4

INSTALATII DE NCALZIRE CU REZISTENTA ELECTRICA

Instalatiile de ncalzire cu rezistenta electrica cuprind o gama larga de
echipamente bazate pe ncalzirea determinata de trecerea curentului electric print
r-un element rezistiv. Cantitatea de caldura dQ ce apare ntr-un interval de timp
dt n elementul rezistiv de rezistenta electrica R, parcurs de curentul electric d
e intensitate I este data de legea Joule:
. (4.1)
n functie de modul de transfer a caldurii catre materialul care urmeaza a
fi ncalzit, instalatiile cu ncalzire cu rezistenta electrica pot fi cuprinse n una
dintre categoriile indicate n fig. 4.1.
n instalatiile cu ncalzire cu actiune directa, caldura se dezvolta prin tr
ecerea curentului electric chiar prin materialul care urmeaza a fi ncalzit. n inst
alatiile cu ncalzire cu actiune indirecta, caldura se dezvolta ntr-un element ncalz
itor special, de la care se transmite spre materialul care urmeaza a fi ncalzit.
Transferul de caldura de la elementul ncalzitor se face n principal prin convectie
, daca diferenta de temperatura ntre elementul ncalzitor si material este sub 400
??? 450?C (fig. 4.2) si n principal prin radiatie la diferente de temperatura mai
mari. n fig.4.2, ?? este diferenta de temperatura dintre elementul ncalzitor si m
aterialul de ncalzit [4.1].
4.1 ncalzirea elementelor rezistive la trecerea
curentului electric
4.1.1 Dimensionarea elementelor rezistive
Cantitatea de caldura dQ (relatia 4.1) disipata ntr-un element rezistiv p
arcurs de curent electric determina ncalzirea elementului rezistiv (cantitatea de
caldura dQ1) si disiparea n mediul ambiant a unei cantitati de caldura dQ2
, (4.2)
n care
(4.3)
n relatiile (4.3), m este masa elementului rezistiv, c ? caldura masica (
specifica) a materialului rezistiv, d? ? variatia de temperatura, ? ? temperatu
ra materialului rezistiv,

?0 ? temperatura mediului ambiant, Al ? aria laterala a elementului rezistiv, dt

? variatia de timp, iar ? este transmisivitatea termica complexa (vezi relatia
3.139).
Daca puterea absorbita de elementul rezistiv este P, ecuatia (4.2) de bilant ene
rgetic devine:
. (4.4)
Transmisia caldurii de la materialul rezistiv spre mediul ambiant se poa
te face att prin convectie termica ct si prin radiatie. Cele doua moduri de transm
isie (fig.4.2) nu pot fi separate, ponderea unuia sau a altuia dintre cele doua
moduri fiind determinata de diferenta de temperatura (? ? ?0). Astfel, transmisi
vitatea termica complexa, pentru cazul general, poate fi scrisa sub forma:
. (4.5)

n relatia (4.5), c12 este coeficientul redus de radiatie (vezi relatia 3.91), ?c
? coeficientul de convectie termica, ?r ? coeficientul de transmisie prin radiatie,
? si ?0 sunt indicate n [?C] iar T si T0 sunt aceleasi temperaturi exprimate n [K]
.
n ecuatia (4.4) de bilant energetic, caldura masica c, transmisivitatea termica comp
lexa ? si chiar puterea absorbita P sunt functii de temperatura ? a materialului
rezistiv. Rezolvarea analitica a relatiei (4.4) nu este posibila iar dimensionar
ea elementelor rezistive se face, n general, plecnd de la date cu caracter experimen
tal.
Ecuatia de bilant (4.4) poate fi rezolvata pe portiuni, considernd n inter
valul analizat ca coeficientul ?, puterea P si caldura masica c sunt marimi cons
tante.
n dimensionarea elementelor ncalzitoare, un factor important este puterea s
pecifica ps, definita ca raportul dintre puterea P disipata n elementul rezistiv
si aria suprafetei laterale Al a elementului rezistiv sau aria prin care se tran
smite spre exterior caldura dezvoltata:
. (4.6)
Deoarece elementele ncalzitoare lucreaza n mod obisnuit la temperaturi pes
te 700?C, puterea specifica ps este determinata n special de transferul de caldu
ra prin radiatie. Pentru cazul ideal al unui corp negru, valorile puterii specif
ice psi sunt indicate n fig.4.3 [4.2].
n fig. 4.3 este indicata hasurat, zona valorilor recomandate la utilizare
a elementelor ncalzitoare din Kantal Super 1700, 1800 si 1900. Se observa faptul
ca pentru o temperatura a corpului negru ?c = 1700?C iar temperatura din cuptor
?0 = 1400?C, teoretic s-ar putea obtine psi = 310 kW?m2, practic nsa se recomanda
ps = 180 ??? 220 kW?m2.
Valorile admisibile ale puterii specifice, pentru cazul real al material
elor rezistive utilizate si pentru configuratiile uzuale de dispunere si realiza
re a elementelor ncalzitoare se determina din relatia:
. (4.7)
Factorul subunitar ? ia n consideratie faptul ca n constructiile reale, sc
himbul de caldura n interiorul unei incinte (cuptor) este un fenomen complex, o p
arte din

caldura disipata de elementul ncalzitor este consumata pentru ncalzirea peretilor

cuptorului si pentru acoperirea pierderilor prin peretii laterali ai acestuia. D
e asemenea, apar o serie de fenomene de ecranare ntre diferitele spire sau sectii
ale ncalzitorului. La plasarea elementelor ncalzitoare n scafe realizate n peretii
cuptorului, apare o ecranare suplimentara n procesele de transfer termic.

n stabilirea temperaturii materialelor din cuptor, este necesar a lua n co

nsideratie si fluxurile termice de la pereti si elementele auxiliare din cuptor
catre interiorul incintei.
Factorul ? care ia n consideratie complexitatea fenomenelor de transfer t
ermic din interiorul incintei ncalzite, poate fi determinat pe baza calculului cmp
urilor termice sau, n cazurile practice, poate fi determinat experimental. Valori
orientative ale acestui coeficient sunt indicate n tabelul 4.1.
Fiind stabilita puterea specifica a elementului ncalzitor (ales n primul rn
d n functie de temperatura necesara n cuptor) si fiind stabilita valoarea rezistiv
itatii ? a materialului rezistiv la temperatura de lucru, se poate scrie:
, (4.8)
n care s-a notat cu P, puterea disipata n elementul rezistiv, Al ? aria suprafet
ei laterale a elementului ncalzitor, I ? intensitatea curentului electric n circu
itul ncalzitorului, iar R ? rezistenta electrica a acestuia la temperatura de lu
cru.
Daca se cunosc tensiunea U de alimentare si puterea P necesara procesulu
i de ncalzire, relatia (4.8) poate fi scrisa sub forma:
. (4.9)
n relatia (4.9) s-a considerat ca firul rezistiv are o sectiune transvers
ala circulara cu diametrul d si are lungimea l. Din relatia (4.9) rezulta:
. (4.10)
Tabelul 4.1
Valori ale coeficientului ?
Nr.crt. Tipul constructiv al elementului ncalzitor si configuratia incintei
?
1 Rezistoare din srma spiralata, plasate n nise practicate n zidarie 0,16 ???
0,24
2 Rezistoare din srma spiralata pe tuburi sau plasate pe polite 0,30 ???
0,36
3 Rezistoare din srma n zig-z-ag sau n forma de bare 0,6 ??? 0,72
4 Rezistoare din banda rezistiva n zig-zag 0,38 ??? 0,44
5 Rezistoare din banda profilata sau turnata 0,56 ??? 0,70
Daca firul rezistiv are sectiunea transversala de forma dreptunghiulara,
cu raportul dintre cele doua laturi egal cu m (m = b?a) se obtine:
. (4.11)
Lungimile lr si respectiv ld ale firului cu sectiune circulara si respec
tiv dreptunghiulara rezulta:
. (4.12)
Diametrul mediu D al spirei ncalzitorului (fig.4.4,a) se alege din condit
ia de stabilitate mecanica. n mod obisnuit D = (4 ??? 10)?d. Pasul p al spiralei
are valori p > 2?d.
Pentru firul rezistiv de sectiune dreptunghiulara (m = b?a = 5 ??? 15), n
altimea A (fig.4.4, b)) a elementului rezistiv, din motive mecanice, are valoare
a A < 100?a si se recomanda ca pasul p al spirei sa ndeplineasca conditia p < 2?b
.
Elementele rezistive din carborund sau disiliciura de molibden se aleg p
e baza sortimentelor disponibile si a indicatiilor fabricii constructoare privin
d regimul de lucru al acestora.
Durata de viata Dv a firului rezistiv utilizat pentru realizarea element
elor ncalzitoare, la temperatura de lucru, depinde de viteza v de oxidare a mater
ialului. Daca se accepta o grosime maxima g a stratului oxidant (n mod uzual nu m
ai mult de 10% din dimensiunile initiale), rezulta:
. (4.13)
Din cauza proceselor de oxidare, la dimensionarea elementelor rezistive
pentru cuptoarele cu temperaturi peste 700?C, datorita duratei lor reduse de via
ta, nu se utilizeaza fir rezistiv cu diametrul sub 3 mm si benzi cu grosimea sub
1,5 mm.
4.1.2. Realizarea elementelor ncalzitoare
Elementele ncalzitoare ale cuptoarelor electrice, pentru temperaturi de l
ucru sub 1200?C sunt realizate din metale pure, aliaje metalice sau materiale ne
metalice caracterizate de rezistivitate ridicata. Pentru temperaturi pna la 1350?
C sunt utilizate elemente rezistive din carborund iar pentru temperaturi de lucr
u peste 1350?C sunt utilizate elemente ncalzitoare din molibden, wolfram, carbon,
grafit sau disiliciura de molibden. Elementele Kantal Super realizate din disil
iciura de molibden (MoSi2) cu adaosuri metalice si ceramice pot fi folosite pna l
a circa 1900?C [4.3].
Din punct de vedere constructiv, elementele ncalzitoare pot fi descoperit
e (cu radiatie libera) si acoperite (nglobate).
n constructia cuptoarelor industriale sunt utilizate de cele mai multe or
i elemente descoperite realizate din srma spiralata libera sau pe tub ceramic, srm
a sau banda n zig-zag, bare rotunde sau n forma de U sau W.
Rezistoarele din srma spiralata se fixeaza n mod uzual n scafe practicate n
peretii sau bolta cuptorului. La cuptoarele cu putere relativ mica (3 ??? 5) kW,
elementele ncalzitoare sunt realizate din srma rezistiva de sectiune circulara ia
r la puteri mari, firul rezistiv are o sectiune dreptunghiulara.
Rezistoarele n zig-zag sunt fixate cu ajutorul unor suporti metalici sau
ceramici pe peretii interiori ai cuptorului sau se realizeaza sub forma unor ram
e detasabile.
Rezistoarele sub forma de bara, U sau W au, n mod obisnuit, capetele cu u
n diametru mai mare dect al zonei active astfel nct sa se asigure posibilitatea pri
nderii mecanice ct si reducerea pierderilor termice prin capete.
Principalele avantaje ale elementelor ncalzitoare acoperite sunt:
durata mare de viata,
protectie contra atingerilor,
protectie buna la actiunea mediului din cuptor.
Elementele ncalzitoare acoperite pot fi realizate sub urmatoarele forme:
rezistoare nglobate n module din fibre ceramice,
fire spiralate introduse n tuburi umplute cu nisip cuart,
corpuri ncalzitoare,
benzi, folii, mantale ncalzitoare.
Costul relativ ridicat al acestor elemente ncalzitoare face sa fie putin
utilizate la cuptoarele industriale.

