L5.

Influența pH-ului alimentelor asupra implanturilor dentare

Scopul lucrării
Determinarea vitezei de coroziune pentru electrozi din material implantabil și trasarea
graficului dependența vitezei de coroziune funcție de pH.

Introducere

Odată cu avansarea tehnologiei și implementarea noilor biomateriale în practica

medicală, poate contribui la creșterea speranței de viață a individului. Astfel, utilizarea
biomaterialelor poate rezolva problemele legate de reconstrucția țesuturilor și organelor.
Utilizarea biomaterialelor în scopul implantării în ţesuturile dure (în special în oase) este
din ce în ce mai frecventă şi interesul pentru aceste materiale creşte odată cu trecerea timpului. În
implantologia dentară s-au utilizat nenumărate materiale, precum : oțel inoxidabil, titan, aliaje de
titan, tantal, alumina, zirconă, biosticlă, polipropilenă, etc.
Un implant dentar este un dispozitiv medical realizat dintr-un material inert,
biocompatibil, alloplastic, care este inserat în maxilar şi/sau mandibulǎ, în scopul reabilitării
funcționale. Dintre funcțiile aparatului dento-maxilar, masticația, fonația și asigurarea
fizionomiei sunt cele importante și dependente de arcadele dento-alveolare.
În momentul actual, cele mai utilizate tipuri de implanturi dentare de pe piațǎ sunt
implanturile dentare endoosoase. Aceste implanturi sunt de obicei în formă de șurub, inserate fie
în maxilar, fie în mandibulă, și servesc la înlocuirea rădăcinii dentare. În formă brută,
implanturile endoosoase diferă în funcție de forma generală a implantului (conică sau cilindrică)
și de macro-topografie. Mai mulți parametri care ajută la proiectarea implanturilor endoosoase
afectează durata de viață a acestora, incluzând: forma corpului, dimensiunea, compoziția chimică
a suprafeței și caracteristicile topografice. Acest tip de implant dentar prezintă două avantaje
majore: stabilitate ridicată la inserare și biomimetism, implantul de timp șurub fiind cunoscut și
sub denumirea de implant „rădăcină”.
Studiile efectuate asupra implanturilor dentare au demonstrat faptul că acestea oferă
numeroase avantaje, precum:
 Uşurinţă în masticaţie (dinţii fixaţi pe implanturile dentare funcţionează ca niște dinţi
naturali);
 Pronunţie corectă, vorbire îmbunătăţită (în cazul protezelor permanente, dinţii sunt fixaţi, nu
se mişcă şi permit articularea corectă a cuvintelor);
 Aspectul facial îmbunătăţit (lucrările dentare ancorate pe implanturi dentare dau senzaţia de
dinţi naturali, prin formă şi culoare adecvate;
 Sănătate orală îmbunătăţită (implanturile dentare nu necesită sacrificarea prin şlefuire a
dinţilor sănătoşi);
 Stare de confort fizic şi psihic mult îmbunătăţite (implanturile devin parte integrată a
organismului);
 Rezistenţă (cu o îngrijire adecvată la domiciliu şi igienizări profesionale periodice,
implanturile dentare vor avea o durabilitate crescută).

Comportamentul de consum joaca un rol major in sanatatea orala. Eroziunea dentara este
rezultatul demineralizarii dintelui datorita unui proces chimic de dizolvare acida ce include
acizii placii bacteriene. Sursele de acizi pot fi endogene sau exogene si intensitatea eroziunii
este modificata de calitatea si cantitatea salivei. Alimentele si bauturile acide sunt cele mai
cunoscute cauze care duc la aparitia eroziunii dentare. Un numar de studii a relevat relatia
dintre eroziunea dentara si alimentele acide ca bauturi, sucuri de fructe si mancaruri acide.
Ingrijorarea pentru dieta este o problema importanta a societatii moderne. Consumul de
bauturi carbogazoase este important printre tinerii din zilele noastre si acest obicei ajunge
pana la batranete. Popularitatea bauturilor pentru sportvi a ridicat intrebari despre potentialul
lor eroziv. Dietele sanatoase, ca fructele, sucurile de fructe si iaurturi pot de altfel cauza
eroziune prin aciditatea lor. Continuand, aciditatea poate fi un element esential in anumite
feluri de mancare acide.
Eroziunea dentara nu afecteaza doar smaltul. Cand ajunge la dentina cauzeaza
hipersensibilitate sau in cazuri severe, expunerea pulpei sau fractura dintelui. Performanta
clinica si materialele de obturatie sunt afectate de asemenea. Studiile au aratat ca o conditie
acida degradeaza cimenturile glasionomere, compozitele pe baza de rasini si compozitul
microfiller. In mediul oral, saliva modifica procesul eroziv. Indivizii cu flux salivar scazut sau
diminuat sunt susceptibili la eroziuni dentare. Cateva din materialele de obturat au aratat o
crestere a duritatii dupa o imersie prelungita in saliva.
Studii numeroase au aratat ca bautura Coca Cola a cauzat o mare reducere a valorilor
duritatii smaltului, urmata de bauturile pentru sportivi si sucul de portocale. Temperatura
alimentelor afecteaza extinderea eroziunii.
In general, alimentele cu un pH scazut au un efect eroziv mai mare. S-a demonstrat ca
bautura cu cea mai mare capacitate de eroziune, cu un pH de 2,74 este Coca Cola.
 Potrivit unor studii recente, principalele riscuri ale implanturilor dentare sunt:
 deteriorarea implantului dentar;
 afecţiuni la nivelul sistemului nervos;
 rejecţia implantului dentar;
 înrăutăţirea stării general de sănătate a pacientului;
 costul relativ mare al tratamentului; perioada minimă necesară integrării osoase a implantului;
 reacţiile alergenice ale organismului la implantarea unui corp străin.

