ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
MATERIALELOR
Conf. dr. ing. Petrică ALEXANDRU
Anul I: Facultatea de Arhitectura Navala
Semestrul I, 2021-2022
Ore de curs: 2 x 14 săptămâni
Ore de laborator: 2 x 14 săptămâni
Consultaţii: programul se va stabili ulterior (oricum
dupa orele 16.00)
Forma de promovare şi evaluare:
- Examen final – sesiunea de examene – 66%;
- Activitatea de laborator – 33%;
- Credite: 5? (de verificat in planul de invatamant)
Tematica cursului
1. Materiale – 1 ora
2. Structura atomului si legaturi interatomice – consultativ manual
3. Structura materialelor – 2 ore
4. Imperfecţiuni ale structurii cristaline – 2 ore
5. Difuzia – 1 oră
6. Cristalizarea materialelor – 2 ore
7. Microstructura aliajelor – 2 ore
8. Diagrame de echilibru fazic – 2 ore
9. Fierul şi aliaje Fe-C – 4 ore
10. Comportarea materialelor la solicitări mecanice – 4 ore
11. Noţiuni de tratament termic – 2 ore
12. Oţeluri aliate – 1 ora
13. Aliaje neferoase – 1 ora
14. Polimeri organici – 1 oră
15. Materiale ceramice – 1 oră
16. Materiale compozite – 1 oră
Bibliografie:
[Link], Studiul Materialelor, Vol. I, Ed.
Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos” Galati,
2002;
W. Kurtz, [Link], G. Zambelli, Introduction à
la science des materiaux, Presses Polytechniques
Romandes, 1987;
William D. Callister Jr., Materials Science and
Engineering, John Wiley & Sons, Inc., 1985;
[Link] et altri, Indrumar de laborator pentru
studiul materialelor metalice, Universitatea
“Dunărea de Jos”din Galaţi + Ed. “Porto-Franco”
Galaţi, 1991;
Lucrări de laborator la Stiinta si Ingineria
Materialelor, CD.
Cap. 1. Materiale
1.1 Introducere
Materialele - substanţe din care se produc
obiecte utile omului.
Materialele definesc nivelul de dezvoltare al
unei societăţi.
Utilizarea materialelor depinde de
proprietăţi, resurse, preţ de cost,
prelucrabilitate şi compatibilitatea cu mediul
înconjurător.
Stiinţa si ingineria materialelor:
Tehnologia materialelor – producerea şi
prelucrarea materialelor;
Studiul materialelor – utilizarea raţională a
materialelor.
Structura materialului :
Macrostructura – observată cu ochiul liber;
Microstructura – grăunţii cristalini şi
particulele observate prin microscopie optică
sau electronică;
Aranjamentul atomic – prin difracţie cu
radiaţii X
Macrostructura
Macrostructura
Ochi
Mecanica
Mecanica fina
Microscopie
optică
Fig.1.1 Legătura
Microstructura
Stiinţa materialelor
între structura
materialului şi
Chimia şi fizica solidului
Microscopie
electronică
principalele domenii
ale ştiinţei şi
tehnologiei
Aranjament
atomic
Radiaţii X
Obiectivul Ştiinţei şi Ingineriei Materialelor
este corelaţia dintre:
Compoziţia chimică + aranjamentul
atomic sau molecular
Microstructura
Proprietăţile macroscopice
Legile de modificare a microstructurii
pe cale termică, chimică şi mecanică
Tabel1.1 Exemplu de influenţă a modificărilor structurale
pe cale chimică, termică si mecanică asupra rezistenţei la
tracţiune la aliaje Fe-C
Material Stare Micro- Rezistenta la
structura tracţiune
[N/mm2]
Fier tehnic pur recopt ferita 300
Oţel cu 0,8%C recopt perlita 800
Oţel cu 0,8%C călit martensita 2600
Oţel cu 0,8%C deformat la perlita 4000
rece ecruisată
1.2 Clase de materiale
Ex.: Linia de înaltă
3
1 tensiune
1. Cablul electric
2. Stâlpii de sustinere
2
3. Elementele izolatoare
4 electric
4. Fundaţia
Clase de materiale:
A – Metale si aliaje
Fig. 1.2 Schema liniei
B – Polimeri organici;
suspendate de înaltă
tensiune C – Materiale ceramice;
D – Materiale compozite
A. Metale şi aliaje:
Metalele > 80 elemente chimice cu max. 3 ev
Aliajele conţin două sau mai multe metale sau
nemetale, preponderent fiind un metal;
Ex: Fe, Al, Cu, Fe-C, Cu-Zn, Cu - Sn…
În stare solidă - agregate atomice cu legătura
interatomică de tip metalic;
Proprietăţi:
conductibilitate electrică şi termică,
coeficient termic de rezistivitate pozitiv,
opacitate la lumina vizibilă, luciu metalic,
emisie termo-electronică,
deformabilitate plastică, duritate, rigiditate.
B. Polimeri organici
Compuşi macromoleculari.
Lanţurile moleculare conţin atomi de carbon, pe
care se fixează elemente ca: H, Cl, F, CH3 etc.
Ex: PE, PVC, PS, PA, PTFE (teflon)…
Legătura între atomii moleculei – covalentă.
Legătura intermoleculară - legături slabe de tip
van der Waals sau legături punctuale covalente.
Proprietăţi:
termoplasticitate, elasticitate, termorezistenţă,
izolatori termici şi electrici, uşori,
uşor de pus în formă,
rigiditate redusă,
stabilitate termică până la 200ºC.