Elementele ncalzitoare tubulare (acoperite) sunt utilizate n unele aplicat

ii industriale si n instalatii electrocasnice (ncalzitoare pentru masini de spalat
, ncalzitoare pentru boilere, element ncalzitor la fierul de calcat, termoplonjor)
.
4.1.3. Ecuatiile de ncalzire si de racire
Daca n ecuatia (4.4), puterea P, caldura masica c si coeficientul global
de transmisie termica ? sunt constante n functie de temperatura, este posibila in
tegrarea acesteia (n cazurile practice aceste ipoteze sunt adevarate numai pe por
tiuni).
Relatia (4.4) poate fi scrisa si sub forma:
, (4.14)
unde s-au utilizat notatiile:
. (4.15)
n mod uzual, C se defineste ca fiind capacitatea termica a materialului,
iar A ca fiind capacitatea de transmisie a fluxului termic.
Din ecuatia diferentiala (4.14) rezulta ca n regim final, stabilizat, atu
nci cnd temperatura ajunge la valoarea maxima ?max si deci d? = 0, se obtine:
, (4.16)
sau
(4.17)
Prin mpartire cu A?dt, ecuatia diferentiala (4.16) devine:
(4.18)
Daca se are n vedere relatia (4.17), expresia (4.18) rezulta:
(4.19)
Raportul C?A dimensional este timp si se defineste ca fiind constanta de
timp Ti a procesului de ncalzire. n acest fel, expresia (4.19) devine:
(4.20)
Prin integrarea de la 0 la t a relatiei (4.20), pentru o variatie a temp
eraturii de la temperatura initiala ?i la o temperatura oarecare ?, se obtine:
(4.21)
Din relatia (4.21) rezulta ecuatia de ncalzire:
(4.22)

Analiza ecuatiei de ncalzire (4.22) pune n evidenta faptul ca pentru acelasi mater
ial, plecnd de la aceeasi temperatura initiala ?i, parametrii care determina proc
esul de ncalzire sunt constanta de timp Ti si temperatura ?max (fig.4.5 a)). Avnd n
vedere faptul ca, pentru acelasi material practic nu este posibila modificarea
constantei de timp Ti,, rezulta ca modificarea duratei procesului de ncalzire pna
la temperatura dorita ?d poate fi realizata doar prin modificarea puterii disipa
te n material. Astfel, daca se urmareste cresterea productivitatii muncii prin re
ducerea duratei procesului de ncalzire pna la temperatura ?d (fig.4.6), de la valo
area t1 (corespunzatoare temperaturii ?max1 determinata de puterea disipata P1)
la valoarea t2, este necesara cresterea puterii disipate pna la valoarea P2 care
va determina o temperatura ?max2 . n acest sens, instalatiile industriale de ncalz
ire cu rezistenta electrica sunt caracterizate de valori mari ale curentului ele
ctric. Datorita duratei mai reduse a procesului de ncalzire rezulta si o reducere
a pierderilor de caldura spre exterior.
Daca n momentul n care corpul parcurs de curent electric atinge temperatura dorita
?d, se ntrerupe alimentarea cu energie electrica, atunci ncepe procesul de racire
. n acest caz, ecuatia de bilant energetic (4.14) se scrie sub forma:
(4.23)
n relatia (4.23) s-a avut n vedere ca pe durata procesului de racire pute
rea disipata n material este nula (P = 0).
Daca se noteaza cu Tr constanta de timp a procesului de racire, relatia
(4.23) devine:
(4.24)
Prin integrarea relatiei (4.24), cu conditiile ca la t = 0 temperatura e
ste ?d iar la momentul t temperatura este ?, se obtine:
, (4.25)
sau
(4.26)
Ecuatia de racire (4.26) pune n evidenta faptul ca procesul de racire de
la temperatura ?d, atunci cnd temperatura mediului ambiant este ?0, este determin
at numai de constanta de timp Tr (fig.4.5,b). n cazurile practice, reducerea cons
tantei de timp Tr (Tr = C?A unde C si A sunt definiti n relatiile 4.15) si deci c
resterea vitezei de racire este posibila numai prin cresterea valorii coeficient
ului global ? de transmisie termica. Acest lucru este realizabil prin racirea fo
rtata a materialului.
n analiza proceselor de ncalzire si topire a materialelor n cuptoarele elec
trice, unul dintre parametrii cei mai importanti este adncimea de patrundere ?
, (4.27)
unde f este frecventa tensiunii aplicate, ? ? permeabilitatea magnetica a materi
alului, iar ? ? conductivitatea acestuia.
Marimile care determina valoarea adncimii de patrundere sunt nsa dependent
e de temperatura si deci stabilirea variatiei cu temperatura a adncimii de patrun
dere necesita cunoasterea variatiei cu temperatura a conductivitatii ? si a perm
eabilitatii magnetice ? pentru materialul supus ncalzirii.
n fig.4.7 este indicat modul de variatie cu temperatura, pentru cupru si
otel, a adncimii de patrundere, a rezistivitatii ? a materialului si a permeabili
tatii magnetice. Se poate observa si punctul Curie n curba pentru otel.
4.2. Instalatii cu rezistenta electrica cu ncalzire directa

4.2.1. Instalatii pentru ncalzirea directa a semifabricatelor

ncalzirea semifabricatelor pentru prelucrarea lor ulterioara la cald sau pentru r
ealizarea unor tratamente termice utiliznd n acest scop curentul electric, n functi
e de procesul tehnologic si de tipul materialului care urmeaza a fi ncalzit, se f
ace n instalatii cu actiune discontinua sau n instalatii cu actiune continua.
4.2.1.1. Instalatii de ncalzire electrica cu actiune discontinua
ncalzirea semifabricatelor pentru prelucrarea lor prin forjare sau matritare, n in
dustria moderna, se realizeaza prin trecerea unui curent electric prin semifabri
cat si aducerea lui la temperatura de prelucare.
Schema de alimentare cu energie electrica a unei instalatii cu ncalzire d
irecta este indicata n fig.4.8.
Semifabricatul 1 este conectat n circuit prin intermediul electrozilor 2.1
si 2.2, alimentati de la transformatorul de curent intens 3. Circuitul dintre tran
sformatorul 3 si electrozii 2.1 si 2.2, dimensionat pentru curentul intens din ci
rcuit, este numit n mod uzual retea scurta 4.
Instalatiile de ncalzire directa au n general puteri unitare relativ mari,
astfel ca pentru a evita introducerea n reteaua electrica de alimentare a unor n
esimetrii importante, peste cele admisibile, conectarea la reteaua uzinala se fa
ce prin intermediul unei scheme de simetrizare 5. Pentru compensarea locala a fa
ctorului de putere, este conectata bateria de condensatoare 6.
Reglarea tensiunii la bornele electrozilor si deci reglarea intensitatii
curentului electric prin semifabricat se face n primarul transformatorului de al
imentare (circuit de curent relativ redus).
n fig.4.9 [4.4] sunt indicate curbele de ncazire ale unui semifabricat din
otel (OLC), de sectiune patrata, cu latura de 4,2 cm, pentru diferite valori al
e curentului electric care parcurge semifabricatul (determinnd durate diferite al
e procesului de ncalzire).
Pentru temperaturi sub punctul Curie, cea mai mare parte a caldurii se d
isipa n stratul superficial al semifabricatului deoarece adncimea de patrundere ? n
material este relativ mica (permeabilitatea magnetica este mare) si deci temper
atura suprafetei exterioare este superioara temperaturii n axul semifabricatului.
Pentru temperaturi peste punctul Curie, adncimea de patrundere ? creste (
permeabilitatea magnetica relativa devine practic unitara), apare o degajare int
ensa de caldura si n profunzimea materialului iar datorita pierderilor termice pr
in suprafata exterioara, temperatura acesteia este mai redusa dect n axul semifabr
icatului.
ntensitatea curentului electric I2 care parcurge semifabricatul poate f
i calculata din relatia:
(4.28)
n care R s este rezistenta electrica a semifabricatului incluznd rezistenta de conta
ct ntre electrozii 2.1 si 2.2 si semifabricat, Rrs este rezistenta electrica a re
telei scurte iar Xs si Xrs sunt reactantele corespunzatoare.
Impedanta retelei scurte depinde n mare masura de configuratia geometrica a acest
eia iar determinarea sa se face analitic sau, de cele mai multe ori, experimenta
l, pentru fiecare constructie concreta.
Impedanta semifabricatului din material feromagnetic sau nemagnetic, se
determina n functie de valoarea corespunzatoare masurata la tensiune continua (fi
g. 4.10) [4.4].
n fig.4.10, raza r a semifabricatului cilindric este raportata la adncimea
de patrundere ? n material.
Curbele din fig. 4.10 pot fi folosite si pentru semifabricate cu o alta
forma a sectiunii transversale daca variabila r se nlocuieste cu variabila 2?A?p
unde A este aria sectiunii transversale, iar p este perimetrul acesteia.
Permeabilitatea magnetica ? = ?0??r depinde de intensitatea curentului electric n
circuit, de temperatura semifabricatului precum si de caracteristicile de mate
rial ale acestuia.

