Memorie

UNITATEA DE MEMORIE

1. Structura si functiile unitatii de memorie. Caracteristicile memorie interne sunt:

capacitatea, timpul de acces si ciclul de memorie. Capacitatea memoriei interne arata
dimensiunea depozitului de informatie;Timpul de acces reprezinta intervalul de timp care
se scurge din momentul in care s-a emis o cerere de acces la memorie pentru a se executa
o operatie de citire sau scriere si pana in momentul in care a inceput sa se execute efectiv
operatia respectiva. Se masoara in microsecunde sau monosecunde;Ciclul de memorie
reprezinta intervalul de timp in care se realizeaza o operatie in memorie (citire sau
scriere). Se masoara in microsecunde sau monosecunde.

Exista doua tipuri de memorie interna:

memorie ROM;

memorie RAM.

Memoria ROM (Read-Only Memory) este o memorie permanenta care se poate citi dar
nu se poate scrie. In ROM este manevrat un microprogram de tip firmware (inscris de
catre producator), destinat initierii lucrului cu calculatorul la punerea sub tensiune a
acestuia. Utilizatorul nu are acces la memoria ROM.
Memoria RAM (Random Access Memory) este o memorie in care se poate scrie si din
care se poate citi. La scoaterea de sub tensiune a sistemului, informatiile scrise aici se
pierd. Memoria RAM pastreaza programele sistemului de operare al utilizatorului, iar
utilizatorul are acces la aceasta.
Capacitatea memoriei interne a unui calculator este dimensiunea memoriei RAM si este o
caracteristica de performanta a sistemului. De memoria RAM depinde lungimea maxima
a unui program care poate fi incarcat intr-o sesiune de lucru si executat de procesor.
Programele ruleaza in memoria interna a calculatorului. Acest lucru inseamna ca datele si
programul sunt incarcate in memoria interna, instructiunile sunt executate de
microprocesor iar rezultatele sunt aduse in memoria interna.
Numarul de biti din memoria interna este constant. Cand un program este incarcat intr-o
zona de memorie, comutatoarele de aici sunt setate sa reprezinte instructiuni, date sau biti
ramasi liberi. Transferul de biti in si din memorie este realizat de microprocesor, care
executa doua operatii:

depoziteaza secventele de biti in memorie (store);

extrage secventele de biti din memorie (fetch).Depozitarea secventelor de biti in memorie

se face prin schimbarea starii comutatoarelor astfel incat sa reprezinte noile valori,
vechile valori fiind sterse. Extragerea secventelor de biti din memorie inseamna copierea
acestor biti in registrele procesorului, fara modificarea starii comutatoarelor din memorie.
Noile generatii de calculatoare sunt dotate cu memorie CMOS permanenta, in care se
poate scrie si citi. Aceasta memorie pastreaza continutul in afara sesiunii de lucru,
deoarece are un acumulator propriu care ii asigura alimentarea atunci cand este oprit. In
CMOS sunt pastrate informatii despre configurarea calculatorului, tipul si capacitatea
HDD, tipul FDD, capacitatea memoriei interne, data calendaristica, parola de acces, etc.
Aceste informatii pot fi modificate de utilizator atunci cand se reconfigureaza
calculatorul. Acumulatorul acestei memorii se incarca singur atunci cand se alimenteaza
calculatorul. Calculatoarele au o memorie mai speciala numita memoria CACHE.
Aceasta apartine microprocesorului si este o memorie tampon intre memoria RAM si
microprocesor. Memoria CACHE este o memorie mult mai rapida decat memoria RAM.
Microprocesorul este si el mai rapid decat memoria RAM, de aceea la executia unui
program este posibil ca microprocesorul sa astepte dupa memoria RAM. Timpii de
asteptare pot fi eliminati daca microprocesorul este dotat cu memorie CACHE, unde pot
fi aduse din RAM blocuri de instructiuni pentru a fi executate de microprocesor. Cu cat
memoria CACHE este mai mare, cu atat creste viteza de lucru a calculatorului.
Ce este memoria RAM?
Este puţin probabil ca cineva care a utilizat un calculator să nu fi aflat deja că acesta are
memorie. Chiar şi persoanele care nu utilizează calculatoare ştiu acest lucru. Totuşi ce
este memoria, în afara de ceva care se găseste în orice calculator?
Termenul de memorie poate avea semnificatii diferite, atunci când vine vorba de
calculatoare prin memorie mecanism de reţinere a datelor ce pot fi utilizate de un
echipament electronic.

Memoria internă şi memoria extenă

Memoria unui calculator poate fi impărţită în două mari categorii:

• memorie internă sau primară

• memorie externă sau secundară

Memoria internă este zona de memorie care poate fi accesată în mod direct de către
microprocesor. Orice cantitate de date înainte de a putea fi prelucrată de microprocesor
trebuie să treacă mai întâi prin memoria internă a calculatorului. Memoria externă este
formată din diferite dispozitive de stocare ce retin informatia pe termen lung.Pentru că
totul trebuie să ajungă mai întâi în memoria internă dimensiunea şi viteza de lucru a
memoriei RAM influenţează în mod direct performanţele unui calculator. Acesta este
unul şi din motivele pentru care memoria internă este adusă de fiecare dată în discuţie
atunci când trebuie evalute perfomaneţele unui calculator. Memoria internă este alcătuită
aproape în totalitate „memorie RAM”.

Memoria RAM - Random Acces Memory

RAM este prescurtarea de la Random Acces Memory - adică memorie cu acces aleator.
Accesul aleator nu se referă la faptul că datele conţinute de acest tip de memorie sunt
accesate la întâmplare. Caracteristica de accesare aleatorie face referire la posibilitea de
stocare şi accesare a datelor într-un mod non-secvenţial, ceea ce insemnă ca orice
cantitate de date poate fi accesata in mod direct.
Memoria RAM se prezintă sub forma unor module ca cel din imaginea de mai jos. Aceste
module pot fi achiziționte de la magazinele locale și montate pe placa de bază a
calculatorul, fie în regie proprie sau cu ajutorul unor “specialiști”.

