PROTECTIA MEDIULUI

Universitatea Dunarea de Jos, Galati

Conf. Dr. ing. Lucia Balint

CAPITOLUL 1
CONCEPTE DE BAZ ALE TIINEI MEDIULUI
1.1 tiina mediului domeniu interdisciplinar

tiina mediului se ocup de caracteristicile mediului i de studiul

interaciunii ntre om i mediu, ceea ce necesit un spectru larg de
tiine ale naturii i exacte ca: biologia, chimia, fizica, etc.,
nelegerea proceselor biologice, chimice i fizice ale mediului. De
asemenea, deciziile politice sunt de mare importan n
managementul ecologic.
Prin tiina mediului se urmrete s se interconecteze
cunotinele din toate ramurile tiinei, pentru a rezolva
problemele de mediu, pentru a nelege cum omul influeneaz
viaa pe Pmnt.
tiina mediului are un caracter pluridisciplinar, ea nu studiaz
cazurile izolate, ea se concentreaz asupra principiilor folosite n
rezolvarea problemelor de mediu n cadrul creat de tiinele
naturale.
Studiul separat al unor cazuri izolate, ar duce la o perimare rapid
a cunotinelor acumulate i deci numai cunoasterea principiilor
comune, care pot fi particularizate i care guverneaz diferite
evenimente, permite soluionarea diferitelor probleme de mediu.
Scopul acestui curs este de a descrie metodele i principile care

1.1.1. Relaia ntre tiina mediului i tehnologie,

management, ecologie i modelare
Influena omului asupra
mediului se numete
poluare.
Ecologia este definit ca
studiul corelaiilor ntre
organismele vii i mediu.
Modelele ecologice sau
sistemele ecologice ofer
posibilitatea de a alege
metodele cele mai bune
pentru controlul polurii i
reprezint circuitul de
reacie din fig.1.
Ecosistemele sunt
Fig.1. Relaia ntre tiina mediului i ecologie
complexe i nu pot fi
manageriate toate
problemele, dar este posibil
s se fac un model
simplificat al ecosistemului
i ale proceselor sale.

1.1.2. Criza ambiental

n prezent are loc o cretere a industrializrii i urbanizrii.

n lume se observ o cretere a polurii .
De exemplu, multe lacuri de agrement sufer de
eutroficare, adic au concentraii mari de nitrogen i fosfai.
Cauzele sunt cresterea populatiei, rata mare de consum i
reziduuri. Impactul uman asupra naturii se poate exprima
prin relaia:
I = nr. persoane * (consum/persoane) *
(impact/consum)

1.1.3.Principiile tehnologiilor de mediu

( ambientale )
tiina mediului st la baza tehnologiilor de mediu deoarece
alegerea unei tehnologii necesit cunoaterea profund a
multor probleme.
Soluiile oferite de tehnologiile de mediu trebuie s fie:
a. eficiente, funcionale i de capacitate dorit;
b. s nu perturbe procesul;
c. s aib o arie clar de utilizare;
d. influena asupra mediului s nu creeze alte probleme.
Se disting trei grupe de probleme pentru tehnologiile de
mediu:
a. poluare ape;
b. poluare aer;
c. poluare reziduuri solide.

1.1.4. Rezolvarea problemelor de mediu

Tehnologiile de
mediu (ambientale)
reduc sau dilueaz
emanaiile n
mediu, adic previn
poluarea

Fig. 2. Procedura care poate fi utilizat pentru

a gsi o soluie la emisia de mase i energie
care influeneaz mediul

1.2. Legea conservrii masei n ecologie

1.2.1. Legea conservrii masei

Conform acestei legi masa nu poate fi creat i nici

distrus, doar transformat dintr-o form n alta.
Efectele polurii nu pot fi excluse
Dac avem un sistem cu schimb de mas cu mediul, atunci:
dme

dt

INTRARE - IEIRE
unde me este masa unui element
Pentru o reacie chimic ntr-un reactor, ecuaia conservrii
dme
masei are
forma:

dt
INTRARE - IEIRE REZULTATE REACIE
n natur are importan locul si forma polurii.
Eliminarea unei surse de toxicitate poate determina alta. De
exemplu, prin arderea unui poluant, se poate polua aerul,
prin eliminarea lui in ruri, se va polua apa.

Problema este de a controla toxicitatea, nu de a o elimina,

ns depoluarea cost.
Ca exemplu, n figura 3. se d relaia ntre gradul de
purificare n % i costul pe kg.BOD5 ( biological oxigen
demand CBO5). Creterea eficienei purificrii duce la o
cretere exponenial a costului.
Cu ct crete cantitatea de reziduri pe o arie, care trebuie
tratat, cu att se cere o eficien mai mare si deci costul
pe kg de reziduri este mai mare, pentru a menine un nivel
acceptabil al calitii mediului.

1.2.2. Nivele de prag.

Un poluant este orice material ce creaz conditii

nefavorabile asupra organismelor individuale, asupra unor
populaii, comuniti sau ecosisteme, n raport cu condiiile
normale de mediu.
Domeniul de toleran variaz puternic cu tipurile de
organisme i cu tipul de poluani i n general este greu de
2000 de
2030
determinat i este subiectiv. Acum
n tabel se d oAnul
list
poluaniMetale
i indicele
nefavorabil
vietii din prezent130i viitor.
grele
90
Reziduri radioactive

35

120

Bioxid de carbon

75

75

Reziduri solide

35

120

Bioxid de sulf si sulfuri

20

70

Pesticide

30

130

Fertilizatori

30

50

Poluanii pot fi clasificai n dou grupe, fig.4.

ageni graduali sau fr prag, care au o aciune, un
potenial de vtmare n orice dozare n mediu: radiaii,
produse chimice organice, metale grele ca mercurul,
plumbul;
ageni cu prag, care au o aciune nefavorabil numai peste
sau sub un anumit nivel de concentraie: nitrai, fosfai,
silicai, nitrogen, minerale (calciu, fier, zinc).

 Poluanii sunt caracterizai prin longevitate n organisme i

ecosisteme, fiind degradabili sau nedegradabili. Astfel,
poluanii nedegradabili n timp i pstreaz efectul nociv i
concentraia. Ca exemple, se d tabelul de reinere n ani
pentru
unele componente
ale apei
de
mare.
Elementul
mg/ l
Prezent
n apa de
mare
Timp reinere ( ani )

28

HCO3, H2CO3, CO32-

0,5

NO3, NO2, NH2-, N2

Na

10,5

Na+

2,6*108

Si

Si(OH)4, Si(OH)3O-

8,0*103

0,07

HPO42-, H2PO4, HPO43-, H3PO4

885

SO4

1.2.3. Conceptele bilanului de mas.

Ecosistemele nu sunt sisteme izolate, ele avnd schimburi

de energie i de mas cu mediu. n general, poluanii se
transform n alte componente sau se degradeaz
dC n timp.
K C
Procesul de degradare se poate descrie prin ecuaia:
dt
Unde C este concentraia componentului si K este viteza de
reacie (constant).
Timpul de njumtire, notat t1/2 este timpul necesar pentru
a reduce concentraia la jumtate din valoarea iniial,
C0
adic atunci cnd:
2
C (t )

Valoarea t1/2 depinde de condiiile de reacie (de pH, de

temperatur, de umiditate, etc.).

1.2.4. Ciclurile elementelor globale.

Schimbrile globale de concentraii sunt foarte importante
n natur deoarece ele pot cauza schimbri n condiiile de
via pe pamnt.
Carbonul este folosit n fotosintez n form de bioxid de
carbon i hidrogen carbonat i convertit n mas organic:
6CO2 + 6H2O -> C6H1206 + 6O2 .
Prin fotosintez se produce materie organic, care ins cu
timpul se va descompune i va cauza un deficit de oxigen.
Acesta este un proces cu mare consum de energie, energie
furnizat de soare. Plantele furnizeaz energie animalelor
ierbivore, care sunt hran pentru animalele carnivore.
Fiecare pas n acest lan alimentar produce reziduri, care
sunt hran pentru organisme care particip la
descompunere. Prin descompunere, componentele organice
trec n materie anorganic, care este preluat de plante.
n fig.5. se prezint ciclul carbonului.

Acest ciclu este perturbat de om, deoarece materia organic este lent transformat n
combustibil fosil pe care omul l folosete prin arderi. Prin folosirea combustibililor fosili
prin ardere, omul transfer carbonul din litosfer n atmosfer:

C X H 2Y

y
x O2 xCO2 yH 2O
2

n fig.6. se prezint variatia concentraiei de CO2 n

atmosfer cu timpul. ns CO2 este solubil n apele
oceanelor, ceea ce depinde de pH ul apei.

Curba 1 are n vedere influena oceanului, iar curba 2 nu ia

considerare aceasta influen.
n mod identic se poate analiza ciclul sulfurilor i al azotului n natur,
care sunt puternic perturbate de ctre om. Prin producia de fertilizatori cu
azotai, omul ia azotul din aer il convertete n nitrai i amoniac, care
apoi sunt depozitai n litosfer, de unde n mare parte este splat n
hidrosfer, eutroficarea poate provoca eutroficarea pe scar local.

1.2.5. Balane de oxigen n ape curgatoare

Meninerea unei concentraii mari de oxigen n ape

curgatoare este esenial pentru supravieuirea formelor de
viaa, fiind necesar cel putin 5mg/l.
Concentraia de oxigen este influenat de urmtorii factori:
1. Descompunerea materiei organice, este descris de
ecuaia cinetic:

dL
K1 L
dt

Unde L este concentraia de materie organic la momentul

de timp t. Concentraia de materie organic poate fi
exprimat prin metoda consumului de oxigen n procesul de
descompunere, BOD5 - adic prin consumul de oxigen n 5
zile, cnd se termin procesul de descompunere. Exemplu apa rezidual din orae: BOD5 = 80, 250 mg O2/l, iar pentru
apa tratat biologic i mecanic BOD5 = 10, 20 mgO2/l.

2. Nitrificarea amoniacului,
conform procesului:
NH4++2O2 -> NO3 + H2O +
2H+
Proteinele i alte substane
azotoase sunt descompuse n
module organice mai simple cum
sunt aminoacizii, care la rndul
lor sunt descompuse n amoniu.
Rezidurile de la animale, urea i
acidul uric sunt transformate n
amoniu. Prin oxidarea amoniului,
rezult sursa de energie a
microorganismelor. Acest lan de
descompunere este dat n fig. 7,
unde dN
se observ c nivelul de
K N t,
N N 0e K N t
energie scade.
dt
Procesul de nitrificare este
descris de ecuaia cinetic:

ns K1 i KN sunt dependente de
temperatur, prin relaia :

T 20

K N K N ,20 KT

Unde KT este o constant

3. Procesul de diluare. Un curent de ap ( s stream ),

cu apa rezidual ( w water ) d un amestec ( M mixture )
conform bilanului de mas

CS FS CW FW CM FM

Unde C concentraia i F debitul

4. Procesul de sedimentare a particulelor solide, n
timp ce particulele coloidale pot sta n suspensie mult timp.
5. Resuspensia solidelor datorit cureniilor de ap, care
le duce
6CO2 produce
6 H 2O
C6 Hn12O
O2
6. Fotosinteza
oxigen
masa
6 6organic:

7. Folosirea oxigenului. Acesta este folosit pentru

respiraia plantelor i animalelor
8. Oxidarea materiilor organice n sedimente, care
consum oxigen i elibereaz amoniu, conform ecuaiei
globale de la punctul 9.

9.Procesul de reaerare. Aceasta determin un echilibru ntre

oxigenul din aer i ap. Prin aceasta apa absoarbe oxigen din aer.
Ecuaia global care definete concentraia de oxigen este :

Materie

organica O2 CO2 H 2O NH 4

oxigen consumat
oxigen consumat
oxigen


prin
dC oxigen produs

prin respiratie
prin
diluare
resuspensie
,
se
dim
entare
dt prin foto sin teza

consumat
oxigen consumat
oxigen

prin raerare
prin se dim entare

n fig.8. se d curba de variaie a concentraiei de oxigen ( 1 ), de

BOD5 ( 2 ), de nutrieni ( 3 ), materii suspendate ( 4 ), pe lungimea
unui ru. Profilul oxigenului n ru, respectiv scderea
concentraiei de oxigen sunt datorit degradrii materilor organice.
O2

1
2
BOD5
3
4

Nutrieni
Suspensii

Fig.8.

1.2.6. Ciclul hidrologic

Apa este compusul cel mai rspandit pe pmant i are

importan vital, deoarece este mediul de transport al
substanelor nutritive in organisme vii i pentru c este
folosit la transportul energiei termice. Gheaa este mai
uoar ca apa i organismele vii raman iarna in via.
Ciclul apei este dictat de energia solar i ecuaia bilanului
apei pe ecosistemul terestru este :
{Precipitaii} + {Apa din sol} + {Apa din ocean} =
{Evaporare} + {Apa ctre ocean} + {Scurgeri in sol} +
{Apa reinut de sol}
Ciclul apei in natur este definit de timpul in care apa este
inlocuit, in tabelul de mai jos:

1.2.7. Dispersia poluaniilor n atmosfer

Dispersia poluanilor se realizeaz folosind turnuri nalte.

Determinarea concentraiei atmosferice a poluaniilor emii
de o surs punctiform, fig. 9, este un exemplu de aplicare
a principiului conservrii masei. n fig.10. se d distribuia
concentraiei :

Dac notm prin Z nlimea; x direcia vntului; y direcia pe orizotala, atunci

pe direcia y concentraia are o distribuie gaussian, fig 10.

c A*e

1 y

2 y

Unde A este o constant, iar y deviaia standard.

Funcia gaussian n trei dimensiuni va fi:

Q
C x, y , z
e
2 y zU

1 y

2 y

1 z H

2 z

1 z H

2 z

Unde C concentratia ( g/m3 )

Q puterea sursei poluante ( g/sec )
U viteza medie a vntului ( m/sec )
H nlimea sursei poluante ( m )
Coeficienii x, z sunt coeficieni de difuzie i depind de condiiile atmosferice,
de viteza de vntului n Km/h ( de la 0 la 100 ) care definete distana la care
ajunge o substan ( n km ).
Modelul prezentat este o prim aproximare a unui fenomen complicat de
dispersie n atmosfer a poluanilor.

1.2.8. Efectul polurii aerului

Efectul polurii aerului este studiat n raport cu concentraia i

timpul de expunere. Standardele de poluare a aerului reflect
corelaia ntre concentraie i timpul de expunere. De exemplu,
pentru sulfuri, SO2, n fig.11, se prezint graficul privind efectul
acesteia asupra sntii omului, cauznd a.moarte sigur,
b.cauze ale morii, c.efecte suspecte i d.fr consecine.

Pe ordonat timpul s-a notat prin:

Capitolul.2
PROBLEME MAJORE DE MEDIU. PRINCIPII
GENERALE
2.1. Principii aplicate n probleme de mediu

ntr-o problem de mediu trebuie gsit sursa de poluare i

trebuie determinat distribuia poluanilor n timp i spaiu
n ecosfer i n ecosistem.
Dac poluantul este vtmtor pentru viata, trebuie
calculat nivelul de toxicitate i dac acesta particip n
procese chimico-biologice, dac se acumuleaz n organe,
n ecosistem i care este efectul general asupra omului.
2.2. Poluarea aerului
Problemele de poluare ale aerului pot avea efecte globale sau locale.
Ca exemplu de efect global se menioneaz creterea concentraiei de
CO2 n atmosfer, efectul de ser, reducerea transparenei atmosferei.
Ca exemple de efecte locale se dau emanaiile de NOx, unde x este
ntre 1 i 2, ale avioanelor cu reacie, care pot forma guri n stratul de
ozon.

Cei mai importani poluani gazoi sunt:

2.3. Problema metalelor

grele

Cele mai periculoase metale sunt Pb, Hg, Cd. Dei Cd nu este un
metal greu, el este inclus n aceast grup datorit efectelor sale
nocive asupra mediului. Unele metale sunt vitale pentru via n
concentraii mici, dar devin toxice n concentraii mari. Ca exemplu
se menioneaz Thailanda, unde s-a mutat industria japonez de
pesticide. Dac n 1967 n pete era o concentraie de mercur de
0.07ppm, n 1980 era de 0.33.6ppm. Deci problema polurii s-a
exportat din rile dezvoltate n cele subdezvoltate. Datorit crizei
petrolului a fost accelerat producia de crbune, care ns are
concentraii mari de metale grele, ca de exemplu: Hg (0.1
50mg/Kg), Pb (10 7000mg/Kg), Cd (1 200mg/Kg).

2.4. Problema polurii apelor

Deversarea reziduurilor organice biodegradabile consum oxigen

din procesul de mineralizare. Deversarea de nutrieni prin
fertilizatori poate produce eutroficarea apelor. Deversarea
hidrocarburilor n ecosistemul marin (poluarea cu petrol) aduce
daune ntregului ecosistem, fiind necesari muli ani pentru
restabilirea echilibrului, deoarece perturb transferul de energie

 2.5. Poluarea cu reziduuri solide

n rile dezvoltate cantitatea medie de reziduuri pe cap de locuitor

este de 20 de tone pe an, din care 600 Kg din producia direct, ca
de exemplu:
Ind. hrtiei i produselor din hrtie260 KG/loc. an
Ind. sticlei....130 Kg/loc.
an
Substane organice (exclusiv hrtia).60 Kg/loc.
an
Industria metalelor...130 Kg/loc.
an
Ca exemple de reziduuri din producia indirect n industrie i
agricultur:
Minerit i reziduuri minerale...8000 Kg/loc. an
Reziduuri n agricultur...6500 Kg/loc.
an

CAPITOLUL 3
TRATAREA APELOR INDUSTRIALE

3.1. Caracteristicile calitative i cantitative ale apelor

uzate industrial
Stabilirea originii i a caracteristicilor calitative ale apelor uzate
necesit cunoaterea procesului tehnologic industrial pentru o
proiectare judicioas a staiilor de epurare. Deci este necesar
cunoaterea originii principalilor eflueni i caracteristicilor lor
principale pentru definirea modului de epurare.
Reducerea debitelor de ap uzat necesit utilizarea unor
tehnologii noi.
Principalele substane nocive ale apelor uzate industriale sunt
substanele organice (exprimate prin CBO5), substanele n
suspensie, substanele toxice i metalele grele.
Recuperarea substanelor valoroase din apele uzate are ca scop
valorificarea acestora i reducerea substanelor nocive evacuate.
Exist ape uzate industriale i ape uzate oreneti. Cnd
acestea au debite mici, se recomand epurarea lor n comun, dar

Dar exist cazuri cnd pentru apele uzate industriale sunt

necesare materiale specifice i scumpe.
De exemplu apele uzate industriale pot conine substane
organice (exprimat prin CBO5).
Ori ncrcarea organic a apelor la staiile de epurare poate
provoca deranjamente n funcionarea acestora, deoarece
oxigenul este necesar proceselor aerobe, respectiv
bacteriilor aerobe, care oxideaz substana organic.
Substanele n suspensie plutitoare (iei, uleiuri) mpiedic
absorbia de oxigen pe la suprafaa apei i deci
autoepurarea, colmateaz filtrele pentru tratarea apei.
Substanele n suspensie care se depun pe fundul
receptorului (a bazinului de acumulare) ngreuneaz
tratarea apei.
Acizii i alcalii conduc la distrugerea faunei i florei
acvatice, a vaselor pentru navigaie.