Variatia cu temperatura a permeabilitatii magnetice relative ?r a materi

alelor feromagnetice poate fi determinata pe baza unei relatii de forma:
(4.29)
n relatia (4.29), ?m este susceptivitatea magnetica a materialului (valor
i indicate n fig. 4.11 pentru diferite materiale si pentru diferite intensitati a
le cmpului magnetic) iar ?(?) este o functie adimensionala dependenta de temperat
ura (fig. 4.12).
Puterea activa P absorbita de instalatia de ncalzire din reteaua electrica de ali
mentare rezulta:
, (4.30)
n care
?P0 este puterea activa absorbita de transformatorul de curent i
ntens, la functionarea n gol,
?Ptr ? pierderile active n nfasurarea transformatorului la functio
narea n sarcina,
?Prs ? pierderile active n reteaua scurta,
?Pc ? pierderile active n contactele cu semifabricatul de ncalzit,
Pu ? puterea activa disipata n semifabricat.
Randamentul electric ?e al instalatiei se determina din relatia:
. (4.31)
Randamentul total ?t al instalatiei rezulta:
. (4.32)

Randamentul termic ?termic este raportul dintre cantitatea de caldura Qu

utilizata pentru ncalzirea semifabricatului si cantitatea de caldura Q degajata n
semifabricat (corespunzatoare puterii disipate Pu):
, (4.33)
n care ?Q sunt pierderile de caldura prin suprafata laterala a semifabricatului.
Pentru cazul concret al ncalzirii electrice a unei bare, n fig. 4.13 este
indicat bilantul energetic ale procesului. Se observa faptul ca randamentul elec
tric este practic 90,5% iar randamentul termic este circa 87,5%. Randamentul ene
rgetic al procesului este de aproximativ 26,5%, avnd n vedere si randamentul de ob
tinere a energiei electrice n centralele electrice (circa 34%).
Factorul de putere ?1 din primarul transformatorului de curent intens (p
e barele de alimentare) este practic egal cu factorul de putere ?2 din secundaru
l acestuia,
. (4.34)
n instalatiile uzuale, tensiunea din secundarul transformatorului are val
ori de 5 ??? 150 V, puterea transformatorului de curent intens poate fi de 0,1 ?
?? 10 MVA, curentul electric I2 poate atinge 40 kA, iar factorul de putere ?2 po
ate avea valori de 0,3 ??? 0,9.
Pentru cazul cel mai ntlnit al ncalzirii semifabricatelor din otel, consumu
l specific de energie electrica este de 200 ??? 350 kWh?t.
Productivitatea D a procesului de ncalzire rezulta ca raportul dintre mas
a m a produsului si durata totala a procesului
. (4.35)
Durata totala t cuprinde durata t a procesului de ncalzire a semifabricatu
lui pna la temperatura prescrisa si durata tp a pauzei dintre doua procese succes
ive de ncalzire.
Durata pauzei cuprinde intervalele de introducere a semifabricatului n pr
oces si de scoatere a acestuia din instalatie.
Durata tp este o marime specifica fiecarei instalatii si este determinat
a, n general, pe cale experimentala.
Durata de ncalzire t poate fi determinata analitic ca suma a unor interval
e de timp ?tk, pe fiecare interval k fiind posibila aproximarea printr-o valoare
constanta a coeficientului ? de transmisie termica (a se vedea relatia 4.4) si
a caldurii masice c
. (4.36)
Durata t a procesului de ncalzire rezulta:
. (4.37)
n relatia (4.37) s-a considerat ca procesul de ncalzire a fost analizat pe
n intervale.
n instalatiile reale, durata t a procesului de ncalzire este de 20 ??? 180
s, iar durata tp, n instalatiile de productivitate ridicata, poate fi redusa pna l
a cteva secunde.
Eficienta procesului de ncalzire directa a semifabricatelor depinde ntr-o
masura importanta de realizarea contactului electric cu materialul semifabricatu
lui. Contactele pot fi de tipul lateral, frontal sau mixt (fig. 4.14). n mod uzua
l sunt utilizate contacte frontale si doua sau mai multe contacte laterale tip d
eget (fig. 4.14 a) si fig. 4.14 c)).
 Pentru semifabricate de lungime redusa (limitata de flambarea la tempera
tura de lucru) pot fi luate n consideratie si solutii numai cu contacte frontale
(fig. 4.14 b)). Pentru ncalzirea numai a unei portiuni dintr-un semifabricat pot
fi folosite contacte tip bac (fig. 4.14 d)).
Contactele trebuie sa fie realizate din materiale cu conductivitate elec
trica ridicata, conductivitate termica redusa si rezistenta mecanica ridicata. C
ontactele se realizeaza din cupru sau bronz si se asigura racirea lor cu apa. Nu
marul contactelor se alege n functie de configuratia specifica si de valoarea cur
entului electric din circuit. n mod uzual, un contact permite trecerea unui curen
t electric de cel mult 10 kA.
Ca exemplu, n fig. 4.15 este indicata schema de realizare a supapelor aut
o prin matritare. Semifabricatul cilindric 1 este plasat ntre suportul 2 si eleme
ntul 3.1 care are rol si de contact frontal. Tensiunea din secundarul transforma
torului 4 se aplica ntre contactul frontal 3.1 si contactul 3.2 sub forma de bac.
Dupa ncalzirea portiunii dintre cele doua contacte, electrodul 3.1 este actionat
cu forta F iar materialul ocupa spatiul impus de matrita 5. Se obtine astfel fo
rma dorita a produsului.
Procedeul permite obtinerea de produse n serie mare, cu mare productivita
te, ntreg procesul fiind controlat de un sistem automat. Parametrul principal con
trolat este temperatura materialului n zona care urmeaza a fi deformata. n acest s
ens, sunt controlate intensitatea curentului electric din circuit ca si durata s
a de trecere.
4.2.1.2. Instalatii de ncalzire cu actiune continua
Instalatiile de ncalzire directa cu actiune continua sunt utilizate la nca
lzirea semifabricatelor sub forma de srma, banda, tabla. Acestea se deplaseaza cu
viteza constanta iar prin intermediul unor contacte alunecatoare, portiunea din
semifabricat cuprinsa ntre cele doua sisteme de contacte este ncalzita datorita t
recerii curentului electric.
Ca exemplu, n fig.4.16 este indicata schema de principiu a unei instalatii
pentru acoperirea cu strat din plumb, la cald a srmelor din fier.
Srma 1 care urmeaza a fi acoperita cu plumb este parcursa de curent elect
ric, ntre cuvele 2.1 si 2.2 care contin plumb topit. Cele doua cuve sunt izolate
fata de pamnt cu ajutorul izolatoarelor suport 3. Alimentarea cu energie electric
a se poate face la tensiune alternativa sau la tensiune continua. n ultimul caz,
sursa 5 asigura att simetrizarea sarcinii ct si posibilitatea controlului eficient
al procesului de ncalzire prin reglarea valorii medii a curentului electric prin
srma ncalzita (prin comanda tiristoarelor din schema). Controlul procesului de nca
lzire este posibil si prin reglarea vitezei de antrenare a srmei sau prin modific
area lungimii sale ntre cuvele 2.1 si 2.2 (prin modificarea pozitiei n plan vertic
al a rolei 4).
Viteza de antrenare a srmei nu depaseste 8 m?s iar temperatura acesteia p
oate atinge 1000?C. n functie de diametrul srmei, instalatiile de acest tip pot av
ea puteri unitare pna la 1 MVA.
4.2.2. Cuptoare industriale cu ncalzire directa
Cuptoarele electrice cu ncalzire directa sunt utilizate pentru grafitare, pentru
producerea carborundului, pentru mentinerea n stare topita a sticlei, pentru real
izarea de tratamente termice n bai de tratare ca si pentru ncalzirea apei.

Cuptoarele pentru grafitare (fig. 4.17) sunt realizate ca o incinta C di

n samota, la capetele careia sunt introdusi electrozii E din carbune. n interioru
l incintei sunt introduse piesele M care urmeaza a fi grafitate (perii si electr
ozi din carbune tehnic) si o masa B care cuprinde blocuri din grafit si cocs. Gr
afitarea are loc prin ncalzirea lenta pna la 2400 ??? 2700?C, la trecerea curentul
ui electric ntre electrozii E. Urmeaza apoi o racire lenta a cuptorului. Un ciclu
 de productie dureaza 7 ??? 13 zile. Alimentarea cuptorului se face de la un
transformator T cu prize, pentru a fi posibila reglarea temperaturii n cuptor.
Puterea unitara a instalatiei poate atinge 10 MVA, tensiunea secundara a
transformatorului este de 5 ??? 150 V iar factorul natural de putere, la barele
de alimentare, este de circa 0,5. Consumul specific de energie electric este de
4000 ??? 6000 kWh?t.
Cuptorul pentru producerea carborundului are o forma asemanatoare celui p
entru grafitare. n interiorul incintei realizata din samota se introduce cocs si
nisip silicios. Prin ncalzirea amestecului pna la 2700?C, datorita trecerii curent
ului electric prin incinta, are loc reactia de combinare a carbonului cu siliciu
l.
Puterea unitara a instalatiei poate ajunge la 3 MVA iar tensiunea n secun
darul transformatorului de alimentare este de 200 ??? 350 V. Consumul specific d
e energie este de 6500 ??? 7500 kWh?t.
ncalzirea sticlei n cuptoarele electrice (fig. 4.18) se bazeaza pe faptul
ca la temperaturi peste 200?C sticla devine conductoare (? = 200 ??? 6000 ?m).
Electrozii 4 introdusi n camera de topire 1 ca si n camera de tragere 2 as
igura temperatura necesara dispozitivului de tragere 5 pentru obtinerea sticlei
6 sub forma de foi.
Transformatorul 7, cu prize reglabile, permite controlul temperaturii n i
nteriorul cuptorului. Prin gura de ncarcare 3 se asigura introducerea materialelo
r necesare realizarii compozitiei necesare.
Puterea unitara a instalatiei este de 50 ??? 1500 kVA iar consumul speci
fic de energie este de 2300 ??? 2600 kWh?t.
n categoria instalatiilor de ncalzire directa intra si cuptoarele electric
e pentru tratamente termice (fig. 4.19). ncalzirea baii de tratare, n care sunt in
troduse piesele care urmeaza a fi supuse tratamentului termic, se face prin trec
erea curentului electric prin solutia, convenabil aleasa, aflata n stare lichida n
interiorul baii B. Initial, solutia este adusa n stare topita prin ncalzire cu aj
utorul rezistorului R. Acesta este deconectat cu ajutorul ntreruptorului I dupa c
e solutia a ajuns la temperatura de lucru.

