3.

UTILAJE PENTRU NITRURARE IONICǍ

Tratamentul în plasmă se bazează pe faptul că gazele dielectrice

care compun atmosfera de tratament se transformă parţial într-o plasma
ionizata, electroconductivă, la tensiuni electrice foarte mari şi în
domeniul de presiuni sub cea atmosferică. Întrucât nitrurarea are loc
numai pe suprafeţele acoperite de descărcarea luminiscentă, trebuie
menţinută, pe întreaga suprafaţă a piesei, o densitate minimă a
curentului. In domeniul descărcării luminiscente normale catodul este
parţial acoperit de plasmă ceea ce înseamnă că nitrurarea este tehnic
posibilă doar în domeniul F-G al caracteristicii, numit “domeniu al
descarcării luminiscente anormale la curenţi tari”.

Fig 3.1. Forma haloului piesei în timpul amorsării descărcării

luminiscente.

Piesa sau şarja va trebui să fie cuplată la catod, putând fi încălzită

de către energia ionilor de gaz la temperatura de nitrurare, ceea ce
produce simultan pătrunderea prin difuzie a azotului în suprafaţa piesei.
Donorul de azot folosit este un amestec de azot –hidrogen.
Din cele de mai sus rezultă că o instalaţie de nitrurare ionică
trebuie să creeze condiţii necesare pentru realizarea unei descărcări
electrice ( luminiscente anormale ), într-o atmosferă de azot-hidrogen,
aflată la o presiune scăzută ( 2-13 mbar ) în care piesele de nitrurat
(şarja) să constituie catodul descărcării.
 Utilaje pentru nitrurare ionică

Fig 3.2. Schema bloc a unei instalaţii de nitrurare ionică.

Temperatura piesei de nitrurat se măsoară, de regulă, cu un

termocuplu. Ea trebuie să fie în domeniul 500-550 °C. Trebuie precizat
că deoarece procesul de nitrurare ionică este în bună parte un proces
termochimic, viteza de nitrurare este cu atât mai mare cu cît temperatura
piesei este mai mare. Ca o regulă generală, temperatura piesei trebuie să
fie mai mică decât temperatura de revenire a materialului din care este
realizată piesa, dar apropiată acesteia. La temperaturi, de exemplu, sub
400°C, procesul de nitrurare este foarte lent şi nu se foloseşte decât în
cazuri speciale.
O componentă importantă a instalaţiei este sistemul de detecţie a
arcului şi de inhibare a acestuia într-o fază cât mai incipientă pentru a nu
rebuta piesa. In momentul de faţă, instalaţiile de putere utilizează
generatoare alimentate în curent trifazic, prevăzute cu un redresor de
curent şi un sistem de filtraj. Puterea este furnizată sub formă de
impulsuri calibrate de energie. Această putere este funcţie de puterea
necesară pentru a trata o şarjă de piese dată, menţinând temperatura
dorită. Controlul arcului este asigurat pe fiecare impuls prin diminuarea
sau blocarea impulsurilor următoare.
Nitrurarea ionică are loc la densităţi de curent în domeniul 0,5-
10-3 + 3-10-3 A/cm2 şi tensiuni de 300 ÷ 1500 V.
Compoziţia gazului are un efect important în nitrurarea ionică. In
mod empiric s-a găsit că un amestec de azot şi hidrogen conduce la cele
mai bune rezultate pentru nitrurare. Dacă hidrogenul este înlocuit cu
argon sau alt gaz nobil adâncimea de pătrundere a azotului în piesă şi
duritatea stratului nitrurat scad. Acest lucru s-ar putea explica prin rolul
de curăţire a suprafeţei pe care îl are hidrogenul şi anume, el are rolul de
a decarbura superficial oţelul tratat, facilitând în acest fel atât difuzia
azotului cât şi fixarea acestuia în locurile rămase libere.
Subansamblele principale care compun o instalaţie de nitrurare
ionică, reprezentată în schema bloc din fig.3.2., sunt :
a) recipientul de lucru în care se introduc piesele ( catodul ); b)
sistemul de alimentare cu energie electrică; c) sistemul de vidare: d)
sistemul de alimentare şi dozare gaze tehnologice; e) sistemul de reglare
automată a parametrilor procesului.

