www.referat.

ro

chimie L13
L13. Influenţa suprafetei asupra procesului
de coroziune

L.113.1. Obiectivul urmărit:

Determinarea vitezei de coroziune a pieselormetalice.

L.13.2. Generalități:

Într-un metal, ioniişielectroniiliberisuntînlegătură cu atomii, conform echilibrului :

M Mz++ ze-

Deoarece, câmpurile de forţă ale ionilor de la suprafaţacristalului nu suntechilibrate de

câmpurileionilor din zoneleinterioare ale acestuia, ionii din
straturilesuperficialeinteracţionează cu moleculelepolaresau cu ionii din soluţie.
Acestfenomen are loc la introducereametaluluiînsoluţieşi se
manifestăprinapariţiastraturilorduble de adsorbţie.
Cândforţele de hidratare ale ionilorsuntmaimari a forţele care tindsăreţinăioniiînreţea,
o cantitateoarecare de ioni din metal trecînsoluţie :

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-

Electroniiliberi de la suprafaţametaluluiîiconferăacestuiasarcinanegativă. Ca urmare, cationii

din soluţie se menţin la suprafaţametalului, rezultândstratuldublu electric (acestfenomeneste
specific zincului).
Cândpredominăforţele care tindsămenţinăioniiînreţea, atunci, la suprafaţametalului se
pot adsorbicationii (K+) din soluţie, care conferămetaluluisarcinăpozitivă, conform cu
reacţiaurmătoare:

K+ . nH2O + M+ . e- K . nH2O + M+

Înacestcaz, stratuldublu electric format la suprafaţă se datoreazămenţineriianionilorsoluţiei la

suprafaţametaluluiîncărcatpozitiv.
La atingereastării de echilibruînstratuldublu electric au locdouăproceseegale,
redateprinecuaţia:
CHIMIE, An I Laborator11

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-

Procesul de eliberare a electronilor, procesul anodic, este un proces oxidant,

iarprocesul care are loc la catodeste un procesreducător.
Încazulîn care ambeleprocese se realizeazăprinionii din soluţie, se stabileşte un
potenţial normal de echilibru. Valorilepotenţialelornormale de
electrodînsoluţiiapoasesuntredareîndiferiteanexe.
Cândioniilipsesc din soluţie, procesul se poaterealizaşi cu cationistrăini, mai ales ioni
de hidrogen, cazîn care procesul are loc cu degajare de hidrogen, conform reacţiei :

3H3O+ + 2e- H2+ 2H2O

sau cu molecule de oxigendizolvateînlichid, procesdenumit cu deplasare de oxigen,

reacţiafiind:

O2+ 2H2O + 4e- 4OH-

Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se

obţineprinînsumareaalgebrica a reacţiilor de ionizare a metalului (oxidare) şi areacţiei de
depolarizare (reducere) a ionilorsaumoleculelor din mediulcoroziv.

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogensunt:

Înmediiacide:
Reacţie de ionizare a metalului (oxidare): Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H+ + 2e- H2
Reacţieglobala: Fe + 2H+ Fe+2 + H2
Înmediineutresialcaline:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H2O+2e-2OH- + H2
Reacţieglobala: Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2

Coroziune cu depolarizare de oxigen:

În medii acide:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare: 2H++1/2 O2 +2e- H2O
Reacţieglobala: Fe+ 2H++1/2 O2 Fe+2 +2H2O

În medii neutre si alcaline:

Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): H2O +1/2O2+2e- 2OH-
CHIMIE, An I Laborator11

Reacţieglobala: Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2

L.13.3. Aparatura si substanțe:

- piese din oţelşipiese din cupru;

- pahare Berzelius, cilindrugradat, sticle de ceas;
- soluţie de H2SO4 de concentraţie0,5 N;
-soluţie de NaCl 17%;
- pH-metru;
- cronometru.

L.13.4. Modul de lucru

Pentru studiul influenţei suprafeţei de contact dintre piesa metalică şi soluţia agresivă
se vor realiza 4 experimente utilizând piese cu suprafeţe diferite. Toate cele patru
experimente se realizează utilizând aceeaşi parametri tehnici: natura mediului coroziv,
concentraţia mediului corosiv, volumul de soluţie al mediului corosiv, temperatură şi timp
(Tabelul 1).
După un timp de 48 ore se determină pentru fiecare experiment viteza de coroziune.
Viteza de coroziune se va determina prin metoda gravimetrică utilizând masa piesei dinaintea
experimentului şi masa piesei rezultate după terminarea experimentului (ecuaţia 1).
Δm
v cor =k g=
S⋅t , [g/m2·h] , (1)
unde:
Δm = mi –mf, - reprezintăcantitatea (g) de metal
cetreceînsoluţiacorozivăînurmaprocesului de dizolvareanodica, iar mireprezintă masa
pieseidupăpregătireasuprafeţeiiar mf – reprezintă masa pieseidupăprocesul de coroziune.
t - durata de expunere a probeiînmediulcoroziv, în ore.
S - reprezintăsuprafaţametalicăexpusămediuluicoroziv, m2.
Datele obţinute utilizând ecuaţia 1 se centralizează în Tabelul 2.
CHIMIE, An I Laborator11

H2SO4, 0,5N
Piesametalică

Pregătireasu
prafeţei

Cântărire,
mi

Coroziune

PaharBerzelius
Cântărire,
mf
Kg

PieselepregătiteînLucrarea nr.2, suntprelucratemecanic, degresate, spălateşiuscate.

Dimensiunilepieselorşigreutateainiţială a pieselorsuntcentralizate tot înTabelul 1. În 4 pahare
Berzelius se adaugăcâte 100 ml soluţie de acid sulfuric de concentraţie 0,5 N, 4.
Dupăadăugareapieselorînpaharele Berzelius, acestea se voracoperi cu o sticlă de ceas. După
48 de ore proba se usucăşi se cântăreşte. Valorileobţinute se centralizeazăînTabele 1 şi 2.
Folosind formula (1) se calculeazăindicele gravimetric de coroziune (viteza de coroziune),
Kg.

Calculeşiinterpretarearezultatelor:
Tabelul 1:Caracteristici ale probelorşi ale mediilorcoroziveutilizate
Natura Timpul
Suprafaţa, Masa iniţială,
Nrprobă Tipulprobei mediuluiagresiv/
S, cm2 mi, g
concentraţia, N
1 Cu H2SO4/0,5
2 Cu H2SO4/0,5
3 Cu H2SO4/0,5
4 Cu H2SO4/0,5

Tabelul 2:Variaţiavitezei de coroziunecu suprafaţaprobelor

Nrproba 1 2 3 4
Suprafaţaprobei, cm2
Masa iniţială, mi, g
Masa finală, mf, g
Vitezacoroziune
2. Pebazadatelorexperimentale se vatrasacurba de influenţă a suprafeţei de contact,
dintrepieseşimediucoroziv, asupravitezei de coroziune.
CHIMIE, An I Laborator11