Ce trebuie stiut despre memoria RAM?

Memoria RAM este locul în care ajung datele înainte de a fi prelucrate de microprocesor
- această memorie este spaţiul de lucru al calculatorului.
Pentru că totul trece prin memoria RAM, capacitatea de stocare a memoriei RAM şi
rapiditatea acesteia influenţează în mod direct performanţele calculatorului.
Orice software este conceput să funcţioneze în prezenţa unei anumite cantităţi minime de
memorie RAM. Dacă într-un calculator nu se găseşte minimul de memorie RAM cerut de
un program - acesta va refuza să pornească sau va funcţiona necorespunzător.
O cantitate insuficientă de memorie RAM poate afecta serios performanţele
calculatorului pe ansamblu.
Mai multă memorie RAM înseamnă performanţe mai bune ale calculatorului, sau cel
puţin, aşa văd lucrurile o bună parte dintre utilizatorii de calculatoare personale. Nu
încercaţi să vă opuneţi acestei păreri generale chiar in unele cazuri dubland cantitatea de
memeorie nu se va observa practic nicio diferenta.

De ce totul trebuie să treacă prin memoria RAM?

Iată, care ar fi o parte din variantele posibile:

• Există o înţelegere secretă între producătorii de memorie RAM şi producătorii de

calculatoare, astfel încât să fiţi nevoit să cumpăraţi şi memorie RAM odată cu
calculatorul.

• Calculatoarele s-au obişnuit cu memoria RAM, de ce să se schimbe lucrurile acum.

• Memoria RAM are o viteză de lucru foarte mare în comparaţie cu restul dispozitivelor
de stocare
Acordaţi-vă un punct dacă aţi ales a treia variantă, într-adevăr, memoria RAM este mult
mai rapidă decât alte dispozitive de stocare.Memoria RAM poate furniza date cu
rapiditate microrprocesorului datorită faptului că este o componentă 100% electronică şi
nu „beneficiază” de părţi în miscare precum majoritatea dispozitivelor de stocare
obişnuite.Dacă în prezent un hard disk obişnuit poate funiza microprocesorului
aproximativ 100 de MB/s de date pe secundă, memoria RAM poate furniza date şi la
viteze de peste 9000 MB/s în cazul tehnologiei DDR3.

Tipuri de memorie RAM care ne intereseaza

Memoriile RAM actuale se încadrează în tehnologia de tip SDRAM acronim ce provine
de la synchronous dynamic random access memory. Fără a intra în detalii tehnice să
vedem care sunt tipurile de memorie care prezintă interes pentru noi, în funcţie de
vechimea calculatorului de acasă. Trebuie mentionat ca desi toate tipurile de memorii de
mai jos folosesc tehnologia SDRAM - in vorbirea curenta prin memorii SDRAM se face
referire la memoriile mai vechi caractestice sfarsitului anilor ‘90, iar pentru celelalte
tipuri de memorii foloseste doar denumirea scurta: DDR, DDR2 sau DDR3 fara
SDRAM.SDR-SDRAM - Single Data Rate SDRAM - acest tip de memorie a facut
cariera începând cu mijlocul anilor ‘90 şi până în anii 2002 când încă se mai puteau
achiziţiona calculatoare personale noi echipate cu sloturi de memorie SD-RAM. Chiar
daca calculatoarele personale au abandonat acest standard , chipurile de memorie de tip
SDRAM incă se fabrică pentru a echipa diferite dispozitive electronice unde viteza de
lucru a memoriei interne nu prezintă importanţă. De exemplu multimedia player portabil
sau un CD-Player este echipat cu un chip de memorie SDRAM
DDR SDRAM - Double Data Rate SDRAM sau DDR1 - primele memorii DDR au făcut
echipă cu generaţia calculatoarelor de peste 1Ghz, acest prag fiind atins pentru
calculatoarele destinate publicului larg în anul 1999. Prima placa de bază cu suport DDR
a fost disponibilă în toamna anului 2000. Pe piaţa calculatoarelor personale memoriile
DDR au coexistat cu cele SDR, tranziţia către acest standard fiind încheiată abia când pe
piaţa calculatoarelor personale nu sau mai găsit plăci de bază compatibile cu memoriile
SD-RAM.
DDR2 SDRAM - Acest standard a devenit disponibil pentru utilizatori la jumătatea
anului 2003. Momentan sunt cele mai comune tipuri de memorie în rândul
calculatoarelor personale.DDR3 SDRAM- deşi anunţate încă din 2005 primele plăci de
bază cu suport pentru acest tip de memorie au apărut în vara anului 2007. În prezent
reprezintă cea mai performantă soluţie iar costurile de achizitie sunt apropiate de cele
pentru generatia anterioara -DDR2.DRDRAM sau Direct Rambus DRAM sau este un tip
de memorie RAM mai putin popular in randul calculatoarelor personale. Acest tip de
memorie a intrat pe piata PC-urilor personale in 1999 avand ca sustinator principal
producatorul de microprocesoare american Intel. Datorita costurilor mai mari de
productie acest tip de memorie nu s-a impus pe piata. Tehnologia dezvoltata de firma
RAMBUS si-a gasit totusi utilitatea in special in randul consolelor cum ar fi Nintendo 64
sau Sony Playstation 2 si 3.

Incompatibilitati
Trebuie stiut ca fiecare generaţie de memorie RAM se deosebeste electric şi fizic faţă de
generaţia anterioară. În practică aceasta înseamnă că nu putem folosi simultan doua tipuri
de memorii RAM din generatii diferite, de exemplu SD-RAM împreuna cu DDR-RAM
sau DDR2 împreuna cu DDR3. De asemenea, nu vom putea întroduce un modul de
memorie DDR2 într-un slot de memorie DDR datorită existenţei unui element de
protecţie cunoscut şi sub denumirea de “cheie”.Cheia reprezintă o cavitate la baza
modului de memorie poziţionată diferit de la o generaţie la alta care permite introducerea
unui modul de memorie doar în poziţia corectă şi doar într-un slot de memorie
compatibil.