 Srurile anorganice conduc la mrirea salinitii apei i,

uneori, pot provoca creterea duritii, care produc
depuneri pe conducte mrindu-le rugozitatea i micornd
din capacitatea de transport, de transfer a cldurii la
boilere. Ca de exemplu sulfatul de magneziu, bicarbonaii i
carbonaii solubili.
Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr etc.) au o aciune toxic
asupra organismelor acvatice, inhibnd i procesele de
epurare (auto), CBO5 i CCO, srurile de azot i fosfor
(nutrieni) produc dezvoltarea rapid a algelor. Dar n ultimii
ani procesele tehnologice industriale folosesc substane
toxice noi (fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, etc.) care se
determin greu.
Substanele radioactive n apa receptorilor sunt stabilite
prin legi.
Culoarea apei mpiedic absorbia oxigenului i fenomenul
de fotosintez n autoepurare.
Bacteriile din apele uzate pot fi patogene (bacilus antracis)

 Se deosebesc trei categorii de ape:

I.pentru alimentarea potabil
II.pentru arboristic i piscicultur
III. pentru irigaii
n aceste ape se impun concentraii diferite maxime (mg/l), pentru
amoniu (NH4), amoniac (NH3), azotai (NO3), azotii (NO2), CO2, Ca,
cianuri (CN), clor liber (Cl2), cloruri (Cl), ioni de hidrogen (pH), crom
trivalent (Cr), crom hexavalent (Cr), Cu, detergeni anionici, fenoli,
hidrogen sulfurat (H2S), Hg, O2, Pb, sodiu (Na), sulfai (SO4), Zn,
bacili.
Pentru substanele organice se definete consumul biochimic de
oxigen (CBO5), mg/l i consumul chimic de oxigen (CCO), mg/l,
ultimul prin metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn) sau
bicromat de potasiu (CCO-Cr).
Eficiena, gradul de epurare al apelor uzate, se calculeaz cu
relaia:
= ((M-m)/M)*100
unde M este concentraia iniial a substanei i m dup epurare.

Deoarece impuritile industriale se refer la ncrcarea

organic, definit pe baz de CBO5 (lundu-l pe locuitor i
pe zi) i la suspensii, este necesar un indicator care s
reuneasc aceste date. Astfel este folosit indicatorul
locuitori echivaleni, care definete unele caracteristici
principale de poluare, n cazul de fa CBO5 i suspensii,
dac se folosesc, bineneles, aceleai uniti de msur.
Deoarece apele reziduale au debite diferite i concentraii
aleatoare n timp, naintea staiilor de epurare este
necesar egalizarea apelor uzate, ceea ce se realizeaz cu
bazine de uniformizare, amplasate n amonte la staia de
epurare, dar dup staiile de preepurare, destinate
ndeprtrii impuritilor insolubile grosiere sau grele (cu
grtare, site, deznisipitoare). n bazinele de uniformizare
trebuie meninute condiii aerobe i, pentru a evita
depunerea de sedimente trebuie s se asigure sisteme de
amestecare i aerare, de regul 0.05-0.07 m3/h pentru 1m3
volum de stocare.

3.1.1. Procese unitare pentru epurarea apelor

uzate industriale

a) separarea gravitaional a particulelor grosiere,

nedizolvate n ap, sub influena cmpului gravitaional al
Pmntului, prin sedimentare, prin flotaie sau prin
centrifugare. Este posibil fenomenul de aglomerare
(floconare), flocoanele avnd mase mai mari i care
sedimenteaz mai repede. Ca exemplu se prezint fig. 12,
un decantor, care poate fi cu curgere a apei vertical i
orizontal. Eliminarea nmolului din decantor se poate face
manual i intermitent. Dup form, decantoarele pot fi
circulare i rectangulare. Evacuarea apei limpezite se face
prin deversoare.

Curs3 pag 2

Cap.1.
DETERIORAREA MEDIULUI PRIN DEPOZITELE DE
DEEURI REZIDUALE
Depozitele de deeuri sau deponiile determin
degradarea mediului, dac funcionarea lor este
necorespunztoare, intrucat emisiile de substane toxice
se pot rspndi prin aer, sol ap.
De aceea trebuie elaborate strategii pentru reducerea
emisiilor, care va consta n special n indepartarea
rapida de substane toxice din deeul depozitat in spatiu
parial deschis.
De-a lungul perioadei de funcionare trebuie s existe
bariere eficiente ntre corpul de deeu i apa freatic,
sol i aer. Pe lng barierele pasive, dac este necesar,
trebuie s se utilizeze i sisteme active (de ex. evacuare
obligatorie a gazelor).

1.1. Emisiile din depozitele de deeuri

reziduale

Emisiile rezultate din depozitele de deeuri reziduale se

pot rspndi sub form de particule toxice solide, ct i
de gaze. De asemenea, microorganismele i alte
animale duntoare care populeaz depozitul de
reziduuri pot duna populaiei din localitile nvecinate.
Emisiile i grupele relevante de duntori provin din:
-vnturarii deeurilor;
-prafului;
-fumului;
-gazului de la deponie;
-apei de infiltraii;
-gndacilor/insectelor;
-microorganismelor.

1.2. Strategii de diminuare a emisiilor

1.2.1. Poluarea solurilor din preajma
deponiilor
1.2.1.1.Emisii de substane toxice prin
incendieri
ale deponiilor
Emisiile
de substane
toxice continute n fumul de la incendierea
deponiilor sunt nc frecvente n Romnia, si pot provoca aparitia
unui incendiu n corpul de deeu. Pe de-o parte, deeul depozitat fiind
slab compactat, ptrunderea oxigenului usoara, pe de alt parte,
persoane strine ntreprinderii, patrund si activeaz in deponie,
favorizand aparitia incendiilor.
De ex., cablurile desfacute, pentru extragerea metalului conductiv,
sunt separate cu uurin de partea izolatoare din plastic prin ardere,
ceea ce duce la eliberarea unor gaze, coninnd substane toxice,
cancerigene, iar negrul de fum rezultat se va sedimenta n preajma
deponiei.
O depozitare sub form de straturi subiri a deeurilor, bine
compactate, reduce riscul de incendiu. Focul pus intenionat poate fi
evitat prin acoperirea cu pmnt a suprafeei deeurilor.

1.2.1.2.Imprastierea deeurilor de vant

Frecvent, deeul (n principal praf, hrtie i folii)

este purtat de vnt pe suprafetele din preajma
deponiei.
Prin garduri de interceptare (plase) n jurul locului
de depozitare poate fi mpiedicat vnturarea
materialelor uoare (folii, hrtie). Pentru protejarea
mpotriva prafului, n special resturile de produse
care conin substane toxice i praf (de ex. plci de
azbociment), trebuie acoperite cu alte deeuri.
Udarea drumurilor de acces reprezint de
asemenea o msur eficient mpotriva formrii
prafului.

1.2.1.3.Poluarea suprafeelor agricole

Produsele agricole din vecintatea

deponiilor sunt poluate direct prin emisiile
de negru de fum i praf din aer sau preiau
substanele toxice din sol.
Adesea, n Romnia, produsele agricole
obtinute de pe astfel de terenuri poluate
sunt comercializate direct si astfel se
poate produce un transfer al substanelor
toxice din recoltele agricole n tesuturile
umane.

1.2.2. Poaluarea aerului

Gazul de la deponie se formeaz prin procese
biochimice (descompunere organic i reacii adiacente)
i se degaj necontrolat n atmosfer.
Pe lng afectarea direct asupra vieuitoarelor de ctre
amestecul de gaz de la deponie (ncrcat cu compusi
organici) metanul (CH4) degajat contribuie la
modificarea climei.
Ca msuri preventive, pot fi utilizate evacuarea
obligatorie a gazelor (sistem de subpresiune) i tratarea
gazului de la deponie.
Intr-un recipient, la temperaturi ridicate, metanul poate
fi oxidat, iar legturile chimice organice pot fi distruse la
temperaturi > 1 200 C.

1.2.3. Protejarea apei de suprafa i a

apei freatice
1.2.3.1.Captarea apelor din precipitaii
Apa din precipitaii care ajunge n contact direct cu deeul
poate fi contaminat de acesta. Precipitaiile cad fie direct
asupra deponiei fie se scurg din zonele nvecinate.
Din sectoarele de deponie acoperite definitiv, apa de
suprafa poate fi captat fr a avea contact cu deeul.
Pentru aceasta, deponia trebuie nconjurat cu un sistem
de anuri, care s capteze numai apa de suprafa
nepoluat scursa de la deponie.
Aceasta apa trebuie analizat in laborator pentru a depista
substanele toxice, nainte de a fi condus ntr-un rezervor
i s fie acumulat ntr-un bazin de retenie.
In caz de nevoie, apa de suprafa poluat trebuie
transportat n vederea tratrii la staia de epurare a
apelor reziduale.
Avnd n vedere procedeele utilizate, in aceasta statie nu
este posibil insa o epurare complet.

1.2.3.2. Evitarea apei de infiltraii prin

izolri de baz i de suprafa
Emisia de substane toxice dintr-un depozit de reziduuri pe
calea apei se face n special pe baza a dou mecanisme de
transport:
1). apa din precipitaii se infiltreaz prin corpul de deeu,
dizolv sau antreneaza substanele toxice in suspensie i, n
cel mai ru caz, le transport pn la urmtoarea roc
permeabil pentru apele subterane;
2). apa subteran nete direct prin corpul de deeu i preia
astfel substane toxice.
Prin realizarea unei izolri de suprafa, peste corpul
deeurilor, dup terminarea funcionrii deponei poate fi
evitat continuarea transportului de substane duntoare.
In faza de funcionare, apa de infiltraii trebuie colectat i
ndeprtat printr-un sistem de drenaj practicat la baza
deponiei, in scopul evacuarii apei.
Intre corpului de deeu depozitat si apa subteran este de
cele mai multe ori necesar o decuplare hidraulic (de ex. prin
perei hidroizolani), pentru a stopa un schimb de substane.

1.2.3.4. Bariere de protecie a solului,

apei i aerului

Deoarece formarea gazelor este diminuat mult prin

reducerea prii organice realizat n tratarea mecanicobiologic, substanele organice i gazul de la deponie,
duntor climei, nu mai pot ajunge n atmosfer.
Bariera proprieti lor deeului reduce deja considerabil
emisiile.
O a doua barier este reprezentat de izolarea tehnic
(geologica)a bazei deponiei. Funcia sa trebuie ndeplinit
n principal n faza de funcionare i pn la 50 de ani
dup inchiderea acesteia.
Prin izolarea tehnic, mpreun cu sistemul de la baz de
evacuare a apei (drenaj), apa de infiltraii este colectat
n intervalul de timp n care se produce.
Printr-o izolare de suprafa dup ncetarea funcionrii
se ajunge la o diminuare puternic a apelor de infiltraii
de la deponie. n izolarea de suprafa poate fi integrat i
un sistem de colectare a gazului de la deponie.

 Cea mai important barier pe termen lung este

reprezentat de bariera geologic sau tehnic. In
acest caz sunt evaluate capacitile subsolului
deponiei de a reine i stoca substanele toxice.
Criteriile de evaluare sunt:
1). gradul de permeabilitate (transport convectiv al
substanelor);
2). capacitatea reactiv a substanelor duntoare
(capacitatea de interschimbare de cationi sau de
levigare-transport in apa freatica a substantelor din
sol din cauza infiltratiilor excesive de apa).
Eficacitatea acestei bariere devine relevant deabia dup distrugerea izolrilor tehnice (de ex.
dup100 de ani de la construcie).

1.3. Criterii de clasificare a deponiilor

Clasele deponiilor sunt definite n directiva

1999/31 a CE, dup cum urmeaz:
-deponie pentru deeuri inerte (de ex. deponie
pentru moloz);
-deponie pentru deeuri (amestecate)
nepericuloase, dar care necesit supraveghere
(de ex. deponie pentru gunoi menajer);
-deponie pentru deeuri periculoase (necesitnd
supraveghere n mod special), de ex. deponie
pentru deeuri speciale.
Clasa aleas a deponiei trebuie s fie n
concordan cu tipul deeurilor care vor fi
depozitate. Legislaia romneasc realizeaz o
clasificare a tipurilor de deeuri n grupa
deeurilor periculoase sau a celor nepericuloase.

Cap. 2. Construirea deponiilor

2.1. Alegerea locurilor de amplasare a
deponiilor

Pentru construirea deponiilor pentru deeul din

localiti este necesar un proces de aprobare, finalizat n
Romnia prin eliberarea unui Acord de Mediu, de catre autoritatile centrale
sau locale ale Ministerului Apelor si Protectiei Mediului.
n cursul unui astfel de proces, se verific pe lng
necesitatea i fezabilitatea proiectului i conceptul
tehnic al acestuia, ca i adecvarea locului de
amplasare prevzut.
Cel mai adecvat loc de amplasare pentru deponie, cu efecte minime
asupra mediului, poate fi gsit numai printr-o analiz
comparativ a locurilor de amplasare dintr-o zon.
Este necesar un proces sistematic de cutare i de
decizie, pentru a verifica multitudinea criteriilor de
amplasare, care trebuie luate n considerare, pentru un
numr mare de puncte poteniale de amplasare pentru o deponie.

2.2. Scopul i efectele obiectivului

Deponiile sunt staii de salubrizare a deeurilor, n
care deeul, este depozitat separat i pe termen
nelimitat.
Printr-o selectare a locului de amplasare trebuie
s se ajung la gsirea unui loc de construcie cu
bariere eficiente i/sau cu cele mai bune condiii
naturale pentru realizarea lor.
Efectele deponiilor n diversele lor faze de
nfiinare i existen (planificare, construire,
funcionare i ntreinere ulterioar) se mpart n
mare n:
1)efecte generale, independente de locul de
amplasare ;
!2)efecte speciale, dependente de locul de
amplasare.

2.3. Colectarea i tratarea emisiilor de

la deponie

Deponiile sunt o potenial surs de poluare, de multe ori

toxic. De aceea trebuie planificate, construite i utilizate
mai multe bariere eficiente, independente una de cealalt
pentru a evita rspndirea substanelor toxice, sau
limitndu-se degajarea i rspndirea. Barierele, respectiv
aciunile cu acelai efect, trebuie realizate prin
urmtoarele msuri:
1)depozitarea deeului cu respectarea unor valori limit
prestabilite n ceea ce privete potenialul i reactivitatea
toxica, activitatea biologic rmas i comportamentul
reactiv chimico-fizic;
2)depozitarea deeurilor printr-o tehnic special;
3)realizarea efectului de barier al subsolului prin
alegerea unui loc de amplasare cu caracteristici geologice
i hidrogeologice adecvate ;
4)sisteme adecvate de izolare pentru deponie.

 Prin respectarea cerinei de calitate pentru deeurile de

depozitat trebuie s se reduc gradul de ncrcare al apei
de infiltraie, cantitatea de gaz de deponie i tasrile
produse din cauza descompunerii biologice a materialelor
organice.
Deoarece n deseurile din Romnia vor exista cu siguran
pe termen mediu cantiti relevante de substane
organice, iar n perspectiva urmtoarelor decenii aceste
substane nu vor fi excluse complet din deeu, nici prin
prescripii legale romneti nici prin legi europene, bariera
primar a unei deponii rmne n primul rnd sistemul de
izolare, cu posibilitatea integrarii sistemelor de colectare a
apei de infiltraii i a gazului de deponie.
Elementele primare ale sistemului de izolare a deponiei
sunt:
-izolarea de suprafa;
-izolarea de la baza deponiei.

2.3.1. Criterii de examinare a eficienei

izolarilor de suprafata
Sarcina primar a izolrilor de suprafa este
mpiedicarea ptrunderii apei din precipitaii n corpul de
deeu. Astfel se stopeaz splarea i mobilizarea
substanelor toxice coninute n deeu.
La stabilirea eficienei necesare de izolare pentru
sistemul izolator de suprafa, trebuie inut seama de
potenialul de periculozitate al diferitelor tipuri de deseuri
din deponie i de posibilitile diferite de transport ale
substanelor componente catre baza deponiei si
instalaiilor existente.
Se recomand evaluarea, pe baza criteriilor de verificare,
n funcie de proiect i loc de amplasare i alegerea unui
sistem de izolare adaptat cerinelor.

Pentru stabilirea nivelului de izolare, pe care rebuie

s-l ndeplineasc o izolare de suprafa ntr-un loc
de amplasare, trebuie evaluate urmatoarele
condiiile de mediu i de obiect:
a) Calitatea locului de amplasare a deponiei
a1)

poziia n peisaj/mediu morfologic i expunere

a2) bariere geologice, situaia hidrogeologic i

geochimic a locului de amplasare
a3) condiii climatice (climat
umed/semiumed/arid), potenial de
evaporare/evapotranspiraie?

b)

existena i calitatea barierelor tehnice

b1) sunt disponibile bariere tehnice suplimentare?

Eficien?
b2) exist izolare la baz? Care este efectul de izolare?
b3) dispunem de un sistem de evacuare a apei eficient?
c) mobilitatea i potenialul de periculozitate al
deeurilor
c1) compoziie i cantitate
c2) este ncrcat cu substane eco-toxice deseul?
c3) sunt posibil eliberate substane toxice n fluxul apei
subterane?
c4) care este desfurarea n timp a capacitii de
mobilizare?

2.3.2. Izolri la baz

Colectarea i conducerea apei de
infiltraii
n faza de funcionare (fr izolare de suprafa), deponiile
sunt n directa legtur cu atmosfera (precipitaii, grad de
umiditate a aerului, razele solare, temperatura aerului). n
cadrul corpului de deeu apar procese de transformare, in
urma carora se elibereaz ap. Insui deeul are un coninut
n ap mai mult sau mai puin ridicat.
Prin procesele de depozitare (tasare), spaiul porilor din
deeu se modific, putndu-se obine astfel din nou ap. La
instalaiile vechi, aducerea ctre i scurgerea in corpurile de
pmnt permeabile ale subsolului deponiei constituie o
disfunctionalitate frecvent.
Deponia reprezint astfel un sistem hidrologic complex.
Cantitatea de ap de infiltraii poate fi considerat
parametru de bilan, evideniat n principal prin infiltrarea
apei din precipitaii, scurgerea de la suprafa, evaporare i
capacitate de retenie.

