L2.

Erori de măsură în chimie

L2.1. Scopul lucrării de laborator:

Identificarea și calculul erorilor de măsurare în laboratorul de chimie.

L2.2. Generalităţi

În chimie si fizica (precum si in alte științe inginerești), metodele folosite la măsurarea

parametrilor (mărimi fizice sau chimice) sunt în general precise. Totuși, în timpul măsurătorilor
pot interveni diferiți factori perturbatori care generează apariția erorilor de măsurare. Pentru
determinarea mărimilor fizice sau chimice se folosesc instrumente de măsura, care au o anumită
precizie. Nici o măsurătoare nu este absolută. Măsurând de mai multe ori aceeași mărime fizică,
în aceleași condiții, cu aceleași mijloace, se poate observa ca rezultatele obținute sunt diferite.
Diferențele ce apar depind de construcția instrumentelor de măsura, de observator, sau de alți
factori perturbatori. Acuratețea unui experiment arata cât de aproape este rezultatul măsurătorii
de valoarea adevărată. Prin urmare, acuratețea este o măsura a corectitudinii rezultatelor obținute
prin măsurare si prin calcul. Precizia unui experiment este o măsura a exactității determinării
rezultatelor.
Procedurile de observare statistica în analiza fenomenelor si proceselor pot fi afectate de
erori. Prelucrarea statistica a datelor experimentale prin calculele matematice ce urmează a fi
efectuate cu datele respective, contribuie cu o anumită cantitate de erori. De aceea, s atât erorile
de observare statistică cât și cele de calcul, vor afecta rezultatele obținute din prelucrarea si
interpretarea datelor experimentale.
CHIMIE, An I Laborator 2

TIPURI DE ERORI

erori erori de calcul

experimentale numeric

Erori grosolane Erori interne

Erori sistematice Erori de metoda
Erori aleatoare Erori de rotunjire

Figura nr. 1. Tipuri de erori de măsură

Prin eroare de măsură se înţelege diferenţa dintre valoarea exactă (reală) a unei mărimi
şi valoarea obţinută printr-o măsurare oarecare.

L2.3. Clasificarea erorilor

1. Erori experimentale – efectuarea măsurătorilor pot produce:
 erori care au aceeași mărime, când procesul de măsurare se efectuează în condiții identice;
 erori care au mărimi variabile, variaţia acestora fiind supusa unei anumite legi de variaţie.

Erorile de măsurare se clasifica în:

- erori grosolane (greșeli): pot proveni din aplicarea unor metode de calcul inexacte, din citiri
eronate, din neatenția sau lipsa de instruire a personalului; aceste erori trebuie eliminate și
refăcute măsurătorile;
- erori sistematice: pot proveni din cauza unor caracteristici constructive ale aparatelor,
incorectei etalonări sau uzurii; pot fi erori produse de metoda de măsurare sau erori produse de
factori externi (erori de influenta), deosebit de greu de evaluat prin calcule, deoarece nu
întotdeauna pot fi cunoscute cauzele si legile de variație în timp a condițiilor de mediu
(temperatura, presiunea, umiditatea, câmpuri magnetice, radiații, etc.) ;
- erori aleatoare (accidentale, întâmplătoare): pot proveni ca urmare diversității proceselor si
fenomenelor precum si a interacțiunilor experimentului cu alte procese si fenomene ce se
desfășoară simultan; nu este posibila depistarea si înlăturarea lor, efectul global fiind producerea
unor erori aleatorii inevitabile ce nu pot fi înlăturate din rezultatele măsurătorilor;