n continuare, temperatura baii este mentinuta prin trecerea curentului electric nt

re cei doi electrozi E1 si E2 prin solutia n stare lichida.
ntre electrozii E1 si E2, conectati la iesirea transformatorului T este o
tensiune de 8 ??? 15 V, reglabila n functie de temperatura necesara n baie.
Solutia din interiorul baii se alege n functie de temperatura care trebui
e obtinuta si n functie de tratamentul termic realizat. Astfel, azotatul de sodiu
(NaNO3) are temperatura de lucru de 308 ??? 330?C, clorura de sodiu (NaCl) o te
mperatura de lucru de 776 ??? 820?C iar amestecul de clorura de sodiu si clorura
de kaliu (44% NaCl si 56% KCl) are temperatura de lucru de 640 ??? 665?C.
Temperatura din interiorul baii poate fi mentinuta cu o abatere de maxim
3% fata de valorile prestabilite.
ncalzirea apei poate fi realizata n boilere de constructie speciala (fig.
4.20) n care caldura rezulta la trecerea curentului electric prin apa de ncalzit.
n interiorul recipientului metalic 1 este plasat electrodul fix 6, compus
din trei portiuni izolate electric 6.1, 6.2 si 6.3 la care se conecteaza cele t
rei faze ale retelei electrice de alimentare si electrodul mobil 4 aflat la pote
ntialul pamntului si actionat de dispozitivul 5. Electrozii ficsi 6.1, 6.2 si 6.3
sunt plasati pe izolatoarele de trecere 7.1, 7.2 si respectiv 7.3. Apa rece
patrunde prin orificiul 2 si, dupa ncalzire ntre electrozii 6 si 4, iese prin ori
ficiul 3 la temperatura impusa.
Temperatura apei se regleaza prin modificarea pozitiei electrodului mobi
l 4. Cu ct electrodul mobil 4 este mai jos cu att apa parcurge un traseu mai lung
de ncalzire si deci temperatura medie este mai mare. Reglarea temperaturii apei p
oate fi realizata si prin modificarea valorii curentului electric n circuit la mo
dificarea tensiunii aplicate, prin modificarea vitezei de circulatie a apei dar
si prin modificarea rezistivitatii apei prin adaugare de saruri ntr-o cantitate c
ontrolata (de exemplu, prin introducerea de sulfit de sodiu Na2SO3).
n mod asemanator pot fi realizate cazane pentru abur tehnologic, la presi
uni pna la 4 MPa, cu puteri absorbite pna la 20 MW si tensiuni de alimentare de 10
??? 30 kV.
4.2.3. Cuptoare electrice de topire
sub zgura
Metodele actuale de obtinere a otelurilor superioare cuprind doua stadii
. n prima etapa, n cuptoare industriale (cuptoare cu arc electric, cuptoare Martin
, cuptoare cu inductie electromagnetica) se elaboreaza otelul plecnd de la fier ve
chi si fonta. n procesul de preparare, metalul lichid n contact cu zidaria refract
ara reactioneaza chimic sau include particule din aceasta zidarie. n acest fel, n
metalul lichid pot aparea incluziuni nemetalice. De asemenea, incluziunile nemet
alice pot aparea datorita reactiilor chimice dintre metalul topit si gazele abso
rbite de acesta din atmosfera cuptorului.
La turnarea din cuptor a metalului lichid, are loc un proces de oxidare
si absorbtie de azot. De asemenea, n procesul de racire a lingourilor pot aparea
fisuri, pori, bule cu gaz.
Metalul obtinut n aceasta etapa are, de cele mai multe ori, caracteristic
i fizice si mecanice neperformante. Din acest motiv, obtinerea unui material de
calitate superioara necesita rafinarea metalului primar.

Rafinarea se poate face n instalatii de topire n vid (cuptoare cu plasma,

cuptoare cu fascicul de electroni, cuptoare cu inductie electromagnetica n vid) n
care se obtine, n primul rnd, degazarea si omogenizarea sau n cuptoare electrice cu
topire sub zgura [4.5]. Cuptoarele electrice cu topire sub zgura (fig.4.21) sun
t utilizate att pentru obtinerea de oteluri de calitate superioara dar si a unor
materiale metalice rare, plecnd de la aglomerate sub forma de electrozi.
Electrodul consumabil 1 (fig. 4.21) realizat din materialul care urmeaza
a fi rafinat este introdus n zgura conductoare 2 aflata n stare lichida. Creuzetu
l metalic 3 ca si suportul din cupru 4 sunt racite cu apa.
Curentul electric din circuit (2 ??? 50 kA), trecnd prin zgura conductoar
e, conduce la mentinerea acesteia la temperatura ridicata (1600 ??? 2000 ?C). Ca
ldura din baia de zgura se transmite si electrodului 1 astfel ca vrful acestuia nc
epe sa se topeasca.
Picaturile metalice care cad din vrful electrodului traverseaza baia lich
ida de zgura si se depun n cristalizatorul 3 sub forma de lingou 5, la suprafata
caruia ramne o lentila cu metal lichid.
n procesul de solidificare, pe partea laterala a lingoului, se depune un
strat din zgura (1 ??? 3 mm) care asigura o izolatie naturala, electrica si term
ica, a lingoului fata de creuzet.
Metalul obtinut n aceste cuptoare se caracterizeaza printr-un continut re
dus de gaze si incluziuni nemetalice, densitate ridicata si calitati mecanice si
fizice superioare. Calitatile deosebite ale materialului obtinut sunt datorate
si trecerii picaturilor metalice prin zgura activa chimic si apoi solidificarii
rapide n cristalizatorul racit cu apa.
Pentru realizarea zgurii topite, initial pe suportul 4 se plaseaza o pla
ca din otel care are rolul de a proteja suportul din cupru la actiunea arcului e
lectric. Pe placa din otel se plaseaza pilitura din fier si componentele n stare
solida care vor forma zgura electroconductoare.
La aplicarea tensiunii, ntre electrodul 1 si placa din otel apare un arc
electric care asigura formarea baii lichide. Dupa formarea baii lichide, arcul e
lectric se stinge iar temperatura baii se mentine datorita caldurii degajate la
trecerea curentului electric prin baie. Etapa initiala de formare a baii lichide
poate fi evitata prin aducerea din exterior de zgura n stare lichida.

Lingoul format n interiorul cristalizatorului poate avea lungimi relativ

mari deoarece electrodul 1 si cristalizatorul 3 pot fi translatate n sus cu o vit
eza dependenta de viteza de depunere a metalului.
Zgura electroconductoare poate contine fluorura de calciu, var, oxid de
magneziu, bioxid de siliciu etc. Modificarea compozitiei zgurii topite asigura m
odificarea temperaturii de topire, a conductivitatii electrice ca si a vscozitati
i materialului din baie.
Alegerea corespunzatoare a compozitiei zgurii asigura modificarile dorit
e n compozitia lingoului elaborat. Astfel, este posibila reducerea cantitatii de
sulf ca si nlaturarea incluziunilor nemetalice (prin flotatie sau reactii chimice
cu baia de zgura).
Principalele caracteristici ale acestei metode de elaborare a metalelor
sunt:
cost redus al instalatiei avnd n vedere lipsa echipamentelor necesare real
izarii vidului,
posibilitatea de a actiona asupra caracteristicilor metalului elaborat p
rin utilizarea de zgura cu diferite proprietati chimice,
calitatea suprafetei exterioare a lingoului scos din cristalizator permi
te renuntarea la ebosare (finisare),
pot fi obtinute lingouri de dimensiuni relativ mari.
Raportul dintre diametrul electrodului si al creuzetului este n mod uzual
de 0,4 ??? 0,6. Diametrul creuzetului este de 200 ??? 1000 mm. Pot fi obtinute
lingouri pna la 200 tone.
Alegerea corespunzatoare a formei cristalizatorului permite si obtinerea
de piese de diferite forme (vase de nalta presiune, corpuri de robineti etc).
Schema electrica de alimentare este n mod obisnuit monofazata, cu un sing
ur electrod (fig.4.22).
Puterea unitara a acestor instalatii de topire este de 1 ??? 10 MVA, cee
a ce impune analiza problemelor de simetrizare a sarcinii (n fig. 4.22 este indic
ata instalatia de simetrizare S). La barele de alimentare, este conectat filtrul
de armonice F.
Utilizarea tensiunii continue pentru alimentarea instalatiei de topire a
re principalul dezavantaj ca, datorita cmpurilor magnetice foarte intense din zon
a, poate fi afectat procesul de depunere a masei lichide. De asemenea, cmpurile m
agnetice conduc la magnetizarea pieselor metalice din zona, cu efecte negative a
supra controlului proceselor din cuptor. n acelasi timp, cmpurile magnetice intens
e din zona de lucru au efecte negative asupra personalului de exploatare.
n mod uzual, alimentarea electrodului E se face de la transformatorul mon
ofazat T, prin intermediul retelei scurte RS. Reteaua scurta RS, parcursa de cur
ent intens, are un rol deosebit de important n stabilirea performantelor energeti
ce ale instalatiei.
Pentru a reduce influenta reactantei circuitului care limiteaza valoarea
curentului din circuit, instalatiile moderne utilizeaza ca sursa de alimentare
convertizoare de joasa frecventa (3 ??? 10 Hz).
Consumul specific de energie electrica la aceste cuptoare este de 1200 ?
?? 1600 kWh?t [4.6] iar factorul de putere natural este de 0,6 ??? 0,8.
4.3. Instalatii cu rezistoare cu ncalzire indirecta
n instalatiile cu ncalzire indirecta, materialul care urmeaza a fi ncalzit n
cuptor nu este parcurs de curent electric, caldura necesara ncalzirii fiind prel
uata de la elemente ncalzitoare speciale, plasate n apropiere, prin radiatie, radi
atie si convectie libera sau convectie fortata.
n functie de modul de lucru, instalatiile cu ncalzire indirecta sunt:
cu actiune discontinua,
cu actiune continua.
n cuptoarele cu actiune discontinua, materialul de ncalzit nu si modifica p
ozitia pe durata n care se gaseste n cuptor. Ciclul de functionare cuprinde ncarcar
ea, ncalzirea pna la temperatura dorita si mentinerea acesteia o durata impusa, de
scarcarea.
La cuptoarele cu functionare continua, materialul care urmeaza a fi ncalz
it se deplaseaza n mod continuu sau secvential n interiorul cuptorului.
n functie de temperatura medie de functionare, cuptoarele cu ncalzire indi
recta sunt:
de temperatura joasa (sub 600?C),
de temperatura medie (600 ??? 1200?C),
de temperatura nalta (peste 1200?C).
n cuptoarele de temperatura medie si nalta, transferul termic se face prac
tic numai prin radiatie iar n cuptoarele de temperatura joasa, schimbul de caldur
a se face practic numai prin convectie.
4.3.1. ncalzirea materialelor din interiorul cuptorului
n analiza proceselor de ncalzire a produselor din interiorul cuptorului se
are n vedere ca elementul ncalzitor ajunge la temperatura de lucru ntr-un interval
de timp redus n raport cu durata n care materialul de ncalzit ajunge la temperatur
a impusa de procesul tehnologic.
Ecuatia de bilant energetic pentru cuptor poate fi scrisa sub forma:
, (4.38)
n care:
dQ2 este cantitatea de caldura elementara transmisa spre interiorul cuptorului d
e catre elementul ncalzitor (vezi relatia 4.2):