Factori ce afectează performanța unui implant

 Procesele ce au loc la interfața material – mediu biologic determină biocompatibilitatea
materialelor. Aceste procese sunt influențate atât de proprietățile fizico – chimice ale suprafeței
materialului, cât și de compoziția mediului biologic. În consecință, un rol crucial în
performanțele materialului îl joacă interfața la contactul biomaterialului cu mediu biologic,
datorită posibilelor schimbări în structura și funcțiile țesutului viu, dar și modificărilor asupra
caracteristicilor materialului.

Principiul metodei

Viteza de coroziune constituie un mod de apreciere cantitativă a coroziunii.

Viteza de coroziune se exprimă în STAS prin indicele gravimetric de coroziune, Kg,
exprimat în g/m2h care este dat de relația:
v cor=k g =
[ ]
∆m g
S∗t m2 h
,

(1)
unde Δm - reprezintă cantitatea (g) de metal (Δm=mf-mi) ce trece în soluția corozivă în urma
procesului de dizolvare anodic, t - durata de expunere a probei în mediul coroziv și S reprezintă
suprafața metalică expusă mediului coroziv.
Pentru a evalua clasa de rezistență a materialelor metalice se folosește indicele de
penetrație exprimat în [mm/an].
k g∗24∗365 mm
I p= [ ] ,
1000 d an
(2)
unde d este densitatea materialului metalic, d= 8,03 [g/cm 3], iar 1000 reprezintă factorul de
transformare.

Tabel 1. Clasele de apreciere a stabilității la coroziune utilizate în proiectare sunt:

1. Perfect stabil: 1·10-3 mm/an 4. Relativ stabil: 1·10-1 ÷1 mm/an

2. Foarte stabil: 1·10-3÷ 1·10-2 mm/an 5. Putin stabil: 1÷10 mm/an
3. Stabil: 1·10-2÷1·10-1 mm/an 6. Instabil: 10 mm/an

Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se obtine prin insumarea

algebrica a reactiilor de ionizare a metalului (oxidare) si a reactiei de depolarizare (reducere) a
ionilor sau moleculelor din mediul coroziv.
Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:
În medii acide:

Reacţii generale Exemplu

 (-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)

(+) zH++ze- z/2 H2 (+)2H+ + 2e- H2 Reacţie de depolarizare

(reducere)

M+ zH+  M+z + z/2 H2 Fe + 2H+ Fe+2 + H2 Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline:

Reacţii generale Exemplu

(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a

metalului (oxidare)

(+) zH2O+zezOH-+z/2H2 (+) 2H2O+2e-2OH-+ H2 Reacţie de reducere

M + zH2O M+z + zOH- + z/2 H2 Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2 Reacţie globală

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de oxigen sunt:

În medii acide: Exemplu

Reacţii generale

(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a

metalului (oxidare)

(+) zH++z/4 O2 +ze-  z/2H2O (+) 2H++1/2 O2 +2e-  H2O Reacţie de depolarizare
(reducere)

M+ zH++z/4 O2  M+z +z/2H2O Fe+ 2H++1/2 O2  Fe+2 +2H2O Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline: Exemplu

Reacţii generale

(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a

metalului (oxidare)

(+) z/2 H2O +z/4O2+ze zOH- (+) H2O +1/2O2+2e- 2OH- Reacţie de depolarizare
(reducere)

M+z/2 H2O +z/4O2 M(OH)z Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2 Reacţie globală

