Zmarandoiu Stefania Catalina

Universitatea Constantin Brancoveanu

Grupa 4101, CIG

Memoria interna

Memoria interna este cea mai importanta componenta fizica a unui calculator. Prin
intermediul acesteia se pot aprecia performantele unui calculator.
Memoria interna este destinata pastrarii permanente sau temporare a programelor
si a datelor necesare utilizatorului sistemului de operare.
Memoria interna a unui calculator este caracterizata de doi parametri:
1. Dimensiunea- daca aceasta este mai mare, performantele calculatorului sunt
mai bune. Ea se exprima in Mbytes (minim 16 Mbytes).
2. Timpul maxim de raspuns - reprezinta timpul necesar procesorului pentru a
citi sau scrie date. Valoarea acestui parametru este de 70 ns. Daca valoarea
acestuia este mai mic, viteza calculatorului este mai mare.
In functie de modul in care se face accesul la memorie, in configuratia unui system
de calcul exista doua tipuri de memorie:
- RAM (Random Acces Memory);
- ROM (Read Only Memory).

Memoria interna se compune din circuite integrate (chip-uri), care au rolul de a

stoca instructiuni, date ce trebuie prelucrate, rezultate intermediare si finale ale
programelor de executie.
Ea este o succesiune de celule binare, fiecare celula fiind capabila sa retina o cifra
binara (0 sau 1).
Cantitatea de informatie ce poate fi inregistrata intr-o celula binara se numeste bit
(Binary digit)
Pentru a fi regasite informatiile, memoria interna a fost impartita in locatii de
memorie care se identifica dupa o adresa.
Cea mai mica zona de memorie adresabila este locatia de memorie, constituita din
8 celule binare consecutive.
Cantitatea de informatie stocata intr-o succesiune de 8 celule binare se numeste
BYTE (octet sau bait).

Memoria RAM

Memoria RAM este locul de unde microprocesorul calculatorului citește și

prelucrează datele. Memoria RAM este memoria internă care poate să fie accesată
direct de către microprocesor. Orice program sau fișier cu care lucrăm pe
calculator, prima dată este încărcat (cel puțin parțial) de pe HDD (hard disk drive )
în memoria RAM. Și documentul pe care-l citiți în momentul de față este încărcat
în memoria RAM a calculatorului dvs.Întrucât toate programele și fișierele pe care
vrem să le folosim prima dată trebuie să ajungă în memoria RAM a calculatorului,
dimesiunea și viteza de lucru a memoriei RAM influențează în mod direct
performanța calculatorului nostru. Memoria RAM este construită din componente
electronice, nu are componente în mișcare și este volatilă (pierde informațiile
instantaneu la întreruperea alimentării cu tensiune). Aceste caracteristici înalță
memoria RAM la cel mai înalt nivel de viteză dintre memoriile existente (mai
puțin memoria cache a procesorului, care este cea mai rapidă și implicit mai
scumpă).
Există două tipuri principale de memorii RAM:
- SRAM (static RAM);
-DRAM (dynamic RAM).
În prezent cele mai folosite sunt plăcuțele de memorie RAM dinamice, adică
DRAM. Exista 4 categorii:
1. DDR1( Double Data Rate1) - au o capacitate de maxim 1 Gb pe plăcuță, și o
viteză de transfer între 200-400 Mhz.
2. DDR1(Double Data Rate2) - au o capacitate de maxim 4GB pe plăcuță și o
viteză de transfer a datelor între 400-1066 Mhz.
3. DDR3(Double Data Rate3) - au o capaciate de maxim 16 GB pe plăcuță si o
viteză de transfer a datelor între 1066-2133 Mhz.
4. DDR4(Double Data Rate4) - au o capacite de maxim de 128 GB pe plăcuță
(capacitatea maxima teoretica este 512 GB) și o viteză de transfer a datelor
între 2133-3333 Mhz.
Memoriile pentru servere pot fi:
-ECC ( Error correcting Code) Registred;
-ECC Unregistred sau ECC-FB (Fully Buffered).
Aceste memorii se deosebesc de cele obișnuite prin aceea că suportă un
mecanism de corecție a erorilor. Memoriile ECC sunt destinate serverelor, au
un preț mult mai ridicat și în cele mai multe cazuri nu sunt compatibile cu placa
de bază a calculatoarelor destinate publicului larg.
Este bine de știut că memoriile de generație diferită, diferă fizic între ele, adică
generațiile nu sunt compatibile între ele. Nu se pot folosi simultan două tipuri
 de memorie RAM de generație diferită. Sloturile pentru plăcuțele de memorie
RAM de pe placa de bază diferă în funcție de generația memoriilor. Pe
plăcuțele de memorie RAM există o “cheie” (o cavitate) care nu permite
introducerea plăcuței într-un slot necorespunzător.