ECC vs NON-ECC
Tot la capitolul incompatibilitati trebuie sa amintim si de memoriile ECC. Aceastea se
deosebesc de memoriile obisnuite prin accea ca suporta un mecanism de corectie a
erorilor -error-correcting code. Acest tip de memorii echipeaza in mod special serverele
iar pretul per megabait este sensibil mai mare. Pentru utilizatorii obisnuiti achizitia de
memorii ECC mai scumpe nu prezinta foarte mult interes motiv pentru care placile de
baza obisnuite (destinate in special calculatoarelor ieftine) nu suporta acest tip de
memorii.Mai trebuie mentionat si faptul ca acest tip de memorii nu pot functiona alaturi
de o memorie obisnuita non-ECC.

DIMM vs SO-DIMM

Memoria RAM destinata calculatoarelor personale de tip desktop este in acest moment in
format DIMM (dual in-line memory module). Acest format a inceput sa inlocuiasca cu
succes formatul SIMM (single in line memory module) odata cu aparitia calculatoarelor
echipate cu procesoare Pentium. Memoriile in format DIMM indiferent ca sunt de tip
SDR, DDR, DDR 2 sau DDR 3 au aceeasi lungime de 13.35 CM.Memoriile in format
SO-DIMM ( Small Outline - DIMM) sunt destinate calculatoarelor portabile si au
dimensiunile reduse cu aproape 50%. Pentru a reduce consumul de energie, factor critic
în economia unui sistem portabil, memoriile SO-DIMM ruleaza in general la frecvente
mai scazute fata memoriile folosite pentru desktop-uri.

Cata memorie RAM am eu?

In mod traditional capacitatea memoriei RAM este afisata la pornirea calculatorului.
Capacitatea memoriei este exprimata in general în kilobaiti, de exemplu in imaginea de
mai jos 2096064K indica 2 gigabaiti de ram.Putem verifica capacitatea memoriei RAM si
din Windows. Pentru aceasta trebuie sa accesam dialogul System properties. Cel mai
simplu mod de a accesa dialogul System properies este de a face un clic drepta pe iconita
My Computer dupa care selectam Properties. (si mai simplu este daca retinem ca acelasi
lucru obinem si prin combinatia de taste Windows + Pause)

Memoria RAM si capacitatea maxima

Capacitatea maxima a emoriei RAM dintr-un calculator este limitata de urmatorii factori:
capacitatea maxima adresabila suportata de chipsetul placii de baza
tipul procesorului folosit 32/64 bit
arhitectura sistemului de operare
si in sfarsit numarul de sloturi de memorie ram cu care este echipata placa de baza (in
general variaza intre 2 si 6 sloturi)Un calculator personal echipat cu hardware si software
de ultima generatie poate avea la dispozitie si pina la 48GB de RAM.Un calculator
obisnuit ce ruleaza un sistem de operare pe 32 bit precum Windows XP sau Windows
Vista poate accesa 4GB RAM (3,2 GB in practica).Calculatoarele mai vechi pot adresa
fie maxim 128/256/512MB RAM (gama Pentium, K5/K6) fie 1024 MB (1GB) sau mai
mult incepand cu generatia Pentium II.

Memoria RAM şi viteza

· Fiecare tip de memorie RAM este caracterizat de e o viteză de lucru sau lăţime de
bandă care este direct proporţională cu cantitatea teoretică de date care poate fi
transferată între microprocesor şi memorie. Cantitatea de date care poate fi manipulată la
nivel teoretic face parte din cartea de vizită a oricarei memorii.
 Memoria ROM este in general utilizata pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input
Output System) unui PC. In practica, o data cu evolutia PC-urilor acest timp de memorie
a suferit o serie de modificari care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash" de catre
utilizator a BIOS-ului. Scopul, evident, este de a actualiza functiile BIOS-ului pentru
adaptarea noilor cerinte si realizari hardware ori chiar pentru a repara unele
imperfectiuni de functionare. Astfel ca in zilele noastre exista o multitudine de astfel de
memorii ROM programabile (PROM, EPROM, etc) prin diverse tehnici, mai mult sau
mai putin avantajoase in functie de gradul de complexitate al operarii acestora.
      BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care computerul nu poate
functiona, acesta reprezinta interfata intre componentele din sistem si sistemul de
operare instalat (SO).
      Memoria RAM se clasifica in SRAM (Static) si DRAM (Dynamic).
· SRAM, acest tip de memorie utilizeaza in structura celulei de memorie 4 tranzistori
si 2 rezistente. Schimbarea starii intre 0 si 1 se realizeaza prin comutarea starii
tranzistorilor. La citirea unei celule de memorie informatia nu se pierde. Datorita
utilizari matricei de tranzistori, comutarea intre cele doua stari este foarte rapida.
· DRAM are ca principiu constructiv celula de memorie formata dintr-un tranzistor
si un condensator de capacitate mica. Schimbarea starii se face prin
incarcarea/descarcarea condensatorului. La fiecare citire a celulei, condensatorul se
descarca. Aceasta metoda de citire a memoriei este denumita "citire distructiva". Din
aceasta cauza celula de memorie trebuie sa fie reincarcata dupa fiecare citire. O alta
problema, care micsoreaza performantele in ansamblu, este timpul de reimprospatare al
memoriei, care este o procedura obligatorie si are loc la fiecare 64 ms. Reimprospatarea
memoriei este o consecinta a principiului de functionare al condensatoriilor. Acestia
colecteaza electroni care se afla in miscare la aplicarea unei tensiuni electrice, insa dupa
o anumita perioada de timp energia inmagazinata scade in intensitate datorita pierderilor
din dielectric. Aceste probleme de ordin tehnic conduc la cresterea timpul de asteptare
(latency) pentru folosirea memoriei.