; (4.39)
dQu ? cantitatea de caldura elementara care conduce la ncalzirea material
ului util din cuptor (caldura utila):
; (4.40)
dQa ? cantitatea de caldura care conduce la ncalzirea pieselor anexe (eta
jere, scarite, suporti etc):
; (4.41)
dQpd ? pierderi termice elementare prin peretii cuptorului, prin partile
deschise ale acestuia, pierderi prin neetanseitati, prin bornele elementelor nca
lzitoare etc;
dQz ? cantitatea de caldura elementara care se acumuleaza n peretii cupto
rului (n zidaria acestuia):
(4.42)
n relatia (4.39), s-a notat cu P2 puterea termica (fluxul termic) transmi
sa de elementele ncalzitoare, ? este transmisivitatea termica (vezi relatia 4.5),
Al este aria suprafetei laterale totale a elementelor ncalzitoare, ? ? temperatu
ra elementelor ncalzitoare, ?0 ? temperatura din interiorul cuptorului iar dt est
e intervalul elementar de timp.
n relatiile (4.40) ??? (4.41) au fost folosite notatiile:
cu, ca, cz ? caldurile masice (dependente de temperatura) ale ma
terialelor supuse ncalzirii, elementelor anexe si respectiv zidariei cuptorului,
mu, ma, mz ? masa pieselor supuse ncalzirii, a elementelor anexe
si respectiv masa zidariei,
d? ? intervalul elementar de temperatura.
Deoarece parametrii care intervin n relatia diferentiala (4.38), calduri
masice si coeficientul global de transmisie termica sunt dependenti de temperatu
ra, dupa legi dificil de exprimat analitic iar n interiorul cuptorului au loc com
plexe fenomene de transfer termic ntre diferitele componente, nu este posibila ob
tinerea unei solutii teoretice pentru variatia n timp a temperaturii ? a material
ului util.
n cazurile reale, functia ? = ?(t) depinde de forma constructiva a cuptor
ului, de regimul de lucru (cu actiune continua sau discontinua) si de dimensiuni
le materialului ncalzit.
Din punct de vedere termic, materialele ncalzite n cuptoarele electrice po
t fi masive sau subtiri . n cazul materialelor masive , temperatura din centrul materi
lui difera de temperatura pe suprafata sa exterioara. Pentru stabilirea masivitat
ii termice a unui material se foloseste criteriul Biot:
. (4.43)
n relatia (4.43), ? este transmisivitatea termica complexa (prin radiatie
si convectie) de la cuptor la material, ? este conductivitatea termica a materi
alului (dependenta de material si temperatura), iar a este dimensiunea transvers
ala a materialului (grosimea g la materiale sub forma de placi sau raza r la mat
eriale de forma cilindrica).
Se considera ca materialele pentru care Bi > 0,5 din punct de vedere ter
mic, sunt masive iar cele pentru care Bi < 0,5 din punct de vedere termic sunt subt
iri .
4.3.1.1. Cuptoare cu actiune discontinua
Procesul de ncalzire din cuptorul cu rezistoare cu ncalzire indirecta si a
ctiune discontinua cuprinde patru etape principale (fig.4.23).
n prima etapa, cu o durata relativ redusa, elementele ncalzitoare ajung la
temperatura maxima ?RM. n fig.4.23 s-a luat n considerare cazul uzual n care, la nc
eputul procesului, att elementele ncalzitoare ct si interiorul cuptorului, inclusiv
materialul care trebuie ncalzit, se afla la temperatura mediului ambiant. Aceast
a etapa se caracterizeaza prin puterea practic constanta P absorbita de la sursa
de alimentare.
Din puterea P, o parte Pu determina ncalzirea pieselor din cuptor si o pa
rte Pp reprezinta pierderile care conduc la ncalzirea pieselor auxiliare, a peret
ilor cuptorului si cuprind si cantitatea de caldura care se transmite n mediul am
biant prin suprafata laterala a cuptorului si unele deschideri sau neetanseitati
.
n momentul t1, elementele ncalzitoare ating temperatura maxima ?RM iar sis
temul de reglare automata mentine n continuare practic constanta aceasta temperat
ura. Puterea absorbita de elementele ncalzitoare din reteaua electrica de aliment
are scade.
n momentul t2, cnd temperatura pieselor din cuptor atinge temperatura pres
crisa ?d, ncepe procesul de mentinere a temperaturii piesei (pna n momentul t3). n c
azul pieselor de dimensiuni mari, temperatura ?s pe suprafata piesei difera de t
emperatura ?c din centrul piesei. n cazul materialelor subtiri, cele doua tempera
turi practic coincid.
n intervalul t2 ??? t3, sistemul de reglare automata controleaza conectare
a elementelor ncalzitoare astfel nct cantitatea de caldura produsa sa acopere numai p
ierderile Pp prin suprafata laterala a cuptorului.
Pentru t > t3 ncepe procesul de racire. Aceasta poate fi:

naturala (P = 0),
fortata (P = 0 si ventilatie n cuptor),
controlata (Pr < P, unde Pr este puterea disipata n elementele ncalzitoare
pe durata procesului de racire controlata).
n fig.4.23 este prezentat cazul racirii naturale.
Dimensionarea cuptoarelor cu actiune discontinua pentru piese subtiri , ple
aca de la valorile impuse ale temperaturii pieselor din cuptor si durata procesu
lui de ncalzire. n cazul pieselor de dimensiuni mari, se impune temperatura pe sup
rafata exterioara a piesei si diferenta maxima de temperatura ntre suprafata exte
rioara si centrul piesei, pe toata durata procesului de ncalzire.
n primul caz, urmeaza a fi determinata puterea instalata a cuptorului si
durata procesului de racire pna la o temperatura data iar n al doilea caz, este ne
cesara si determinarea duratei procesului de ncalzire.
a) ncalzirea pieselor termic subtiri
n prima etapa de ncalzire, pna la momentul t1 (fig.4.24), n cuptor se disipa
puterea P egala cu putera instalata Pi din cuptor. n aceasta etapa se accepta ip
oteza ca piesele din cuptor si peretii acestuia sunt ncalziti n conditiile unui fl
ux termic constant, respectiv puterea utila Pu si puterea de pierderi Pp sunt pr
actic constante.
ntr-o prima aproximatie se poate scrie:
. (4.44)
n relatia (4.44) s-a notat cu ?i, temperatura initiala a pieselor n moment
ul nceperii procesului de ncalzire (teoretic piesele introduse n cuptor ar putea av
ea o temperatura diferita de cea a mediului ambiant) iar cu tp durata procesulu
i de ncalzire (tu = t2).
Fiind stabilita puterea utila Pu, se poate estima durata t1 pna la intrar
ea n functiune a regulatorului de temperatura:
(4.45)
Temperatura ?1 a pieselor din cuptor, n momentul t1 rezulta din ecuatia d
e bilant energetic n acest moment:
(4.46)

Daca se considera ca n momentul t1 transferul termic se face n special pri

n radiatie (avnd n vedere diferenta mare ntre temperaturile ?RM si ?1), plecnd de la
expresia (4.5) a coeficientului ?r de transfer termic, se obtine:
(4.47)
Din relatia (4.47) rezulta temperatura ?1 a pieselor din cuptor la momen
tul t1:
(4.48)
n relatia (4.47), Apl este aria suprafetei laterale a pieselor ncalzite ia
r TRM = ?RM + 273.
n cea de a doua etapa a procesului (pe intervalul t1 ??? t2) are loc ncalz
irea pieselor din cuptor, n conditiile n care elementele ncalzitoare sunt practic l
a o temperatura constanta ?RM si egala cu cea maxima. n aceasta etapa, temperatur
a materialului creste de la ?1 la ?d. Daca transferul termic de la elementele nca
lzitoare ar fi numai prin convectie, durata ?t12 = t2 ? t1 rezulta din ecuatia d
e ncalzire (a se vedea relatia 4.22):
(4.49)
Daca transferul termic ar fi numai prin radiatie, determinarea intervalu
lui ?tr12 poate fi facuta plecnd de la ecuatia de ncalzire scrisa sub forma:
(4.50)
Avnd n vedere expresia (4.5) a transmisivitatii termice ?r, relatia (4.50)
devine:
,
sau
(4.51)
Integrarea relatiei (4.51), n intervalul de timp t1 ??? t2, atunci cnd tem
peratura piesei variaza de la temperatura ?1 la ?d conduce la expresia:
(4.52)
Valorile functiei sunt indicate n tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Valorile functiei
T?TRM 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 0,95
? 0,2 0,3005 0,4022 0,5066 0,6166 0,7389 0,8864 1,1024 1,2959
n tabelul 4.2, marimea T ia succesiv valoarea Td si T1.
n interiorul cuptorului, n cele mai multe dintre cazuri, are loc un transf
er termic att prin convectie ct si prin radiatie. n acest caz, durata ?t12 se calcu
leaza din relatia aproximativa:
, (4.53)
n care duratele ?tc12 si ?tr12 sunt calculate din relatiile (4.49) si respectiv (
4.52).
Deoarece durata t2 a procesului de ncalzire este impusa, trebuie sa se ve
rifice faptul ca suma valorilor calculate t1 (relatia 4.45) si ?t12 (relatia 4.5
3) este egala cu t2 . n mod obisnuit aceasta conditie nu este ndeplinita, astfel c
a se reia calculul ncepnd cu relatia (4.44) cu o valoare ajustata a puterii Pu . D
upa cteva iteratii rezulta valorile reale ale puterii Pu ca si ale duratelor t1 s
i ?t12 .
Puterea de pierderi Pp se calculeaza din relatia:
. (4.54)
Factorul kp din relatia (4.54) are o valoare de circa 1,2 si ia n conside
ratie o serie de pierderi termice care nu pot fi determinate prin calcul. Putere
a de pierderi calculata Pp calcul rezulta:
. (4.55)
n relatia (4.55) s-au folosit notatiile
Pz este puterea de pierderi care conduce la ncalzirea zidariei cu
ptorului,
Pa ? puterea de pierderi care conduce la ncalzirea elementelor an
exe din cuptor (suporti, etajere, carucioare etc),
Ppd ? puterea de pierderi prin peretii cuptorului, prin partile
deschise ale acestuia, prin neetanseitati, prin bornele elementelor ncalzitoare.
Puterea de pierderi Pp calcul se determina pentru fiecare configuratie d
e cuptor, n functie de temperatura din cuptor si de constructia sa geometrica spe
cifica. Puterea necesara Pn a cuptorului rezulta:
. (4.56)
n cazurile reale, puterea instalata Pi n elementele ncalzitoare din cuptor
se calculeaza cu un coeficient de siguranta ks:
. (4.57)
Factorul de siguranta ks (ks = 1,3 ??? 1,5) ia n consideratie posibilitat
ea slabirii izolatiei termice a cuptorului pe parcursul duratei de viata a acest
uia.
Dupa determinarea valorii Pi este necesar a verifica posibilitatea pract
ica a instalarii n cuptor a elementelor ncalzitoare care sa asigure aceasta putere
. Se are n vedere, n primul rnd, spatiul disponibil dar si necesitatea de a nu depa
si solicitarea termica a materialului refractar. Astfel, n figura 4.25 sunt indic
ate ncarcarile termice recomandate pentru peretii cuptorului, n functie de modul d
e asezare a elementelor ncalzitoare (paralel cu suprafata interioara a cuptorului
? curba a ? si perpendicular pe suprafata interioara a cuptorului ? curba b).