Deoarece legea lui Faraday se aplica si pentru coroziunea electrochimica la fel ca pentru
orice reactie electrochimica, cantitatea m de metal ce trece in solutie in urma procesului de
ionizare a metalului se determina cu ajutorul relatiei (3):
A
m=k q= ∙I t ,
zF a
(3)
 unde k-este echivalentul electrochimic, q= i·t reprezinta cantitatea de electricitate ce trece
intre zonele anodice si catodice ale metalului supus coroziunii in timpul t (sec); ia- intensitatea
curentului de dizolvare anodica exprimata in amperi; F- constanta lui Faraday, F= 96500 [A·s];
numarul de electroni ce se elibereaza in procesul anodic; iar A- masa atomica a metalului supus
coroziunii, A=56g/mol .
v
cor=¿k g=3600
A Ia
∙ ¿ , (4)
zF S

unde S reprezinta suprafata metalului supus coroziunii exprimata in m2, iar t= 3600 sec.
Din relatia (4) rezulta ca determinarea vitezei de coroziune se reduce la determinarea
I
densitatii curentului de dizolvare anodica a .
S
Influenta pH-ului asupra vitezei de coroziune este legata si de stabilitatea chimica in
mediul coroziv a peliculei de produsi de coroziune.

Fig. 1 Dependenta vitezei de coroziune de pH-ul mediului coroziv pentru diferite metale.

pH= -log [H+] si variaza intre 0 ÷ 7 pentru medii acide, intre 7 ÷ 14 pentru medii alcaline,
iar valoarea de 7 reprezinta mediul neutru.

Aplicabilitatea metodei
Coroziunea aliajelor dentare este urmată de eliberarea ionilor metalici în celule şi
ţesuturi, cu apariţia unor eventuale alergii sau reacţii toxice. Pentru majoritatea aliajelor care se
utilizează în aplicaţiile medicale sub formă de implanturi, viteza de coroziune este dependentă, în
principal, de proprietăţile şi de stabilitatea filmului pasiv care se formează la suprafaţa
materialelor.
Nivelul de protecţie asigurat de filmul pasiv depinde de rezistenţa la degradarea chimică,
determinată de legăturile ionice, moleculare şi celulare prezente, precum şi de capacitatea de re-
pasivare cu viteză suficient de mare pentru a evita iniţierea atacului coroziv pe substratul metalic.
Biomaterialele pot suferi 4 tipuri de coroziune:
 Coroziunea fisurantă, ce se produce în zonele înguste de interfaţă, prin efect de micro-pilă
galvanică.
 Coroziunea pitting, ce apare la nivelul zonelor de contact cu mediul biologic şi duce la
deteriorarea suprafeţei aliajului
 Coroziunea galvanică produsă de diferenţele dintre gradienţii biochimici
 Coroziunea electro-chimică produsă la interfaţa metal-soluţie, atunci când metalele vin în
contact cu soluţii de electroliţi. Eventualele diferenţe de potenţial sunt create în cazul în care
sunt prezente două aliaje metalice diferite sau în cazul în care un aliaj conţine impurităţi.
Acest tip de coroziune poate fi prevenit prin prezenţa stratului de oxid pasiv pe suprafaţa
metalică.
Aceasta metoda rapida de determinare intr-un timp scurt a vitezei de coroziune, care
necesita un echipament minimal, poate fi utilizata la determinarea influenței pH-ului alimentelor
asupra implanturilor dentare

Modul de lucru
Aparatura si soluții: Electrozi din material implantabil, electrozi de cupru, solutii cu pH-uri
diferite (apă, coca cola, apa alcalina), miliampermetru, instrument de masurare a timpului.

1. Electrod din material implantabil

2. Electrod de gafit
3.Vas ce contine mediu coroziv
4. Multimetru

Electrozii din material implantabil (1) si Cu (2) se curata cu hartie metalografica, se spala
cu apa si se introduc in vasul (3) in care se gaseste solutia coroziva. Electrozii se conecteaza la
bornele miliampermetrului (4) si se masoara curentul de coroziune la intervale de 10 minute din
momentul imersarii, timp de 40 min. Se masoara cu rigla suprafata electrodului (1) (cm2)
imersata in solutie.
In mod similar se procedeaza pentru toate solutiile, masuratorile efectuandu- se succesiv
la acelasi interval de timp.
Rezultate şi calcule
Un referat complet trebuie sã conţinã OBLIGATORIU:
1. Reprezentarea grafica a variatiei curentului masurat (i) functie de timp (fig. 3).
Extrapoland dreapta la t=0 se obtine curentul de dizolvare anodica Ia pentru fiecare pH.
2. Se calculeaza indicele gravimetric (kg) cu relația 4 și indicele de penetratie (Ip) cu
relația 2
3. In funcție de valoarea Ip, încadrați materialul în clasa de stabilitate (tabel 1).
4. Datele experimentale si valorile calculate se trec intr-un tabelul următor:

I[A]
Soluții
Coca cola Apa Apa alcalina
pH 3 7 9
10 [min]
20 [min]
30 [min]
40 [min]
SFe [m2]
Ia [A]
kg [g/m2h]
Ip [mm/an]
Clasa de stabilitate

5. Se trasează graficul Viteză de coroziune (indice gravimetric) în funcție de pH-ul

soluțiilor.