ŞTIINŢA ŞI INGINERIA

MATERIALELOR

Conf. dr. ing. Petrică ALEXANDRU

 Anul I: Facultatea de Arhitectura Navala
 Semestrul I, 2021-2022
 Ore de curs: 2 x 14 săptămâni
 Ore de laborator: 2 x 14 săptămâni
 Consultaţii: programul se va stabili ulterior (oricum
dupa orele 16.00)
 Forma de promovare şi evaluare:
- Examen final – sesiunea de examene – 66%;
- Activitatea de laborator – 33%;
- Credite: 5? (de verificat in planul de invatamant)
Tematica cursului
1. Materiale – 1 ora
2. Structura atomului si legaturi interatomice – consultativ manual
3. Structura materialelor – 2 ore
4. Imperfecţiuni ale structurii cristaline – 2 ore
5. Difuzia – 1 oră
6. Cristalizarea materialelor – 2 ore
7. Microstructura aliajelor – 2 ore
8. Diagrame de echilibru fazic – 2 ore
9. Fierul şi aliaje Fe-C – 4 ore
10. Comportarea materialelor la solicitări mecanice – 4 ore
11. Noţiuni de tratament termic – 2 ore
12. Oţeluri aliate – 1 ora
13. Aliaje neferoase – 1 ora
14. Polimeri organici – 1 oră
15. Materiale ceramice – 1 oră
16. Materiale compozite – 1 oră
 Bibliografie:
 S.M.Levcovici, Studiul Materialelor, Vol. I, Ed.
Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos” Galati,
2002;
 W. Kurtz, J.P.Mercier, G. Zambelli, Introduction à
la science des materiaux, Presses Polytechniques
Romandes, 1987;
 William D. Callister Jr., Materials Science and
Engineering, John Wiley & Sons, Inc., 1985;
 S.M.Levcovici et altri, Indrumar de laborator pentru
studiul materialelor metalice, Universitatea
“Dunărea de Jos”din Galaţi + Ed. “Porto-Franco”
Galaţi, 1991;
 Lucrări de laborator la Stiinta si Ingineria
Materialelor, CD.
Cap. 1. Materiale
1.1 Introducere
 Materialele - substanţe din care se produc
obiecte utile omului.
 Materialele definesc nivelul de dezvoltare al
unei societăţi.
 Utilizarea materialelor depinde de
proprietăţi, resurse, preţ de cost,
prelucrabilitate şi compatibilitatea cu mediul
înconjurător.
Stiinţa si ingineria materialelor:
 Tehnologia materialelor – producerea şi
prelucrarea materialelor;
 Studiul materialelor – utilizarea raţională a
materialelor.
Structura materialului :
 Macrostructura – observată cu ochiul liber;

 Microstructura – grăunţii cristalini şi

particulele observate prin microscopie optică
sau electronică;
 Aranjamentul atomic – prin difracţie cu
radiaţii X
 Macrostructura
Macrostructura
Ochi

Mecanica
Mecanica fina
Microscopie
optică

Fig.1.1 Legătura
Microstructura

Stiinţa materialelor
între structura
materialului şi

Chimia şi fizica solidului

Microscopie
electronică
principalele domenii
ale ştiinţei şi
tehnologiei
Aranjament
atomic

Radiaţii X
Obiectivul Ştiinţei şi Ingineriei Materialelor
este corelaţia dintre:
Compoziţia chimică + aranjamentul
atomic sau molecular

Microstructura

Proprietăţile macroscopice

Legile de modificare a microstructurii

pe cale termică, chimică şi mecanică
Tabel1.1 Exemplu de influenţă a modificărilor structurale
pe cale chimică, termică si mecanică asupra rezistenţei la
tracţiune la aliaje Fe-C

Material Stare Micro- Rezistenta la

structura tracţiune
[N/mm2]
Fier tehnic pur recopt ferita 300

Oţel cu 0,8%C recopt perlita 800

Oţel cu 0,8%C călit martensita 2600

Oţel cu 0,8%C deformat la perlita 4000

rece ecruisată
1.2 Clase de materiale
 Ex.: Linia de înaltă
3
1 tensiune
1. Cablul electric
2. Stâlpii de sustinere
2
3. Elementele izolatoare
4 electric
4. Fundaţia

 Clase de materiale:
A – Metale si aliaje
Fig. 1.2 Schema liniei
B – Polimeri organici;
suspendate de înaltă
tensiune C – Materiale ceramice;
D – Materiale compozite
A. Metale şi aliaje:
 Metalele > 80 elemente chimice cu max. 3 ev
 Aliajele conţin două sau mai multe metale sau
nemetale, preponderent fiind un metal;
 Ex: Fe, Al, Cu, Fe-C, Cu-Zn, Cu - Sn…
 În stare solidă - agregate atomice cu legătura
interatomică de tip metalic;
 Proprietăţi:
 conductibilitate electrică şi termică,
 coeficient termic de rezistivitate pozitiv,
 opacitate la lumina vizibilă, luciu metalic,
 emisie termo-electronică,
 deformabilitate plastică, duritate, rigiditate.
B. Polimeri organici
 Compuşi macromoleculari.
 Lanţurile moleculare conţin atomi de carbon, pe
care se fixează elemente ca: H, Cl, F, CH3 etc.
 Ex: PE, PVC, PS, PA, PTFE (teflon)…
 Legătura între atomii moleculei – covalentă.
 Legătura intermoleculară - legături slabe de tip
van der Waals sau legături punctuale covalente.
 Proprietăţi:
 termoplasticitate, elasticitate, termorezistenţă,
 izolatori termici şi electrici, uşori,
 uşor de pus în formă,
 rigiditate redusă,
 stabilitate termică până la 200ºC.
C. Materiale ceramice
 Materiale anorganice rezultate din reacţia unor

metale (Mg, Al, Fe) cu metaloizi (O, C, N, B).