 Apa de infiltraii de la deponie trece prin corpul de

deeu, pe o direcie vertical. Se poate ajunge ns, n
straturile orizonatale dense din corpul de deeu, la
micri orizonatale ale apei de infiltraii, care apare n
cazuri extreme la suprafaa pantelor.
Astfel de straturi de acumulare trebuie evitate n timpul
depozitrii.
La baza deponiei, apa de infiltraii se acumuleaz pe
stratul artificial izolant sau, la staiile vechi, n cel mai
bun caz pe subsolul impermeabil.
Apa de infiltraii trebuie evacuata fr substane toxice,
pentru a evita o blocare n corpul de deeu i astfel o
reducere a stabilitii i o mare presiune hidraulic
asupra bazei deponiei. Printr-un strat de drenaj plat
realizat la baz (pietri etc.), apa de infiltraii este
condus prin conducte de drenaj, care trebuie s aiba
capacitatea sa ndeprteze apa fr alte acumulri.

Izolarea stratului de evaucare a apei

Elemente ale bilanului gospodririi apelor pentru o deponie, unde : B - Retenie i

acumulare, A -Scurgere n benzi drenante, OA - Scurgere de suprafa, SW - Scurgerea apei
de infiltraii, VE Evaporare, VT Transpiraie, I - formare climatic a apei de infiltraii,
WB - transformare biochimic, WK - Consolidare

 Elementele sistemului de evacuare a apei de la baza sunt:

-strat de protecie (protecia stratului izolator de la baz
mpotriva deteriorrilor mecanice);
-strat de evacuare a apei;
-conducte de evacuare a apei;
-cmine de colectare i control.
Trebuie evitat o acumulare a apei de infiltraii n corpul de
deeu, iar acest lucru se realizeaza prin colectarea apei de
infiltraii n stratul plat de evacuare a apei, care trebuie
astfel proiectat si construit nct s ndeplineasc,
asemenea celorlalte elemente de evacuare a apei, cerinele
hidraulice i s rmn timp ndelungat funcional.
Analizele de la deponiile pentru deeuri cu un coninut mare
n elemente organice native au artat c n sistemele de
evacuare a apei apar att depuneri semilichide, nmoloase,
ct i solide (cruste). Depunerile n conducte i strat de
drenaj sunt rezultatul proceselor anaerobe ale
microorganismelor specifice caracteristicilor chimicofizice
ale deeului i configuratiei sistemului de evacuare a apei.

 Depunerile sunt constituite n principal din:

-carbonai i sulfii ai calciului i fierului ;
-substan organic rezultata in urma proceselor
anaerobe.
Astfel de cruste, care pot duce pe termen lung la
distrugerea sistemului de evacuare a apei, trebuie
evitate pe viitor prin ndeplinirea cerinelor privind
compoziia i proprietile deeurilor.
Printr-o pretratare mecano-biologic a deeurilor,
depunerile pot fi reduse considerabil, iar msurile de
funcionare, de ex. constituirea la baza deponiei a unui
strat din deeuri fermentate n prealabil, pot influena
pozitiv formarea depunerilor n sistemul de evacuare a
apei.
n cazul tratrii termice a deeurilor (arderea
gunoiului) se poate ajunge prin procese fizico-chimice
la solubilizarea srurilor din sistemul de evacuare a
apei si astfel nu mai apar cruste induse biologic.

 Sistemele de la baza de evacuare a apei trebuie proiectate din

perspectiva tehnicii construciei i caracteristicilor materialelor
folosite. Pentru respectarea anumitor cerine (de ex. stabilitate,
capacitatea de transport a conductelor, performan hidraulic)
trebuie executate calcule matematice, iar criteriile de execuie i
efectuarea verificrilor materialelor industriale i a
componentelor de construcie trebuie planificate si realizate ca
puncte distincte ntr-un plan de asigurare a calitii.
Cerinele constructive din punct de vedere hidraulic, se
calculeaza n funcie de necesarul suprafeelor straturilor i a
conductelor, de profilul transversal al conductelor i a distanelor
de drenaj maxim acceptate. Aici trebuie luate n considerare i
masuri din domeniul supravegherii i ntreinerii sistemului de
conducte. Splarea conductelor de ap de infiltraii cu furtunuri
de nalt presiune este posibil fr probleme tehnice pn la o
lungime de pn la 400 m a conductelor. Inspectarea
conductelor, de asemenea impune diametre medii, care s
faciliteze un tranzit uniform, verificabil prin camere de control,
sau camine de vizitare.

Sistem obinuit al evacurii de la baz a

apei (seciune)

Cantitatea apei de
infiltraii obinute este
dependent de situaia
funcionrii
deponiei:

 La deponiile pentru deeuri menajere,

cu un coninut organic mare, la baz se
ajunge, prin reacii exoterme de
descompunere, la temperaturi ntre 15
i 40C. Temperatura apei de infiltraii
la ieirea din sistemul de evacuare a
apei este de 1525C.
La calcularea capacitii de transport i
a deformrilor conductelor de evacuare,
precum i a altor componente (de ex.
din PE-HD), trebuie inut cont si de
nivelul temperaturii.
Stratul de evacuare a apei trebuie
fabricat din pietri sau pietre sparte
fr componente fine (de ex. cu o
granulaie de 1632 mm). Astfel, se

Distribuie recomandat pentru granulaii utilizabile ntr-un strat de la baz de evacuare

a apei (pietri respectiv pietre sparte)

2.3. Cerine tehnice standardizate privind

sistemele de etanare
2.3.1. Standardul Romn SR 13 399

Standardul Romn SR 13 399 stabilete cerinele

pentru izolarea de la suprafa i de la baz a
deponiilor pentru deeu din localiti. Este prevazut
un sistem comun pentru toate deponiile, indiferent
de deeul propriu-zis depozitat i nu se face
diferena functie de condiiile specifice locului de
amplasare. Sistemul obinuit are urmtoare
structur:

Izolarea de suprafa

Drenaj pentru apa de suprafa

Este necesar un strat de drenaj cu o grosime de 25 cm.
Conform SR, trebuie utilizat pietri cu o granulaie de 16-32
mm. Drenajul trebuie acoperit cu un strat de vegetaie, gros
de cca. 80 cm.
Izolare tehnic (construita)
SR 13 399 prevede o izolare tehnic primar, compusa din
dou elemente: strat izolant mineral (argil) D > 2 x 25 =
50 cm, benzi izolante din material plastic (structurate
(puse) pe la suprafaa de la baza deponiei) cu D > 1,5 mm.
Drenaj pentru gazul de la deponie
Este prevazut un strat de drenaj cu o grosime de 35 cm.
Conform SR, trebuie utilizat pietri (sau pietre sparte) cu
granulaie de 16-32 mm. Drenajul trebuie fixat pe un
geotextil, ca strat despritor (izolant) de corpul de deeu.

Izolarea de la baz
Drenajul pentru apa de infiltraii
Este prevazut un strat de drenaj (strat de
evacuare a apei) cu grosime de cca. 30 cm
(pietri 1632 mm, coef. de scurgere > 1 x
10-2 m/s). Trebuie montate conducte de
drenaj (evi perforate 150200 mm). Pe
stratul de evacuare a apei trebuie aezat un
geotextil.
Izolare tehnic
SR 13399 prevede o izolare tehnic primar
la baz compus din dou elemente: strat
izolant mineral (argil) D > 3 x 25 = 75 cm;
benzi izolante din material plastic (suprafa
plan) D > 1,5 mm.

SR 13 339, Schem general unui depozit controlat de deeuri urbane

1 Strat de sol vegetal

2 Strat drenant ape meteorice
3 Geomembrana rugoasa
4 Argila
5 Strat filtrant gaze de fermentare
6 Geotextil
7 Corp depozit

Dimensiuni n milimetri

Sectiune transversala intr-un strat de

impermeabilizare a acoperirii finale a
depozitelor controlate (SR 13 399)

Dimensiuni n milimetri
7 Corp depozit
8 Geotextil
9 Dren
10 Geomembrana rugoasa
11 Argila
12 Teren natural

Sectiune transversala a unui strat de impermeabilizare a bazei

depozitelor controlate (SR 13 399)

2.3.2. Directiva european 31/1999 privind

deponiile
Sunt prevazute cerinele minimale pentru sistemele
de izolare ce trebuie respectate in mod unitar de
catre fiecare deponie, ncepnd cu 1999, de catre
toate statele membre UE. Pentru aceasta se face
diferena ntre diversele clase de deponii.
Sistemele de izolare trebuie montate pentru :
-deponii pentru deeuri periculoase;
-deponii pentru deeuri care nu sunt periculoase;
-deponii pentru deeuri inerte.
Cerine hidrogeologice pentru locurile de
amplasare i barierele geologice conform
directivei 31/1999/CE
Pentru diferitele clase de deponii este prevazuta o
anume barier geologic, care trebuie s fie astfel
construita nct s prezinte o capacitate de retenie
suficient (pentru substanele toxice), o
permeabilitate foarte redusa i o grosime adecvata.

Bariera geologic trebuie sa indeplineasca urmtoarele cerine:

Izolarea de suprafa
a deponiei conform directivei
31/1999/CE
Izolare artificial
Prin directiva CE nu este prevazuta necesitatea o unei izolari
artificiale (de ex. o band izolant de plastic) la izolarea de
suprafa a deponiilor pentru deeuri din localiti. Aceasta
este necesar numai la deponiile pentru deeuri periculoase.
Strat izolant mineral
La deponiile pentru deeurile periculoase i nepericuloase
este necesar un strat mineral izolant impermeabil, fr alte
specificaii. Nu este stabilit insa execuia constructiv a
stratului mineral impermeabil si nu sunt formulate cerine
care s fie ndeplinite numai cu un anumit material mineral
(de ex. argil). De asemenea, nu este prevzut o valoare
maxim permis a permeabilitii. Alternativa este de ex.
construirea unui strat despritor capilar care se dovedeste a
fi la fel de impermeabil.

 Strat drenant
Directiva CE prevede un drenaj > 0,5 m ntre izolarea
minerali acoperirea solului.
Drenajul gazului de la deponie sub stratul izolant
Este prevazuta necesitatea unui strat drenant pentru
gazul de la deponie. Singura cerin tehnic prevazuta
de Directiva CE pentru acest strat drenant este ca
grosimea minim sa fie de 0,5 m.
Acoperirea solului
Pentru acest strat superior, pe care cresc plantele verzi
necesare i care trebuie considerat ca strat de
recultivare, este, prevazuta, att la deponiile pentru
deeuri periculoase ct i la cele pentru nepericuloase,
o grosime minim de 1,0 m.

Izolarea de la baza
deponiei conform directivei 31/1999/CE
Strat izolant artificial
La deponiile pentru deeurile periculoase, ca i la cele
nepericuloase (deci i la deponiile pentru gunoi
menajer!) este prevazuta necesitatea unui strat izolant
artificial, nespecificat tehnic, care poate fi constituit
dintr-o band izolatoare de plastic.
Strat drenant
Stratul de evacuare a apei de la baz este necesar si
consderat ca strat drenant, pentru ambele clase de
deponii numite mai sus i poate fi realizat i la deponiile
pentru materiale inerte. Nu sunt prevazute alte
specificaii tehnice, decat ca grosimea minim a
acestuia sa fie de 0,5 m.

2.4. Monitorizarea deponiilor

Directiva 31/1999/CE impune cerine pentru procesul de msurare
i monitorizare n timpul funcionrii i in timpul fazei de ngrijire
ulterioar, dupa inchiderea deponiei.
Msurile de supraveghere si control trebuie s se asigure:
- c sunt acceptate deeurile pentru depozitare daca respecta
criteriile stabilite pentru fiecare clas de deponie;
- c procesele de la deponie se desfoar aa cum s-a prevazut;
- c sistemele de protejare a mediului funcioneaz conform
proiectului;
- c sunt ndeplinite cerinele pentru autorizarea functionarii
deponiei.
n faza de funcionare i de ntreinere ulterioar trebuie verificate si
analizate:
- datele meteorologice (cantitate de precipitaii, temperatur,
direcia i viteza vntului, evaporare i umiditatea aerului);
- datele privind emisiile (supravegherea apei de infiltraii, de suprafa i a
gazului de la deponie) - debit volumetric i compoziie chimica ;
- datele privind apa freatica - (nivelul piezometric al apei freatice i
compoziia chimica).

2.5. Criterii tehnice de construcie

a etanrilor din deponii
Panta maxim admis a izolrii de suprafa, ca
i nclinarea izolrii de la baz determin volumul
maxim de depozitare.
Panta maxim este dependent de urmatoarele criterii:
- capacitatea de prelucrare cu utilajele mecanice ;
- stabilitatea n potenialele linii de rupere ce ar putea fi
activate printr-o prea mare incarcare, sau prin
alunecri (forfecri) ale spaiilor de izolare, de
protecie i de evacuare a apei. Aici se pune problema
depirii punctului critic unitar de forfecare de la
marginile straturilor (linie de alunecare rupta sau
dreapta) ca i n cele din interiorul materialului sau din
alte orizonturi de material (linie de alunecare
circular).

Prelucrare cu utilaje mecanice:

La construirea deponiei se utilizeaz urmtoarele maini i
utilaje :

Utilizarea masinilor si utilajelor mecanice menionate este

problematic fr msuri de siguran (de ex. siguran cu
troliu cu cablu), la o nclinaie mai mare de 1:3.
Din motive tehnice de construcie, nclinarea pantei de la
izolrile de suprafa i de la baz este limitat de obicei la
< 1:3, corespunztoare unghiului de nclinare.

Stabilitate

Posibilele linii de
alunecare i tasare
dintr-o deponie i
din subsolul
acesteia,
prezentate mai jos,
trebuie examinate
n perspectiva
stabilitii pe
termen scurt,
mediu i lung.

Linii posibile de alunecare i tasare utilizate la estimarea stabilitii

deponiilor

2.6. Etanrile de suprafa din

deponii
Geometria suprafeei deponiei

Pentru a elabora un sistem de etanare corespunzator, este nevoie

de a stabili: nclinaiile corpului de deeu, acceptate din punct de
vedere al tehnicii constructive.
innd cont de caracteristicile materialelor din straturile de
izolare, ca i de stabilitatea corpului deeului depozitat, se vor
stabili:
- pantele critice ale sistemului de etanare in functie de tehnica
construciilor;
- alegerea sistemelor de izolare care vor fi executate, conforme
tuturor cerintelor;
- determinarea nclinaiei acceptate pentru taluzurile deponiei i
depozitarea deeului cu compactare, in functie de conditionarea
impusa de aceasta valoare.

Construirea straturilor
de etanare de suprafa

Materialele utilizate la sistemele de etanare :

a) Numai sistem de etanare mineral;
b) Etanare combinat (band izolant din plastic +
etanare mineral);
c) Sistem de etanare prin straturi de bentonita, cu
protecie mineral mpotriva ptrunderii rdcinilor i a
uscrii;
d) Sistem dublu de straturi de bentonita;
e) Sistem de etanare prin izolare capilar;
f) Etanare cu asfalt;
g) Etanare temporar cu band izolant din material
plastic;
h) Etanare temporar cu pmnt bttorit;
i) Etanare temporar cu geotextil impregnat (PECoating).

Distribuirea straturilor sistemelor de etanare se face tinand cont de

caracteristicile sistemului, respectiv :
- rezisten la eroziune;
- separare pe termen lung a materialului printr-o stabilitate mecanica si
chimica suficient la filtrare (protecie mpotriva fuziunii i
colmatrii);
- impermeabilitate;
- protectii mpotriva acumulrilor de ape pe un strat
impermeabil ;
- evitarea presiunii gazului de la deponie ;
- evitarea formrii fisurilor prin uscarea straturilor minerale;
- evitarea ptrunderii rdcinilor prin straturile minerale;
- atenuarea diferenelor locale de tasare din corpul de deeu si
omogenizarea lui.

2.7. Etanrile de baz ale deponiilor

Bariera geologic
Directiva european 31/1999/CE privind deponiile de baza
stabilete, pentru bariera de sub deponiile pentru deeurile
nepericuloase, stabileste dou cerine :
- permeabilitatea nu trebuie s depeasc k = 10-9 m/s;
grosime minim de 1,0 m;
- grosimea barierei trebuie sa fie de cel puin 0,5 m.
Bariera mineral artificial
Prin barier mineral artificial nelegem un strat de pmnt
adaugat intentionat, folosit ca nlocuitor pentru o barier
geologic, naturala inexistenta. Se utilizeaz soluri cu
granulaie mic, coezive, aezate cu ajutorul utilajelor
mecanice de prelucrare a pmntului (freze, buldozere pe
enile, rulouri compactoare) n straturi de pn la 30 cm.
Aceste activiti de aezare sunt puternic dependente de
condiiile meteorologice, din cauza materialului de sol
sensibil. Bariera tehnic mineral trebuie s se ntind, n
desfasurarea sa ca suprafa, cel puin cu 3 m peste
anul din jurul zonei de depozitare.

mbuntirea subsolului deponiei n

cazul unei bariere geologice
insuficiente
Deponie pentru deeul menajer

Reprezentare schematic a barierei minerale artificiale

Etanarea de baz pentru deponiile cu

potenial sczut de emisii toxice
Clasa A de deponie

Prin conceptul de potenial de emisii toxice trebuie nelese

proprietatile deseurilor:
- de a scoate substanele toxice din soluiile apoase (eluie), n condiii
chimice si de mediu diverse (de ex. o valoare modificabil a pHului);
- de a contine in compozitia lor, n cantitate relevant, substane care
pot fi descompuse biologic,
- de a capta din soluii, substane a cror transformare pot
provoca procese oxidative sau modificri ale valorii pH-ului i
conductivitatii.
n conformitate cu directiva european 31/1999/CE timpul testelor,
deseurile au avut un comportament chimic i biochimic aproape
inert (de ex. deeuri minerale nevalorificabile din construcii i uniti
de producie).

Se poate utiliza pentru aceast clas de deponie o etanare cu

izolare mineral groasa de 0,5 m si cu o permeabilitate < 10-8 m/s.
Stratul de evacuare a apei nu trebuie nici in acest caz s
depeasc o grosime de 30 cm i o permeabilitate kf > 10-3 m/s.

Etanare de baz pentru

clasa A de deponie

Conform cu Directiva 31/1999/CE, se poate renuna la o etanare mineral de

suprafa se alege un strat de recultivare din pmnt penetrabil din rdcini.
Gospodrirea apei i posibilitatile de evaporare din stratul de recultivare al deponiei pot
fi mbuntite prin msuri adecvate, diverse (material pmntos, aport de compost,
plantare).