3.1 Incinta pentru nitrurare ionică

Recipientul de nitrurare ionică este o construcţie metalică, de

tehnica a vidului, în care are loc procesul de nitrurare ionică, cu
funcţionalitate multiplă : de vidare, descărcare electrică în gazele de
lucru, la presiune joasă, suport al produselor şarjei de nitrurat şi
eventual răcire (disiparea energiei termice radiate).
Recipientele sunt prevăzute cu treceri electrice ( de forţă şi de
măsurare ), vizoare, racorduri de vid şi apă cu dispozitive de susţinere a
şarjelor.

a) b)
Fig. 3.3. Interiorul unor recipiente prevăzute cu sisteme de
susţinere a pieselor de nitrurat: a) din tavan; b)pe suporţi izolatori
 Utilaje pentru nitrurare ionică

Fig. 3.4. Circuite electrice de forţă şi sisteme de măsurare a

presiunii şi temperaturii aşezate în exteriorul recipientului.

Fig 3.5. Vizoare la recipienţi

orizontali şi tip clopot.
 Recipienţii de nitrurare pot să fie incinte orizontale sau verticale
de tip "puţ” sau “clopot” cu şarjare suspendată de capac sau prin aşezare
pe vatră în primul caz şi respectiv numai prin aşezare pe vatră în al
doilea caz.

a) b)

c)

Fig 3.6. Forme constructive diferite ale incintei: a) orizontale;

b)tip „puţ”; c) tip „clopot” (cu anod tip plasă)
 Utilaje pentru nitrurare ionică

În cazul unei instalaţii cu recipient de tip “puţ”, de exemplu,

acesta este un recipient metalic de formă cilindrică, poziţie verticală,
confecţionat dintr-un oţel rezistent la coroziune şi, în varianta “clasică”,
răcit cu apă. Recipientul poate avea fundul sudat iar celălalt capăt
deschis, pe care se aşează prin intermediul unei garnituri de etanşare, un
capac. De capac se suspendă, prin intermediul unor izolatori electrici,
şarja propriu-zisă, care se leagă la polul negativ al sursei de alimentare.
Interiorul recipientului este căptuşit cu un ecran de protecţie din tablă
(1,5 mm) de aluminiu sau oţel aliat. Recipientul şi capacul sunt
prevăzute cu vizoare prin care se poate supraveghea vizual procesul de
tratare şi se poate măsura temperatura reală în orice punct de la suprafaţa
piesei cu ajutorul unui pirometru portabil cu lumină modulată în
infraroşu. Dimensiunile recipientului se aleg în funcţie de dimensiunile
produselor care se supun nitrurării. Recipientul, în mod normal, serveşte
şi drept anod al descărcării. În anumite situaţii se pot folosi şi anozi de
profil special; în aceste cazuri ei se amplasează deasupra pieselor, în
interiorul sau în jurul lor (fig. 3.6. c) Folosirea anozilor speciali este
necesară, de exemplu, la nitrurarea unor orificii lungi sau a celor cu
diametrul sub 10 mm.

3.2 Aşezarea pieselor

Aşezarea pieselor pe vatra instalaţiei. Dacă piesele sunt

poziţionate prea aproape una de celaltă luminille negative se întîlnesc şi
apare efectul de catod dublu ce poate degenera în arc electric. Dacă
piesele sunt aşzate incorect adică neţinând cont de forma acestora
anumite părţi pot să nu se nitrureze. Suprafaţa de bază pe care sunt
aşezate piesele nu poate fi nitrurată. De aceea pisele ce trebuie să fie
nitrurate complet se poziţionează în incintă suspendate (suprafaţa de
reacţie cuprinde întreaga piesă)
a) b)

Fig 3.7. Variante de poziţionare a pieselor: a) poziţionare

pe vatra la distanţe corespunzătoare; b)piese tip capac
fixate pe suporţi orizontali izolatori.

Fig 3.8. Piese poziţionate prin suspendare de

partea superioară a incintei.
 Utilaje pentru nitrurare ionică

Fig 3.9. Piese tip inel

poziţionate pe suporţi
verticali.

Fig 3.10. Exemple de piese mici poziţionate în mai multe

variante pe suporţi tip placă
 Se menţionează că noile generaţii de instalaţii pentru nitrurare
ionică utilizează sisteme auxiliare de încălzire-răcire a recipientului, de
regulă prin convecţie,ceea ce permite o reducere considerabilă a fazelor
premergatoare şi respectiv ulterioare nitrurării propriu-zise.

Fig 3.11. Ciclul procesului de nitrurare ionică cu încălzire-răcire

auxiliară prin convecţie:

Ciclul procesului de nitrurare ionică cu încălzire-răcire auxiliară

prin convecţie (fig. 3.11.) este: a-b: vidare; c-d: introducere gaz pentru
convecţie; d-g; încălzirea prin convecţie; g-h: vidare; i-j: introducere
amestec gaze pentru nitrurare; f-m (j-k): nitrurare propriuzisă; k-l:
introducere gaz inert pentru răcire prin convecţie; l-n (m-p): răcire
accelerată (prin convecţie); n-r: revenire la presiunea atmosferică.