Dupa terminarea procesului termic din cuptor, pieselor sunt scoase n exte
rior si, n functie de procesul tehnologic impus, sunt supuse unei prelucrari sau
urmeaza un proces de racire naturala sau fortata. Pe durata pauzei, necesara pen
tru o noua ncarcare a cuptorului, elementele ncalzitoare sunt decuplate de la surs
a de alimentare si deci este valabila ecuatia de bilant energetic:
, (4.58)
unde dQA este cantitatea de caldura acumulata (n zidaria cuptorului si n e
lementele auxiliare din cuptor) iar dQB este cantitatea de caldura transmisa n ex
teriorul cuptorului:
(4.59)
n relatiile (4.59), c este caldura masica echivalenta a cuptorului, m est
e masa ncalzita, Akl este aria suprafetei laterale prin care se transmite caldura
spre exterior, ? este temperatura cuptorului (marime variabia n timp) iar ?0 este
temperatura mediului ambiant.
Din ecuatia de bilant (4.58) si din relatiile (4.59) rezulta:
. (4.60)
Transmisivitatea termica complexa depinde n mare masura de modul n care ar
e loc procesul de racire ca si de temperatura ? la un moment dat. Transferul te
rmic se face prin convectie la suprafata exterioara a cuptorului dar si prin rad
iatie prin partile deschise ale acestuia. Se observa faptul ca cresterea vitezei
de racire se poate obtine practic numai prin cresterea valorii transmisivitatii
termice ?, prin asigurarea unei ventilatii fortate n cuptor.
Relatia (4.60) poate fi utilizata si pentru analiza procesului de racire
a pieselor scoase din cuptor.
 b) ncalzirea pieselor termic masive
Ca si n cazul ncalzirii pieselor termic subtiri, procesul de ncalzire a pie
selor termic masive cuprinde 4 etape (fig. 4.23):
? ncalzirea cu flux termic constant (t < t1),
? ncalzirea cu temperatura practic constanta n cuptor (t1 < t < t2
),
? mentinerea la temperatura practic constanta a pieselor (t2 < t
< t3),
? racirea pieselor (t > t3).
Caracteristic pieselor termic masive este faptul ca temperatura pe supra
fata piesei difera de temperatura din centrul acesteia. Din motive tehnologice, n
mod uzual se limiteaza gradientul de temperatura n interiorul piesei. n acest fel
, la dimensionarea
cuptoarelor cu rezistoare cu actiune indirecta, n care sunt ncalzite piese masive
, se impune diferenta maxima admisa ntre temperaturile din centrul si de la supra
fata piesei.
n etapa de ncalzire (t < t2), fluxul termic unitar pu care se transmite pr
in conductie de la suprafata piesei catre interior, atunci cnd diferenta de tempe
ratura ??u este egala cu cea admisibila ??a este:
, (4.61)
n care ?u este conductivitatea termica a materialului din care este realizata pie
sa, iar g este grosimea piesei.
Transferul termic n interiorul piesei este determinat de ecuatia conducti
ei termice Fourier:
. (4.62)
n relatia (4.62) au fost utilizate notatiile:
? ? temperatura punctuala n piesa;
?u ? conductivitatea termica a materialului piesei;
cu ? caldura masica;
?? ? Laplaceanul temperaturii;
?u ? densitatea materialului piesei;
pv? puterea specifica (puterea dezvoltata n unitatea de volum a p
iesei).
Pentru cazul concret al ncalzirii indirecte pv = 0, astfel ca relatia (4.
62) poate fi scrisa sub forma:
n cazul pieselor termic masive, de forma dreptunghiulara:
(4.63)
n cazul pieselor cilindrice:
(4.64)
Rezolvarea ecuatiilor (4.63) si respectiv (4.64), n regim nestationar cor
espunzator celor doua etape de ncalzire, n prima cu conditia de flux termic consta
nt iar n a doua cu conditia de temperatura constanta a suprafetei materialului ut
il, permite stabilirea intervalelor de timp t1 si t2 ? t1 si astfel, determinare
a duratei t2 a procesului de ncalzire.
n mod uzual, solutiile ecuatiilor (4.63) si (4.64), cu conditiile de flux
termic constant sau temperatura constanta pe suprafata, sunt date n marimi relat
ive, sub forma grafica [4.3].
Conditia suplimentara impusa privind diferenta maxima de temperatura ntre
suprafata exterioara a piesei si centrul acesteia, permite stabilirea duratei p
rocesului de ncalzire utiliznd curbe precalculate [4.3].
Pe durata mentinerii temperaturii (intervalul t2 ??? t3), temperatura la
suprafata pieselor ramne practic constanta si egala cu ?d iar diferenta de tempe
ratura ??u se reduce pna la valoarea ??a admisa de procesul tehnologic la care ur
meaza a fi supus materialul n continuare.
4.3.1.2. Cuptoare cu actiune continua
Caracteristic cuptoarelor cu actiune continua este faptul ca piesele car
e urmeaza a fi ncalzite se deplaseaza n interiorul cuptorului, la intrare avnd o te
mperatura ?i iar la iesire, n cazul pieselor termic subtiri, temperatura dorita ?
d; n cazul pieselor termic masive se impune temperatura dorita ?d si diferenta ad
misibila ??a ntre suprafata si centrul piesei (fig. 4.26).
Analiza curbelor de ncalzire n cuptoarele cu actiune discontinua (fig. 4.23 si fig
. 4.24) arata ca pe durata procesului de ncalzire, gradientul curbei de ncalzire a
pieselor nu este constant. Pentru a asigura o viteza constanta a procesului de n
calzire n cuptoarele cu actiune continua, este necesar fie a controla viteza de d
eplasare a pieselor, fie a controla fluxul termic pe durata deplasarii pieselor n
cuptor.
Pentru piesele termic masive, n mod uzual, cuptorul este mpartit n mai mult
e zone, fiecare zona avnd caracteristici energetice diferite.
Pentru piese termic subtiri, cuptorul are o singura zona iar ncalzirea se
poate face fie cu temperatura constanta n cuptor (fig. 4.26 a)), fie cu flux ter
mic constant (fig. 4.26 b)). n primul caz, puterea absorbita de la sursa de alime
ntare este controlata n functie de temperatura din cuptor iar n al doilea caz, put
erea absorbita de la sursa de alimentare este constanta.
Dimensionarea cuptoarelor cu o singura zona se face ca si n cazul cuptoar
elor cu actiune intermitenta.
Cuptoarele cu mai multe zone sunt realizate deobicei cu fluxuri termice
diferite pe fiecare zona (fig.4.27).
n fig.4.27 este indicata variatia temperaturii piesei, la suprafata, ?s si n centr
ul acesteia, ?c, pentru un cuptor cu doua zone de ncalzire (I si II) si o zona II
I de mentinere a temperaturii. De asemenea, este indicat modul de variatie a tem
peraturii ?R a elementelor ncalzitoare n lungul zonei.
Fiecare zona este caracterizata de valoarea fluxului termic (puterea absorbita de
la sursa de alimentare), viteza de ncalzire, diferenta de temperatura ??u dintre
suprafata exterioara si centrul piesei. n fiecare zona, temperatura piesei va cre
ste de la valoarea ?n?1 la ?n, unde n este numarul zonei.
n zona de mentinere, poate ramne constanta temperatura pe suprafata exterioara a p
iesei (ncalzire izoterma a piesei). n acest caz, variatia temperaturii pe suprafat
a piesei ?s si n centrul acesteia ?c este indicata n fig.4.27 cu linie ntrerupta. P
entru cazul n care procesul de egalizare a temperaturilor se face n lipsa unui apo
rt exterior de caldura (ncalzire adiabatica), curbele ?s si ?c sunt indicate cu l
inie plina.
La sfrsitul procesului de mentinere, diferenta de temperatura ??u trebuie
sa corespunda valorii ??a impusa de procesul tehnologic la care este supus mate
rialul n continuare.
n procesul de racire, t > tIII (deobicei n afara cuptorului sau ntr-o zona
speciala cu racire controlata), temperatura pe suprafata exterioara a piesei sca
de mai repede dect temperatura din centrul acesteia.
Cuptoarele industriale au, n mod uzual, 3 ??? 6 zone iar lungimea fiecare
i zone este de 1 ??? 3 m.
Dimensionarea cuptorului se face secvential, ncepnd cu prima zona. Fluxul
termic Pu (considerat constant n fiecare zona) poate fi limitat de urmatorii fact
ori:
a) temperatura maxim admisibila ?RM a elementului ncalzitor;
n acest caz, fluxul termic P (puterea electrica) al elementelor ncalzitoar
e poate fi calculat n functie de puterea specifica ps a acestora. Aceasta este d
eterminata de temperatura ?RM si de temperatura ?sI a piesei la sfrsitul primei z
one de ncalzire:

, (4.65)
n care ARl este aria suprafetei laterale a elementelor ncalzitoare.
Fluxul termic util Pu (puterea utila) rezulta:
. (4.66)
n relatia (4.66), Pp sunt pierderile termice iar k este un factor avnd o
valoare de 1,2 ??? 1,4 n cazul reglajului discontinuu al temperaturii si valoarea
1,0 n cazul reglajului continuu.
 b) diferenta maxim admisibila de temperatura ??a ntre suprafata exterioar
a a piesei si centrul acesteia;
n acest caz; fluxul termic util rezulta:
, (4.67)
n care g este grosimea piesei.
c) viteza maxima de ncalzire a materialului.
n acest caz, ecuatia de bilant energetic pentru piesa, pe durata procesu
lui de ncalzire, considernd ca tot fluxul termic incident conduce la ncalzirea mate
rialului, se scrie sub forma:
,
sau
(4.68)
Daca viteza maxima de ncalzire (d??dt)max este data, din relatia (4.68) r
ezulta puterea utila a elementelor ncalzitoare n zona respectiva.
n zona de mentinere a temperaturii, elementele ncalzitoare trebuie sa acop
ere numai pierderile termice care se determina pentru fiecare zona n functie de c
onfiguratia concreta a cuptorului (a se vedea sectiunea 4.3.1.1).
4.3.2. Cuptoare electrice industriale cu rezistoare cu ncalzire indirecta
Cuptoarele electrice cu rezistoare, cu ncalzire indirecta au o larga util
izare n industria moderna, o mare varietate de tipuri constructive si o gama foar
te diversa a aplicatiilor.
Aceste tipuri de cuptoare sunt utilizate pentru efectuarea de tratamente
termice, pentru producerea la cald a unor materiale plastice, tratamentul termi
c al pieselor din sticla, uscarea produselor ceramice, a lemnului, hrtiei etc. n c
ategoria acestor cuptoare intra si cuptoarele de laborator, aparatele electrocas
nice ca si numeroasele instalatii de uscare din industria chimica si alimentara.