      Datorita raspindiri vaste a memoriei de tip DRAM, am sa exemplific modul de

functionare a celulei de memorie in baza acestei tehnologii.
      Celula de memorie, este cea mai mica unitate fizica a memoriei. Este compusa din
componente electronice discrete. Principiul de functionare este in fapt modificarea starii
logice intre 0 si 1 care la nivel fizic, in functie de tehnologia utilizata, corespunde cu
inmagazinarea energiei electrice prin intermediul unui condensator (pentru DRAM), ori
cu reconfigurarea matricei de tranzistori (in cazul SRAM). Celula de memorie din punct
de vedere logic este tratat ca fiind un bit. Cea mai mica unitate logica adresabila a
memoriei este formata din opt biti si ia denumirea byte. Acesta ofera posibilitatea
obtineri a 256 combinatii (caractere). Prin gruparea a opt bytes se obtine un cuvint
(word). Constructiv, din motive ce tin de design, celulele de memorie sint organizate sub
forma unor matrici.
      Pentru identificarea si accesarea celulelor de memorie, acestea dispun de o adresa
unica pentru fiecare celula in parte. Identificarea celulei de memorie se face prin
transmiterea adresei acesteia prin BUS-ul de adrese catre decodorul de adrese (format
din decodoare pentru linie si coloana), acesta identifica celula de memorie care
corespunde adresei primite si transmite continutul acesteia catre interfata de date iar
aceasta mai departe, catre BUS-ul de date.
      Magistrala pentru adrese (BUS adrese) este conexiunea intre chipset-ul placii de
baza si memorie, aceasta este puntea de legatura prin care adresele sunt transmise catre
decodor.
      Decodorul de adrese este format din decodorul de linie si cel de coloana, acesta
receptioneaza adresa celulei de memorie pe care o imparte in doua, prima parte fiind
transmisa catre decodorul de linie iar a doua catre cel de coloana, astfel se identifica
celula de memorie corespunzatoare.
      Matricea de memorie este structura prin care celulele de memorie sunt ordonate pe
linii si coloane.
      Interfata pentru date contine un amplificator de semnal, acesta receptioneaza
informatiile stocate in celulele de memorie, amplifica semnalul, reincarca memoria si
transmite informatia prin BUS-ul de date catre chipset (in cazul in care informatia este
citita din memorie). Pentru scriere procedeul se inverseaza.
      Magistrala pentru date (BUS date) este conexiunea intre chipset-ul placi de baza
si memorie, aceasta ofera posibilitatea transmiterii informatiilor ce trebuiesc prelucrate
de catre procesor ori stocate in memorie.
      In general celulele de memorie nu pot fi accesate individual, din acest motiv,
constructiv matricea de memorie este incapsulata intr-un chip. Chip-urile de memorie
sunt asamblate pe un modul de memorie (circuit imprimat) in numar de opt. Acestea sint
conectate la magistrala de adrese si la cea pentru date. Astfel se obtine o celula de
memorie virtuala, formata din 8 biti (1 byte). Modulele de memorie la randul lor sint
organizate in bancuri de memorie, acestea sunt conectate intre ele in acelasi mod ca si
chip-urile. Daca luam ca exemplu un procesor ce lucreaza pe 16 biti si vechile module
de memorie de tip SIMM care functionau numai in perechi. Ne punem intrebare, de ce
cite doua? Acest lucru se intimpla datorita procesorului, care are nevoie de 16 biti
pentru a umple magistrala de date, avind in vedere ca un modul de memorie detine
numai 8 biti, doua astfel de module au fost conectate intre ele, in acest mod sa obtinut o
magistrala pentru date cu latimea de 16 biti.
      Timpul de asteptare, pentru efectuarea tuturor operatiilor ce aduc informatia in
interfata pentru date este necesar un anumit timp, care este identificat sub numele
"latency". Astfel ca, pentru transmiterea adreselor intre procesor, chipset si memorie se
utilizeaza 2 cicluri de tact. Pentru identificarea celulei de memorie se parcurg doua
operatii. Identificarea liniei din matrice, pentru care avem nevoie de 2/3 cicluri (in
functie de calitatea memoriei utilizata), aceasta perioada se numeste RAS (Row Address
Strobe) to CAS (Column Address Strobe) delay si identificarea coloanei (CAS latency)
pentru care se consuma aproximativ acelasi timp ca si pentru prima operatie (2/3
cicluri). Pentru transmiterea informatiei catre interfata de date se consuma 1 ciclu iar
pentru ultima operatie, transmiterea datelor catre chipset si apoi catre procesor, inca 2
cicluri. Dupa transmiterea informatiilor, in cazul in care cererea emisa de procesor este
mai mai mare decit latimea magistralei pentru date, urmatoarele cuvinte sint transmise
catre procesor in modul rafala "burst mode" la fiecare ciclu de tact, acest lucru este
posibil datorita unui numarator intern care identifica urmatoarea coloana si transmite
catre amplificator continutul.
Memorie cu acces aleator
Memoria cu acces aleator (aceasta este traducerea expresiei engl. Random Access
Memory, abreviat RAM, care se citește aproximativ ræm) este denumirea generică pentru
orice tip de memorie de calculator care
poate fi accesată aleator, oferind acces direct la orice locație sau adresă a ei, în orice
ordine, chiar și la întâmplare,
se implementează de obicei pe cipuri (circuite integrate) electronice rapide (și nu pe
dispozitive magnetice sau optice precum discurile dure (hard disks) sau CD-urile).