Fig 3.12. Comparaţie între ciclul de nitrurare ionică varianta clasică şi cea
utilizând sisteme auxiliare de incălzire-răcire prin convecţie.
 Utilaje pentru nitrurare ionică

Prin prevederea unei încălziri electrice suplimentare a peretelui

retortei, temperatura piesei poate fi reglată independent de curentul de
descărcare. Ca urmare, se asigură o temperatură mai uniformă în
volumul şarjei de nitrurare şi posibilităţi mai largi de variaţie a
parametrilor tratamentului, întrucât, în acest fel, temperatura nu mai
este legata de alţi parametrii ai tratamentului. De asemenea, tot mai mulţi
producători renunţă la sistemele de recipienţi cu perete rece, adoptând
recipienţi cu perete izolat termic ( perete “ cald” ) care asigură nu numai
o mai bună repartizare a temperaturii pe diametrul recipientului dar şi o
reducere a puterii specifice consumate în faza de nitrurare propriu-zisă.

3.3 Sistemul de alimentare cu energie electrică

Sistemul de alimentare cu energie electrică . Alimentarea

instalaţiei se face cu curent continuu, în regim linear sau în regim
pulsatoriu de înaltă tensiune (curent alternativ). Puterea electrică a
instalaţiei este condiţionată de forma şi dimensiunile produselor de
nitrurare. Instalaţiile de laborator au puteri de 2…5 kw, iar cele
industriale de 10…500 kw. Sistemul de alimentare cu energie electrică
asigură tensiunea necesară în spaţiul de descărcare şi reglarea acestei
tensiuni, fiind format, în varianta “ clasică “, dintr-un transformator
regulator şi un transformator de înaltă tensiune ( pentru tensiunea de
220/1000 V ). Tensiunea de pe înfăşurarea secundară a transformatorului
de înaltă tensiune este redresată. Tensiunea de la redresor se aplică
catodului pe care se amplasează produsele de nitrurat şi respectiv
corpului recipientului ( anod).
O particularitate interesantă a schemei electrice de alimentare cu
energie o constituie întrerupătorul rapid ( dispozitivul antiarc ), realizat
cu un sistem de tiristori comandaţi, diode, condensatoare şi rezistenţe de
putere. Acest întrerupător are rolul de a transfera rapid, în intervalul de
cca 4..30 s,energia dintre catod şi anod din instalaţia de nitrurare ionică
în condensatoarele şi rezistenţele de putere de unde se evacuează prin
efect Joule-Lenz. În situaţii limită, se comandă chiar declanşarea (lentă
din punct de vedere al protecţiei instalaţiei) a contactului principal de
alimentare.
 Întrerupătorul rapid protejează astfel sistemul anod-catod (deci
piesă–recipient) de deteriorarea posibilă, cauzată de energia eliberată în
cazul unui scurtcircuit provocat de şarjarea greşită sau mai frecvent
datorită descărcărilor în arc ( adică descărcarea instabilă în avalanşă,
prezentă în perioada iniţială de curăţire a piesei ) sau prezenţei unor
găuri străpunse, neprotejate, din piese sau dispozitive.
Generaţiile mai vechi de instalaţii pentru nitrurare ionică
utilizează o alimentare lineara în curent continuu, alimentare care
prezintă însă unele dezavantaje la operarea în zonele inferioare ale
regimului de descărcare. De asemenea, la nitrurarea orificiilor sau a unor
piese cu geometrie complexă, nivelurile ridicate de putere ( curent )
favorizează supraîncălziri locale şi apariţia descărcărilor în arc.

Fig 3.13. Schema generală de comandă şi alimentare a unei instalaţii de nitrurare ionică
 Utilaje pentru nitrurare ionică
Noile instalaţii pentru nitrurare ionică încorporează un covertor
de comutaţie tranzistorizat, de mare putere, care operează în impulsuri
cu durată variabilă de umplere ( 100% … 5% ), la frecvenţe cuprinse
între 1000 şi 10000 Hz, generând un nivel energetic înalt, cu tensiune
ridicată şi curenţi mici. Acest mod de alimentare facilitează nitrurarea
orificiilor şi a geometriilor complexe precum şi evitarea descărcarilor în
arc, a efectului de catod dublu sau supraîncălzire locală.

