilor duble de adsorbţie.
Când forţele de hidratare ale ionilor sunt mai mari a forţele care tind să reţină ionii în
reţea, o cantitate oarecare de ioni din metal trec în soluţie :

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-

Electronii liberi de la suprafaţa metalului îi conferă acestuia sarcina negativă. Ca urmare,


cationii din soluţie se menţin la suprafaţa metalului, rezultând stratul dublu electric (acest
fenomen este specific zincului).
Când predomină forţele care tind să menţină ionii în reţea, atunci, la suprafaţa
metalului se pot adsorbi cationii (K +) din soluţie, care conferă metalului sarcină pozitivă,
conform cu reacţia următoare:

K+ . nH2O + M+ . e- K . nH2O + M+

În acest caz, stratul dublu electric format la suprafaţă se datorează menţinerii anionilor
soluţiei la suprafaţa metalului încărcat pozitiv.
La atingerea stării de echilibru în stratul dublu electric au loc două procese egale,
redate prin ecuaţia:

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-


CHIMIE, An I Laborator 9

Procesul de eliberare a electronilor, procesul anodic, este un proces oxidant, iar


procesul care are loc la catod este un proces reducător.
În cazul în care ambele procese se realizează prin ionii din soluţie, se stabileşte un
potenţial normal de echilibru. Valorile potenţialelor normale de electrod în soluţii apoase sunt
redare în diferite anexe.
Când ionii lipsesc din soluţie, procesul se poate realiza şi cu cationi străini, mai ales
ioni de hidrogen, caz în care procesul are loc cu degajare de hidrogen, conform reacţiei :

3H3O+ + 2e- H2+ 2H2O

sau cu molecule de oxigen dizolvate în lichid, proces denumit cu deplasare de oxigen, reacţia
fiind:

O2+ 2H2O + 4e- 4OH-

11. Determinarea vitezei de coroziune

Se cunosc diferite metode de determinare a vitezei de coroziune, care ţin seama de


mai mulţi factori :
1. grosimea probei,
2. adâncimea punctelor provocate de coroziune,
3. scăderea în greutate a probei corodate,
4. cantitatea de hidrogen degajată în timpul procesului de coroziune.

Viteza de coroziune :
 constituie un mod de apreciere cantitativa a coroziunii ;
 reprezintă masa corodată (în grame) a unui eşantion metalic cu suprafaţa de 1
m2 în timp de 1 oră ;
 se exprima în STAS prin indicele gravimetric de coroziune, Kg, exprimat in
g/m2h care este dat de relaţia:
Δm
v cor =k g=
S⋅t , [g/m2·h] , (1)
unde:
Δm = mi –mf, - reprezintă cantitatea (g) de metal ce trece în soluţia corozivă
în urma
procesului de dizolvare anodica, iar m i reprezintă masa piesei după
pregătirea suprafeţei iar mf – reprezintă masa piesei după procesul de coroziune.
t - durata de expunere a probei în mediul coroziv, în ore.
S - reprezintă suprafaţa metalică expusă mediului coroziv, m2.

Pentru a evalua clasa de rezistenta a materialelor metalice se foloseşte indicele de


penetraţie exprimat în [mm/an].
k g⋅24⋅365
I p=
1000 d [mm/an] (2)
unde,
CHIMIE, An I Laborator 9

d este densitatea materialului metalic,


doţel= [g/cm3], iar
1000 reprezintă factorul de transformare.
Masa de metal corodată se poate determina fie pe cale gravimetrică, fie pe cale
volumetrică. Comparativ cu metoda gravimetrică, metoda volumetrică este o metodă mai
rapidă şi reproductibilă, fără ca eşantionul metalic să fie adus în contact cu mediul în timpul
experimentelor. În cazul metodei gravimetrice se impune cântărirea eşantioanelor înainte şi
după un anumit timp, caz în care pentru trasarea unei curbe cinetice este necesară mai multă
manoperă experimentală, iar riscul contactului eşantionului metalic cu mediu ambiant e mult
mai mare.
În funcţie de produşii de coroziune, variază şi masa de metal corodată, întâlnindu-se
următoarele cazuri:
1. ∆m > 0 – în cazul produşilor de coroziune aderenţi şi insolubili în mediul agresiv;
2. ∆m < 0 – în cazul produşilor de coroziune neaderenţi la suprafaţa suportului metalic şi
totodată solubili în mediul agresiv;
3. ∆m = 0 – când are loc modificarea unei proprietăţi mecanice, fizice, optice a
suportului metalic.