Timpul de acces la datele din astfel de memorii este de obicei constant, nedepinzând de
poziția adresei de memorie accesate (deci nu ca la benzile sau discurile magnetice, care
necesită un timp variabil). Cele mai multe implementări de RAM sunt volatile (datele
stocate se pierd dacă alimentarea cu energie electrică se întrerupe), dar există și memorii
RAM nevolatile, ca de exemplu de tip Read-Only Memory (ROM) și memorii de tip
flash. Avantajul memoriei RAM față de alte medii de stocare a datelor constă în viteza de
acces extrem de mare, fiind de mii de ori mai mare decât de exemplu cea a unui un disc
dur. Dar și prețul pe gigabyte este de circa 200 ori mai mare.
Clasificare

Există două tipuri principale de RAM:

memorie statică, de tip Static RAM (sau SRAM, care se citește 'es-ræm)
memorie dinamică, Dynamic RAM (sau DRAM, citit 'di-ræm),
diferențele constând în stabilitatea informațiilor. Astfel, memoria statică păstrează datele
pentru o perioadă de timp nelimitată, până în momentul în care ea este rescrisă,
asemănător memorării pe un mediu magnetic. În schimb, memoria dinamică necesită
rescrierea periodică permanentă, la fiecare câteva fracțiuni de secundă, altfel informațiile
fiind pierdute. Avantajele memoriei SRAM: utilitatea crescută datorită modului de
funcționare și viteza foarte mare; dezavantaj: prețul mult peste DRAM.

Memoria de tip SRAM este folosită cel mai adesea ca memorie intermediară/cache.
DRAM-ul este utilizat în PC-urile moderne, în primul rând ca memorie principală ("de
lucru"). Tipurile uzuale de DRAM folosite de-a lungul istoriei informaticii, toate
concepute în scopul creșterii performanței DRAM-ului standard:
Fast Page Mode DRAM (FPM DRAM),
Extended Data Out DRAM (EDO DRAM),
Burst EDO DRAM (BEDO RAM),
Rambus DRAM (RDRAM),
în prezent impunându-se Synchronous DRAM (SDRAM), cu variantele
Double Data Rate SDRAM (DDR SDRAM) și
DDR2 SDRAM.De asemenea, au fost concepute mai multe tipuri de memorie și pentru
plăcile grafice, printre care Video RAM (VRAM), Windows RAM (WRAM),
Synchronous Graphics RAM (SGRAM) și GDDR3, ele fiind variante de DRAM
optimizate drept memorie video.
Modele constructive ale modulelor de memorie

După perioada de început, când cipurile (circuitele integrate) de memorie se înfigeau

direct în placa de bază, primul model răspândit a fost Single Inline Memory Module
(SIMM-ul) pe 30 pins (piciorușe), urmat de cel pe 72 de pini. Modulul Un SIMM
prezintă o lățime de bandă de 8 biți pentru prima versiune, și de 32 biți pentru cea de-a
doua; dimensiunea fizică a SIMM-ului pe 30 de pini este de două ori mai mică decât în
cazul celeilalte variante. Diferențele de viteză dintre ele corespund perfect evoluției
procesoarelor: dacă prima versiune era uzuală pe timpul procesoarelor Intel 80286 și
80386, SIMM-ul pe 72 de pini a stat la baza generației 486, Pentium și Pentium Pro.
Cipurile folosite au fost de tip DRAM, FPM și, mai târziu, EDO DRAM.

Urmașul lui SIMM s-a chemat Dual Inline Memory Module (DIMM). După cum îi spune
și numele, el oferă o lățime de bandă dublă față de SIMM-urile pe 72 de pini, și anume 64
biți, având la bază un gen de dual-channel intern. Numărul de pini a fost de 168 sau de
184, în funcție de tip: SDRAM sau DDR SDRAM. A existat și un număr limitat de
modele de DIMM bazate pe EDO DRAM, dar ele nu au avut succes pentru că trecerea de
la SIMM la DIMM a coincis cu cea de la EDO la SDRAM.
Tipul Rambus Inline Memory Module (RIMM) este modelul constructiv al memoriilor
RDRAM. Numărul de pini este de 184 (ca și la DDR SDRAM), dar asemănările se
opresc aici, configurația pinilor și modul de lucru fiind total diferite.
Mai sunt de amintit cipurile de memorie de tip SO-DIMM, destinate calculatoarelor
portabile, care dețin un număr diferit de pini: 184 pentru SDRAM și 200 pentru DDR
SDRAM.

Fig. 6.1.

B) Memoria ROM

Aceasta memorie nu suporta decât citirea datelor din ea (ROM – Read Only Memory –
memorie numai pentru citire) si la fel ca si memoria RAM, capacitatea ei a crescut odata
cu evolutia tehnologiei de la circuite de 1K la 2K, 4K 8K, 16K, 32K, 64K, etc.Daca
informatia care este înscrisa într-un modul se mai poate sterge si reîncarca, se spune ca
avem de-a face cu ROM-uri programabile( pâna la 50 – 100 de reînscrieri). La primele
tipuri de memorii ROM stergerea se face cu lumina ultravioleta printr-o fereastra de cuart
plasata deasupra chipului avînd memrie de tip EPROM. Daca stergerea se face electric
avem EEPROM (Electrical EPROM).Aceasta stergere si reînscriere a informatiei se facea
in dispoyitive speciale numite programatoare de ROMuri . În momentul de fata stergerea
si reprogramarea se face strict electric , crcuitul ramîne pe placa unde este montat
folosindu+se asa zisa memotie ROM de tip flash. Acest tip de memorie poate fi sters si
reprogramat de cîteva mii de ori .
Memoria ROM se foloseste în PC pentru memorarea programelor BIOS – Basic Input
Output System – despre care s-a mai amintit.