4.3.2.1. Cuptoare electrice cu rezistoare pentru tratamente termice

Tratamentele termice realizate n astfel de cuptoare sunt: recoacerea, nor
malizarea, maleabilizarea, calirea, revenirea, mbatrnirea etc.
n functie de procesul tehnologic din cuptor ca si de forma pieselor prelu
crate la cald, cuptoarele de acest tip sunt cu actiune discontinua sau cu actiun
e continua.
Principalele tipuri constructive de cuptoare cu rezistoare cu ncalzire di
scontinua, sunt indicate n figura 4.28.
Cuptoarele tip camera (fig. 4.28 a)) au forma unei incinte realizata din
materialul refractar 1 si izolatia termica 2. Elementele ncalzitoare 3 sunt plas
ate pe pereti, tavan si podeaua cuptorului. Piesele 5 care urmeaza a fi ncalzite
sunt plasate pe un suport 4. Cuptorul prezinta usa 6, actionata cu ajutorul disp
ozitivului de ridicare 9, prin care sunt introduse piesele supuse ncalzirii.
n cuptoarele pna la 700?C, transferul termic se face prin radiatie si prin
convectie datorita, n mod uzual, circulatiei n circuit nchis a aerului sau a unei
compozitii controlate a atmosferei din cuptor.
n cuptoarele cu temperatura de peste 700?C, transferul termic se face pra
ctic numai prin radiatie.
Cuptoarele tip camera sunt utilizate n special pentru ncalzirea unor piese
cu gabarit mare, turnate, sudate, forjate sau matritate. Principalele lor avant
aje constau n simplitatea constructiei, posibilitatea utilizarii pentru procese f
oarte diverse ca si posibilitatea realizarii n cuptor a unor variate regimuri ter
mice.
Cuptoarele verticale (fig. 4.28 b)) au de obicei o forma cilindrica si s
unt utilizate pentru efectuarea de tratamente termice: calire, cementare, detens
ionare, racire controlata. Un important avantaj al acestor cuptoare consta n fapt
ul ca ncarcarea si descarcarea se face relativ simplu utiliznd mijloacele de ridic
are si transport din hala de lucru.
Cuptoarele cu elevator (fig. 4.28 c)) sunt utilizate pentru ncalzirea pie
selor din otel sau fonta, n atmosfera controlata ca si pentru efectuarea procesul
ui de cementare la piese de dimensiuni mari. Piesele care urmeaza a fi ncalzite s
unt plasate pe vatra 10 a cuptorului care are si rol de usa. n pozitia de ncarcare
 descarcare, vatra 10 a cuptorului este la nivelul solului, iar n pozitia de lucr
u este ridicata cu ajutorul dispozitivului 7 pentru a asigura nchiderea cuptorulu
i.
Cuptorul tip clopot (fig. 4.28 d)) are o forma asemanatoare celui cu ele
vator. La acest tip de cuptor, vatra este n pozitie fixa iar cuptorul este ridica
t n pozitia de ncarcare descarcare si este cobort n pozitia de lucru. Cuptoarele tip
clopot au o larga utilizare n industrie, oferind posibilitatea functionarii la p
arametri adaptabili procesului. Ca si n cazul cuptoarelor cu elevator impun nsa o n
altime relativ mare a halei de productie si necesita dispozitive cu capacitate m
are de ridicare.
Dintre cuptoarele cu rezistoare cu ncalzire indirecta si actiune continua
, n figura 4.29 sunt prezentate cuptoarele cu banda transportoare, cu carusel si
cu monorai.
Cuptorul cu rezistoare, cu banda transportoare (fig. 4.29 a)), este real
izat sub forma unei incinte 2 din material rezistent la temperatura (material re
fractar) si un

material izolant termic 1. Pe lungimea cuptorului pot fi dispuse mai multe zone
cu caracteristici energetice diferite. Elementele ncalzitoare ale fiecarei zone
sunt plasate pe partea interioara a peretilor.
Pe suprafata benzii transportoare metalice 4 se plaseaza produsele 5 care urmeaz
a a fi ncalzite. Viteza de deplasare a benzii transportoare ca si modul de dispun
ere a

elementelor ncalzitoare, n lungul cuptorului sunt dependente de procesul tehnologi

c la care sunt supuse produsele din cuptor.
Cuptorul cu rezistoare cu carusel (fig. 4.29 b)) are o forma cilindrica,
realizata din materialul refractar 2 si materialul izolant termic 1. n interioru
l incintei, pe o traiectorie circulara, se deplaseaza produsele 5 supuse ncalziri
i. Acestea sunt plasate pe suprafata unui carusel 8 actionat cu ajutorul unui mo
tor electric 6.
Elementele ncalzitoare 3 sunt plasate pe peretii interiori ai incintei. R
eglarea temperaturii produsului din cuptor se face prin reglarea vitezei de rota
tie a motorului electric, prin alegerea adecvata a elementelor ncalzitoare ca si
printr-o dimensionare corespunzatoare a incintei cuptorului.
Cuptorul cu rezistoare cu monorai (fig. 4.29 c)) are o constructie linia
ra, este realizat din materialul refractar 2 acoperit cu material izolant termic
1. n interiorul cuptorului se deplaseaza un monorai 7 pe care se plaseaza piesel
e 5 supuse ncalzirii. Elementele ncalzitoare 3 se afla pe peretii laterali ai cupt
orului. Lungimea cuptorului

depinde n primul rnd de durata impusa a procesului de ncalzire. Pe parcursul sau, m

onoraiul poate parcurge mai multe zone caracterizate de parametri energetici dif
eriti.
4.3.2.2. Cuptoare industriale pentru topire sau mentinerea n stare calda a metale
lor topite
Cuptoarele de topire cu rezistoare, cu ncalzire indirecta de tip creuzet
(fig. 4.30 a)) sunt folosite n mod obisnuit pentru topirea aluminiului si a a
liajelor sale n scopul obtinerii materialului necesar pentru turnare.
n interiorul creuzetului 4 (realizat din fonta, grafit sau carbura de siliciu) es
te introdus metalul usor fuzibil 5, care urmeaza a fi topit.
Elementele ncalzitoare 3 asigura ncalzirea creuzetului 4 iar acesta, la rnd
ul lui, transmite caldura la materialul aflat n interior.
Incinta cuptorului este realizata din materialul refractar 2 captusit cu
materialul izolant termic 1. Controlul temperaturii materialului din cuptor se
face cu ajutorul traductorului termometric 6 iar cuptorul este nchis cu ajutorul
capacului 7.
Consumul mediu de energie electrica pentru ncalzirea si topirea aluminiul
ui n acest tip de cuptor este de 700 ??? 750 kWh?t iar randamentul cuptorului est
e de 0,5 ??? 0,55.
Capacitatea acestor cuptoare nu depaseste 500 kg, iar puterea necesara e
ste de cel mult 100 kW.
Cuptoarele de tip creuzet functionnd pna la 1200?C sunt folosite pentru to
pirea, rafinarea sau mentinerea n stare calda a cuprului si a aliajelor sale. Con
sumul specific de energie electrica pentru ncalzirea si topirea cuprului n aceste
cuptoare este de 420 ??? 470 kWh?t.
Cuptoarele cu rezistoare cu ncalzire indirecta, de tip cuva (fig. 4.30 b)
) sunt destinate n principal mentinerii n stare topita a materialelor usor fuzibil
e 5.

Elementele ncalzitoare 3 asigura ncalzirea prin radiatie a metalului topit. Acest

tip de cuptor este larg utilizat n instalatiile de turnare sub presiune a piesel
or din aluminiu unde temperatura metalului topit trebuie mentinuta la 750 ??? 80
0?C.
4.3.3. Aparate electrocasnice
Aparatele electrocasnice reprezinta n mod obisnuit cazuri particulare de
instalatii de ncalzire cu rezistoare, cu actiune indirecta.
Utilizarea aparatelor electrocasnice pentru ncalzit este determinata de a
vantajele importante fata de alte sisteme de ncalzire: reducerea efortului fizic,
eliminarea emisiilor de CO si CO2, reducerea pericolului de accidente, reducere
a pericolului de incendiu, cresterea gradului de confort, ridicarea nivelului sa
nitar de preparare a hranei.
n functie de modul de transfer a caldurii, aparatele electrocasnice sunt:
cu conductie (de exemplu, plitele electrice),
cu convectie (de exemplu, aparatele convective ? aeroterme),
cu radiatie (de exemplu, cuptoare electrice pentru copt)
Din punctul de vedere al domeniului de utilizare, aparatele electrocasni
ce sunt folosite pentru: prepararea hranei (plite electrice, cuptoare pentru gat
it), pentru ncalzirea locuintelor (calorifere electrice, radiatoare electrice), p
entru ncalzirea apei (boilere, plonjoare), pentru uscat (diferite tipuri de uscat
oare de par), pentru calcat (fier electric de calcat).
Plitele electrice (fig. 4.31) cuprind n principal elementul rezistiv 1 (d
eobicei fir rezistiv spiralat) plasat n partea inferioara a placii metalice 2 fat
a de care este izolat electric. Placa metalica 2 este izolata termic (izolatia t
ermica 3) fata de suportul metalic 4.
Temperatura maxima, la functionarea n gol (fara cratita), pe suprafata pl
itei, poate atinge 750?C asigurnd la functionarea n sarcina (la o temperatura de c
el mult 110?C) o putere specifica maxima de 7 ??? 8 kW?cm2 (puterea unitara a un
ei plite putnd ajunge la 2000 W). Temperatura de lucru, pe suprafata plitei se at
inge n cteva minute.
Realizarea unui transfer termic eficient prin conductie de la suprafata
plitei la vasul n care se prepara hrana, impune utilizarea de vase cu fundul plat
(de obicei placat cu cupru) si de diametru egal cu cel al plitei.
Pentru a se asigura adaptabilitatea la procesul de preparare a hranei, p
litele electrice sunt prevazute de cele mai multe ori cu regulatoare de temperat
ura, asigurnd un reglaj al puterii absorbite n intervalul 10 ??? 100% din puterea
sa nominala. n instalatiile actuale este larg raspndit reglajul cu elemente bimeta
lice. ncep sa fie din ce n ce mai utilizate instalatiile de reglaj cu tiristoare.
La utilizarea unui element ncalzitor compus din mai multe segmente, regla
jul se poate face prin conectarea n scheme serie, paralel a diferitelor elemente,
astfel nct sa rezulte o variatie n trepte constante a puterii absorbite de la surs
a de alimentare.
Cuptoarele electrice pentru gatit asigura n interior o temperatura reglab
ila, cu o valoare maxima de circa 300?C. Transferul termic se face prin radiatie
si prin convectie, temperatura pe suprafata elementelor ncalzitoare (deobicei n c
onstructie acoperita) plasate n interior ajungnd la 700 ??? 800?C.
Puterea ncalzitoarelor instalate este de 2 ??? 2,5 kW iar puterea medie a
bsorbita este reglabila n intervalul 15 ??? 100%, n functie de necesitatile proces
ului de preparare a hranei.
Instalatiile moderne de gatit sunt prevazute cu programatoare care asigu
ra controlul automat al graficului de temperatura impus.
Instalatiile electrice de ncalzit n locuinte sunt utilizate n prezent n prim
ul rnd ca surse suplimentare de caldura fata de sistemele clasice de ncalzire.
Datorita avantajelor importante legate de posibilitatea programarii pe d
urate mari de timp a temperaturii n fiecare ncapere, odata cu mbunatatirea izolatie
i termice a cladirilor, ncalzirea electrica devine avantajoasa n raport cu ncalzire
a centralizata si ncepe sa fie luata n consideratie la realizarea noilor tipuri de
locuinte.
Caloriferele electrice (fig. 4.32) asigura la suprafata exterioara a cor
pului etans 1 o temperatura maxima de 90 ??? 100 ?C, astfel ca transferul termic
spre exterior se face n mare parte prin convectie.
Elementul ncalzitor 2 (tubular acoperit ? fig.4.32 a)) este alimentat din
reteaua electrica prin intermediul termoregulatorului 3 (fig. 4.32 a)), de obic
ei bimetalic, si al unui limitator de temperatura 4. Caldura degajata de ncalzito
rul 2 este transmisa corpului caloriferului prin intermediul unui agent lichid (
uzual ulei mineral). Functionarea caloriferului este semnalizata de lampa 6 cone
ctata n serie cu rezistorul 7.
Prezenta agentului termic intermediar asigura realizarea unei suprafete n
calzitoare cu arie relativ mare si cu temperatura practic constanta, n conditiile
unui pericol redus de incendiu si cu inertie termica relativ ridicata.
n mod obisnuit, caloriferele electrice au puteri unitare pna la 2,5 kW, su
nt alimentate de la reteaua de 230 V si pot fi dotate cu programatoare care asig
ura, pe intervale mari de timp, regimul termic dorit.
Aparatele convective (fig. 4.33) sunt destinate ncalzirii prin convectie
naturala n special a unor ncaperi cu o izolatie termica buna. Functioneaza fara zg
omot si asigura o ncalzire uniforma n ncapere.
Principalele componente ale aparatului sunt: corpul 1, elementul ncalzito
r 2 si sistemul de reglare a temperaturii. Corpul aparatului reprezinta un ecran
termic pentru radiatia termica a ncalzitorului, asigurnd n acest fel intensificare
a proceselor de transfer termic prin conductie. Pot fi plasate pe podea (fig. 4.
33 a)) sau pe perete (fig. 4.33 b)).
Pentru a asigura o circulatie corespunzatoare a aerului, n interiorul apa
ratului se realizeaza un traseu cu rezistenta aerodinamica minima.