Memoria ROM

Memoria ROM (Read Only Memory) este tipul de memorie care poate fi doar
citita, spre deosebire de RAM. Nu poate fi scrisa sau modificata (decat in conditii
foarte dificile).
Exemple de memorie ROM:
- Chip-ul BIOS;
- CD/DVD-urile (cu exceptia cand sunt inregistrate);
- Chip-ul din masina de spalat care contine programele de spalare;
- Chip-ul care controleaza temperatura centralei termice;
- Chip-urile din computerul de bord al masinii;
- Chip-ul care contine jocul din caseta de joc pe televizor.
Tipuri generale de memorie ROM:
PROM (Programable Read Only Memory) seamana cu memoria ROM normala,
dar poate fi programată de utilizator, cu ajutorul unui echipament special.
EPROM (Erasable PROM) poate fi stearsa prin expunere la radiatii ultraviolete si
poate fi rescrisa. Memoria EPROM poate fi stearsa si rescrisa de un numar limitat
de ori.
OTPROM (One Time Programable ROM) este o memorie EPROM, dar are cipul
intr-o capsula din material din plastic, care este mult mai ieftina. Viteza este buna,
dar aplicatiile nu au flexibilitate.
EEPROM (Electrically Erasable PROM) poate fi stearsa electric din PC cu ajutorul
unui anumit program, in timp ce functioneaza. Este cel mai flexibil tip de memorie.
De exemplu BIOS-ul.
Orice locație din ROM poate fi citită în orice ordine, având acces aleator, dar nu se
poate scrie. Pentru tipurile de ROM modificabile electric viteza de scriere este
mereu mult mai lentă decât viteza de citire și ar putea necesita tensiune înaltă, iar
scrierea se face lent. Modern NAND Flash atinge cea mai mare viteză de scriere
dintre toate memoriile ROM reinscriptibile, până la 15 MB&s (70 ns/bit),
permițând blocuri mari de celule de memorie pentru a fi scrise simultan. Întrucât
acestea sunt scrise prin forțarea electronilor printr-un strat de izolare electrică pe o
poartă tranzistor plutitoare, memoriile ROM reinscripționabile pot rezista doar un
număr limitat de cicluri de scriere și ștergere înainte ca izolația să fie permanet
deteriorată. În primele memorii EAROM aceasta putea să apară după mai puțint o
mie de cicluri de scriere. Memoria moderna Flash EEPROM numărul poate depăși
un milion. Această rezistență limitată, precum și costul mai ridicat înseamnă că
spațiile de stocare Flash este puțin probabil să înlocuiască complet în viitorul
apropiat diskdrive-urile magnetice.
Securitatea constă într-un circuit folosit pentru a inhiba copierea nepermisă a
datelor read-only. Ea servește pentru a anula datele citite din memoria read-only,
cu excepția cazului în care o adresă de memorie folosită pentru a specifica datele
de ieșire întâlnește o adresă prestabilită. Astfel, circuitul de securitate poate
dezactiva toate semnalele adresă sau unul dintre semnalele adresă atunci când o
adresă prestabilită este accesată într-o operațiune nepermisă de copiere a datelor.
Sistemul de securitate este utilizat pentru locații de memorie programabilă read-
only la o scară foarte largă (VLSI). Într-o primă fază este stocat primul bit. Primul
bit de securitate a datelor are valoarea primă dată când primul bit de securitate de
memorie este neprogramat, și are valoarea a doua când primul bit de securitate este
programat. Într-o a doua locație a memoriei este stocat al doilea bit de securitate de
memorie. Al doilea bit de securitate a datelor are valoarea primă dată când al
doilea bit de securitate a memoriei este neprogramat, și a doua valoare când al
doilea bit de securitate a memoriei este programat. Un select logic este cuplat la
prima locație de memorie de securitate biți și al doilea bit de securitate locație de
memorie. Accesul logic previne orice dispozitiv în afara circuitului VLSI să aibă
acces direct la spațiile programabile de memorie read-only în cazul în care logica
de selecție nu selectează niciun bit de securitate a datelor.
Memoria RAM este spațiul de lucru al calculatorului unde ajung datele înainte să
fie prelucrate de microprocesor. Întrucât, toate programele sau fișierele cu care
lucrăm pe calculator, trec prin memoria RAM a calculatorului, capacitatea și viteza
acesteia influențează în mod direct performanța calculatorului. Fiecare software
(program) are nevoie de o cantitate minimă de memorie RAM, dar și sistemul de
operare care rulează pe calculator. În cazul în care capacitatea memoriei RAM
instalate nu este suficient de mare, sistemul de operare poate crea fișier(e) pe hard
disk pe care utilizează ca și memorie RAM virtuală. Astfel sistemul de operare
poate rezolva lipsa capacității minime a memoriei RAM în detrimentul vitezei de
acces.

În concluzie nu strică să avem cât mai mult RAM în calculator/laptop, mai ales
dacă vrem să rulăm pe sistem programe profesionale de editare a fotografiilor,
rulăm simultan multe aplicații sau pur și simplu ținem zeci de ferestre/taburi de
browser deschise.

Bibliografie :https://www.pchouse.ro/blog/despre-memoria-ram/
https://totuldesprecalculatoare.weebly.com/memoria-rom.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorie_ROM