Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La DCS mai vechi, software BIOS-ului se stoca pe un chip ROM (Read Only Memory)
de pe placa de baza. BIOS este special proiectat pentru a lucra cu fiecare model
particular de calculator, interfatand cu diferite dispozitive care formeaza chipset-ul
complementar al sistemului.
In sistemele de calcul moderne, BIOS-ul se stocheaza pe o memorie flash, a.i. continutul sau
sa poata fi rescris fara a indeparta chip-ul de pe placa de baza. Aceasta permite upgradarea
facila a SW-ului BIOS in scopul de a adauga noi caracteristici sau de a depana bug-uri, dar
poate face DCS-ul vulnerabil la “BIOS rootkits” (Rootkit = tip de SW ascuns, uzual malitios,
proiectat pentru a ascunde existenta anumitor procese sau programe fata de metodele
Tehnologia BIOS se afla intr-un proces tranzitional catre interfata Unified Extensible
Firmware Interface (UEFI) incepand cu anul 2010.
UEFI = o specificatie noua care defineste o interfata software intre un sistem de
operare si hardware-ul unui calculator.
Cateva dintre avantajele pe care le are UEFI fata de un sistem BIOS traditional :
- abilitatea de a boota un SO de pe discuri de capacitate mai mare;
- furnizeaza indepedenta arhitecturii si a driverelor fata de procesor (Central Processing
Unit - CPU);
- proiectare modulara;
- mediu flexibil care include capabilitati relative la retea si proiectare modulara.
Compatibilitatea cu BIOS-ul standard se pastreaza integral.
Cele mai importante componente hardware ale unui sistem de calcul sunt:
- Procesorul
- Memoria principala
- Memoria secundara
-Dispozitivele (de intrare, de iesire si respectiv de intrare/iesire)
Dispozitiv = termen folosit pentru a descrie orice piesa HW pe care o putem conecta la
un calculator ca de ex. tastatura, monitor, driver de disc, imprimanta s.a.m.d. Astfel de
dispozitive sunt descrise uneori ca si dispozitive periferice sau simplu periferice.
Fig. sus. Sistem de calcul de tip
vechi, cu unitate de calcul si monitor
distincte.
Placa de
baza
Sursa de
putere
Multe calculatoare sunt prevazute cu asa-zise “expansion slots” pe placa de baza ,
care permit adaugarea de “expansion cards” (denumite uneori si carduri PCI -
peripheral component interconnect cards).
Cele mai cunoscute carduri PCI: carduri video, de sunet, de retea, pentru bluetooth etc.
Deoarece majoritatea placilor de baza incorporeaza hard-ul necesar pentru video, sunet,
retea s.a.m.d., este posibil ca aceste carduri sa nu mai fie necesare.
6.2.2. Procesorul
6.2.2.1. Aspecte hardware
Procesorul (denumit in mod traditional si central processing unit sau CPU sau MPU
=microprocessor unit ) este unitatea care “munceste” in sistemul de calcul , adica
executa programele calculator.
Toate programele calculator sunt construite din secvente de instructiuni bazate pe
operatii primitive si sunt executate de procesor.
Componentele principale ale unui procesor sunt :
(a) Unitatea aritmetica-logica (ALU) , care realizeaza operatiile aritmetice (de ex. adunari
si scaderi) si operatii logice (de ex. “AND”, sau “XOR”) .
(b) Unitatea de control (CU), care controleaza executia tuturor instructiunilor.
Dispozitivele I/O si memoria lucreaza cu viteze foarte scazute prin comparatie cu viteza
CPU-ului=> CPU este intarziat in mod frecvent de aceste dispozitive mai lente. Astfel, cu
cat se poate transfera mai multa informatie intr-o singura operatie, intre un dispozitiv I/O
si CPU, cu atat mai putin timp va petrece CPU-ul asteptand dupa informatia de procesat
=> magistralele de date mai late sunt mai bune!