Etanarea de la baz pentru deponiile de deeuri

amestecate menajere. Clasa B de deponie

In acest tip de deponie, trebuie depozitate ecologic deeurile

nepericuloase, n conformitate cu Directiva 31/1999/CE.
Avnd n vedere c valoarea Kf pentru etanarea mineral
este fixat n SR 13 339 la kf 5 x 10-10 m/s la etanarea de
la baz, putem considera cerinele CE ndeplinite. Grosimea
stratului trebuie diminuat, fa de directiva CE, ca i
permeabilitatea.
Este necesar de asemenea, un strat protector de banda izolant
din plastic (BIP)

Etanare de baz pentru

clasa B de deponie

ncheierea depozitrii deeurilor

Etanarea final a deponiei

Etanarea final a suprafeei deponiei trebuie realizat de
ndat ce tasrile s-au redus att de mult nct nu exist
pericolul unei deteriorri a sistemului de izolare.
O acoperire prealabil (de ex. Cu pmnt sau folie uoar)
contribuie la diminuarea formrii apei de infiltraii n
intervalul pn la etanarea final a suprafeei deponiei.
Rezistena corpului de deponie i deci i a suprafeei
deponiei poate fi stimulat mecanic prin compactare
intensiv. Aceast metod este aplicabil ns numai la
deponiile fr sistem de evacuare a apei de la baz i fr
instalaii de captare a gazelor.
Eliminarea gazelor
Dup ncheierea funcionrii deponiei, producia de Gaze/m
de deeu este diminuat fa de perioada de funcionare.
Etanarea de suprafa realizeaz un strat de captare a
gazelor pe toat suprafaa, iar emisiile de gaze pot fi
colectate.

n faza de ngrijire final, dac gazul de deponie nu mai poate fi

ars din cauza diminurii concentraiei de metan i a creterii
cotei oxigenului absorbit (din motive de siguran), sunt posibile
urmtoarele situatii:
1) Evacuarea activ a gazelor
Instalaia de absorbire a gazelor funcioneaz n continuare. Gazul de
evacuat n atmosfer nu este ars. Tratarea gazelor se face de ex.
n biofiltre, n filtre cu crbune activ sau prin oxidare termic fr
flacr. Aceast metod furnizeaz cel mai bun rezultat de
epurare, ns presupune un efort financiar i tehnic ridicat.
2) Aerobizarea deeului
Prin aerarea deeului se poate obine un grad ridicat al stabilizrii
deeului, iar producerea de emisii poate fi mbuntita. Pentru
stabilizarea aerob in situ a unei deponii, msurile de aerare sunt
necesare la intervale de 1-2 ani.

3) Oxidarea gazului de deponie cu coninut n metan,

Este un sistem pasiv de evacuare a gazelor, care prin costuri
reduse, presupune o mare eficien. Oxidarea metanului se
face prin microorganisme metanotrofe, care utilizeaz
metanul ca surs de energie i carbon, populeaz solurile
cu metan dintr-un strat de recultivare i se nmulesc n ele.
Durata generaiilor cuprinde cca. dou - cinci ore, in condiii
de mediu optime.
Potenialul de oxidare este ns foarte dependent de
temperatur i iarna, n zona superioar a solului, la temperaturi
< 10 C, poate stagna.
Conditia pentru o buna oxidare a metanului de ctre
microorganisme este prezena oxigenului, deci ptrunderea
aerului din atmosfer n sol.
Randamentul oxidrii metanului este limitat. Oxidarea
microbian se produce n zona de amestecare (zon de
trecere ntre sectoarele aerobe i anaerobe).

Reprezentarea formrii sectoarelor aerobe i anaerobe

n corpul deponiei

Pentru oxidarea microbian a metanului este necesar

indeplinirea urmtoarelor criterii privind tipul de etanare
de suprafa:
- ptrundere omogen (distribuit n mod egal n suprafa) a
gazului de deponie n stratul de oxidare. Pot fi utilizate stratul
drenant pentru gaz i stratul de nivelare de sub etanare sau stratul
de evacuare a apei de deasupra etanrii (n funcie de
sistemul de izolare);
- condiii de mediu adecvate pentru microorganismele metanotrofe (de
ex. umiditate, temperatur i coninut n substane
hrnitoare al solului);
- aprovizionarea microorganismelor cu oxigen (permeabilitatea i
structura solului trebuie s permit accesul aerului pn la
cca. 60 cm adncime).

Distribuirea uniform a gazului de deponie se realizeaz prin mbinri prin

suprapunere, n ntregul strat de evacuare a apei. Sistem de etanare simplu, cu
band izolant din plastic, montat sub form de acoperi i nesudat.

Etanare de suprafa cu strat de oxidare a metanului

prin band izolant din material plastic (nesudata)

Straturile minerale de etanare, cu o permeabilitate de k 10-8 m/s sunt puin

permeabile la gaze. De aceea trebuie s se realizeze intenionat sprturi pentru a
permite ieirea gazului. Acestea trebuie plasate n poziii unde nu exist acumulri i
ptrunderi de ap de suprafa, pentru a nu produce creterea cantitii de ap de
infiltraii. Distribuirea gazelor se realizeaz n stratul de evacuare a apei ns cel mai
mult n vecintatea sprturilor (ferestrelor de gaz).
Permeabilitatea la gaz a stratului de recultivare poate fi mbuntit, prin
amestecare de compost (suprafa de pori mrit), n vederea favorizrii ptrunderii
aerului. Simultan este ameliorat situaia privind substanele hrnitoare.

Etanare de suprafa cu strat de oxidare a metanului

prin etanare mineral

CAP. 3
Tratarea apei de infiltratie
provenite din deponiile de deseuri reziduale
3.1. Principii de planificare

La planificarea unei tehnologii de tratare si a instalatiilor

necesare pentru epurarea apelor de infiltratie de la rampele
de depozitare nu trebuie cautate doar solutiile realizabile
tehnic si financiar ci si conditiile cadru cu privire la situatia
legala a apei, ca si salubrizarea deseurilor ramase, care
sunt, de asemenea, criterii importante pentru o alegere a
procedeelor pe termen lung.
Principiile de planificare rezulta din:
- Obiectivele de epurare prevazute de lege;
- Situatia scurgerii apei;
- Estimarile cantitatilor de ape de infiltratii;
- Prognoza pe termen mediu si lung a compozitiei apelor de
infiltratie.

Metode de captare a
apei
Importanta planificarii unei instalatii de epurare a apelor
de infiltratie este verificarea posibilitatilor de captare,
respectiv de conducere a apelor uzate epurate.
In principiu, exista posibilitatea de captare directa a
apelor uzate epurate, sau indirecta din reteaua publica
de canalizare.
A treia varianta este captarea printr-un canal de
transport de la distanta, conducator al unei cantitati
suficiente de apa.

Captare intr-un avanradier conducator

de apa
- captare directa -

Pentru o instalatie de epurare a apelor de infiltratie, construita in afara zonei

locuite, exista captarea intr-un avanradier care conduce suficienta apa.
Canalele nu conduc insa apa de-a lungul intregului an. Multe santuri de
canal se usuca vara pe perioade mai lungi de timp, deci nu sunt potrivite
pentru preluarea si conducerea apelor uzate epurate.
O posibilitate de inlocuire ar fi conducerea apelor uzate epurate printr-un
canal de transport, care sa conduca in acea zona din reteaua de canale prin
care trece permanent apa.
Conditiile de captare (grade de murdarie admise, concentratii de poluanti)
trebuie stabilite de catre autoritatile competente.

Captare in canalizarea publica

- captare indirecta

Trebuie verificata posibilitatea de legare a instalatiei de epurare a apelor

reziduale la canalizarea publica. Un posibil punct de legatura ar fi un camin
de vizitare al retelei publice de canale sub cladirile rampei de depozitare.
Conditiile de captare trebuie stabilite cu administratia retelei de canale.

Cantitatea de ape de infiltratii in

functie de marimea rampei si a datei de
deschidere a rampei
Marimea rampei de depozitare, marime care
trebuie atinsa pentru capacitatea finala, ca si
momentele de punere in functiune a fiecarui
celule, trebuie determinate. Aceste date
constituie baza pentru o estimare a cantitatii
apelor de infiltratie.
Cantitatea de ape reziduale si gradele de
murdarie din celulele de la rampa sunt
dependente de varsta, inaltimea rampei, de
situatia meteorologica si de calitatea izolatiei de
la suprafata. Astfel, pentru determinarea unei
eventuale nevoi de acumulare, precum si a
capacitatii necesare a instalatiei de epurare,
trebuie facuta o estimare a apelor de infiltratie

3.2. Cerinte le legislative

privind epurarea apei de infiltratie
Apele de infiltratie de la rampele de depozitare
contin, pe langa substantele care pot fi
descompuse biologic (exprimate in BSB5) si
combinatii ale amoniului (NH4- N), si substante
care pot fi greu descompuse biologic,
reprezentate printr-un necesar de oxigen chimic,
care nu poate fi descompus biologic (NOC),
combinatii organice care pot fi cu halogeni (AOX)
si combinatii organice ale azotului, cu potential
de descompunere bio-chimica insuficient.
Spre deosebire de apele reziduale menajere,
apele de infiltratie de la rampa de depozitare se
caracterizeaza
printr-un continut foarte marit
de AOX, clasificat ca substante periculoase.

Prevederi legislative si valori de minim

si de maxim privind toxicitatea apelor
de infiltratie
A. Legislatia din domeniul apelor
. La tratarea apelor reziduale se poate face diferenta intre
cerintele conforme regulilor general recunoscute ale
tehnicii pentru substante care pot fi filtrate, CBO5, CCO,
NH4-N si cerintele conforme stadiului tehnicii pentru
substante care pot fi toxice, AOX, metale grele (Cd, Cu, Hg,
Ni, Se, Sn, Zn). Cerintele conforme stadiului tehnicii sunt
permanent supuse unei schimbari prin procedee
imbunatatite, respectiv prin combinari ale procedeelor.
. Pentru apele reziduale cu substante periculoase, in legislatia
din mai multe tari legata de regimul apei, se impune o
tratare conforma stadiului tehnicii. Acest lucru
inseamna ca trebuie incurajata reducerea substantelor
periculoase din continutul apei reziduale, atat la captarea
directa, cat si la cea indirecta.
.

CBO5- consum biochimic de oxigen;CCO-consum chimic de oxigen; NH4-N-azot amoniacal; AOX-

- Pentru captarea apelor de

infiltratie direct in apa sau indirect in
canalizare, in UE exista mai multe
cerinte, dupa prescriptiile de
administrare ale apelor reziduale.
- La captarea indirecta se pune la
capatul retelei de canale, in care se
capteaza apa reziduala, o instalatie
de epurare.

Prescriptii legale pentru

epurarea apelor de
infiltratie de la rampele
de depozitare din UE

 B. Legislatia din domeniul deseurilor

In Catalogul european al tipurilor deseurilor, apa
de infiltratie trebuie adusa in instalatii de tratare
chimico-fizice.
Conform legii romanesti privind deseurile -Nr. 426
din 18 iulie 2001 (care ii confera Ordonantei de
urgenta 78/2000 putere de lege), apa de
infiltratie de la rampe este deseu periculos
Apa de infiltratie este o apa reziduala si in
acelasi timp deseu care trebuie
supravegheat in mod special.

Principiile epurarii

Nivelul de cerinta al stadiului tehnicii ar trebui sa fie valabil

pentru captarea directa si indirecta.
O comparatie a compozitiei apelor de infiltratie brute, cu cerintele
viitoare ale captarii indirecte, trebuie sa clarifice daca o captare a
apei de infiltratie netratata va mai fi permisa in Romania pe viitor.
Concentratii nepermise de substante daunatoare, care nu pot fi
determinate in instalatii de epurare, apar indeosebi la parametrii
AOX, toxicitatea pestelui (decisivi: NH4-N, Cloruri), la metalele grele
etc.. Prin combinatii de procedee adecvate, dar si costisitoare,
aceste concentratii de substante daunatoare se reduc inainte de
captarea indirecta.
Pretratarea, o operatie necesara la captarea indirecta a apei de
infiltratie, poate presupune cheltuieli atat de mari, incat sa numai
existe diferente intre cheltuielile pentru captarea indirecta si pentru
cea directa.

Compararea valorilor tangibile conforme stadiului tehnicii,

prin diferitele combinari de procedee, de la statiile de epurare
ale apelor de infiltratie

Valorile
desfasurarii
procesului de
munca tangibile
prin diferite
combinatii de
procedee sunt
infatisate in Tab.
unde aratam ca
o combinatie
dintre epurarea
biologica si o
osmoza inversa
(OI) poate duce
la cel mai bun
rezultat de
epurare.

3.3. Evolutia emisiilor apei de infiltratii

in functie de tehnologia de la rampa de
depozitare
si de varsta acesteia

Calitatea apei de infiltratii se determina prin contactul acesteia cu

deseurile si prin procesele biologice, fizice si chimice care au loc.
Procesele de la contactul dintre apa de infiltratii si deseuri:
Descompunere biologica aeroba, se desfasoara in afara corpului
de deseu (consum O2; eliberare de H2O, CO2, masa biologica si
produse macromoleculare ramase);
Descompunere biologica anaeroba, are loc in cea mai mare parte
a corpului de deseu (consum de H2O, eliberare de CO2, CH4,
cantitati reduse de masa biologica, produse macromoleculare
ramase si uneori acizi grasi inferiori, alcooli s.a.);
Precipitarea metalelor ca hidroxizi, carbonati, sulfati, silicati, oxizi
s.a.;
Antrenarea metalelor prin formarea unor legaturi complexe sau
prin micsorarea valorii pH-ului (faza de inceput a descompunerii
anaerobe);

Impiedicarea formarii de solutii prin imbatranirea si modificarea

chimica, prin actiune microbiana. Astfel se ajunge la influentari
reciproce, incat nu se stie exact care sunt procesele care se
desfasoara in corpul de deseu. Pentru prognoze putem utiliza valori
determinate empiric sau in cazul depozitarilor disponibile, analize pe
esantioane de ape de infiltratii).
La rampele pentru deseurile din localitati ajung diferite tipuri de apa
de infiltratii. Acest lucru este cauzat de standardele utilizate la
depozitarea deseurilor si cele de la tehnica de izolare a deseurilor.
Varsta rampei si gradul valorificarii tehnice joaca un rol semnificativ.
Tipurile de apa de infiltratie definite ca A, B si C sunt prezentate in
Tabelul urmator, in coloana C sunt prezentate concentratiile in apa
de infiltratie de la rampe, estimate dupa reducerea proportiei de
material organic prin valorificarea si tratarea deseurilor.

Valori medii ale concentratiilor poluarii in tipurile de apa de infiltratie de la

rampele de depozitare din Germania

Pentru celelalte substante continute si cantitati de apa de infiltratii, vezi tabelul urmator

Concentratii ale apelor reziduale din rampele de depozitare a gunoiului menajer

din UE; comparatie cu apele reziduale dupa masuri optime intra-rampa
(strat debaza prefermentat, circuitul apelor de infiltratie, izolatie superioara a
partilor inchise din rampa).

Daca un sector al rampei de

depozitare este pus in functiune,
dupa o anumita perioada de timp,
din faza fermentatiei acide, poate
rezulta apa de infiltratii. Durata
acestei perioade de inceput poate fi
scurtata, prin masuri intra-rampa
(strat de putrezire, circuitul apei
de infiltratii), de la peste 5 ani la
mai putin de 1 an. Concentratia
substantelor continute in apa de
infiltratii in primii ani de functionare
se schimba esential.

Evolutia generala a concentratiilor de NOC si amoniu in functie de varsta rampei,

[EHRIG, 1989]

Prin imbunatatirea tehnicii hidroizolarii cu ajutorul asa-numitelor

locuri izolate in mod natural sau cu actualele izolatii de la baza
rampei, se remarca o crestere a concentratiei apei de infiltratii. In
acelasi timp se reduc efectele de diluare, conditionate de scurgeri
laterale sau de despartirea hidraulica necorespunzatoare a zonelor
neacoperite ale rampelor.
Viitoarele rampe vor prelua, dupa valorificarea unor fractiuni de
deseuri, caracterul depozitarii deseurilor ramase, cu un regim al
emisiilor greu de anticipat, in ceea ce priveste apa de infiltratii si al
gazelor emise.
In Romania, in apa de infiltratii, proportia de material organic din
deseuri este mai mare in incarcaturi organice si mai mici cele
anorganice.

3.4. Posibilitati de reducere

a cantitatilor de ape de infiltratii

O solutie posibila tehnic este depozitarea deseurilor intr-o rampa

fara ape reziduale, de ex. sub un acoperis. Recomandarea este
ca stabilizarea componentelor organice sa se faca la anumite
intervale de timp. Un astfel de proces de stabilizare, in care
fenomenele chimice joaca un rol important, necesita un anumit
continut minim in apa respectiv:

Depozitarea uscata, mentionata, din motivele prezentate, nu este o

solutie buna. De aceea, luand in considerare costurile ridicate ale
salubrizarii apelor de infiltratii, trebuie sa tindem catre un minimum
de apa de infiltratii, cu mentinerea unui continut de apa necesar
pentru procesele de descompunere.
Acest obiectiv poate fi realizat printr-un circuit al apelor de
infiltratii. Pe de-o parte, printr-o ploaie artificiala in rampa, este
optimizat continutul in apa al corpului de deseu, pe de alta parte,
evaporarea minimizeaza cantitatea de apa de infiltratii. De
asemenea, pentru o utilizare optima, este necesara echilibrarea
variatiilor determinate de anotimp (luni de iarna, bogate in apa de
infiltratii, luni de vara cu un potential de evaporare ridicat).
Cea mai eficienta metoda pentru minimizarea cantitatilor de apa de
infiltratii este oferita de izolatia superioara a corpului de deseu.
Trebuie insa analizat daca, pentru echilibrarea consumului de apa la
producerea de gaze si pentru impiedicarea uscarii, are sens
introducerea apei de infiltratii sub izolatie.

