Sunteți pe pagina 1din 2

DEPENDENTA VITEZEI DE COROZIUNE DE pH-UL MEDIULUI COROZIV

Principiul lucrarii.Viteza de coroziune constituie un mod de apreciere cantitativa a coroziunii.


Viteza de coroziune se exprima in STAS prin indicele gravimetric de coroziune, K g, exprimat in
g/m2h care este dat de relatia:
∆m
vcor = k g = [g/m2·h] (1)
S ⋅t
unde Δm - reprezinta cantitatea (g) de metal ce trece in solutia coroziva in urma procesului de dizolvare
anodica, t - durata de expunere a probei in mediul coroziv si S reprezinta suprafata metalica expusa mediului
coroziv.
Pentru a evalua clasa de rezistenta a materialelor metalice se foloseste indicele de penetratie exprimat
in [mm/an].
k g ⋅ 24 ⋅ 365
Ip = [mm/an] , (2)
1000 d
unde d este densitatea materialului metalic, dFe= 8,7 [g/cm 3], iar 1000 reprezinta factorul de transformare.
Clasele de apreciere a stabilitatii la coroziune utilizate in proiectare sunt:
1. Perfect stabil: 1·10-3 mm/an 4. Relativ stabil: 1·10-1 ÷1 mm/an
2. Foarte stabil: 1·10-3÷ 1·10-2 mm/an 5. Putin stabil: 1÷10 mm/an
3. Stabil: 1·10-2÷1·10-1 mm/an 6. Instabil: 10 mm/an
Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se obtine prin insumarea algebrica a reactiilor de
ionizare a metalului (oxidare) si a reactiei de depolarizare (reducere) a ionilor sau moleculelor din mediul
coroziv.
Reactiile chimice in coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:
In medii acide: M→M+z +ze- Reactie de ionizare a metulului (oxidare), Fe→ Fe+2 + 2e-
si zH +ze →z/2 H2 Reactie de depolarizare (reducere),
+ -
2H+ + 2e-→ H2
Reactie globala: M+ zH+ → M+z + z/2 H2 , Fe + 2H+→ Fe+2 + H2
In medii neutre si alcaline: M→M+z +ze- Reactie de oxidare, Fe→ Fe+2 + 2e- zH2O+ze →zOH- + z/2
H2 Reactie de depolarizare (reducere), 2H2O+2e →2OH + H2
- -

Reactie globala: M + zH2O→ M+z + zOH- + z/2 H2, Fe + 2H2O →Fe+2 + 2OH- + H2
Coroziune cu depolarizare de oxigen:
In medii acide: M→M+z +ze- Reactie de oxidare, Fe→ Fe+2 + 2e-
zH +z/4 O2 +ze → z/2H2O Reactie de depolarizare,
+ -
2H +1/2 O2 +2e- → H2O
+

Reactie globala: M+ zH +z/4 O2 → M +z/2H2O,


+ +z
Fe+ 2H++1/2 O2 → Fe+2 +2H2O
In medii neutre si alcaline: M→M+z +ze- Reactie de oxidare, Fe→ Fe+2 + 2e-
z/2 H2O +z/4O2+ze→ zOH- Reactie de depolarizare (reducere), H2O +1/2O2+2e-→ 2OH-
Reactie globala: M+z/2 H2O +z/4O2 →M(OH)z , Fe+ H2O +1/2O2 →Fe(OH)2
Deoarece legea lui Faraday se aplica si pentru coroziunea electrochimica la fel ca pentru orice reactie
electrochimica, cantitatea m de metal ce trece in solutie in urma procesului de ionizare a metalului se
determina cu ajutorul relatiei (3):
A
m = kq = ⋅ ia t (3)
zF
unde k-este echivalentul electrochimic, q= i·t reprezinta cantitatea de electricitate ce trece intre zonele anodice
si catodice ale metalului supus coroziunii in timpul t (sec); i a- intensitatea curentului de dizolvare anodica
exprimata in amperi; F- constanta lui Faraday, F= 96500 [A·s];
z- numarul de electroni ce se elibereaza in procesul anodic; iar A- masa atomica a metalului supus coroziunii .
A ia
v cor =k g = 3600 ⋅ (4)
zF S
unde S reprezinta suprafata metalului supus coroziunii exprimata in m2, iar t= 3600 sec.
Din relatia (4) rezulta ca determinarea vitezei de coroziune se reduce la determinarea densitatii curentului de
ia
dizolvare anodica .
S
Influenta pH-ului asupra vitezei de coroziune este legata si de stabilitatea chimica in mediul coroziv a
peliculei de produsi de coroziune.

1
Fig. 1 Dependenta vitezei de coroziune de pH-ul mediului coroziv pentru diferite metale.
pH= -log [H+] si variaza intre 0 ÷ 7 pentru medii acide, intre 7 ÷ 14 pentru medii alcaline, iar valoarea de 7
reprezinta mediul neutru.
Aparatura si solutii: Electrozi din fier, electrozi de cupru, solutii cu pH-uri diferite (1; 6; 8; 12),
miliampermetru, instrument de masurare a timpului.
- +
4
Electrod de fier
Electrod de Cu
1 Vas ce contine mediul
3 coroziv
2 Miliampermetru
Fig. 2 Schema instalatiei pentru determinarea intensitatii curentului de dizolvare anodica

Modul de lucru: Electrozii de Fe (1) si Cu (2) se curata cu hartie metalografica, se spala cu apa si se
introduc in vasul (3) in care se gaseste solutia coroziva cu pH cunoscut. Electrozii se conecteaza la bornele
miliampermetrului (4) si se masoara curentul de coroziune la intervale de 10 minute din momentul imersari ,
timp de o ora. Se masoara cu rigla suprafata fierului (m2) imersata in solutie.
In mod similar se procedeaza pentru toate solutiile cu pH cunoscut, masuratorile efectuandu-se
succesiv la acelasi interval de timp.
Se reprezinta grafic pe hartie milimetrica variatia curentului masurat (i) functie de timp (fig. 3).
Extrapoland dreapta se obtine curentul de dizolvare anodica ia pentru fiecare pH. Cu aceste date se calculeaza
indicele de penetratie Ip cu ajutorul relatiilor 1, 2 si 4 pentru a reprezenta grafic dependenta vitezei de
coroziune functie de pH.

Calcule si interpretarea rezultatelor: datele experimentale si valorile calculate se trec intr-un tabel de forma:
pH 1 6 8 12
10 [min]
20 [min]
30 [min]
40 [min]
SFe [m2]
ia [A]
kg [g/m2h]
Ip [mm/an]

Tema de casa:
Sa se scrie reactiile ce intervin in procesul de coroziune ale urmatoarelor metale: Zn (bivalent), Al
(trivalent), Sn (tetravalent).