 Ex:Al2O3, SiO2 ,MgO, WC, SiC, Si3N4,TiB2, sticle

minerale, diamant, grafit etc.

 În stare solidă - agregate atomice cu legatură

interatomică covalentă, ionică, iono-covalentă

sau mixtă.
 Proprietăţi:

 -refractaritate,

 izolatori termici şi electrici,

 în general foarte dure şi fragile.

 D. Materiale compozite
 Sunt formate din două sau mai multe
materiale diferite, care îşi combină
proprietăţile specifice.
 Ex. 1: bărcile de salvare, uşoare şi rezistente
- poliesteri consolidaţi cu fibre de sticlă
(B+C);
 Ex.2: aliajele dure pt.creşterea durabilităţii
tăişului sculelor aşchietoare: particule dure
de WC în matrice de Co (A+C);
 Ex.3: betonul armat pentru constructii
industriale şi civile: beton armat cu sârmă
din oţel (C+A).
Comp. Comp.
1.3 Proprietăţile materialelor
chimice
după natura
solicitării fizice

mecanice
intrinseci
după sensi- independente de
bilitatea la microstructură
Proprietăţi
microstructură
dependente de
microstructură
tehnologice
de utilizare
de exploatare

Fig. 1.3 Clasificarea proprietăţilor materialelor

 Proprietăţile intrinseci se determină în
condiţii standard de solicitare.
- Proprietăţile chimice caracterizează
comportarea materialelor sub acţiunea
mediului înconjurător.
- Proprietăţile fizice măsoară comportarea
materialelor sub acţiunea temperaturii,
câmpurilor electrice şi magnetice sau a
luminii.
- Proprietăţile mecanice evaluează
comportarea materialelor sub acţiunea unui
sistem de forţe.
 Proprietăţile independente sau puţin dependente
microstructură, se pot explica numai pe baza
naturii atomilor şi a legăturii interatomice.
 Ex:

- proprietăţile chimice şi termice;

- proprietăţi magnetice (diamagnetismul şi
paramagnetismul),
- optice (opacitatea metalelor, transparenţa
sticlelor)
- mecanice (elasticitatea sau rigiditatea metalelor
şi a cauciucurilor).
 Proprietăţile dependente de microstructură pot fi
explicate pe baza naturii materialului şi a
defectelor microstructurale introduse în procesul
de fabricaţie. Sunt puternic influenţate de natura
şi cantitatea acestor defecte.
 Ex:

- proprietăţi mecanice (rezistenţa de rupere,

duritatea, plasticitatea, tenacitatea metalelor);
- proprietăţi electrice (rezistenţa electrică a
metalelor, conductibilitatea electrică a
semiconductorilor);
- magnetice (feromagnetismul).
 Proprietăţile de utilizare depind de metoda
de prelucrare, domeniul şi condiţiile de
exploatare.
- Proprietăţile tehnologice caracterizează
prelucrabilitatea materialelor prin diferite
metode şi procedee de prelucrare.
- Proprietăţile de exploatare permit alegerea
materialului adecvat pentru o anumită
aplicaţie. Se exprimă prin una sau mai multe
proprietăţi intrinseci.
1.4 Resurse. Costuri de producţie

 Resursele unui element - cantitatea

disponibilă în scoarţa terestră, oceanul
planetar şi atmosferă, care ar putea fi extrasă
în viitor.
 Rezervele - partea din resurse, care poate fi
exploatată în condiţii economice la un
moment dat.
 Tabel 1.1 Repartizarea principalelor elemente în natură
(% de masă)

Scoarţa Oceanul planetar Atmosfera

terestră (~1017t) (~1016t)
(~1018t)
O2 - 47 O2- 85 N2 - 79
Si - 27 H2 -10 O2- 19
Al - 8 Cl - 2 Ar - 2
Fe - 5 Na - 1
Ca - 4
Na - 3
K-3
Mg - 2
Ti - 0,4
C - 0,35
Cu - 0,01
 Resurse de materiale
 99,75% din scoarţa terestră - 10 elemente;
 Cele mai răspândite elemente: Si, O
 Oxizi - resurse pt. ceramice;
 Cele mai răspândite metale: Al, Fe;
 Cu, resurse reduse
 C + H - resurse pt. polimeri organici.
 Material pentru
Elaborare fabricaţie Fabricaţie

Material brut Reciclare Piese

Extracţie Deşeuri Asamblare

Resurse Utilizare Produse

Fig.1.4 Circuitul materialelor în procesul de

producţie
 Ti Metale
Ceramice
Preţ de cost [$/t]

Al Polimeri
Oţel
Poliamide Sticla
Lemn
Polietilena
Cărămida
Beton

Producţie anuală [t/an]

Fig.1.5 Corelaţia între preţul de cost şi
producţia anuală
 Costurile de producţie maxime sunt la
metale, datorită costului energiei în procesele
de extracţie, elaborare, fabricaţie;
 Metalele sunt reciclabile;
 Ceramicele naturale au costuri minime;
 Polimerii organici au costuri reduse datorită
obţinerii prin sinteză chimică.
 Cele mai de perspectivă materiale: polimerii
organici, ceramicele.
Utilizarea unui material se face pe criterii de
performanţă şi economice.
Ex.: caroseria auto.

sec. 17, Caleaşca, Muzeu Koets_Brussel.

 1914, August Horch
1901, automobilul Horch câstigă cursa Alpilor
1955, Mercedes-Benz
F.I Ferrari, 2007