6.3. Memoria video

Una din cele mai importante interfete dintre utilizator si PC o constituie monitorul
calculatorului. Daca la începutul calculatoarelor ecranul afisa numai caractere
monocrome, odata cu dezvoltarea procesoarelor si sistemul video care asigura afisarea a
trecut prin transformari majore fiind capabil ca pe lânga caractere sa apara si grafice,
eventual în culori iar sistemele Windows fac din aceasta interfata grafica modul principal
de dialog si comanda!Observam în figura 6.5. ca elementele principale ale sistemului de
afisare sunt echipamentul de afisare (CRT – Cathodic Ray Tube – monitorul propriu-zis)
adaptorul video (sau controler) si memoria video.
Putem sa definim ca memorie video zona de memorie accesata simultan de procesor si de
controlerul video care la iesire este capabila sa produca o secventa seriala sincrona de
informatii capabile sa comande un dispozitiv de tip CRT.

Fig. 6.5.

Aceasta memorie într-o prima aproximatie poate fi vazuta ca un registru urias de

deplasare ce contine în el memorata imaginea. Un punct de pe ecran se numeste pixel.
Acest punct poate avea anumite caracteristici (atribute) cum ar fi culoarea sa,
clipitor,video invers , etc.

Dupa cum se observa din figura 6.6. imaginea care trebuie afisata este stocata într-un
ecran virtual din memoria video. Controlerul video genereaza un rastru miscând
fasciculul de electroni de la stânga la dreapta si de sus în josul ecranului, similar cu cititul
unei pagini. La sfârsitul unei linii orizontale fascicolul este stins si mutat la începutul
liniei urmatoare baleind linia s.a.m.d. Aceasta baleiere poarta numele si de rastru.

Prentru fiecare pozitie a unui pixel din rastru datele de afisat sunt citite din ecranul virtual
aflat în emoria video. Aceste date sunt aplicate la intrarile unor circuite DAC (Digital
Analog Convertor) care le convertesc în nivele de tensiune pentru cele trei culori primare
RGB (Red, Green, Blue) folosite în televiziunea color. Dupa terminarea unui cadru
fascicolul se reîntoarce în stânga sus si reîncepe un nou cadru, s.a.m.d.

Un astfel de tip de afisaj se mai numeste si afisaj APA (All Points Addressable).

Noi am reprezentat un rastru cu 640 de puncte pe linie si 480 de colane (640 x 480).

Pentru ca imaginea sa nu aiba efect de pâlpâire se impune ca numarul de cadre pe

secunda (frecventa de reîmprospatare) a ecranului sa fie mai mare de 50 Hz.

Toate ecranele actuale sunt echipamente APA dar vom gasi si calculatoare mai vechi care
functioneaza cu standarde mai vechi cu definitii si caracteristici mai slabe.

Au existat mai multe tipuri de controlere video:

Fig. 6.6

Ø MDA (Monochrome Dispozitiv Adaptor) construita de IBM în 1981 odata cu

primul PC. Nu avem posibilitati grafice putând afisa numai caractere ASCII standard;

Hercules care a rezolvat problema îmbinarii textului cu grafica pe acelasi ecran. Placa
monocroma HGC (Hercule Graphic Card) putea afisa 720 x 348 puncte monocolor pe
ecran.
 CGA (Color Graphic Adaptor) produsa de IBM ce putea ajunge la 640 x 200 puncte
cu 16 culori simultan;

EGA (Enhanced Graphic Adaptor) cu rezolutie de 640 x 350 puncte

VGA (Video Graphic Array) cu 640 x 480 puncte si 256 culori cu un rastru similar
prezentarii noastre;

SVGA (Super Video Graphic Array) cu 1024 x 780 puncte afisabile

Toate placile dinntr-o serie pot în general lucra cu programe scrise pentru seriile
anterioare. Noi am prezentat modul de functionare asa-zis grafic al acestor placi dar mai
exista un mod de functionare numit caracter. În acest mod se considera ca memoria
contine coduri de caractere ASCII si nu puncte direct afisabile iar un circuit special
numit generator de caractere livreaza pixele din codul ASCII citit.

Vom mai reveni la placa de tip APA insistând putin si asupra afisajului de culoare al
punctelor. Un monitor color poate afisa peste 16 milioane de culori, dar adaptorul video
limiteaza aceasta cifra. Daca utilizam pentru fiecare pixel câte un octet pentru a memora
caracteristicile sale de culoare putem avea 256 (2**8) de culori. Daca extindem pentru un
pixel la 2 octeti memoria, atunci sunt posibile 65536 de culori, iar daca pentru fiecare
culoare fundamentala (RGB) se rezerva un octet (deci 3 octeti pe pixel) depasim 16
milioane .În terminologia PC – urilor modul de afisare cu 1 octet rezervat pentru un pixel
se numeste pseudo – color, cu 2 octeti HIGH color si cu 3 octeti – true color.
Pentru ca din informatia numerica sa se obtina un nivel de tensiune analogic
corespunzator în adaptoarele video se utilizeaza convertoarele numeric – analogice
(DAC). Acestea sunt de obicei pe 8 biti si câte unul pentru fiecare culoare fundamentala.
Deci am fi în stare sa afisam peste 16 milioane de culori dar de obicei informatia de
culoare pentru aplicatii grafice nepretentioase este cuprinsa pe un octet – deci numai 256
de culori la un moment dat din cele 16 milioane posibile. Cele 256 de culori alese pentru
afisare din domeniul de 16 milioane formeaza asa – zisa paleta de culori iar conversia de
la 8 biti la 24 biti se face în adaptorul video printr-o memorie numita CLUT (Color Look
– Up Table – Tabel de selectie al culorii). Figura 6.7. prezinta functionarea paletei de
culori.Valoarea pe 8 biti a octetului este considerata o adresa în tabela CLUT care va
selectiona cuvântul de 3 octeti corespunzator ce va genera culoarea. Daca se doreste
schimbarea paletei se vor memora alte valori în tabela CLUT pentru acelaiasi adresa.
Fig. 6.7.