Fig. 6.16. Diagrama bloc pentru RAM Fig. 6.17. Diagrama bloc pentru ROM
Caracteristici ale memoriei calculatorului
A. Functionalitate
Memoria principala (cunoscuta si ca RAM, stocare (memorie) primara, stocare interna,
memorie de lucru, conventionala, operationala etc..) retine temporar date inainte si dupa
procesarea lor. De asemenea memoreaza programele necesare procesorului. Memoria
principala este la fel de importanta ca si chip-ul aferent procesorului pentru un sistem de
calcul. Sistemele rapide de calcul au atat un procesor rapid cat si o cantitate mare,
rapida, de memorie. In fig. 6.18 -> cateva caracteristici ale memoriei calculatorului.
B. Aspecte hardware
Memoria operativa fizica este organizata ca un set de circuite integrate pe un modul de
memorie PCB (Printed Circuit Block) cu socluri in care se insereaza modulele. Modulele
mai vechi aveau capacitati din gama: 256 KB, 1 MB, 4 MB si 16 MB. Modele mai noi:
128 MB, 256 MB, 512 MB, 1024 MB sau mai mult. In mod tipic, intr-un calculator exista
2 sau mai multe “bancuri” cu sloturi ce permit inserarea a 2-8 module. Pentru ca un
calculator sa lucreze corect cel putin un banc trebuie sa fie completat cu module si este
preferabil ca anumite bancuri sa aiba sloturile completate cu acelasi tip de module.
Tehnologia actuala permite instalarea de cantitati mai mici de memorie (tipic de la 32 kB
la 1024 kB sau mai mult) in microprocesor sau in electronica de control a driverului de
hard, astfel accelerand schimbul de date intre diferite dispozitive ale sistemului de calcul.
Acestea sunt uzual referite ca si memorie cache. Daca nu exista cache fizic, el poate fi
declarat ca parte din memoria principala.
Exista doua forme principale de RAM :
-RAM static (SRAM) ;
-RAM dinamic (DRAM).
Comparatie SRAM versus DRAM *:
-SRAM este mai scump si procesul de producere a sa este mai complex, consuma mai
multa putere si are o densitate de impachetare mai slaba, dar accesul la SRAM este
considerabil mai rapid decat la DRAM.
Sistemele de calcul pot avea o cantitate mica de SRAM si una mai mare de DRAM,
impunand capacitatea totala a RAM-ului. SRAM-ul se foloseste ca si memorie cache
care stocheaza informatii accesate frecvent si astfel mareste viteza de acces a
sistemului la memorie.
Timpul de acces la DRAM = [20-60] nanosec, iar la SRAM =[ 4- 20] nanosec.
Fig. 6.22 – de la adresa web *
NVRAM nu trebuie confundat cu un dispozitiv denumit RAM card care consta dintr-un
RAM normal cu o baterie. Un card RAM se poate indeparta de la calculator si are
cam jumatate din dimensiunea unui floppy disk. Datorita alimentarii prin baterie,
cardurile RAM isi pastreaza continutul cand sunt inlaturate din calculator.
Memoria secundara
MEMORIA PERMANENTA (SECUNDARA) (cunoscuta si sub denumirile de auxiliara, de
masa sau externa) are ca sarcina pastrarea permanenta a datelor necesare pentru
functionarea calculatorului si pentru utilizator .
Distributia globala a mediilor permanente de stocare in conformitate cu metoda de
stocare a datelor poate si acceptata sub forma :
a) Sisteme cu memorie magnetica;
b) Sisteme optice de stocare;
c) Sisteme magneto-optice de stocare;
d) Sisteme cu memorie de tip semiconductor.
F) Pret **
US$ 0,10 per GB (Crucial MX500, 2020).
SSD cu carcasa de HDD
de 2,5 inchi. Spatiile goale
de langa cipurile NAND
permit adaugarea
ulterioara de noi cipuri.
SSD pentru
magistrala mSATA ,
fara eticheta, se vad
chipset-ul si NAND-
uri.
Ierarhia de stocare
In varful ierarhiei se afla stocarea pe chipul
procesorului (de ex. registri). Aceasta este forma
cea mai rapida in termenii accesarii ei de catre
procesor. De asemenea are capacitatea cea mai
mica. Capacitatea registrilor: :[x100 … x k] bytes.
Apoi urmeaza memoria cache cu o capacitate
care este tipic sub 1Mb.
Azi exista si memorie a procesorului , adica
memorie chiar pe chipul procesorului (kilobytes).
.
Fig. 6.28. Ierarhia de stocare a unui
sistem de calcul.