3.5. Metode actuale de epurare ale

apelor de infiltratii

Pentru substante care nu se descompun biologic sau care se

descompun greu se folosesc metodele aplicate la epurarea apelor
reziduale industriale. In principiu tehnicile de lucru pot fi impartite in
5 grupe:

Eficienta la indepartarea anumitor substante, resturi de substante

si combinatii de metode, pentru apele de infiltratii

Eficienta la indepartarea anumitor substante, resturi de substante

si combinatii de metode, pentru apele de infiltratii

Metoda biologica de tratare a apei de

infiltratii

Metodele biologice au sarcina de a descompune substantele din

apa de infiltratii. Metoda biologica se aplica pentru a usura sarcina
epurarii ulterioare.
In apa de infiltratii pot fi descompuse biologic urmatoarele:
a) legaturile carbonului (exprimate in BSB)
b) legaturile azotului (printre altele amoniul NH4-N)
c) legaturi AOX in masuri mici
Pentru a intelege mai bine metoda biologica de tratare, trebuie
explicate mai intai notiunile de nitrificare, denitrificare si reactiile de
baza legate de acestea.
Prin nitrificare intelegem oxidarea azotului amoniacal (NH4-N) in
nitrit (NO2) si a nitritului in nitrat (NO3).

Sarcina oxidarii este preluata de catre bacteriile autotrofe (nitrosomonas,

nitrobacter):

este caracterizata printr-un consum mare de oxigen (1g NH4-N necesita 4,6 g O2) si
printr-o productie mare de acizi (1mol de NH4-N formeaza 2 moli de H+). Ionii de
hidrogen reactioneaza cu sarurile acidului carbonic:

Prin aceasta reactie, se poate reduce valoarea pH-ului. O parte din

CO2 este indepartat prin aerisirea tehnica (efectul de stripare).
Prin stripare valoarea pH-ului poate scadea sub intervalul optim de
7,2 - 8,5 deci poate necesita, la concentratii mari de azot amoniacal,
o adaugare controlata de substante alcaline (hidroxid de sodiu).
Energia care se degaja la oxidare este utilizata de catre nitrificanti,
mai ales la producerea unei noi biomase (substante celulare).
Bacteriile autotrofe au nevoie pentru aceasta, ca sursa de carbon,
de combinatiile anorganice ale carbonului (CO2).
Denitrificarea este reducerea formelor oxidate ale azotului.
In absenta oxigenului liber, nitratul sau nitritul este utilizat de bacterii
ca acceptor de hidrogen, de unde apar diferite produse de reactie,
cum ar fi nitritul (NO2), oxidul de azot bivalent (N2O) sau azotul
gazos (N2).

La epurarea biologica a apelor reziduale, denitrificarea se desfasoara de obicei,

pana la degajarea azotului gazos, dupa urmatoarea ecuatie chimica:

Pentru reducerea nitratilor sunt necesari donatorii de electroni existenti in forma

combinatiilor organice ale carbonului. Acestea pot fi gasite in namolul biologic
(masa bacteriilor din apele reziduale) sau pot fi alimentate din afara. Pentru
aceasta poate fi utilizat metanolul (CH3OH) sau acidul acetic:

Cresterea de energie la descompunerea substantelor organice la denitrificare

este mai redusa decat la utilizarea oxigenului liber. De aceea, in cuvele unei
statii de tratare a apelor reziduale, in care se va face denitrificarea, nu trebuie
sa existe oxigen liber.

Pretratarea anaeroba

Metodele de tratare anaerobe sunt utile numai atunci cand exista

concentratii ridicate de substante care se pot descompune usor
biologic (CBO), iar raportul CBO/CCO este mare. Aceste raporturi
apar in faza acida a unei deponii. Reducerea considerabila a apei
de infiltratii se poate face prin:
a) formarea unui strat de baza din deseu organic putrezit sau compost;
b) continuarea descompunerii aerobe prin crearea de straturi subtiri,
daca este posibil;
c) reglarea unui continut in apa optim de 50-60%.

Tratarea aeroba
Etapele aerobe de tratare a apelor de infiltratii trebuie sa
duca la o oxidare puternica a legaturilor biodegradabile
ale carbonului si ale azotului. Acest obiectiv poate fi atins
in instalatii cu namol activ sau biofiltre (de ex. instalatii
pentru corpuri imersate), ca si in combinatiile acestora.
In biofiltre sunt cconditii mai bune pentru nitrificare, daca
nu se depaseste o incarcare in azot a suprafetei de 2 2,5 g N/mdeseu. O crestere este eventual posibila prin
filtre asezate inaintea tratarii aerobe. Incarcarea
corespunzatoare a namolului cu azot este de 0,01 - 0,02
g N/gdeseu. La o continuare a nitrificarii se ajunge la o
valoare a CBO5 mai mica de 20 mg/l.

 La tratarea aeroba a apelor de infiltratii pot apare urmatoarele probleme:

a.) Masurarea greoaie, din cauza variatiilor cantitatiilor si compozitiilor apei de
infiltratii;
b.) Proces de nitrificare instabil, la oscilatii de alimentare si de temperatura;
c.) Rest de CCO de cca. 500 - 2000 mg/l;
d.) Raman legaturi organice ale azotului, care nu sunt descompuse;
e.) Eliminare redusa a AOX(combinatii cu clor organic) (Rest de AOX cca. 1,5
pana la 4,0 mg/l);
f.) In functie de compozitie, este necesara dozarea fosforului;
g.) Fara faza de denitrificare, la procesul de nitrificare exista pericolul unei
scaderi accentuate a valorii pH-ului;
h.) Prin precipitari repetate, se poate ajunge la depuneri sub forma de crusta pe
unele portiuni ale instalatiei.
Prin trepte de tratare combinate, de denitrificare (reactor fix, cuve de
denitrificare) si nitrificare aeroba, nu vor putea fi atinse valorile limita impuse
de autoritatile romane pentru CCO si AOX (clor organic). Nici valoarea limita
pentru CBO5 nu este mereu garantata. Pentru a respecta valorile cerute de
lege, sunt necesare cu siguranta si alte masuri tehnice (trepte de tratare
chimico-fizice).

Metoda fizico-chimica

Precipitare / sedimentare
O reducere a substantelor organice care nu pot fi descompuse
biologic poate fi obtinuta prin mijloace de descompunere. Ca
mijloace efective avem trei saruri ale fierului (de ex. FeCl3,
FeClSO4). Putem obtine, pentru o apa epurata biologic in prealabil,
o eliminare a CCO si AOX de cca. 40 pana la 70%, daca se
respecta o dozare minima de cca. 5-7 mol Fe3+/g la o valoare a pHului de cca. 4,5 (valoare usor acida).
Dezavantajul esential este marirea concentratiilor in saruri care
exista deja in apa de infiltratii, prin saruri de descompunere si
stabilirea pH-ului la valori neutre.
Adsorbtia carbunelui activ
O continuare a reducerii de CCO si AOX poate fi obtinuta prin
carbune activ pulbere (in cuve pentru amestecare), sau granule (in
coloane de drenaj).

Experienta arata ca folosirea carbunelui pulbere intr-o cuva de

amestecare aerisita separat conduce, dupa pretratarea biologica, la
rezultate bune, deoarece aici capacitatea de adaptare la
concentratiile mai mari ale apei de alimentare sau la valorile limita
este garantata printr-o dozare mai mare. Concentratiile si incarcarea
carbunelui activ sunt in echilibru, astfel incat incarcarea eventuala
cu valori mai mici decat cele impuse, sau concentratii mai mari ale
apei de alimentare s nu devina din ce in ce mai redusa.
Dezavantajos este faptul ca, si in cazul unei combinatii de metode
(biologice, precipitare/sedimentare si adsorbtia carbunelui activ), nu
s-a putut obtine, in laborator, cu apa de infiltratii de la o rampa din
faza metanului si cu o utilizare a carbunelui activ de 20 kg carbune
activ/m de apa de infiltratii, o valoare a CCO de 200 mg/l. In statii
cu o tehnica dezvoltata, performanta poate fi marita, insa pretul
carbunelui activ reduce puternic rentabilitatea acestei metode.

Metoda cu membrana - osmoza inversa

Prin osmoza intelegem trecerea lichidelor printr-un perete
despartitor. Acest fenomen joaca un rol foarte important pentru
fiintele ale caror celule sunt inconjurate de membrane
semipermeabile.
Osmoza inversa este utilizata de multi ani cu succes in hidraulica si
in tehnica apelor uzate. Ca metoda pur fizica de despartire, cu
ajutorul unei membrane artificiale, prezinta, in comparatie cu alte
metode, avantajele urmatoare:
a) Nu are selectivitate fata de substante, ci retine, cu putine exceptii,
toate substantele aproape la fel de bine. De aceea este adecvata si
pentru tratarea unor amestecuri complicate de substante, cum ar fi
apa de infiltratii de la rampele de depozitare.
b) Pe langa metoda evaporarii, foarte scumpa din cauza costurilor in
energie, este singura care micsoreaza continutul in saruri al
amestecului.

c) Aceasta metoda nu necesita nici o substanta auxiliara, numai

pentru curatarea membranelor este necesara din cand in cand
utilizarea detergentilor.
La osmoza inversa se obtine un concentrat care trebuie prelucrat in
continuare prin metode adecvate (de ex. evaporare, uscare).
In cazul unei poluari accentuate a apei de infiltratii si a unor pretentii
ridicare in privinta calitatii actiunii, osmoza inversa nu mai
este destul de performanta singur. Acest lucru este valabil
indeosebi pentru retentia amoniului, care este dependent de
valoarea pH-ului. In acest caz, ar trebui utilizate combinatii de
metode (de ex. biologie, osmoza inversa).

Introducere teoretica in osmoza inversa

Diferenta de baza intre filtrarea normala si osmoza inversa consta in aceea ca, la
filtrare, substantele solide sunt indepartate dintr-un lichid, in timp ce la osmoza
inversa - dintr-un solvent.

Diferenta dintre hidroghidare la filtrare si la osmoza inversa

In cazul filtrarii, debitul lichidului trebuie sa strabata in totalitate filtrul, iar

substantele solide raman pe materialul de filtru. Membrana, in cazul
osmozei inverse, este strabatuta tangential, la o presiune mare si o viteza
ridicata. Debitul lichidului se transforma atunci intr-un debit scurs, care se
infiltreaza prin membrana, separand un debit de concentrat imbogatit, care
trebuie sa fie indepartat ulterior.
Daca separam cu ajutorul unui perete semipermeabil o solutie concentrata
de una mai putin concentrata, astfel incat solventul, si nu sarea introdusa in
solutie, sa poata patrunde prin perete, sistemul nu se va afla intr-un echilibru
termodinamic. Pentru a se echilibra, sistemul va incerca sa egalizeze
concentratiile. Acest lucru se va exprima in trecerea solventului din partea
mai putin concentrata catre cea concentrata. Astfel se provoaca stari ale
lichidului diferite, ceea ce are ca urmare o diferenta de presiune, cu efecte
negative asupra solventului.
O diferenta de presiune se poate obtine si artificial in cadrul unui sistem
termodinamic. Valoarea necesara pentru a opri solventul este definita ca
diferenta osmotica de presiune a celor doua solutii. Daca actionam cu o
presiune si mai mare asupra sistemului, se va produce o inversare a
sensului curentului de solvent, adica se va impinge solventul din solutia
concentrata catre cea diluata. Acest efect, utilizat in tehnica apelor
reziduale, este definit ca osmoza inversa.

Procese posibile ale osmozei

O descriere matematica a efectului osmozei inverse furnizeaza asanumitul model al difuziei solutiilor.
La baza acestui model stau urmatoarele premise:
a) Conform legii lui vant Hoff, presiunea osmotica a unei solutii este
proportionala cu concentratia ei:
= b C (1)
Unde: = presiunea osmotica, in bari; b = coeficientul osmotic, in bari
m/kg; C = concentratia in kg/m.
b) Debitul scurs prin membrana semipermeabila este proportional cu
diferenta de presiune care pune totul in miscare:
p = A (p ) (2)
Unde: p = debit scurs in m/h; A = constanta membranei in [ m/(h
bari]; p = presiunea exercitata in bari.
Aceasta se determina din presiunea exercitata minus diferenta
presiunilor osmotice pe ambele parti ale membranei.

c) Trecerea sarurilor prin membrana arata cat de mult se

departeaza membrana reala de una ideala. Debitul de saruri scurse
este independent de presiune si proportional cu diferenta
concentratiilor de pe ambele parti ale membranei:
s = B (CF Cp) = p Cp (3)
Und: s = debitul de saruri scurs in [kg/m h]; B = constanta
membranei in m/h; CF = concentratia la alimentare; Cp =
concentratia dupa scurgere.
De aici rezulta ca retentia la osmoza inversa este dependenta de
desfasurarea procesului: R = ( 1-Cp/CF)100 [%]

Unde: R = retentia membranei

Instalatiile de osmoza inversa trebuie sa functioneze pe cat posibil la presiune

mare. Un impediment este rezistenta mica la presiune a membranelor si a
modulelor care servesc ca recipiente sub presiune ale membranelor. Presiuni
mai ridicate conduc la costuri in energie mai mari si la masuri mai dure tehnice
si de siguranta. In instalatiile tehnice presiunea este limitata la 80-100 de bari.

Dependenta de presiune a
marimilor proceselor.
Retentie si debit scurs la
utilizarea modelului simplu
al difuziunii solutiilor.

Modulele membranei sunt folosite diferit si au diferite tipuri de

constructie:
a) Modulele tubulare se utilizeaza mai ales in prima etapa in cazul
apei de infiltratii, deoarece sunt insensibile fata de substantele in
suspensie sau blocaje;
b) Modulele in forma de spirala franta s-au utilizat pana la ora
actuala mai ales in a doua etapa;
c) Modulele in forma de placa;
d) Modulele in forma de fibre cu gol central;
e) Modulele in forma de saiba tubulara.
Alegerea membranelor si a modulelor este dependenta, pe langa
performanta calitativa si cantitativa, si de pericolul formarii unui strat
superior (fouling, scaling) pe membrana, cat si de posibilitatea de
curatare a membranei.

*Modul de membrane consta intr-un manunchi de mii de microfibre fixate intr-un suport

Zone de utilizare a modulelor osmozei inverse

 Marimea moleculei este un parametru important pentru

disponibilitatea de retentie.
Prin urmare, moleculele mici, cum ar fi amoniul sau
moleculele organice mici, conduc la debite scurse relativ
proaste, in timp ce macromoleculele organice si metalele
grele creeaza mai putine probleme. De aici rezulta ca
apa de infiltratii din faza acida, cu o concentratie mare
de legaturi moleculare mici, care se pot descompune
usor biologic (raportul CBO5 / CCO este mare), nu poate
fi tratata suficient prin osmoza inversa (este necesara o
pretratare cu nitrificare si denitrificare).

Instalatie de osmoza inversa in doua trepte

Oxidare chimica

Prin metoda oxidarii chimice sunt descompuse substantele organice si alte

legaturi oxidabile. Ca agenti oxidanti avem printre altele peroxidul de
hidrogen (H2O2) si ozonul (O3), care s-au aratat adecvati in cursul
experimentelor. Obiectivul oxidarii chimice este fie oxidarea completa, prin
folosirea unei cantitati mari de agenti oxidanti, fie descompunerea partiala,
cu agenti oxidanti putini sau mai slabi, a substantelor care initial nu se
puteau descompune. Aici trebuie sa tinem cont de faptul ca timpul de reactie
la oxidarea completa este considerabil mai mare decat la oxidarea partiala.
La oxidarea partiala sunt necesare atat o pretratare, cat si o posttratare a
fragmentelor rezultate.
Din cauza proceselor foarte specifice la epurarea diferitelor tipuri de apa de
infiltratii, nu se pot face afirmatii general valabile despre debitele scurse.
Apare de aici nevoia de verificare a produselor formate eventual in urma
reactiei, mai ales a legaturilor clorului, responsabile aproape intotdeauna de
influentele negative asupra mediului inconjurator.
La utilizarea de H2O2 ca agent oxidant trebuie adaugate saruri metalice,
care joaca rolul de catalizatori, iar valoarea pH-ului trebuie fixata la o
valoare adecvata. Aceste substante duc la o anumita imbogatire in saruri,
insa mai redusa decat la precipitare/sedimentare, dar conduc la cresterea
toxicitatii apelor evacuate, cu influente negative asupra biocenozei acvatice,

Evaporarea

O evaporare a intregii cantitati de apa de infiltratii rezultate din rampele de

depozitare a gunoiului menajer nu este posibila din motive energetice.
Pentru tratarea apei de infiltratii concentrate, evaporarea reprezinta o
metoda foarte eficienta dupa osmoza inversa, de exemplu. Se evidentiaza
prin putine substante ramase (0,5 pana la 5% din cantitatea de apa de
infiltratii de la inceput). Urmatoarele probleme pot aparea la evaporarea
concentratelor din tratarea apei de de infiltratii:
a) spumare, prin concentratii ridicate ale substantelor continute;
b) probleme de material pe termen lung;
c) formarea unui strat pe suprafetele de evaporare;
d) concentratii ridicate de amoniu/amoniac in aburul eliminat, care necesita o
posttratare;
e) hidrocarburi volatile (si hidrocarburi halogenate) in evaporat ? si eventual in
aerul evacuat;
f) cantitati insuficient precizate pentru depozitarea finala, printr-un grad de
evaporare nesigur, la concentratii organice ridicate.

Problemele enumerate aici rezulta in primul rand din substantele organice

continute si din amoniu. Pentru a reduce aceste probleme, este necesara o
pretratare biologica.
Pentru evaporare se poate imagina o combinatie de metode prin care in
prima treapta concentratul sa fie mai intai concentrat prin osmoza inversa si
uscat intr-un uscator si apoi evaporat.
Tratarea substantelor ramase cu ajutorul evaporarii concentratului
Constructorii competenti de instalatii utilizeaza in privinta tratarii apei de
infiltratii cu precadere metoda evaporarii obligatorii in circuit.
Concentratul din osmoza inversa se alimenteaza in circuitul primei etape de
evaporare, dupa fixarea valorii pH-ului. Pentru a avea costuri mai mici, se
recomanda construirea de instalatii cu doua pana la 4 trepte. Treptele sunt
constituite in principal dintr-o pompa de rasturnare, dintr-un schimbator de
caldura si din recipientul pentru evaporare. Pentru impiedicarea formarii
unui strat la suprafata schimbatoarelor de caldura, treapta poate fi
prevazuta, (cel putin in ultimele trepte cele mai concentrate), cu un strat
circulant turbionar.

Uscarea slamului concentrat si excedentar din epurarea apei de

infiltratii

Obiectivul construirii sistemelor de uscare este constituirea, prin

alegerea unui principiu de functionare adecvat, a unui produs fara
praf, capabil de curgere laminara si stabil la depozitare, cu densitate
mare in gramada, unde trebuie sa se obtina o inalta eficienta
energetica si termodinamica.
Dupa criteriile: substanta uscata, densitate in gramada si calitatea
aburilor de emisie, uscarea in granulatie a stratului sub forma de
vartej s-a dovedit a fi extrem de adecvata. Sunt fabricate in prezent
granule cu diametrul de 0,8 pana la 3 mm.