3.4. Sistemul de vidare

Sistemul de vidare are rolul de a evacua aerul din recipientul de

nitrurare, moleculele de pe suprafaţa incintei şi a pieselor ce au fost
chemisorbite sau fiziosorbite şi de a asigura vehicularea gazului de lucru.
Sistemul de vidare conţine de obicei o pompa de difuzie pentru
evacuarea moleculelor gazoaze aderente la suprafaţele de lucru şi o
pompă de vid legată prin intermediul unui drosel la fundul recipientului.
Pompa de vid evacuează în permanenţă atmosfera din recipient printr-o
conductă pusă în legătură direct cu atmosfera, realizând în recipient o
depresiune cuprinsă între 1 şi 10 mm Hg, în funcţie de şarja de tratat.
Pentru a exclude pătrunderea uleiului din pompă în sistemul de vidare
sunt prevăzute ventile electro-magnetice care asigură introducerea
aerului în pompa de vid preliminar, după încetarea funcţionării acesteia.

Fig 3.14. Pompa de vidare şi pompa de difuzie

 3.5. Sistemul de alimentare cu gaze

Sistemul de alimentare şi dozare cu gaze tehnologice permite

alimentarea recipientului cu : amoniac disociat (25% N 2 + 75% H2 ), cu
hidrogen, amestec de azot ( 80…90% ) cu amoniac, azot + gaz metan,
amoniac + argon, ş.a. Presiunea din buteliile de gaz este redusă succesiv
la 3,5 bar şi apoi în sistemul de dozare. În cazul nitrurării ionice “ clasice
“ cu amoniac, între sistemele de alimentare şi cel de dozare se
intercalează un cuptor de cracare în care amoniacul încalzit electric la
950 C se disociază în azot şi hidrogen conform formulei:

2NH3<==> N2 + 3H2

În prezenţa unui catalizator pe bază de nichel. Gazele tehnologice

intră apoi separat, printr-un debitmetru rotametric, în ventilul de dozare
şi admitere, care reglează intrarea gazului în recipient.
Cercetările efectuate în ultimii ani au scos în evidenţă influenţa
cimpoziţiei chimice a amestecurilor de gaze asupra rezultatelor nitrurării
ionice. Acete influenţe se referă în principal la modificările survenite în
potenţialul de acţiune al elementelor active, intensităţii pulverizării
catodice şi a randamentului energetic.
Potenţialul de acţiune al elementelor active se manifestă prin
schimbarea concentraţiilor elementelor care compun amestecul de lucru.
Intensitatea pulverizării catodice se poate modifica prin creşterea
intensităţii curentului ionic datorat proprietăţilor de ionizare diferite ale
gazelor sau prin mărirea impactului ionic asupra pieselor prin adăugarea
de gaze cu masa atomică mare ( de exemplu ; argon, m = 39 ). Consumul
energetic se poate micşora prin reducerea proporţiei de gaze cu
conductibilitate termica mare ( de exemplu : H2 ) în amestecul de lucru,
fapt ce conduce la micşorarea pierderilor termice în instalaţie.
Aceste cercetari au făcut ca instalaţiile moderne să fie prevăzute
cu instalaţii automatizate de amestecare a gazelor.
În ţara noastră, până în prezent nu se fabrică instalaţii
automatizate de amestecare a gazelor.
 Utilaje pentru nitrurare ionică
3.6. Sisteme de reglare automată a parametrilor procesului
Instalaţiile de nitrurare ionică nu necesită o supraveghere
permanentă şi pot realiza tehnologii de tratament în ciclu automat (fără
intervenţia personalului de exploatare). Dotarea instalaţiilor cu
microprocesoare permite efectuarea unui număr mare de tehnologii, cu
parametrii diferiţi. Parametrii tehnologici (temperatura, durata,
presiunea, compoziţia atmosferei, ş.a.) sunt reglaţi automat şi
înregistraţi.

Fig. 3.15. Schema de principiu a echipamentelor

unei instalaţii pentru nitrurare ionică
(Klöckner Ionon GMBH)

In fig 3.15. se prezinta schema de principiu a echipamentului unei

instalaţii moderne pentru nitrurare ionică.

3.7. Variante constructive

Instalaţiile pentru nitrurare ionică se pot găsi în mai multe
variante constructive:
 I. O prima clasificare o putem lua după complexitatea operaţiilor
realizate astfel existând instalaţii pe care se fac operaţii diversificate, nu
doar nitrurare ionică şi instalaţii pe care se realizează doar operaţii de
nitrurare ionică (fig 3.16; 3.17 şi 3.18.)