2
CHIMIE, An I Laborator 2

2. Erori de calcul numeric - interpretarea matematica a datelor reprezintă totalitatea operațiilor

matematice ce trebuie efectuate pentru obținerea unui anumit rezultat, în vederea căruia au fost
efectuate măsurările respective. În timpul efectuării acestor calcule, pot interveni anumite erori ce
se vor adăuga la erorile experimentale, si astfel valoarea măsurata să se abată si mai mult fata de
mărimea adevărata; se disting următoarele categorii de erori de calcul:
- erori inerente: pot proveni ca urmare a folosirii aproximative a unor valori provenite din
măsurători, a utilizării în calcule a numerelor iraționale sau ca urmare a calculelor aproximative
(serii numerice) oferite de calculatoarele numerice; trebuie specificat faptul ca multe valori ale
unor funcții obișnuite (sin, cos, lg, etc.) sunt obținute prin calculul aproximativ al valorii unor
serii numerice;
- erori de metoda: analiza si interpretarea datelor experimentale depind de experiența
specialiștilor care efectuează prelucrarea datelor experimentale; matematica si in special analiza
numerica oferă o multitudine de metode si tehnici de rezolvare a problemelor in acest caz; unele
din aceste metode sunt mai eficiente sau nu pentru un anumit caz, de aceea, alegerea metodei este
foarte importanta pentru rezultatul final care se dorește a fi obținut cu o anumită eroare de
aproximare; de remarcat este faptul că determinarea soluțiilor se realizează prin procese iterative,
numărul de iterații determinând eroarea de aproximare;
- erori de rotunjire: aceste erori sunt inevitabile deoarece depind de posibilitățile limitate de
reprezentare a numerelor în memoria calculatoarele numerice; orice calculator, indiferent cat de
performant este construit, poate reprezenta numerele cu un număr redus de cifre semnificative,
depinzând de lungimea cuvântului de memorie (numărul de biți: 32 sau 46) utilizat la stocarea
unui număr; calculatoarele actuale oferă calcule pentru numerele reale cu maxim 7 cifre
semnificative în simpla precizie, si cu maxim 15 cifre semnificative în dubla precizie.

Valoarea absolută a diferenţei dintre valoarea reală x şi valoarea măsurată x i a unei

mărimi reprezintă eroarea absolută:
 x  x  xi (1)
Deoarece valoarea reală x nu poate fi cunoscută, ea se înlocuiește cu valoarea de care este
foarte apropiată şi anume cu media aritmetică x , determinată prin efectuarea unui număr mare de
măsurători si calculul valorii medii a acestor masuratori. Eroarea absolută devine atunci:
x  xx i
(2)

Exemplu: la măsurarea volumului unei substanțe se citesc 3 (i=3) valori diferite, acest lucru
determină apariţia erorii absolute şi atunci se va calcula media aritmetică a valorilor şi se va
determina eroarea absolută pe fiecare valoare în parte, după care se va calcula media aritmetică a
 x1  x  x1
erorilor absolute:  x2  x  x2

 x3  x  x3

3
CHIMIE, An I Laborator 2

Raportul dintre eroarea absolută şi valoarea reală (sau valoarea medie) se numeşte eroare
relativă şi are formula de calcul:
x x (3)
 ,
x x

Influenţa erorilor întâmplătoare asupra valorii medii poate fi evaluată prin calcularea:
 erorii pătratice medii:
N

 (x  x )
i
2
(4)
 i 1
,
N ( N  1)
Unde: x - media artimetică a valorii determinate
xi – valorile diferite citite din experiment,
N - reprezintă numărul total de măsurători
 erorii probabile (r):
2
r , (5)
3
 erorii medii:
  0,8 , (6)
 erorii maxime:
  3 , (6)

Experiment
Se urmărește cântărirea exactă a unei substanţe atât sub formă de pulbere cât şi a unei
substanţe lichide. Se va ţine cont de utilizarea balanței analitice, de factorii perturbatori, etc.
Materiale şi aparatura necesară: sulfat de cupru anhidru (CuSO4*5H2O), soluţie de
NaCl 17%, creuzet pentru cântărire, cilindru, balanţă analitică cu 4 zecimale.
Mod de lucru: efectuarea pe grupe a unui număr de N1 cântăriri diferite a câte x g
CuSO4*5H2O fiecare. Se vor calcula erorile absolute, erorile relative, eroarea pătratică medie,
eroarea probabilă, eroarea medie, eroarea maximă.
Experimentul vrea să identifice în special erorile accidentale care pot apărea la orice
experiment şi care se pot calcula cu o serie de formule expuse în partea introductivă a lucrării.
Rezultatele se vor trece în tabelele de mai jos.

4
CHIMIE, An I Laborator 2

Tabelul nr.1. Calculul erorile accidentale

Masa
CuSO4*5H2O x   r  
(g)
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7
x8
x9
x11
x12
x13
x14
x15
x16
N

Observaţii:

Bibliografie
1) N. Demian, „Aplicatii si probleme de chimie generala”, Ed. Didactica si Pedagogica,
Buc. 1980
2) Margareta Tomescu, Maria Constantinescu, Chimie si coroziune (pentru subingineri),
Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti – 1979;