Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.

2023

Descrierea calculatorului

1.Placa de bază

Placa de bază este placa principală a unui calculator, o componentă hardware complexă pe
care sunt montate toate componentele hardware ale PC-urilor sau ale altor aparate electronice
computerizate. Placa de bază reprezintă elementul de legatură dintre toate componentele
calculatorului.
Într-un laptop, placa de bază este de dimensiuni mai mici și dispune de câteva diferențe majore.
Aceasta poate să nu aibă sloturi de expansiune, și de asemenea poate oferi majoritatea
componentelor direct integrate. În mod similar, termenul de placă de bază este aplicat
dispozitivelor cu o singură placă și fără extinderi sau capacități suplimentare, cum ar fi sistemele
înglobate cu capacități limitate de expansiune.

Privire de ansamblu
Placa de bază conține și conectori electrici pentru comunicarea cu celelalte componente ale sistemului
calculator. Pe placa de bază se conectează între ele unitatea centrală de prelucrare (UCP) și alte
subsisteme și dispozitive electronice: interfețe, memorie, etc.

Un exemplu tipic de computer desktop are microprocesor, memorie RAM și alte componente esențiale
conectate la placa de bază. Pot fi atașate și alte componente, cum ar fi dispozitive externe de stocare,
controlere pentru placa video, placa de sunet și alte dispozitive periferice, deși calculatoarele moderne
au integrate toate aceste periferice.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

O componentă importantă a plăcii de bază este chipset-ul pentru microprocesor, care are rolul de
interfață de conectare între microprocesor, magistrala lui de date și diferitele componente externe.
Acest chipset determină, într-o măsură, caracteristicile și capacitățile plăcii de bază.

Procesor

● În informatică, un procesor este un dispozitiv hardware al unui computer care pornind

de la un set de instrucțiuni efectuează operațiuni pe o sursă externă de date. Termenul
este frecvent utilizat pentru a face referire la unitatea centrală de procesare dintr-un
sistem.
● Procesorul este elementul principal al unui sistem de calcul și încorporează funcțiile
unității centrale de prelucrare a informației a unui calculator sau a unui sistem
electronic structurat funcțional (care coordonează sistemul).
● De obicei, fizic procesorul se prezintă sub forma unui microprocesor, care este fabricat
pe un singur cip de circuit integrat metal-oxid-semiconductor (MOS). Reprezintă forma
structurală cea mai complexă pe care o pot avea circuitele integrate. Cipul
semiconductor, care este plasat pe placa de bază, este foarte complex, putând ajunge să
conțină milioane de microtranzistoare. El controlează activitățile întregului sistem în
care este integrat și poate prelucra datele furnizate de utilizator.
● Procesorul asigură procesarea instrucțiunilor și datelor, atât din sistemul de operare al
sistemului, cât și din aplicațiile utilizatorului, și anume le interpretează, prelucrează și

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

controlează, execută sau supervizează transferurile de informații și controlează

activitatea generală a celorlalte componente care alcătuiesc un sistem de calcul.

Exemple de procesoare

● Microcontroler

● Unitate centrală de prelucrare

● Unitate de procesare grafică

● Placă de sunet

● Multiprocesor

● Procesor numeric de semnal

● ASIC

● GPGPU

● FPGA

● System-on-a-Chip

Microprocesor

Microprocesorul este o unitate centrală de prelucrare (CPU) a unui calculator realizată adesea
pe o singură plăcuță de siliciu sau alt material semiconductor (chip), care în prezent poate avea
peste un milion de tranzistoare. Microprocesorul efectuează operațiile esențiale de prelucrare
și controlează celelalte elemente ale sistemului de calcul. Microprocesorul constituie „creierul
calculatorului”.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Memoria interna a calculatorului

Memoria are rolul de a inregistra valori si de a reda valori. Memoria interna a unui PC este acea
parte a memoriei care intra in contact direct cu microprocesorul. Ea este alcatuita din doua
mari parti ROM si RAM.

● ROM (Read Only Memory - Memorie doar citibila) este o memorie care contine
informatii (de obicei programe) nemodificabile pe durata utilizarii calculatorului.
Memoria ROM este scrisa o singura data, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip
de memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care aceasta memorie
il aduce este insensibilitatea fata de curentul electric. Continutul memoriei se pastreaza
chiar si atunci cind nu este alimentata cu energie. Memoria ROM este in general utilizata
pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui PC. In practica, o data cu
evolutia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de modificari care au ca
rezultat rescrierea/arderea "flash" de catre utilizator a BIOS-ului. Scopul, evident, este
de a actualiza functiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinte si realizari
hardware ,ori chiar pentru a repara unele imperfectiuni de functionare. Astfel ca in zilele
noastre exista o multitudine de astfel de memorii ROM programabile (PROM-
Progamable Read Only Memory-, EPROM-Electricaly Eraseable Programmable Read
Only Memory-, etc) prin diverse tehnici, mai mult sau mai putin avantajoase in functie
de gradul de complexitate al operarii acestora. Componenta ROM-BIOS este livrata de
catre firma producatoare a calculatorului in memoria ROM a sistemului de calcul.
Imediat ce se porneste sistemul intra in lucru o rutina a acestei componente.Ca regula
generala ROM-BIOS egalizeaza toate diferentele constructive ale sistemului de calcul
fata de conventiile DOS.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care computerul nu poate functiona,
acesta reprezinta interfata intre componentele din sistem si sistemul de operare. Principiul
fundamental de realizare a interfetei ROM-BIOS sete acela ca el ofera niste rutine de
intrerupere prin care se realizeaza legatura cu toate perifericele legate la sistem.