Comparatia diferitelor metode de uscare la combinarea metodelor de apa de

infiltratii simpla, osmoza inversa, evaporare si uscare

3.6. Combinatii procedurale

La epurarea apelor de infiltratii de la rampele de depozitare, datorita

multitudinii substantelor continute, pot fi atinse valori de epurare
satisfacatoare numai atunci cand, in locul unei metode de epurare,
se alege o combinatie de metode. La epurarea apei de infiltratii,
trebuie tinut cont de existenta urmatoarelor substante problematice,
in functie de profilul la solicitare dat:
a.) Solicitari dupa stadiul tehnicii
Substante ne-filtrabile; AOX ; metale grele;
b.) Solicitari dupa regulile general recunoscute ale tehnicii
CCO, CBO5; amoniu NH4;
c.) Cerinte in cazuri singulare speciale
Solventi halogenati (Compusi organo-clorurati); nitrat, nitrit; saruri;
substante care determina coloratii.

Tratarea apei de infiltratii conform nivelului tehnic actual

Osmoza inversa corespunde stadiului tehnicii. Tehnica metodei faciliteaza

retentia unei palete foarte largi de substante continute in apa de infiltratii.
Chiar si cand exista disfunctionalitati intr-una din treaptele precedente de
epurare biologica, se mai poate obtine aici la inceput un debit scurs.
Dezavantajos este modul costisitor de tratare a substantelor ramase
(evaporare + uscare), daca nu sunt puse la dispozitie si instalatii de
indepartare pentru concentrat. Precipitarea/sedimentarea + carbunele activ,
ca o a doua treapta, se practica in unele rampe de depozitare. Oxidarea
chimica se utilizeaza in anumite cazuri ca o a doua treapta. In cazuri
exceptionale, din cauza unor mari concentratii de saruri, concentratul se
evapora direct dupa osmoza inversa.
Tratarea biologica a devenit prioritara in timp, deoarece tratarea biologica a
apelor reziduale menajere sau industriale cu continut de substante organice
este o metoda standard stabilita de mult timp. Ca tehnologie se utilizeaza
metoda Biomembrat (biomembranelor) impreuna cu adsorbtia carbunelui
activ. Ca o prima treapta de tratare se recomanda adeseori utilizarea
metodelor de epurare biologica. Instalatia de osmoza inversa poate fi astfel
usurata. Pretratarea este o premisa indispensabila pentru utilizarea treptelor
chimice/fizicale sau a oxidarii chimice.

Oxidarea chimica este o metoda exceptionala, dac se

garanteaz obinerea unei ape de infiltraii diluate. Acest lucru
este preferabil pentru rampele nchise sau situaii de excepie,
specifice locului respectiv, nu ns pentru rampele avnd
concentraii oscilante i de obicei mari ale parametrilor relevani.
Mai mult: oxidarea chimic are efect doar asupra CCO i
AOX; azotul i srurile nu sunt eliminate.
Utilizarea oxidrii chimice asigura funcionarea
neperturbat a metodei biologice alese. Perturbaii n
funcionarea primelor trepte pot fi evitate numai n anumite limite.
Deoarece n Europa exist doar un numr mic de instalaii
performante de acest gen, se poate afirma c oxidarea
chimic este nc n curs de dezvoltare.

Calitatea i cantitatea substanelor reziduale

n concordanta cu
procedeele de tratare a apei de infiltraii

Cantitatile de substante ramase, obtinute in urma combinatiilor de

metode prezentate pentru tratarea apei de infiltratii, trebuie
ndepartate de obicei ca deeu periculos. Astfel, se poate ajunge
la costuri foarte mari. Daca se evalueaza cantitatile de substante
ramase de fiecare data se constituie, prin compararea metodelor,
urmatoare ordine:

Un alt criteriu esential n compararea metodelor trebuie sa fie

potentialul de depoluare a mediului. Pentru aceasta se face apel, ca
suma de parametri, la conductivitatea si resturile de la evaporarea
apei din fiecare combinatie de metode.
Combinatiile cu metode legate de membrana trebuie considerate, n
aceasta comparatie, ca fiind cele mai bune.
Cantitatile reduse de substante ramase, mpreuna cu oxidarea
chimica si metoda biologica ulterioara, sunt posibile numai datorita
faptului ca o mare parte a resturilor de la evaporare se evacueaza,
mpreuna cu apa scursa, direct sau indirect, n conducte.
Aici sistemul cu precipitare/sedimentare nu reuseste, deoarece
conductivitatea si restul de aburi reziduali ai scurgerii sunt mariti
artificial printr-un adaos de precipitanti.
Concluzie: prin evacuarea resturilor de aburi reziduali in conducte si
din retentia substantelor ramase, rezulta urmatoarea ordine:

Evaluarea metodelor in functie de potentialul

de
depoluare a mediului

3.7.Tehnica de eliminare a substantelor

reziduale

Resturile din tratarea apei de infiltratii trebuie, conform normelor

legislatiei deseurilor, sa fie mai intai valorificate sau sa fie
indepartate. Indepartarea ar trebui realizata astfel:
Resturile namoloase sau solide din coloana de evacuare trebuie
tratate termic printr-o tehnica de tratare organica, pentru a fi apoi
depozitate.
Resturile din coloana de tratare anorganica pot fi depozitate direct.
Surplus de namol rezultat din procese biologice
Pentru 100 md/apa de infiltratii de tip B (faza metan) pot fi
urmatoarele cantitati de namol:

Indepartarea namolului din tratarea biologica

Cantitatile de namol concentrat, la denitrifcare fara dozarea donatorilor

externi de H, sunt, la 1 m/d (la 100 m apa de infiltratii/d), atat de mici, incat
putem spune ca nimic nu poate impiedica reintoarcerea la rampa de
depozitare de origine. La unele statii aflate in stare de functionare, cantitatile
de namol excedentar sunt chiar apropiate de zero.
Daca, din motive care nu vor fi explicate aici, se doreste continuarea
denitrificarii cu ajutorul unor donatori de H externi, se poate proceda dupa
cum urmeaza.
-Deshidratare si depozitare;
-Deshidratare si incinerare;
-Uscare si depozitare;
-Uscare si incinerare.
De regula, dupa deshidratare sau uscare, namolul trebuie incinerat. Namolul
deshidratat, cu o valoare calorica de 3-4 MJ/kg, abia se ridica la continutul
energetic al carbunelui brun de cea mai proasta calitate (Hu, carbune brun =
5-25 MJ/kg). In fiecare caz trebuie verificat daca namolul deshidratat arde
singur sau este necesara o conditionare prin praf de carbune. O ardere fara
adaosuri ar trebui sa fie posibila, pentru namolul uscat, la o valoare calorica
de 6,5-8,5 MJ/kg.

Namolul de precipitare si carbune activ

incarcat

Pasii metodei, biologie, precipitare/sedimentare si adsorptie prin

carbune activ, ar trebui realizati in trepte separate, deoarce, pentru
un namol amestecat, din namolul excedentar si praf de carbune, pot
fi respectate cu greu cerintele de la statiile de indepartare.
Namolul de precipitare poate fi depozitat, dupa deshidratare, intr-o
mono-zona supraterana, cand apa de infiltratii poate fi evaluata
dupa cantitate si tip, iar cerintele de rezistenta sunt indeplinite. In
celelalte cazuri, trebuie depozitata subteran.
Praful de carbune trebuie indepartat asemenea namolului
excedentar. Adsorbtia separata a carbunelui activ ar trebui realizata
cel mai bine cu ajutorul carbunelui granulos, deoarece aici este
posibila o preparare.
Adsorbatii care trebuie indepartati pot fi indepartati cu ajutorul
arderii la temperaturi mari, carbunele activ regenerat fiind din nou
utilizabil.

Concentrate din osmoza

inversa
Osmoza inversa separa apa de infiltratii pretratata biologic intr-un debit
scurs de captat si intr-un volum de concentrate de salubrizat. Concentratul
poate fi de ex., prin vaporare sau uscare, pretratat in vederea valorificarii
sau indepartarii. Apa evaporata in recipientul special este condensata.
Deoarece acest condens este mai incarcat decat debitul scurs in timpul
osmozei inverse, este reintrodus inainte de osmoza inversa, tratat acolo
ulterior si captat si condus impreuna cu debitul scurs
Concentratul din osmoza inversa corespunde cam la 20 procente de
greutate-% din debitul de apa de infiltratii. Prin evaporare, acest volum se
restrange la raportul de 1:10. In uscator raportul este de aproximativ 1:2,
astfel incat 1-% greutate din cantitatea de iesire trebuie indepartata ca
substanta uscata ramasa. Aceasta substanta ramasa trebuie depozitata
subteran sau intr-un depozit intermediar acoperit.
La instalatiile de osmoza inversa in trepte, cu o treapta a concentratului de
inalta presiune, concentratul foarte bogat in substante solide se poate
depozita direct, dupa amestecarea cu un liant.

CAPTAREA SI TRATAREA GAZELOR DE LA RAMPELE DE DEPOZITARE

In toate rampele in care sunt depozitate deseuri menajere si industriale

asemanatoare celor menajere se ajunge, dupa o scurta perioada de timp,
prin procese microbiene de descompunere, la crearea biogazului.
Componentele organice din deseuri, ca de ex. deseuri verzi, textile, hartie,
lemn s.a.m.d., sunt descompuse prin activitati bacteriene.
Se formeaza in special metan (CH4) si monoxid de carbon (CO2). Apar si
alte componente gazoase, insa numai in proportie redusa, cum sunt
hidrocarburile clorurate si fluorurate (HCFCl).
Potentialul principal de risc in cazul gazelor din rampe consta in pericolul de
explozie si de asfixiere, daca biogazul emite necontrolat. Mai mult,
materialele mirositoare din biogaz reprezinta un deranj pentru localitatile
invecinate. Componentele toxice au efecte negative asupra oamenilor si
animalelor, cat si asupra vegetatiei aparute in cursul recultivarii suprafetei
rampei de depozitare.
Un alt pericol pe care gazul de la rampa de depozitare il poate constitui este
transformarea lui in agenti ai modificarilor climatice. La aparitia efectului de
sera, gazul metan are o influenta de 32 de ori mai mare decat cea a
dioxidului de carbon (CO2). Proportia metanului rezultat de la rampele de
gunoi este estimata la 8-18% din cea a metanului eliberat in intreaga lume.
Din motivele prezentate mai sus este obligatoriu ca gazul rezultat de la

Principii de baza privind formarea gazului de deponie

La un continut de umiditate convenabil,
componenta care se poate descompune biologic
a deseurilor poate fi transformata, in conditii
anaerobe, cu ajutorul microorganismelor, in
metan si dioxid de carbon.
Apa din precipitatii infiltrata in deseuri creeaza
conditiile de mediu necesare, daca lipseste o
izolatie a suprafetei.
In mediul anaerob din interiorul unui depozit de
deseuri, organismele trebuie sa-si acopere nevoia
de energie pentru diviziunea celulara, prin
fosforizare.
Urmatoarea figura infatiseaza procesele complexe
care conduc la ruperea legaturilor polimerice
pana cand se ajunge la formarea metanului.

Descompunerea
anaeroba a
substantelor
organice

Compozitia gazului de deponie

Gazul de la rampa initial, uscat, care este in mod normal

saturat, consta aproape exclusiv (cca. 99% din volum) din
cele doua componente inodore, metan CH4 (50-60% din
volum) si dioxid de carbon CO2 (40-50% din volum).
Celelalte componente care, insumate depasesc numai rar
1% din volum, sunt totusi decisive pentru efectul gazului ca
substanta urt mirositoare (in special mercaptani, amoniac,
sulfuri) sau daunatoare.
Efectul daunator poate fi evaluat din perspectiva poluarii
atmosferei (de ex. concentratii de gaz inadmisibile pentru
personalul de la rampa de depozitare si pentru plante) sau
a prejudicierii posibilitatilor de utilizare a gazelor (H2S,
hidrocarburi).
Compozitia gazului de la rampa de depozitare variaza in
functie de varsta rampei, producerea de CO2 incepand
imediat dupa depozitare, iar formarea metanului dupa o
faza scurta de fermentatie anaeroba acida.

Modificarea compozitiei gazului de la rampa de depozitare in functie de timp

[Farquhar/Rovers, 1973]

 Incinerarea sau valorificarea gazului de la rampa

de depozitare poate fi realizata la scara
industriala numai dupa atingerea fazei metan
stabile, caracterizata prin ne raportul:

Acum exista suficient gaz metan pentru un proces

independent de incinerare. Metanul fiind
purtatorul de energie al gazului de la rampa.
Cu o subpresiune crescanda, la indepartarea
obligatorie a gazului este absorbit si asa-numitul
aer fals. Daca sistemul de indepartare a gazului
nu are locuri de scurgere, acest aer fals este
analizat mai ales ca azot, deoarece oxigenul este
consumat aproape complet pentru oxidarea
componentelor din deseuri sau gazoase. Nu ar fi
in nici un caz corect sa caracterizam
componentele principale detectate ale aerului, ca

Componentele gazoase
identificate la rampele de
depozitare

Cantitatea de metan a diferitelor fractiuni si tipuri de

deseuri

Cunoasterea continutului in carbon al deseului depus este

premisa esentiala pentru calcularea productiei de gaz.
[TABASARAN, 1976]. Se pleaca de la faptul ca in rampele
pentru gunoiul menajer din UE, fara luarea in considerare a
deseurilor inerte si fara colectarea selectiva a deseurilor
biologice, exista 170-220 kg carbon/Mg de gunoi umed ca
substrat. Pentru initierea unei statii de indepartare a
gazelor trebuie verificata aceasta valoare in functie de
compozitia deseurilor. Adesea, avand in vedere pretratarea
sau colectarea seletiva, avem un continut mai redus in
carbon.
Pentru deseul depozitat la ora actuala in rampele
romanesti, continand mult material organic, se poate
presupune ca exista > 220 kg carbon/Mg de gunoi umed.

Cantitatile de gaz provenite din

stabilizarea anaeroba

La fermentatia gunoiului ia nastere o cantitate de gaz modificabila

in timp.
Productia de gaz specifica teoretica G data in volum pe tona de
deseu (m/ Mg) poate fi calculata din continutul in carbon al
substratului de deseuri. Dupa legea gazului ideal, la transformarea
biochimica a 1 kg de carbon (TC) se formeaza 1,868 m de gaz,
independent de productia de dioxid de carbon (CO2) si metan
(CH4).
G = productia totala de gaz pe tona de deseu pana la timpul t = o
ca potential calculat teoretic la descompunerea totala a TC.
G = 1,868 * TC (m/Mg), unde 1,868 = m gaz pe kg TC
TC = continutul total de carbon al deseului in kg/Mg.
Adeseori intreaga productie de gaz Ge, se micsoreaza cu o
proportie asimilata de carbon. Aceasta afirmatie se sprijina pe
constatarea lui [TABASARAN, 1976], care compara degajarea
gazelor la rampa de depozitare cu aceea din recipientele de

Deoarece recipientele de fermentare sunt administrate de regula

ca reactoare de limpezire, iar o rampa de depozitare trebuie
considerata ca Reaktor Batch cu caracter fix, autoliza
(autogenerarea) maselor de bacterii formate trebuie luate in
considerare prin asimiliare.
Influentele esentiale asupra reducerii cantitatilor de gaze care pot
fi obtinute teoretic, Ge , sunt expuse in cele ce urmeaza.
O proportie de cca. 30% din carbon, abreviat TC (Total Carbon), nu
este accesibila unei transformari in gaz, deoarece nu dispune de
legaturi care sa poata fi descompuse (de ex. lignina sau parti ale
materialului plastic). Acest lucru se ia in considerare prin factorul
de descompunere fd = 0,7.
Pana la 5% din TC este transportat in forma dizolvata cu apa de
infiltratii. Cand conditiile de mediu de la rampa nu sunt optime
pentru descompunerea anaeroba, local se poate ajunge la
formarea unor cuiburi uscate, la franarea prin anumite substante
sau la o subalimentare cu saruri si urme de alte elemente. Aceste
elemente sunt redate in factorul de optimizare fo.
Productia reala totala de gaz Gt se compune din :
Gt = G * fd * fo = 1,868 * TC * fd * fo (m/Mg)
fd = factorul de descompunere; in conditii optime,

Produsul fd * fo poate fi estimat ca < 0,5, adica mai mult de 50%

din potentialul de gaz calculat teoretic (Ge) nu se obtine in
conditile de la rampa de depozitare.
Cu ajutorul sistemelor tehnice de evacuare a gazelor utilizate pana
acum, se colecteaza numai o parte anumita din productia reala de
gaz. Captarea de gaz Gc , ca volum de gaz colectabil tehnic este
mai redusa cu factorul fs decat productia reala de gaz Gt, diferenta
fiind pierderea de gaz Gp:
Gc = Gt x fs = 1,868 TC x fd x f0 x fs
Gp = Gt - Gc, unde
fs = gradul de cuprindere conditionata de sistem; raportul intre
cantitatea de gaz colectata in conditiile rampei in functie de
sistemul de evacuare si cea real produsa.
Evolutia in timp a productiei de gaz poate fi descrisa printr-o
reactie de descompunere de ordin intai. Daca se introduce in
echivalenta de mai sus factorul de timp ft, suma productiei
de gaz pana la momentul t poate fi calculata:
ft = 1 exp(-kt)
unde: k = constanta de descompunere
t = unitate de timp.

Exemple de linii de evolutie a cantitatilor de gaz (calitativ)

Principii ale colectarii gazelor la rampa

de depozitare

In prezent exista sisteme orizontale si verticale de evacuare

a gazelor; iar in Germania s-au folosit pana la ora actuala
cu precadere sisteme verticale pentru evacuarea gazelor de
la rampele de depozitare. Pentru obtinerea unui efect de
evacuare mai mare, ar trebui ca, la proiectare, sa se
porneasca de la urmatoarele captari specifice de gaz:
Put qc,put = 2,0 mn/h
"Subpresiunea poate fi numai atat de mare, incat rarefierea
aerului sa ramana suportabila. Experienta a aratat ca la put
nu ar trebui sa depaseasca 30 pana la 50 mbar "
[TABASARAN si RETTENBERGER, 1987].
In practica evacuarii gazelor se folosesc captari specifice de
gaze atat mai mari, cat si mai reduse prin reglarea
suflantelor. Sistemele verticale de evacuare a gazelor au o
zona de influenta in forma de cerc. Estimarea zonei de
influenta si a gradului de captare a acesteia se face dupa

unde:
Qc,put: captarea de gaz (puterea de suctiune) a putului de
gaz (mn/h)
hP: lungimea perforata a conductei drenate (m)
qc,put: captarea specifica de gaz (mn/m h)
Qt,put: productia de gaz in zona de influenta a putului (mn/h)
qt,put: productia de gaz specifica in zona de influenta a
putului (mn/m h)
R: raza de influenta a putului (m)
h: inaltimea rampei, hp + 4 m, cate 2 m interval de
siguranta sub stratul de acoperire sau deasupra bazei (m)
E:gradul de colectare a gazului Qc/Qt
f: factor care tine cont de restul suprafetei dintre
cercurile in cea mai densa depozitare si suprafata totala

Zona teoretica de influenta a unui put de gaz

Cantitatile de gaz calculate dupa model se refera la gaz in

stare normala.
Capacitatea unui agregat de suctiune trebuie totusi
raportata la cantitatea de gaz in conditiile de functionare;
acest lucru se refera la capacitatea facliilor de gaz. Din
cantitatea de gaz aspirata in conditii de functionare QF
poate fi calculata captarea de gaz Qc cu ajutorul ecuatiilor
de stare ale gazelor si, invers, din Qc se poate calcula QF.
Pe langa elementele verticale de colectare a gazelor
(puturi) sunt incorporate in corpul deseurilor si elemente de
colectare orizonatale (drenaje) sau o combinatie din cele
doua.