C. Materiale ceramice
Materiale anorganice rezultate din reacţia unor
metale (Mg, Al, Fe) cu metaloizi (O, C, N, B).
Ex:Al2O3, SiO2 ,MgO, WC, SiC, Si3N4,TiB2, sticle
minerale, diamant, grafit etc.
În stare solidă - agregate atomice cu legatură
interatomică covalentă, ionică, iono-covalentă
sau mixtă.
Proprietăţi:
-refractaritate,
izolatori termici şi electrici,
în general foarte dure şi fragile.
D. Materiale compozite
Sunt formate din două sau mai multe
materiale diferite, care îşi combină
proprietăţile specifice.
Ex. 1: bărcile de salvare, uşoare şi rezistente
- poliesteri consolidaţi cu fibre de sticlă
(B+C);
Ex.2: aliajele dure [Link]şterea durabilităţii
tăişului sculelor aşchietoare: particule dure
de WC în matrice de Co (A+C);
Ex.3: betonul armat pentru constructii
industriale şi civile: beton armat cu sârmă
din oţel (C+A).
Comp. Comp.
1.3 Proprietăţile materialelor
chimice
după natura
solicitării fizice
mecanice
intrinseci
după sensi- independente de
bilitatea la microstructură
Proprietăţi
microstructură
dependente de
microstructură
tehnologice
de utilizare
de exploatare
Fig. 1.3 Clasificarea proprietăţilor materialelor
Proprietăţile intrinseci se determină în
condiţii standard de solicitare.
- Proprietăţile chimice caracterizează
comportarea materialelor sub acţiunea
mediului înconjurător.
- Proprietăţile fizice măsoară comportarea
materialelor sub acţiunea temperaturii,
câmpurilor electrice şi magnetice sau a
luminii.
- Proprietăţile mecanice evaluează
comportarea materialelor sub acţiunea unui
sistem de forţe.
Proprietăţile independente sau puţin dependente
microstructură, se pot explica numai pe baza
naturii atomilor şi a legăturii interatomice.
Ex:
- proprietăţile chimice şi termice;
- proprietăţi magnetice (diamagnetismul şi
paramagnetismul),
- optice (opacitatea metalelor, transparenţa
sticlelor)
- mecanice (elasticitatea sau rigiditatea metalelor
şi a cauciucurilor).
Proprietăţile dependente de microstructură pot fi
explicate pe baza naturii materialului şi a
defectelor microstructurale introduse în procesul
de fabricaţie. Sunt puternic influenţate de natura
şi cantitatea acestor defecte.
Ex:
- proprietăţi mecanice (rezistenţa de rupere,
duritatea, plasticitatea, tenacitatea metalelor);
- proprietăţi electrice (rezistenţa electrică a
metalelor, conductibilitatea electrică a
semiconductorilor);
- magnetice (feromagnetismul).
Proprietăţile de utilizare depind de metoda
de prelucrare, domeniul şi condiţiile de
exploatare.
- Proprietăţile tehnologice caracterizează
prelucrabilitatea materialelor prin diferite
metode şi procedee de prelucrare.
- Proprietăţile de exploatare permit alegerea
materialului adecvat pentru o anumită
aplicaţie. Se exprimă prin una sau mai multe
proprietăţi intrinseci.
1.4 Resurse. Costuri de producţie
Resursele unui element - cantitatea
disponibilă în scoarţa terestră, oceanul
planetar şi atmosferă, care ar putea fi extrasă
în viitor.
Rezervele - partea din resurse, care poate fi
exploatată în condiţii economice la un
moment dat.
Tabel 1.1 Repartizarea principalelor elemente în natură
(% de masă)
Scoarţa Oceanul planetar Atmosfera
terestră (~1017t) (~1016t)
(~1018t)
O2 - 47 O2- 85 N2 - 79
Si - 27 H2 -10 O2- 19
Al - 8 Cl - 2 Ar - 2
Fe - 5 Na - 1
Ca - 4
Na - 3
K-3
Mg - 2
Ti - 0,4
C - 0,35
Cu - 0,01
Resurse de materiale
99,75% din scoarţa terestră - 10 elemente;
Cele mai răspândite elemente: Si, O
Oxizi - resurse pt. ceramice;
Cele mai răspândite metale: Al, Fe;
Cu, resurse reduse
C + H - resurse pt. polimeri organici.
Material pentru
Elaborare fabricaţie Fabricaţie
Material brut Reciclare Piese
Extracţie Deşeuri Asamblare
Resurse Utilizare Produse
Fig.1.4 Circuitul materialelor în procesul de
producţie
Ti Metale
Ceramice
Preţ de cost [$/t]
Al Polimeri
Oţel
Poliamide Sticla
Lemn
Polietilena
Cărămida
Beton
Producţie anuală [t/an]
Fig.1.5 Corelaţia între preţul de cost şi
producţia anuală
Costurile de producţie maxime sunt la
metale, datorită costului energiei în procesele
de extracţie, elaborare, fabricaţie;
Metalele sunt reciclabile;
Ceramicele naturale au costuri minime;
Polimerii organici au costuri reduse datorită
obţinerii prin sinteză chimică.
Cele mai de perspectivă materiale: polimerii
organici, ceramicele.
Utilizarea unui material se face pe criterii de
performanţă şi economice.
Ex.: caroseria auto.
sec. 17, Caleaşca, Muzeu Koets_Brussel.
1914, August Horch
1901, automobilul Horch câstigă cursa Alpilor
1955, Mercedes-Benz
F.I Ferrari, 2007
