Totul despre BIOS

Citit de 2291 ori in total, 3 vizualizari azi

16 Oct, 2008 | Categoria: Hardware
bios, chipset, memorii

BIOS-ul (Basic Input Output System) are mai multe roluri, dar cel mai
important se refera la apelarea tuturor componentelor conectate la placa de bază. Cand
computerul este pornit, informaţia de la harddisk nu poate ajunge la procesor (CPU) şi,
implicit, sistemul de operare nu poate fi încărcat fără instrucţiunile furnizate de BIOS.

BIOS-ul realizeaza de asemenea un test care verifica dacă totul merge aşa cum trebuie, citirea
informaţiei de la alte cipuri BIOS care iniţializează alte plăci (de exemplu placa grafică), mai
multe comenzi pe care sistemul de operare le va folosi pentru a lucra cu diferitele componente
hardware, setări pentru harddisk, ceasul intern etc.

BIOS-ul a fost introdus la scară largă de către IBM, în urmă cu aproape 25 de ani, odată cu
primele PC-uri. La acea vreme era una dintre puţinele soluţii care presupunea un nivel de
abstractizare independent de sistemul de operare. Acest nivel deservea sistemul cu o serie de
funcţii de bază, realiza paşii necesari încărcării sistemului de operare şi, totodată, punea la
dispoziţie unele opţiuni de configurare.

BIOS-ul, din punct de vedere fizic, este un cip aflat pe placa de bază, care are grijă ca toate
elementele componente ale calculatorului, la pornire, să funcţioneze împreună. înainte ca
sistemul de operare să fie încărcat este iniţializat BIOS-ul care, prin intermediul rutinelor de
bază (intrare/ieşire), asigură comunicarea între componentele hardware instalate în sistem.

Iniţial, acest cip era o memorie ROM, dar pentru că în aceste condiţii era mai greu de
actualizat, mediul de stocare a fost înlocuit de memoria EEPROM, denumită şi flash ROM.
Cipul este montat pe un soclu, pentru a fi mai uşor de înlouit, ca orice altă componenta. In
momentul de fata exista trei mari producători de cipuri BIOS mai cunoscuţi, şi anume
Phoenix Technologies, AWARD Software şi AMI (American Me-gatrends Inc.). In general,
producătorii de plăci de bază optează pentru unul dintre aceştia trei.

Controlul chipset-ului

Aici se regasesc cele mai importante setari ce controleaza functionarea chipset-ului si

componentelor cu care acesta are o relatie directa, si anume memoria RAM si placa grafica.
„Memory timings” este sectiunea in care se pot face modificarile cele mai importante ale
timpilor si caracteristicilor de functionare ale memoriei. Aceste modificari trebuie facute in
directa concordanta cu specificatiile memoriilor. Un caz util in care se pot aduce asemenea
modificari este, de exemplu, in cazul in care un utilizator decide sa-si seteze memoriile in
mod sincron cu FSB-ul procesorului si trebuie sa scada frecventa memoriilor pentru aceasta.
In acest caz o memorie care specifica latentele 2,5-3-3-7 la 400 MHz functioneaza perfect la
333 MHz in latente 2-3-3-6. Acest lucru nu este overclocking, la fiecare frecventa o memorie
poate suporta alte latente.

In majoritatea cazurilor sunt disponibile patru tipuri de caracteristici ce pot fi modificate:

„DRAM active precharge delay”, „DRAM RAS to CAS delay”, „DRAM RAS precharge
delay” si „DRAM CAS latency”. „DRAM active delay”. Pentru a intelege functionarea
acestor timpi trebuie mai intai sa cunoastem cate ceva despre functionarea memoriei RAM.
Aceasta poate fi conceputa ca o matrice, cu randuri si coloane. Citirea sau scrierea in memoria
RAM se face activand coloanele in care se afla datele necesare, si apoi citirea lor in rafala.
Toate operatiunile au un numar de batai de ceas alocate.

„DRAM RAS to CAS delay” este timpul masurat in cicluri sau batai de ceas intre semnalele
RAS si CAS, si are loc de fiecare data cand un rand este reimprospatat sau activat. Reducerea
acestui timp duce la o performanta mai mare. Valorile comune sunt 3 sau 4, dar exista
memorii ce suporta si valoarea 2. „DRAM RAS precharge delay” determina numarul de
cicluri necesar pana la o noua operatiune RAS, deci pana la activarea unui nou rand. Valorile
cele mai comune sunt 3 sau 4, dar la memoriile care suporta o valoare de 2, aceasta duce la o
marire a performantei. Fortarea memoriei pentru o valoare pe care nu o suporta, duce la
coruperea datelor in randul din care se citeste, pentru ca acesta devine inactiv inainte sa se
termine rescrierea lui.

„DRAM CAS latency” este cel mai important parametru al unei memorii, si modificarea
acestuia are cel mai mare impact asupra performantei sistemului. Aceasta setare modifica
latenta in numar de cicluri de cand este aplicat semnalul CAS si pana cand datele din sectorul
de memorie vizat devin disponibile. De asemenea, aceasta valoare determina si timpul maxim,
in numar de cicluri, in care se poate face un transfer in rafala din respectivul sector de
memorie.

In „Advanced chipset features” mai regasim si o setare ce priveste subsistemul grafic, care
este numita „AGP aperture size”. Aceasta controleaza doi parametri: marimea aperturii AGP
si dimensiunea GART (Graphics Adress Relocation Table). Apertura AGP este o portiune din
memoria sistemului ce face parte din raza de actiune a memoriei ce poate fi adresata direct de
catre controlerul PCI. Memoria folosita de apertura este de obicei fragmentata, deoarece
RAM-ul este folosit si de sistem si atunci GART-ul face translatia intre adresele fizice ale
memoriei RAM si adresele virtuale folosite de subsistemul grafic. De obicei, spatiul necesar
aperturii AGP se micsoreaza odata cu cantitatea de memorie prezenta pe placa grafica, dar
este bine sa fie pastrata o valoare de 64 sau 128 MB pentru fluidizarea transferului pe AGP si
pastrarea la o dimensiune rezonabila a adreselor GART. „AGP fast write” este o alta optiune
ce are ca obiect subsistemul grafic, activarea acesteia ducand la optimizarea transferurilor
dinspre chipset catre acceleratorul grafic, deoarece acesta se comporta ca un dispozitiv PCI.
Este recomandata activarea acestei optiuni deoarece se observa un spor de performanta la
citirea datelor. In cazul in care exista un dispozitiv PCI care incepe sa nu se mai comporte
normal, aceasta trebuie dezactivata.

„AGP spread spectrum” este o optiune care nu are legatura directa cu performanta sistemului.
Aceasta optiune realizeaza modularea frecventelor folosite de AGP, pentru a nu emite radiatii
electromagnetice ce pot afecta alte componente. Multi dintre utilizatorii ce nu folosesc aceasta
optiune, aud un bazait generat de placa de sunet on-board, care, de obicei, nu are filtrare EMI
suficienta.