Elemente ale unei instalatii de evacuare a gazelor de la o rampa de depozitare

Elementele unei instalatii de eliminare a gazului

din deponie
1.Elemente de colectare a gazului

Elementele de colectare a gazului ilustrate sunt: punctifotme; in

plan vertical; liniare; in plan orizontal.
Pentru colectarea gazului de la rampa cat mai aproape posibil de
locul de formare, in corpul deseului se incastreaza colectori de gaz
si acestia sunt supusi subpresiunii de cca. 2530 mbar. Colectorii
de gaz sunt infatisati de cele mai multe ori ca drenaje de gaz
orizontale sau ca puturi de gaz verticale, (cu conducta de
conducere a gazului perforata integrata) si completate in anumite
situatii prin corpuri de pietre, prin care gazele pot circula. In cazuri
individuale, camerele de evacuare a gazelor sunt create in corpul
de deseuri, din material cu granulatie mare si mai tarziu perforate
si evacuate de gaze.
Puturile de gaz trebuie sa fie prevazute cu o conducta centrala
200 mm, care sa fie inconjurata de pietre (granulatie 16 / 32 mm).
Elementele de colectare in plan orizontal sunt de ex. straturile de
eliberare a gazelor sau de drenaj de sub stratul izolator de la
suprafata unei rampe de depozitare. Aceste straturi, la fel ca si
corpul din pietre, trebuie sa contina cat mai putin carbonat de

Put de gaz cu loc de masurare si racordare

2.Conductele de colectare a gazului

Conductele de colectare a gazului unesc elementele de

colectare a gazului cu locurile (statiile) de colectare a
gazului.
Conductele de colectare se pot conecta flexibil de putul de
gaz, deoarece in aceste sectoare ne putem astepta la
depuneri de deseuri. La locurile de racordare se gasesc
adesea instalatii de colectare a probelor si de inchidere.
Conductele de colectare a gazului nu trebuie sa fie sub
100 mm, iar viteza de curgere a gazului nu trebuie sa
depaseasca 10 m/s. Pentru protectia impotriva punctelor de
legatura mai profunde, unde se pot face depuneri si
condensul de gaz se poate aduna, legaturile de colectare
subterane nu trebuie instalate sub o panta de 5%.

3.Puncte de colectare a gazului

In punctele de colectare a gazului se intalnesc conductele

de colectare. Aici se instaleaza de obicei armaturi de
reglare (presiune, debit volumic) si se asaza echipamente
de masurare si supraveghere. Daca punctul de colectare se
plaseaza in punctul relativ de adancime al conductelor de
colectare aferente, se poate duce catre un centru condens
de gaz din sistemul de legaturi. Etanseitatea la gaz a
sistemului la aceeasi eliberare de condens se obtine prin
constructii de conducte scufundate, asemanatoare
sifoanelor.

4. Separarea condensului

Condensul de gaz apare in sistemul de legaturi prin racirea

gazului sub forma de vapori de apa. Poate fi insa si preluat,
direct inaintea instalatiilor de compactare, printr-o separare
turbionara.
La calcularea cantitatii de condens, racirea gazului cald de

5. Instalatii de captare a gazelor

In instalatiile de captare a gazelor se realizeaza o crestere a

presiunii gazului cu cca 100130 mbar (gazul de la rampa
intra in statie cu cca. 50 mbar subpresiune si iese cu cca.
+80 mbar suprapresiune). Gazul este condus din instalatiile
de extractie catre cele de valorificare (motor cu gaz, turbina
cu gaz, cazane) sau catre facliile de gaz.
Instalatiile de extractie a gazelor trebuie prevazute, din
cauza riscului de explozii in cazul unei modificari a
amestecului de gaze, cu posibilitati de analiza permanenta
si de protectie.

Protectia contra exploziilor la instalatiile de aspirare a gazelor de la rampele de

depozitare; dupa [Rettenberger 1993]

Arderea gazului din

deponie
Daca valorificarea gazului de la rampa de
depozitare nu este posibila, acesta trebuie
descompus, prin ardere la temperaturi inalte de
cca. 1.200 C, in partile sale componente
netoxice.
Astfel sunt distruse lanturi lungi de legaturi
toxice. In plus, prin ardere este inlaturat
metanul, un important gaz de sera.

Valorificarea gazului din

deponie

Daca exista posibilitati tehnice si daca acest lucru este

rentabil, gazul de la rampa de depozitare trebuie valorificat.
Pe langa arderea intr-un cazan de incalzire, se pune
problema utilizarii lui pe post de combustibil intr-un motor
cu gaz. Utilizarea directa intr-un motor cu gaz este posibila
de ex. printr-un compactor de deseuri functionand pe baza
de gaz. Indirect, printr-un motor cu gaz cu generator cuplat
se poate obtine curent pentru alimentarea cu energie a
unei statii de salubrizare sau pentru introducerea in reteaua
de alimentare cu energie.
Condensul de gaz de la rampa de depozitare trebuie
salubrizat, din cauza substantelor toxice pe care le contine,
asemenea apei de infiltratii. De obicei este foarte corosiv si
poate distruge, prin agresivitatea sa acida, chiar si otelul
inoxidabil.

PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA

APELOR

Orice tehnologie de transformare este constituit dintr-o

serie de operaii succesive, continue sau ciclice, de natur
mecanic, fizic, chimic sau mixt. Orict de complicat ar
fi o tehnologie, ea const dintr-un numr limitat de operaii
simple, distincte care se realizeaz n instalaii i aparate
corespunztoare, comune pentru diverse variante de
tehnologii.
Pentru fiecare operaie sau proces unitar sunt importante
urmtoarele aspecte:
- studiul principiilor tiinifice de baz

- experimentarea la scar de laborator sau pilot urmat de

prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relaii
care s permit dimensionarea instalaiilor (stabilirea
parametrilor optimi)
- alegerea instalaiilor i utilajelor adecvate pentru
realizarea n condiii optime a transformrilor dorite.
ntre procesele unitare prin care se realizeaz tratarea apei
naturale pentru obinerea apei potabile i cele de epurare a
apelor uzate nu exist deosebiri eseniale, diferena
constnd n natura apei brute supuse tratrii i n calitatea
efluentului final care trebuie obinut. In ambele cazuri,
substanele nedorite sunt ndeprtate din ap i
transformate n substane acceptabile. Exist totui unele
procese unitare care din considerente economice sau
tehnologice, i gsesc aplicare curent numai n tratarea
apei sau numai n epurarea apei.

n cele ce urmeaz se adopt termenul de proces unitar

pentru toate transformrile care intervin ntr-o schem
tehnologic de tratare a apelor, indiferent dac sunt de
natur fizic, chimic sau biologic.
Produsul unei staii de tratare este o ap de calitate
superioar care corespunde cerinelor unei folosine, iar
acela al unei staii de epurare un efluent acceptabil care nu
nrutete calitatea resurselor naturale de ap.
Cele mai multe procese de tratare i de epurare a apelor
aduc schimbri ale concentraiilor unor substane care sunt
fie scoase, fie introduse n ap, intervenind astfel un
transfer de faz ntre cele trei faze existente : gazoas,
lichid, solid.
n fig. se prezint schematic tipurile de dispersii de
poluani din apele uzate, dimensiunea particulelor
componente, cteva caracteristici principale i procesele
unitare de epurare care pot fi aplicate pentru ndeprtarea
poluanilor respectivi.
Scopul prezentrii acestei scheme este orientativ i ofer o

Categorii de poluani ai apei i procese

utilizate pentru ndeprtarea lor

Egalizarea apelor uzate, uniformizarea

debitelor
i a compoziiei apelor industriale
Apele uzate, indiferent de surs, prezint variaii n timp
ale debitelor i compoziiei, datorit lipsei de uniformitate
a consumurilor de ap, a cantitilor de ap eliminat din
proces i a coninutului acestora n substane poluante.
Sunt relativ rare cazurile n care debitul i compoziia sunt
constante, cum ar fi procesele industriale cu caracter
continuu, ce funcioneaz n regim staionar i n care nu
intervin operaii ciclice, cum sunt industria de sintez a
amoniacului, acidului azotic, metanolului, prepararea
minereurilor, unele procese metalurgice, etc.
n majoritatea industriilor intervin operaii discontinue
care, pe ansamblu, conduc la evacuarea de ape uzate cu
caracter aleator.

Prezena mai multor surse de evacuare discontinue, cu

periodicitate diferit, determin variaii dezordonate ale debitului
i compoziiei apelor uzate.
Variabilitatea compoziiei apelor uzate poate fi o consecin i a
modificrii n timp a profilului i a capacitii de producie. De
exemplu, n fabricile de zahr i conserve, debitele de ape uzate
sunt sezoniere iar n industria chimic de sintez, de obinere a
medicamentelor i coloranilor, unde se obin cantiti mici de
produse pe perioade variabile de timp, se produc ape uzate numai
n aceste perioade.
n aceste condiii, pe platformele industriale complexe, compoziia
apelor uzate este aleatoare, iar debitele prezint fluctuaii, pn la
limita maxim determinat de capacitatea sistemului din care se
face alimentarea cu ap.
Aceste debite sunt influenate i de gradul de recirculare a apelor
din industria respectiv, iar n cazul sistemelor de canalizare mixte
i de regimul precipitaiilor.
Variaiile de debit sunt ntotdeauna nsoite i de variaii de
concentraii ale substanelor poluante.
Concentraiile poluanilor sunt determinate de evacurile specifice

n instalaiile de tratare a apelor uzate, rezultatele depind de

stabilitatea, respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor
uzate n sistemul de tratare.
Variaiile de debit n staiile de tratare au ca rezultat salturi de
vitez ce perturb regimul de curgere.
Instabilitatea vitezelor de curgere este duntoare mai ales n
bazinele de decantare, n care vitezele mari de curgere antreneaz
n efluent materiale n suspensie sau chiar materiale deja
sedimentate.
Uniformizarea debitelor i a compoziiei apelor uzate se face n bazine de
uniformizare amplasate n serie sau n derivaie cu colectorul de canalizare
i permite dimensionarea staiei de tratare la nivelul debitelor medii.
n instalaiile de uniformizare a apelor uzate, respectiv n bazinele
de uniformizare, cu forme i dimensiuni adaptate fiecrui caz n
parte, pot avea loc i transformri chimice ntre diferiii poluani
din aceste ape, cum ar fi reacii de neutralizare, de oxigenare,
redox, de precipitare sau procese biochimice, toate conducnd la o
degrevare a etapei de epurare.

Procese fizice de tratare a apelor

industriale

Principalele grupe de procese fizice sunt:

separarea gravitaional,
filtrarea
transferarea poluanilor din faz apoas n alt faz.
n aceste procese substanele poluante nu sufer, n cursul
separrii lor din ap, transformri n alte substane.

Separare gravitaional

Se bazeaz pe faptul c asupra unui corp aflat ntr-un cmp

gravitaional acioneaz o for, ce determin deplasarea
corpului spre fundul bazinului de separare.
Separarea particulelor relativ grosiere, nedizolvate n ap,
sub influena cmpului gravitaional, are loc
prin:sedimentare sau flotaie.
Dac sedimentarea gravitaional nu este eficient se
utilizeaz o separare sub aciunea unui cmp de rotaie
creat artificial, n care iau natere fore gravitaionale,
aceast separare fiind denumit centrifugare.

 Dup o perioad iniial de accelerare,

deplasarea, sub aciunea cmpului gravitaional,
a unei particule n ap se face cu o vitez
constant, datorit echilibrului dintre fora
exercitat de cmpul gravitaional ( Fm) i fora de
frecare ntre particul i ap ( Ff).

n funcie de regimul de curgere caracterizat de numrul

Reynolds (Re) i de coeficientul C, viteza de sedimentare se
poate calcula cu diverse formule, dup cum se vede din
tabel

 Sedimentarea particulelor ntr-un bazin ideal de

form rectangular este prezentat schematic n
figura, unde sunt reprezentate traiectoriile
teoretice ale particulelor discrete (traiectorii
drepte) i ale celor ntlnite n practic (traiectorii
curbe).

Schema sedimentrii n ap a particulelor greu solubile ntr-un

bazin rectangular (seciune vertical-longitudinal)

 Bazinul de sedimentare poate fi mprit n patru

zone:
- zona de admisie n care amestecul de ap cu
suspensii este distribuit pe seciunea transversal
a bazinului;
- zona de sedimentare n care particulele cad prin
masa de ap, aflat n curgere orizontal cu
vitez constant vd ;
- zona de nmol n care se adun particulele
depuse ;
- zona de evacuare a apei limpezite care mai
conine particulele care nu s-au depus.
Traiectoriile particulelor discrete rezult din
nsumarea vectorial a vitezei de sedimentare vs
i a vitezei de deplasare a apei n bazin vd.
Particulele cu viteza de sedimentare v0 egal cu
raportul dintre adncimea bazinului (h0) i timpul

 Toate particulele a cror vitez de cdere este

mai mare sau egal cu v0 sunt reinute n bazinul
de sedimentare.
n bazinele cu curgere vertical, particulele cu
vitez de sedimentare mai mic dect v0 nu sunt
reinute, fiind antrenate cu ap n zona de
evacuare.
Dimpotriv, n bazinele cu curgere orizontal,
astfel de particule sunt reinute dac la intrarea
n zona de sedimentare se afl deasupra zonei de
nmol la o nlime mai mic dect produsul vt 0.
Decantoarele se pot construi ntr-o varietate mare
de tipuri, din decantoare eliminndu-se o ap
relativ limpede i nmolul respectiv.

Operatii de ingrosare si
decantare
Ingroarea este procesul de eliminare parial a
apei
Operaia de ngroare const n lsarea tulburelii
s se limpezeasc ntr-un recipient prin
sedimentarea particulelor solide i prin formarea
la partea superioar a unui strat de ap limpede,
care se elimin.
Mrimea particulelor solide din aceste tulbureli
este, de obicei, sub 0,20,3 mm, mergind chiar
la dimensiuni de civa microni.
Particulele mai mari se depun sub influena forei
de gravitaie, cu viteze diferite, date cu
aproximaie de relaia :

n care : d

este diametrul particulei, cm;

greutatea specific a particulei, g/cm 3;
greutatea specific a lichidului, g/cm 3;
viscozitatea fluidului, g s/cm 2.

Prin ngroare nelegem obinerea unui produs ngroat. Dac scopul este de a
obine o faz lichid limpede, atunci procedeul se numete limpezire. Frecvent
trebuie realizate ambele condiii. Funcie de nsuirile tulburelii ea se ngroa
obinnd revrsare limpede ori tulbure. n ngrotoare n condiiile unei alimentri
optime cu material i n regim stabil se formeaz mai multe zone.
Zonele menionate
rezult i din curba
de sedimentare ce
exprim
deplasarea n timp
a limitei de
separare dintre
tulbureal i lichid.

Zonele menionate rezult i din curba de sedimentare ce exprim deplasarea n timp a

limitei de separare dintre tulbureal i lichid.

 Procesul de ngroare ce decurge sub aciunea

forei de gravitaie este influenat de compoziia
mineralogic i granulometric a solidului, forma
particulei, coninutul de solid din alimentare,
densitatea fazelor solid i lichid, viscozitatea i
temperatura tulburelii, pH-ul mediului, prezena
n tulbureal a reactivilor, adiia special de
reactivi.

DECANTAREA PARTICULELOR COLOIDALE

Particulele fine, ca urmare a vitezei de cdere mici, a

micrii browniene i respingerii electrice dintre particule la
sarcini electrice de acelasi semn.
Particulele coloidale absorb ioni la suprafata lor, provocnd
respingerea dintre acestea, mpiedicand sedimentarea prin
coagulare.
Adsorbia de ioni este preferenial, anumite particule
coloidale, adsorbind ioni negativi din soluiile de electrolii i
altele ioni pozitivi.
Particulele coloidale pot fi precipitate prin neutralizeaz
sarcinileor superficiale anume prin adaugarea unui electrolit
de la care particulele coloidale vor adsorbi ioni de semn
contrar celor care au produs stabilizarea. Cantitatea de
electrolit nu trebuie s depeasc pe cea necesar
neutralizrii sarcinilor particulelor. Excesul va ncrca
particulele cu sarcini de semn contrar i le va menine n

Particulele solide se depun separat ori sub form de

agregate.
Agregatele au vitez mai mare de depunere dect
particulele individuale.
Deosebim trei mijloace de formare a agregatelor :
coagularea cu electrolii, flocularea cu reactivi
hidrofobizani i flocularea cu polimeri.
1.Coagularea particulelor cu electrolii are loc prin
reducerea aciunii sarcinilor superficiale, deci prin
reducerea forelor de respingere .
Se utilizeaza electrolii ce conin cationi polivaleni precum
varul, clorura de calciu, clorur feric, sulfatul feros, sulfatul
de magneziu, acidul sulfuric .a.
2.La flocularea particulelor eu reactivi hidrofobizani se
formeaz agregate, ca urmare a reducerii energiei
superficiale prin alipire. Prin hidrofobizare, forele de
atracie dintre particule sunt mai mari dect cele dintre
particule i ap, fapt ce conduce la alipirea lor. Aciune
hidrofobizant au xantaii, cleanii, alchilsulfaii, aminele i
ali colectori ce se dozeaz n flotaie.