În final trebuie sa amintim ca placile grafice actuale pot avea o memorie video mai mare
decât cea alocata în harta memoriei. Dar numai o singura pagina se afiseaza la un
moment dat. Pagina afisata este selectata cu un registru intern. Deasemeni au aparut placi
cu asa-numite acceleratoare video (AGP) care sunt folosite si pentru grafica în 2
dimensiuni (2D) sau 3 dimensiuni ( 3D.). Controlerele video au integrate unitati cu
instructiuni grafice speciale pentru prelucrarea si sinteza imaginilor procesorului
revenindu-i numai sarcina de a apela aceste functii integrate în controler.

6.4. Memoria CACHE

Daca vom privi harta de alocare a memoriei vom observa ca acest tip de memorie nu
apare si în realitate μP si PC poate functiona foarte bine si daca aceasta nu exista.
Memoria CACHE este mai curând un principiu decât un dispozitiv! Exista foarte multe
tipuri de CACHE, unele construite din dispozitive hardware specializate, altele nu sunt
decât programe ! Toate însa au la baza aceeasi idee: de a aduce mai aproape ceea ce se
foloseste mai des si a lasa mai departe lucrurile folosite mai rar ! Astfel se poate folosi
rapid ceea ce este deja aproape . Fiind vorba de memorie ,cache – ul este o memorie mai
rapida decît memoria RAM si care este interpusa între memoria RAM lenta si μP.
 Fig. 6.8

Dupa cum se observa din figura 6.8 între memoria RAM a μP si μP s-a interpus o
memorie mai mica dar cu un timp de acces mult mai mic în ordin de marime. Atunci când
μP face un acces la memorie cauta mai întâi daca nu cumva adresa cautata se gaseste în
memoria cache. Daca gaseste informatia nu se mai face apel la meoria RAM si se trece
mai departe. Se spune ca s-a realizat un “hit” (s-a nimerit)!.
Daca informatia nu exista se face un apel la memorie (am avut un rateu – un “miss”).
Din memorie nu se aduce numai informatia ceruta ci o “felie” mai mare si cu informatiile
continute adiacent adresei. Astfel ca daca la un nou apel se cere informatia urmatoarei
adresei aceasta si altele se afla deja în cache . Cunoscând principiul vom cauta sa dam
unele exemple de cache hard sau soft luate din activitatea curenta a unui utilizator de PC
si care poate la o prima privire scapa neobservate ca ar avea legatura cu tehnica de cache
1.Cache – ul de disk. Orice SO de operare( mai putin MS – DOS !) functioneaza si cu un
cache activ pentru disk, cache care memoreaza o portiune de disk ce contine programe
ale SO si este localizat în memoria principala RAM (fig. 6.9)

Fig. 6.9.
Pentru sistemul DOS firma Symantec (producatoarea programelor din seria Norton )
ofera un program cache numit smart – drive care asigura schema de mai sus si care
mareste viteza de lucru de cîteva ori ,mai ales cînd se foloseste intens discul.

2.Cache – ul procesorului. Daca se analizeaza viteza ultimelor μP si cea a memoriei

RAM vom vedea ca exista diferente între acestea de aproape un ordin de marime. Din
aceste motive se introduce o memorie cache intermediara care mareste viteza sistemului
cu 100%-400% în functie de tipul aplicatiei.Chiar mai mult, la ultimele tipuri de μP (de la
Pentium în sus) pe pastila de siliciu a procesorului este integrat un cache intern cu timp
de acces egal cu cel al procesorului numit cache level 1 spre deosebire de cel intern numit
cache level 2.

Fig. 6.10

` 3. DNS (Domain Name Server) de pe reteaua Internet sunt niste cache software
care retin adrese si IP asociate pentru cresterea eficacitatii de cautare a unor site-uri.La o
revenire a utilizatorului pe aceste situri exista deja memorate corespondentele adresa -IP
care se foloseste fara sa se apeleze din nou serverul DNS initial.

4. Clientii WWW cum ar fi Netscape sau Internet Explorer memoreaza într-un cache
soft siturile deja vizitate si eventual paginile deja citite pentru ca la o comanda Back sa
se ia informatia citita din cache si nu se face un apel de a descarca din nou o pagina deja
citita!

5. Memoria virtuala.

Ø Memoria virtuala este un mecanism prezent în orice SO modern. Cu ajutorul acestui

mecanism se pot executa programe mai mari decât ar încapea în memoria RAM. Ideea
este de a tine programele pe disk sub forma unor blocuri de 1 – 8K (4K la Pentium)
numite pagini si de a aduce în RAM numai acelor pagini care se executa !

Ø Astfel are loc tot timpul o alocare de noi blocuri în memorie si transferarea unor
blocuri vechi înapoi pe disk, operatie numita swap – ing. Identificarea paginilor în RAM
sau disk este asigurata de MMU (Memory Management Unit), o unitate noua introdusa la
procesoarele 386 si cele care au urmat ,pe lânga cele cunoscute deja de

Fig. 6.11

noi (EU si BIU) care gestioneaza o tabela de pagini în care se gasesc trecute paginile
active – cele ce sunt efectiv în RAM – timpul de când s-a facut apel la o pagina etc., date
necesare în operatia de swapping.

Sistemele de operare începând cu Windows 3.1. au implementat aceste mecanisme de

memorie virtuala care asigura programelor rulate sub acestea o memorie “RAM” limitata
doar de capacitatea alocata pe disc pentru spatial de swap.
 Măsuri de protecţia muncii în timpul lucrului cu calculatorul.