● RAM (Random Access Memory - Memorie cu acces aleator) este o memorie volatila,
ceea ce face ca informatia continuta aici sa se piarda la decuplarea calculatorului de sub
tensiune. Aceasta este memoria care poate fi citita ori scrisa in mod aleator, in acest
mod putindu-se accesa o singura celula a memoriei fara ca acest lucru sa implice
utilizarea altor celule. In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila
pentru prelucrarea tempoarara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie
stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a
mentine informatia.In memoria RAM se incarca sistemul de operare si programele de
aplicatie.Este o memorie cu viteza de acces foarte mare(actual 8-10 ns).Daca in urma cu
cativa ani ea era caracterizata dupa timpul de acces(60-70 ns), acum este caracterizata
de viteza de bus la care lucreaza cu procesorul(momentan existand memorie
functionand pe bus de 66, 100,133 Mhz). Memoria RAM se clasifica in SRAM (Static) si
DRAM (Dynamic).

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Placă video

● O placă video, adaptor video sau placă grafică este un card de expansiune a cărui
funcție este de a genera imagini către un monitor. Multe plăci video au funcții adăugate,
precum redarea accelerată de scene 3D și grafică 2D, adaptor TV tuner, decodare
MPEG-2/MPEG-4 sau capacitatea de a utiliza mai multe monitoare (multi-monitor),
RTX(Re-Tra-cing) sau DLSS(Deep Learning Super Sampling). Alte plăci video moderne
sunt utilizate pentru jocurile PC.

● Plăcile video pot fi integrate in procesor la unele PC-uri. Acest cip grafic are de obicei o
cantitate mică de memorie și preia o parte din memoria RAM a sistemului principal,
reducând astfel memoria RAM totală disponibilă. Aceasta se mai numește grafică
integrată care are un nivel scăzut de performanță și este nedorită de cei ce își doresc să
ruleze aplicații 3D. Aproape toate plăcile de bază permit dezactivarea graficii integrate
prin intermediul BIOS-ului. Pentru acest lucru este necesar ca placa de bază să fie
prevăzută cu suport AGP, PCI sau PCI-Express, pentru atașarea unei plăci video dedicate.
Plăcile de bază de top permit adăugarea mai multor plăci video, acestea putând fi
conectate între ele prin interfața SLI pentru plăcile video produse de NVIDIA, și CrossFire
pentru cele produse de AMD.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Hard Disk

Discul dur (numit și disc rigid sau hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau
memorarea nevolatilă a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele
de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numita „unitate fixă”,
„unitate de disc fix” sau, prescurtat, HDD.

● Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide. În
general discurile rigide sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere și
calculatoare personale, dar și pentru anumite aparate electronice (playere și recordere DVD, playere
MP3). Dacă la începuturi capacitatea unui disc rigid nu depășea 20 megaocteți (MO) = 20 megabait
(MB), astăzi (2020) un disc rigid obișnuit poate depăși 30,7 teraocteți (TO) = 30,7 terabaiți (TB).

Începând din 2009 sistemul de operare Windows 7 al companiei Microsoft a pus la dispoziție și așa numite
discuri rigide virtuale, în engleză "Virtual Hard Disk" (VHD). Acestea se bazează pe fișiere reale (de pe un disc
rigid real) de mărime arbitrară, dar de tip special, cu extensia .vhd. Pentru a le accesa în Windows se
folosește mai întâi programul utilitar DiskPart, cu ajutorul căruia discul rigid virtual trebuie "selectat" și apoi
"atașat" ("montat"). Abia după aceasta se poate initializa și utiliza ca și când ar fi un disc rigid real. Aceasta
include și posibilitatea de a instala și un alt sistem de operare pe același disc rigid (real), identic cu, sau chiar
diferit de primul sistem de operare, sau chiar și mai multe sisteme de operare, dacă se definesc VHD-uri
multiple pe discul sau discurile rigide reale conectate.