3. Flocularea particulelor sub aciunea polimerilor are loc

prin alipirea particulelor minerale, urmare sorbiei
moleculelor i micelelor polimerului ce formeaz puni ntre
particule. Ca floculani se dozeaz reactivi din grupa
poliacrilamidei.
Aciune floculant mai au carboximetilceluloza, oxietilceluloza, polietilenoxid (polias).
Se mai dozeaz floculani naturali ca amidon, quartek .a.
Aciunea polimerilor depinde de concentraia lor ce este de
regul 0,050,1 %.
Micela=particula=complex care se formeaza in solutiile
coloidale, constituit dintr-o particula coloidala si dintr-un
strat dublu de ioni de semne contrare, distribuiti in jurul
particulei.
Fenomenul invers coagulrii i floculrii, denumit peptizare
(dispersare sau stabilizare a suspensiei), are loc prin
dozarea n tulbureal a substanelor ce conduc la
hidrofilizarea particulelor (silicat de sodiu, alcalii, sod).
Adaosul acestora influennd pH-ul mediului poate favoriza
fie coagularea fie peptizarea particulelor.

Decantoarele
(ingrosatoarele)

Sunt utilizate pentru eliminarea unor cantitati mari de apa

si de a obtine produsul ingrosat in mod continuu.
In acest scop, la decantarea tulburelilor, suspensiilor si
limpezirea slamurilor se folosesc decantoare cilindrice cu
evacuare mecanica.
Decantoatele pot fi actionate central sau peiferic.

Decantoare cu actionare centrala

Decantoarele cu acionare central se realizeaz

constructiv cu mai multe compartimente i au diametrul
pn la 25 m, iar cele cu acionare periferic au diametrul
peste 15-100 m.
Sunt realizate din lemn, beton sau metal, de forma
cilindric, cu suprafaa mare i nlimea mic, cu fundul
plat sau uor nclinat cu 612 spre centru.

DECANTORUL CU ACIONARE CENTRALA

1. Alimentare cu ap brut;2. Recirculare nmoluri;3. Spuma; 4. Zona de decantare; 5.
Raclei; 6. Nmol in exces: 7. Evacuare spre tratare; 8. Elice de amestec a apei brute cu
nmolurile recirculate; 9. Reactiv.

Alimentarea se face printr-un tub central care ptrunde sub nivelul

tulburelii cu ~ 0,51 m i din care tulbureala se rspndete n
interiorul rezervorului, micorndu-i continuu viteza. Particulele
solide se depun pe fundul rezervorului, de unde sunt adunate de
braele cu greble i conduse spre evacuarea central.
Apa limpede, format n straturi superioare, se revars ntr-un
jgheab circular, periferic, iar spuma cu particule hidrofobe este
baleiat.
Braele cu raclei se rotesc de obicei cu o vitez de 6 m/min. La
decantarea lamurilor fine viteza se reduce la 3 m/min, iar cnd se
decanteaz materiale ce se depun repede viteza se mrete la 9
12 m/min.
Dac exist pericolul de blocare a racleilor ei sunt ridicai cu un
dispozitiv cu ~ 300400 mm.
Pentru majorarea capacitii de lucru a ngrotoarelor, se
construiesc decantoare etajate care au un ax comun ce poart
braele cu grble, independent pentru fiecare compartiment. Numrul
compartimentelor poate fi ntre 2-6.

Calculul decantorului

Pentru dimensionarea decantorului este necesara

determinarea vitezei de sedimentare care se obtine din
relatia suprafetei decantorului:

n care : m
n
v

este raportul L : S la alimentare;

raportul L : S n ngroat;
viteza de sedimentare, m/24 h.

nlimea ngrotorului se determin presupunnd c

tulbureala se gsete n faza final de ngroare:
h = ha + hc + hg [m]
n care : ha =0,3-0,8 este nlimea zonei superioare de
lichid limpede,m;
hg nlimea zonei de greblare, m;

unde : D este diametrul ngrotorului, m ;

a
unghiul de nclinare a fundului (de obicei a
== 12, tg = 0,213).

hc

nlimea zonei de compresiune, m;

n care : T este timpul necesar atingerii

ngroaii maxime, h ;

S
suprafaa de ngroare necesar,
m2/t 24 h ;

greutatea specific medie a

solidului, t/m3;
nc valoarea medie a raportului

lichid/solid n zona de compresiune care se

calculeaz cu relaia :

 Viteza curentului ascendent se calculeaz cu

relaia :

n care : Q este cantitatea revrsrii, m3/s ;

S
suprafaa ngrotorului, m3.
Diametrul ngrotorului rezult din relaia :

n care : S este suprafaa de ngroare, m;

D
diametrul ngrotorului, m ;

d
diametrul tubului de alimentare,
m.

Filtrarea
La filtrare, separarea fazelor lichid i solid are
loc prin trecerea apei din tulbureal prin porii
membranei poroase i rmnerea pe suprafaa
acesteia a materialului solid.
Pentru filtrare este necesar ca ntre presiunile
exercitate pe cele dou fee ale membranei s
existe o diferen. Aceasta se realizeaz fie
presnd tulbureala pe suprafaa de filtrare cu
ajutorul pompelor sau a aerului comprimat, fie
crendu-se vid sub suprafaa de filtrare.
Aceast diferen de presiune trebuie s fie mai
mare dect pierderea de presiune ce are loc la
trecerea apei filtrate prin membran i crusta de
material solid.

 Membrana de filtrare este constituit dintr-o

pnz din fibre textile (bumbac, in, lin etc.),
pnz sintetic, mpletitur de srm sau din alte
materiale (cauciuc perforat, materiale ceramice
poroase etc.). Membrana constituie numai
suportul pe care se depune materialul solid din
tulbureal, cci dup depunere filtrarea are loc
prin stratul de material depus. Viteza de filtrare
este mare la nceput ns pe msur ce se
ngroa stratul depus ea scade. Dac grosimea
acestui strat crete prea mult, viteza de filtrare
scade n aa msur nct procesul filtrrii practic
se ntrerupe. Din acest motiv, este necesar ca
periodic crusta de material solid depus s fie
ndeprtat i uneori chiar s se curee porii
membranei de filtrare prin splare.

 Rezistena opus de crust n

procesul de filtrare este determinat
de structura i nsuirile acesteia, ce
determin repartizarea capilarelor
(porilor), dimensiunea lor, forma i
interaciunea dintre ele. Viteza, tre
cerii lichidului prin canalele capilare
dintre particule de regul este mai
mic dect prin porii membranei de
filtrare. De aceea, viteza de filtrare

 Baza teoretic a filtrrii o constituie

legea lui Darsy ce determin
trecerea debitului de lichid V printrun strat de nisip:

unde: K este coeficientul filtrrii,

m/s;

F
suprafaa de filtrare,
m2;

Calculul filtrarii
Micarea lichidului prin membrane poroase are
loc cu viteze mici prin pori i canale capilare, fapt
ce permite asemnarea filtrrii cu micarea
laminar prin tuburi capilare de form neregulat.
Viteza de filtrare w se determin cu relaia :
n
d

l

care

: P este pierderea de presiune, N m 2;

diametrul capilarului, m;
viscozitatea lichidului, N s/m2;
lungimea capilarului, m.

 Cantitatea de ap filtrat V pe durata

de timp t este :
Deoarece viteza de filtrare w este o
mrime variabil, notnd suprafaa
de filtrare F, putem prezenta viteza
de filtrare ca mrime variabil, prin
ecuaia diferenial :

 n care:R este rezistena crustei i membranei de

filtrare egal cu 320 l/d2.
Rezult c viteza de filtrare este direct
proporional cu cderea, de presiune i invers
proporional cu rezistena crustei i a
membranei filtrante nsumate.
Rezistena crustei B nu poate fi calculat cu
valoarea 320 l/d2, fiind greu de determinat
lungimea capilarelor l i diametrul lor d, de aceea
ea se exprim prin rezistena specific ca relaia :
R= rch + rm,
n care : rc este rezistena specific a crustei;

h
nlimea crustei;
rm
rezistena membranei filtrante.

 Introducnd valoarea lui R viteza de filtrare va fi :

n procesul de filtrare, grosimea crustei crete i

considernd densitatea crustei constant i c la
fiecare unitate de volum de lichid se va depune
volum egal de crust, atunci:

unde : C este volumul crustei aferente unitii de

volumul ele ap limpezit.

 Introducnd valoarea lui h, obinem :

Integrnd ecuaia la valoarea P = const.,

obinem :

Care se poate exprima liniar sub forma:

a si b se pot determona experimental in conditii

t/v

v
Graficul filtrrii: t/v = f(v)

 Factorii principali ce influeneaz funcionarea

filtrelor snt: granulaia materialului, coninutul de
solid n alimentare, vacuumul, tipul i calitatea
membranei, turaia filtrului, temperatura
tulburelii, adaosul de reactivi.
Granulaia materialului condiioneaz alegerea
tipului filtrului, influeneaz permeabilitatea
(porozitatea) crustei. Prezena lamurilor reduce
porozitatea si productivitatea, crete umiditatea
crustei, nfund
porii membranei filtrante.
Coninutul de solid din alimentate la creterea
acestuia crete productivitatea filtrului.

 Valoarea vacuumului depinde de porozitatea

crustei, productivitatea pompei de vid, starea
pnzei de filtru (gradul de uzura). La filtrele cu
band i filtrele ngrotor, vacuumul este de
~300 mm coloan mercur, iar la filtrele cilindrice
i cu discuri, vacuumul este de ~ 600 mm
coloan de mercur.
Membrana filtrant. La filtrarea concentratelor de
minereuri se folosesc diferite tipuri de pnze
naturale i sintetice, iar la filtrarea lamului de
crbune se folosesc site din capron. Pnzele
sintetice rezist de 34 ori mai mult dect cele
naturale.

Capron = fibra sintetica f. rezistenta si elastica obt din

policaprolactama si e utiliz. La fabricarea tesaturilor

 Fa de pnze se impun cerine ca : s rein bine

particulele solide, s aib rezistena hidraulic
redus fa de curgerea apei limpezite, s nu se
umfle n mediu lichid, s posede rezisten
mecanic, s asigure evacuarea totala a crustei,
s fie rezistente chimic, termic n anumite limite
i sa poat fi recondiionate mecanic i chimic, n
vederea eliminrii depunerilor astuptoare ale
porilor. Depunerile de carbonai se nltur cu
HCl, sulfatii cu soluii de NaOH (5 8%) i apoi
soluie de HCl (3-4%).
Depunerile de silicai se nltur greu fie cu
soluie 3 4% HCl (cu adaus 25% NaF), fie
succesiv cu soluie 1% NaOH, 4% HCl, 1% NaOH.

 Turaia filtrelor. La turaii mici crusta este mai

groas, mai puin umed dar productivitate este
mai redus. Se consider necesar o grosime de
minim 5 mm la filtrele cilindrice i de min. 8 mm
la cele eu discuri. Prin variaia turaiei n limitele
umiditii admise, se regleaz productivitatea
filtrului.
Adaosul de reactivi. Floculanii sintetici cresc
capacitatea filtrului, reduc mbinarea pnzei, dar
datorit apei intrafloculare umiditatea crusei
crete cu 12%.
Temperaura tulburelii. Cu creterea temperaturii
scade vascozitatea fazei lichide i crete
productivitatea. Fiind o operaie scump se
practic numai la filtrarea unor produse
deosebite.

Utilaje pentru filtrare

Dup procedeul de realizare a diferenei de presiune dintre

cele dou fee ale membranei de filtrare deosebim
urmtoarele categorii de filtre :
1. filtre cu vacuum ce funcioneaz pe principiul
depresiunii;
2. filtre pres ce funcioneaz pe principiul crerii unei
presiuni n interiorul filtrului.
Filtrele pres sunt de obicei cu funcionare discontinu.
Filtrele cu vacuum sunt cu funcionare discontinu i
continu. Pentru eliminarea fazei lichide din tulbureli se
folosesc frecvent filtrele cu vacuum cu funcionare
continu.
Dup forma suprafeei de filtrare, deosebim filtre cilindrice,
filtre cu discuri, ngrotoare filtre, filtru cu band.
Filtrele cu acionare discontinu au productivitate redus i
se folosesc n special n industria chimic, n procesele

Dintre filtrele cu funcionare continu (vacuum cilindrice, cu

disc, cu band) cele mai rspndite sunt cele cilindrice i cu
discuri.
Diferena de presiune n aceste filtre se realizeaz pe
seama vacuumului pe una din feele suprafeei filtrante, pe
cealalt fa presiunea rmnnd egal cu cea atmosferic.
Filtrul cilindric cu vid se compune dintr-un tambur de
tabl perforat, care se rotete n jurul axei sale. La
suprafa tamburul se mbrac cu o pnz groas i deas,
peste care se nfoar spire de srm la 30 40 mm
distan.

Interiorul tamburului este

mprit, prin pereii radiali 2,
ntr-o serie de compartimente 1,
care comunic fiecare cu nite
conducte orizontale 3, aezate
concentric n axul filtrului. Axul
filtrului se rotete etan n capul
de distribuie 4, mprit n
sectoarele 5, 6, 7 prin care se
face legtura cu conductele de
vid, de aer comprimat i de ap.
Tamburul este cufundat cu
partea inferioar ntr-o cuv, n
care se aduce tulbureala i este
rotit cu vitez mic (5 15
rot/h) cu ajutorul unui reductor
i motor electric.
Filtrul cilindric cu vid

 Pe fundul cuvei se gsete un agitator sub form

de greble. n timpul rotirii tamburului, celulele
interioare se cufund succesiv n tulbureal. n
perioada de timp n care un compartiment al
filtrului se gsete cufundat n tulbureal, prin
capul de distribuie se face legtura cu conducta
de vid, legtur ce se menine i dup un anumit
timp de la ieirea compartimentului din
tulbureal, timp n care se aspir apa din crust
format pe suprafaa filtrului. Dup acest interval
de timp, se stabilete legtura (tot prin capul de
distribuie) cu conducta de aer comprimat, ceea
ce face ca crusta s se desfac de pe suprafaa
tamburului. Filtrul este pro vzut cu cuitul 8 care
ajut la nlturarea crustei de pe tambur.

 Filtrul interior este tot un filtru cilindric, la care

filtrant este suprafaa interioar a cilindrului.
Filtrul se rotete pe dou perechi de role.
Tulbureala de filtrat este adus n interiorul
cilindrului printr-un tub axial. Poriunea de
aspiraie este n partea inferioar a cilindrului, iar
n partea superioar crusta format este
desprins de pe filtru de un cuit i cade ntr-un
jgheab, de unde este evacuat cu nec sau o
band n afara cilindrului.
Avantajul acestui filtru const n faptul c
depunerea particulelor solide este ajutat de
greutatea lor, pe suprafaa filtrant depunndu-se
nti particulele grosolane i apoi cele fine,
evitndu-se astuparea porilor i realizndu-se o
bun crust filtrant.
Capacitatea filtrelor cilindrice interioare, fa de

 Filtru de vid cu band se folosete pentru filtrarea

produselor grosiere cum sunt-concentratele
gravitaionale pn la 24 mm. Asemenea
concentrate nu se pot filtra pe filtre cu tambur
sau discuri, deoarece particulele nu se atrag i nu
se menin ia suprafaa filtrelor.
Filtrul este format dintr-o band continu ntins
ntre doi tamburi. Banda are caneluri
transversale, margini longitudinale i canale ce
comunic cu camerele de vid, amplasate sub
band. Tulbureala se dozeaz pe un jgheab,
crusta se desprinde la capul de antrenare unde
este prevzut i un cuit de rzuire. Aceste filtre,
comparativ cu filtrele cu tambur i discuri, au
productivitate specific mai mare i consum mai
redus de aer.
Ele ns au dezavantajul unor gabarite mari i

Schema filtrului de vid cu band : 1 tambur de antrenare; 2 band

filtrant; 3 pnza filtrant ; 4 margini; 5 jgheab de alimentare ; 6 tambur de
ntindere; 7 camere cu vacuum ; 8 eava de ap limpezit ; .9 stropitoare pentru
splarea pnzei; 10 aducimea apei de splare; 11 cuit pentru crust
Productivitatea filtrelor cu vid cu acionare continu funcie de grosimea crustei
va, fi:

Pentru filtrele cu acionare discontinu, productivitatea va fi

unde :h este grosimea stratului de crust, mm;

P valoarea vacuumului, at (atm .teh. =10N/cm2)
h0 grosimea stratului de crust echivalent
rezistenei pnzei de filtrare, mm;
K constanta vitezei de filtrare, mm2/min.at
F
suprafaa total de filtrare, m2;
R0 volumul apei filtrate pe unitatea de solid din
crust, m3;
Ras consum ap de splare, m3/t solid din crust;

t0
timpul operaiilor auxiliare pe durata unui
ciclu, min;

suprafaa de filtru ocupat pentru recoltarea

crustei, subunitar
fa de suprafaa total de filtrare;
A
greutatea volumetric a crustei dup solid,

 Pentru pnza de filtru din bumbac, rezistena este

echivalent cu rezistena hidraulic a unui strat
de crust de 13 mm.
Cnd nu sunt posibiliti de cntrire a crustei
filtrului n funciune,, productivitatea se
determin cu relaia :

unde : F este suprafaa filtrului, m2;

h grosimea crustei, mm;

n turaia tamburului , rot/min;

greutatea volumetric a crustei,

g/cm3;

orientativ = 0,6 ( densitatea

solidului, g/cm3);

 Pentru calculul productivitii

filtrului cu vacuum dup aceast
formul trebuie msurat grosimea
crustei n cteva puncte i luat va
loarea medie.
Grosimea crustei la filtrele continue
este de 510 mm, la filtrele
discontinue 3040 mm.
Uneori pe filtre se face i splarea
crustei pentru nlturarea srurilor.

Instalaii de filtrare eu vid.

Repartizarea i amplasarea utilajelor
n instalaiile de filtrare se face pe
dou nivele:
1 repartizarea filtrelor cu vid la
nivelele inferioare ale uzinei;
2 repartizarea filtrelor cu vid la
nlime peste 10 m deasupra cotei
zero.

Schema

instalaiei

de

filtrare

Tulbureala intr n agitatorul

1 i apoi pe conduct n
filtrul 2. Apa se absoarbe n
rezervorul 4 de unde este
refulat cu pompa
centrifug 6. Partea
inferioar a acestui rezervor
trebuie s fie deasupra axei
pompei cu minim 600 mm.
Pentru a preveni intrarea
apei n pompa de vid 5 la
nlimea de 10 m deasupra
colectorului de ap limpezit
7 se monteaz captatorul 9
care servete pentru
captarea apei, de unde prin
cdere se scurge pe
conducta 8 n colectorul 7,
captul inferior al conductei
fiind sub nivelul apei filtrate.
Aerul comprimat pentru

Filtrul vertical pentru ape reziduale

uleioase
Rasufltoare;
Jgheab de preluare a apei de
splare;
Alimentare aer de splare:
Evacuare apa de splare;
Apa bruta;
Evacuare apa filtrata;
Apa de splare;
Placa perforata;
Nisip;
Antracit.

Filtre saci si Electrofiltre