Atunci când avem de lucru la calculator, este bine să ţinem cont de o serie de
măsuri de protecţie, dintre care amintesc în cele ce urmează:
 Calculatorul şi celelalte componente se vor conecta la reţea prin
intermediul alimentatoarelor cu prize de împământare.
 La achiziţionarea calculatorului, este bine să aveţi în vedere ca acesta să
dispună de o tastatură ergonomică, astfel concepută încât să reducă
durerile provocate în încheietura mâinii şi în degete de utilizarea
îndelungată sau mişcările repetitive.
 Amplasarea calculatorului se va face astfel încât să existe spaţiu între el şi
perete, pentru aerisire.
  Nu se va aşeza nimic pe monitor şi nu se vor acoperi găurile pentru
aerisire.
 În timp ce calculatorul este pornit, nu se vor conecta alte componente
(tastatura, imprimanta, etc); deoarece se pot produce defecţiuni la
componentele calculatorului.
 Asiguraţi-vă că scaunul are înălţimea potrivită.
 Deoarece monitorul emite radiaţii electromagnetice dăunătoare, este bine
să fie prevăzut cu ecran de protecţie.
 Nu este indicat să daţi luminozitatea la maxim, imaginea oboseşte ochii.
 Nu aşezaţi lichide în apropierea calculatorului, deoarece prin vărsare ar
putea produce deteriorarea tastaturii.
 Nu staţi timp îndelungat în faţa calculatorului; concentrarea îndelungată
asupra ecranului sau a tastaturii produce dureri de cap şi obosirea ochilor.
 Cel puţin o dată pe oră părăsiţi lucrul la calculator şi odihniţi-vă
antebraţele.

 După terminarea lucrului la calculator, îndreptaţi-vă umerii şi faceţi câteva

exerciţii de rotire a capului.

Sfaturi tehnice de utilizare a calculatorului.

 Evitaţi folosirea unor dischete fără a le fi verificat în prealabil dacă nu sunt
infectate cu viruşi.
 Când porneşti calculatorul, verifică dacă nu există o dischetă în unitatea de
floppy.
 Curăţaţi mouse-ul atunci când cursorul face salturi pe ecran.
 Nu păstraţi dischetele în vecinătatea telefonului, pe calculator, televizor
sau difuzoare.
 Atunci când calculatorul este oprit, acoperiţi-l cu huse speciale pentru o
mai bună protecţie împotriva prafului.
INSTRUCTIUNI DE SECURITATE IN LEGATURA CU PREVENIREA SI
STINGEREA INCENDIILOR

1. Pe linia prevenirii si stingerii incendiilor, angajatii trebuie sa respecte urmatoarele

norme:

a) sa sesizeze directiunea de orice abatere sau situatie care ar putea provoca incendii
sau avarii;

b) sa nu arunce bete de chibrituri sau resturi de tigari aprinse pe jos sau in cosurile de
hartie sau pe toboganul de gunoaie;

c) sa nu fumeze sau sa umble cu foc deschis pe coridoare sau in birouri, cand se curata
parchetul cu produse inflamabile ;

d) sa nu fumeze in locurile unde sunt depozitate materiale combustibile sau unde este
afisat FUMATUL INTERZIS ;

e) sa nu depuna pe calorifere hartii, tesaturi sau alte materiale combustibile ;

f) este interzis sa se depoziteze in birouri substante inflamabile ;

g) este interzis sa se foloseasca in acelasi timp mai multe aparate electrice in aceeasi
priza, utilizand dublu sau triplu stecher;

h) se interzice a se umbla la instalatii, aparate sau tablouri electrice. Orice defectiune

va fi adusa la cunostinta conducerii pentru remediere ;

i) este interzis a se bloca culoarele si scarile de acces cu materiale ce ar impiedica

evacuarea bunurilor in caz de incendiu sau interventie pentru evacuare; in caz de
incendiu, nu trebuie sa fie blocate sau incuiate ;

j) la terminarea programului, inainte de parasirea biroului, se vor scoate toate

stecherele din priza, se va stinge lumina si se va verifica sa nu ramana tigari aprinse.

2. In caz de incendiu se procedeaza astfel :

- se da alarma, anuntandu-se totodata si conducerea ;

- se intrerupe curentul electric ;

- se asigura prima interventie pentru localizarea si stingerea focului, folosindu-se

mijloacele cele mai apropiate de stingere din dotare ;
- se iau masuri de evacuare, din calea focului, in prima urgenta : salvarea
persoanelor, apoi documentele importante, actele de evidenta si contabilitate si
documentele tehnice.

In acest scop se vor numi persoane cu sarcini concrete ce le au de indeplinit in caz de

incendiu si se va intocmi planul de organizare pe linie de P.S.I.

3. Angajatii care sunt prevazuti in planul de interventie in caz de incendiu vor fi

instruiti in mod special pentru a realiza atributiunile ce le revin in conditii de deplina
securitate pentru propria persoana ca si a celor din zona.

4. Persoanele care nu au atributii de salvare si interventie in caz de incendiu sunt

obligate ca in situatia unui incendiu, la anuntarea acestuia ca si in caz de aplicatie de
stingere a incendiilor, sa paraseasca in cel mai scurt timp locul de munca si sa se
evacueze in locuri sigure care le vor fi precizate de responsabilul cu evacuarea din
cladire, astfel incat operatiunile de interventie sa nu fie incomodate sau sa provoace
accidente.

5. In planul de organizare pe linie de P.S.I. vor fi prevazute numai persoane a caror

capacitate de interventie este cunoscuta, reala, de preferinta care au efectuat stagiul
militar la pompieri, sau care au mai participat la astfel de operatiuni. Periodic se vor
executa aplicatii de stingere pentru insusirea deprinderilor necesare si a cunoasterii
masurilor de securitate a muncii.

6. Este interzisa interventia de stingere cu jet de apa la instalatiile electrice (tablouri

electrice, calculatoare, etc.) deoarece exista pericol de electrocutare a servantului.

7. Persoanele care au intervenit la stingerea unui incendiu sau altele care au avut de
suportat actiunea flacarilor suflului, intoxicare cu fum sau gaze emanate de incendiu vor
fi trimise la medic pentru determinarea starii de sanatate si a masurilor de ordin medical
ce se impun.