Fig 3.16. Instalaţii de nitrurare ionică (variante industriale)

Fig 3.17. Instalaţie de nitrurare ionică tip Yamasan

Fig 3.18. Instalatie de nitrurare in plasma

 Utilaje pentru nitrurare ionică

Fig 3.19. Instalaţia cu utilizări multiple folosind plasma în curent continuu

pulsatoriu. Plasma in curent continuu pulsatoriu este folosită pentru
nitrurarea suprafeţelor, la fel de bine ca şi pentru depunerea de strate subţiri,
in special nitruri, carburi şi oxizi pentru care există sisteme Plasma–CVD
(depunere chimică asistată din vapori). Instalaţie variantă de laborator.

II.O a doua clasificare se poate realiza în funcţie de poziţia

acestei intalaţii într-un sistem automatizat sau nu.
Instalaţiile de nitrurare ioincă pot fi întâlnite şi ca părţi
componente în anumite linii tehnologice automate de fabricare a
anumitor repere (fig. 3.20, 3.21.) dar şi ca instalaţii cu funcţionare
independentă (fig 3.22.)

Fig 3.20. Instalaţie de nitrurare

ionică inglobată într-un sistem
automatizat complet
Fig 3.21.a) Instalaţie de nitrurare
ionică inglobată în linie automată
de producere a arborilor şi a
valvelor.

Fig 3.21.b)Linia
tehnologică în ansamblu
pentru realizarea de axe
şi valve.

Fig 3.22 Instalaţie de nitrurare ionică cu funcţionare independentă.

 Utilaje pentru nitrurare ionică
III. O a treia clasificare a instalaţiilor o putem realiza după
complexitatea şi eficienţa tratamentului existând atât variantă clasică cu
o singură incintă controlată cât şi variante cu eficienţă ridicată având fie
două incinte şi o singură vatră de lucru fie două vetre şi o incintă
rabatabilă sau chiar cuptoare complete de lucru cu un singur sistem de
vidare şi de dozare a gazului.

3.7.1 Utilaj cu o singură cameră de lucru (Mono-Plant)

Fig 3.23. Instalaţie standard pentru

nitrurare ionică (Mono Plant)
(PulsPlasma Nitriding /
PulsPlasma Oxidation)

Configuraţia instalaţiei monoplant este clasică conţinând un

controler şi o cameră de tratament termic în plasmă.
Principala caracteristică a procesului este că o nouă şarjă poate fi
încărcată doar după ce cea anterioară a fost tratată, răcită şi descărcată. 
 Fig 3.24. Diagrama de funcţionare încărcare-descărcare a
variantei constructive Mono-Plant

Utilaj cu cameră oscilantă (Shuttle-Plant)

Utilajul creşte eficienţa unei instalaţii de tratament termic în

plasmă.Conţine un controller, o incintă de tratament şi două vetre de
tratament termic.
În timp ce procesul de nitrurare are loc pe prima vatră pe cea de a
doua vatră se încarcă o noua şarjă ducănd la eliminarea timpilor morţi
cauzaţi de încărcare-descărcare.Când încărcătura primei vetre se răceşte
suficient astfel încât se poate ridica incinta dispozitivul de ridicare
poziţionează recipientul peste cea de-a doua vatră şi procesul este reluat.
 Utilaje pentru nitrurare ionică
a) Doua vetre mobile
b)Variantă constructivă cu incintă mobilă si vetre fixe
Fig3.25. variante constructive petru sisteme de nitrurare ionică tip
Shuttle plant

Fig
3.26. Diagrama de funcţionare încărcare-descărcare a variantei
constructive Shuttle Plant
Utilaj cu camere în Tandem (Tandem-Plant)
Utilajul cu camere în tamdem oferă o eficinţă ridicată cuce
implică costuri de investiţie foarte scăzute. Pentru a realiza acest
concept sunt necesare instalaţii de ridicare si deplasare speciale.
 Instalaţia în tandem este compusă din: două incinte de tratament
şi un controler.

Fig 3.27. Instalaţie de nitrurare ionică tip Tandem-Plant

În timp ce în prima cameră se realizează tratamentul de nitrurare

ionică, în cea de-a doua cameră se pregăteşte şarja şi este poziţionată pe
vatra cuptorului. La începerea procesului de răcire din prima cameră
controlerul iniţiază tratamentul termic în cea de-a doua cameră.
Controlerul realizează automatizarea intregului sistem. Astfel se elimină
timpul de răcire. încărcare şi descărcare pentru fiecare încărcătură.
 Utilaje pentru nitrurare ionică

Fig 3.28. Diagrama încărcare-descărcare pentru instalaţie tip

Tandem-Plant