Clasele de apreciere a stabilităţii la coroziune utilizate in proiectare sunt:


1. Perfect stabil: 1·10-3 mm/an 4. Relativ stabil: 1·10-1 ÷1 mm/an
2. Foarte stabil: 1·10-3÷ 1·10-2 mm/an 5. Putin stabil: 1÷10 mm/an
3. Stabil: 1·10-2÷1·10-1 mm/an 6. Instabil: 10
mm/an

Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se obţine prin însumarea


algebrica a reacţiilor de ionizare a metalului (oxidare) şi a reacţiei de depolarizare (reducere)
a ionilor sau moleculelor din mediul coroziv.

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:

În medii acide:
Reacţie de ionizare a metalului (oxidare): Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H+ + 2e- H2
Reacţie globala: Fe + 2H+ Fe+2 + H2
În medii neutre si alcaline:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H2O+2e- 2OH- + H2
Reacţie globala: Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2

Coroziune cu depolarizare de oxigen:

În medii acide:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
CHIMIE, An I Laborator 9

Reacţie de depolarizare: 2H++1/2 O2 +2e-  H2O


Reacţie globala: Fe+ 2H++1/2 O2  Fe+2 +2H2O

În medii neutre si alcaline:


Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): H2O +1/2O2+2e- 2OH-
Reacţie globala: Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2

L.11.3. Aparatura si substanțe:

- piese din oţel şi piese din cupru;


- pahare Berzelius, cilindru gradat 100 ml, sticle de ceas;
- soluţie de H2SO4 de concentraţie 0,5 N;
- soluţie de NaCl 17%;
- pH-metru;
- cronometru.

L.11.4. Modul de lucru

Metoda gravimetrică este cea mai utilizată modalitate de caracterizare a coroziunii.


Precizia metodei depinde de îndepărtarea completă a produşilor de coroziune de pe suprafaţa
corodată.
Experimental, se va determina viteza de coroziune în cazul unor piese din oţel carbon
şi din cupru, supuse corodării în mediu de acid sulfuric, de concentraţii cunoscute 0,5 N şi în
mediu marin (clorură de sodiu) de concentraţie 17%.

H2SO4, 0,5N NaCl, 0,5N


Piesa metalică

Pregătirea
suprafeţei

Cântărire,
mi

Coroziune
Pahar Berzelius

Cântărire,
mf
Kg, Ip
CHIMIE, An I Laborator 9

Piesele pregătite , respective prelucrate mecanic, degresate, spălate şi uscate.


Dimensiunile pieselor şi greutatea iniţială a pieselor sunt centralizate tot în Tabelul 1. În două
pahare Berzelius se adaugă câte 200 ml soluţie de acid sulfuric de concentraţie 0,5 N, iar în
două pahare Berzelius se adaugă câte 200 ml soluţie de clorură de sodiu de concentraţie 17.
După adăugarea pieselor în paharele Berzelius, acestea se vor acoperi cu o sticlă de ceas. La
intervale cunoscute de timp proba se usucă şi se cântăreşte. Valorile obţinute se centralizează
în Tabele 1 şi 2. Folosind formula (1) şi (2) se calculează indicele gravimetric de coroziune
(viteza de coroziune), Kg, şi respectiv indicele de penetraţie, Ip.

Calcule şi interpretarea rezultatelor:


1. Datele experimentale si valorile calculate se trec intr-un tabel de forma pentru ambele
medii corozive:
Tabelul 1: Caracteristici ale probelor şi ale mediilor corozive utilizate
Natura mediului Suprafaţa, Masa iniţială,
Nr probă Tipul probei
agresiv S, cm2 mi, g
1 Cu NaCl
2 Cu H2SO4
3 Oţel NaCl
4 Oţel H2SO4
Tabelul 2: Variaţia vitezei de coroziune şi al indicele de penetraţie cu timpul

Timpul, h 1 4 8 24 48
PROBA 1
Masa, mf          
Viteza coroziune, Kg          
Indicele de penetraţie, Ip          
PROBA 2
Masa, mf          
Viteza coroziune, Kg          
Indicele de penetraţie, Ip          
PROBA 3
Masa, mf          
Viteza coroziune, Kg          
Indicele de penetraţie, Ip          
PROBA 4
Masa, mf          
Viteza coroziune, Kg          
Indicele de penetraţie, Ip          

Pe baza datelor experimentale se vor trasa curbele vitezei de coroziune şi a indicelui de


penetraţie funcţie de timp.

L.11.5. Concluzii:
CHIMIE, An I Laborator 9