O alternativă la folosirea discurilor în mișcare pentru memorarea datelor au devenit memoriile pur
electronice de tip Solid-state drive (SSD), care neavând piese în mișcare sunt mult mai rapide, dar și mai
scumpe. Ele simulează caracteristicile discurilor rigide, reacționând identic la comenzi și utilizând uneori chiar
aceleași interfețe, nemodificate (semnale electrice, conectoare, cabluri, etc.). Una din formele de
implementare sunt cardurile de memorie de ex. de tip CF, MD, MMC, SD, SDHC, microSDHC, SM, USB stick și
altele. Capacitatea de memorare mare și gradul avansat de miniaturizare le fac foarte promițătoare pentru
aparatele moderne de tip smartphone (telefon inteligent) ș.a. Prin comparație, pentru întregul Windows 7
sunt suficienți doar circa 15 GB.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Placă de sunet

O placă de sunet (de asemenea cunoscut ca o placă audio) este un dispozitiv hardware intern
care facilitează intrarea și ieșirea semnalelor audio de la un computer prin intermediul
aplicațiilor specializate din programul acestuia. Placa de sunet poate fi și o interfață audio
externă (folosită de alte echipamente electronice) care utilizează software pentru a genera un
sunet. Aceste dispozitive bazate pe software sunt mai bine cunoscute sub numele de interfețe
audio.
Utilizările tipice ale plăcilor de sunet includ furnizarea de componente audio pentru aplicații
multimedia, cum ar fi compoziția de muzică, editare video sau prezentări audio, educație și
divertisment (jocuri) și proiecție video. Majoritatea computerelor au placa de sunet incorporată
în placa de bază, în timp ce altele (cele din primele generații) necesită plăci audio atașate la
placa de bază.

Caracteristici generale
Plăcile de sunet convertesc la ieșire semnalele digitale înregistrate sau generate în semnale
format analogic. Semnalul de ieșire este conectat la un amplificator, la căști sau la un dispozitiv
standard extern utilizând interconectarea, prin conectori TRS sau RCA. Unele plăci audio
avansate includ mai mult de un chip pentru sunet pentru a asigura rate de date mai mari și
funcționalități multiple simultan (sintetizatoare) pentru generarea în timp real de muzică și
efecte sonore.

Monitor

Monitorul este un dispozitiv periferic de ieșire pentru afișare grafică luminoasă de date și
imagini, folosit uzual în instalații de telecomunicație și în tehnica prelucrării datelor. Datele sunt

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

reprezentate prin caractere și simboluri. Din punct de vedere constructiv, monitoarele erau la
origine televizoare fără partea de recepție a semnalelor TV.

Tastatură

Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite utilizatorului să

introducă în unitatea centrală a acestuia date (litere, cifre și semne speciale) prin apăsarea unor
taste. Cele mai folosite tastaturi pe plan mondial sunt cele de tip QWERTY. Un alt tip de
tastaturi este tipul QWERTZ. Denumirile vin de la primele șase taste de pe rândul al treilea.
Tipul QWERTY se folosește mai ales în țările anglofone, iar celelalte folosesc mai ales tipul
QWERTZ.

Scanner

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

În domeniul computerelor, un scanner (scris și „scanner” sau rareori și „schenăr”; pronunție

AFR: [ske-năr] ; din engleză de la scanner) este un aparat care scanează optic ( = sondează,
explorează prin baleiaj, linie cu linie și punct cu punct) imagini analogice, texte tipărite sau chiar
și obiecte reale și produce ca rezultat o imagine digitală în 2D. Se folosește pe scară largă în
birouri, cel mai des sub forma unui aparat de pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe
care se plasează documentul sau obiectul de scanat (vezi imaginea din dreapta).
Pentru scanări în masă (teancuri de foi separate) se folosesc dispozitive ajutătoare care trag
singure foile la scanare, una după alta.
Uneori, în locul unui scaner se poate folosi și un simplu aparat de fotografiat (digital); acesta
produce și el o imagine digitală, deși nu prin baleiere.
Pe lângă scanerele clasice există și scanere de mână, precum și scanere volumetrice (pentru
obiecte reale). De asemenea, scanere speciale pentru cărți sau diapozitive foto.
La munca de birou scanerele se mai folosesc de exemplu pentru: design industrial, inginerie
inversă (reverse engineering), teste și măsurători, jocuri, ajustări ș.a. Scanerele moderne
folosesc drept cititor de imagine de obicei un senzor de tip CCD (Charged Coupled Device) sau
un senzor cu contact de tip CIS (Contact Image Sensor), în timp ce fabricatele mai vechi foloseau
un tub fotomultiplicator.

Imprimantă

Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieșire, aceasta fiind utilizată pentru
transpunerea informației din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel de
fișiere grafice, un e-mail, un articol etc.).
Imprimantele se clasează după mai multe criterii, de exemplu în funcție de scop
(imprimare/tipărire) și de rapiditate, de procedeu, de dimensiunile maxime ale hârtiei pe care
se imprimă și altele.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E

 Zărnescu Alexandru Vines Liviu 21.10.2023

Caracteristici tehnice

● Rezoluția;

● Viteza de tipărire;

● Dimensiunea maximă a hârtiei;

● Memoria proprie;

● Posibilitățile de extindere;

● Numărul de culori.

Colegiul Mihai Eminescu Bacau Clasa 9E