Instalatiile moderne de ncalzire electrica sunt prevazute cu traductoare

plasate n ncapere si care realizeaza reglarea puterii absorbite astfel nct sa se asi
gure temperatura impusa. Puterea nominala a acestor instalatii de ncalzit nu depa
seste 2,5 kW.
Aerotermele sunt aparate electrice de ncalzit cu convectie fortata asigur
ata de un ventilator (cu putere nominala de circa 40 W) care sufla aer asupra el
ementelor ncalzitoare. Convectia fortata determina cresterea vitezei de ncalzire n n
capere dar poate aparea inconfort determinat de neuniformitatea temperaturii n nca
pere si un nivel ridicat de zgomot.
Pe acelasi principiu, al convectiei fortate sunt realizate diferitele ti
puri de uscatoare (de par) utilizate n gospodarie.
 Echipamentele pentru ncalzirea apei pot fi:
cu rezervor (boiler),
cu trecere,
cu acumulare.
Echipamentele pentru ncalzirea apei, cu rezervor asigura n mod uzual o can
titate de 5 ??? 60 litri apa, la o temperatura maxima de 85?C, ntr-un interval de
timp de 15 ??? 30 minute. Echipamentele de acest au o putere nominala de 1 ???
4 kW si permit mentinerea, pe o durata de 1 ??? 2 ore, a temperaturii apei din r
ezervor.
Echipamentele de ncalzire cu trecere asigura ncalzirea apei care parcurge
circuitul interior al aparatului, pna la circa 50?C n cteva secunde. Sunt folosite
pentru asigurarea apei calde pentru dus sau pentru spalatul vaselor. Aparatele d
e acest tip au puteri nominale de 4 ??? 5 kW.
Echipamentele cu acumulare sunt caracterizate de o izolatie termica deos
ebita, astfel ca apa calda din rezervor (aflata la cel mult 85?C) poate fi utili
zata pe durata a 24 ??? 48 ore (viteza de reducere a temperaturii apei din rezer
vor este de 0,6 ??? 0,7?C?ora). Capacitatea rezervorului poate atinge 200 litri
iar elementul ncalzitor cu putere nominala de cel mult 2 kW asigura ncalzirea apei
din rezervor n 6 ??? 7 ore.
Folosirea aparatelor cu acumulare este avantajoasa din punctul de vedere
al aplatizarii curbei de sarcina din sistemul energetic.Utilizarea contoarelor
cu dublu tarif (tarif de zi si tarif de noapte) ncurajeaza prepararea apei calde n
orele de gol de sarcina ale sistemului, n conditii avantajoase din punct de vede
re financiar. De asemenea, este posibil controlul acestor echipamente de catre f
urnizorul de energie prin telecomanda, astfel nct conectarea acestora sa fie facut
a numai n conditii avantajoase pentru curba de sarcina.

Fierul de calcat cuprinde un rezistor cu puterea nominala de 500 ??? 100

0 W, conectat la reteaua electrica prin intermediul unui dispozitiv de reglare a
temperaturii (de obicei cu bimetal). Pe talpa aparatului temperatura se poate r
egla ntre 80?C (matase artificiala) si 250?C (tesaturi din in).
4.4. Reglarea temperaturii n cuptoarele electrice cu rezistoare
Controlul temperaturii n cuptoarele electrice cu rezistoare are o influen
ta deosebita asupra calitatii produselor finale si asupra consumurilor specifice
de energie.
n functie de conditiile specifice procesului tehnologic, n primul rnd de va
riatiile admise de temperatura n cuptor si n materialul supus ncalzirii, sunt folos
ite sisteme de reglaj cu actiune intermitenta sau cu actiune continua.
4.4.1. Reglarea intermitenta a temperaturii
Cel mai simplu si cel mai utilizat sistem de reglare discreta a temperat
urii este sistemul bipozitional, n care alimentarea cu energie electrica a elemen
telor ncalzitoare este conectata si deconectata succesiv.
Functionarea unui sistem bipozitional de reglare a temperaturii este pre
zentata n fig. 4.34.
n interiorul cuptorului CR (fig. 4.34 a)) este introdus traductorul termo
metric T care transmite informatiile privind temperatura din cuptor catre blocul
de adaptare BA. n comparatorul C, o tensiune proportionala cu valoarea dorita ?d
a temperaturii, stabilita pe baza programului impus de procesul tehnologic si c
ontrolata de blocul valorilor dorite BVD, este comparata cu o tensiune proportio
nala cu valoarea reala ?r a temperaturii n cuptor. Daca ?r < ?d, regulatorul bipo
zitional RBP transmite comanda de anclansare la blocul de reglaj (ntreruptorul tr
ifazat de conectare la sursa de alimentare) iar cuptorul absoarbe puterea P. Dac
a ?r > ?d se transmite comanda de deconectare a ntreruptorului. Reglajul se face
cu o zona de insensibilitate ?? care este data de caracteristica regulatorului (
fig. 4.34 b)).
Pe durata procesului de ncalzire (fig. 4.34 c)), puterea absorbita de cup
tor este P, curentul pe faza A are valoarea iA iar tensiunea u'A la bornele cup
torului este egala cu tensiunea uA la barele de alimentare. La depasirea valorii
dorite ?d a temperaturii si a insensibilitatii ??, are loc deconectarea, curent
ul electric n circuit este nul iar tensiunea pe barele de alimentare creste, avnd n
vedere faptul ca pe circuitul de alimentare caderea de tensiune (determinata de
curentul de sarcina) devine nula. Consumatorii conectati pe aceleasi bare cu cu
ptorul pot fi afectati de variatiile tensiunii de alimentare determinate de func
tionarea regulatorului.
Zona de insensibilitate a regulatoarelor bipozitionale actuale poate fi
mai mica de 0,1 ??? 0,2?C. n general, variatiile de temperatura din cuptor sunt m
ult mai mari datorita inertiei termice relativ mari a traductoarelor de temperat
ura.

Reglajul bipozitional al temperaturii n cuptoarele electrice este specifi

c ncalzirii pieselor termic masive, la care, datorita inertiei termice, variatiil
e de temperatura din cuptor conduc la variatii mult mai mici ale temperaturii ma
terialului ncalzit. La ncalzirea pieselor termic subtiri, reglajul bipozitional es
te utilizat numai daca variatiile de temperatura din cuptor, care corespund si v
ariatiei temperaturii materialului, sunt acceptabile din punctul de vedere al pr
ocesului tehnologic.
Regulatoarele tripozitionale permit reducerea limitelor de variatie ale temperat
urii din cuptor prin utilizarea unei trepte intermediare de putere. n instalatiil
e reale, cele trei trepte de putere corespund puterii nule (deconectarea de la r
etea), puterii absorbite de elementele rezistive conectate n stea si respectiv pu
terii absorbite de elementele ncalzitoare conectate n triunghi.
n instalatiile de ncalzire cu rezistoare, de putere relativ redusa (pna la
ctiva kW), mai ales n aparatele electrocasnice, este larg utilizat reglajul temper
aturii cu elemente bimetalice. Acestea asigura conectarea si deconectare datorit
a deformarii elementului bimetalic prin ncalzirea sa la trecerea curentului elect
ric. La temperatura

impusa (reglabila), deformarea elementului bimetalic determina deschiderea unui

contact, care direct sau indirect (prin intermediul unui contactor), conduce la
deconectarea de la sursa. La racirea elementului bimetalic, contactul se reface
si elementul ncalzitor este reconectat la sursa de alimentare.
4.4.2. Reglarea continua a temperaturii
La ncalzirea unor piese termic subtiri (benzi, folii) sau daca se impune
o variatie redusa a temperaturii pieselor ncalzite, sunt utilizate sisteme de reg
lare continua a temperaturii.
Reglarea poate fi realizata n acest caz utiliznd:
transformator de alimentare cu prize, comutabile sub sarcina,
autotransformator,
amplificator magnetic,
variator de tensiune alternativa (VTA).
Solutiile moderne folosesc de cele mai multe ori reglajul de temperatura
cu ajutorul variatoarelor de tensiune alternativa (fig. 4.35).
Traductorul termometric T (fig. 4.35 a)) masoara temperatura din interio
rul cuptorului CR si prin intermediul blocului de adaptare BA transmite aceasta
informatie la comparatorul C sub forma unei tensiuni U?r proportionala cu temper
atura reala ?r. Valoarea U?r se compara cu tensiunea U?d care corespunde tempera
turii dorite ?d rezultata din necesitatile procesului tehnologic. Diferenta celo
r doua tensiuni se transmite regulatorului R? (de tip P, PI sau PID). La iesirea
acestuia se obtine semnalul pentru comanda blocului BC care asigura modificarea
unghiului ? de intrare n conductie a tiristoarelor din schema variatorului de te
nsiune alternativa.
Reglajul asimetric (fig. 4.35 b)) desi prezinta o schema de comanda simp
la, este limitat pna la puteri de 10 kW (n constructia trifazata a cuptorului) avnd
n vedere spectrul important al armonicilor de curent electric si deci costul rid
icat al instalatiilor de limitare a perturbatiilor transmise n reteaua electrica
de alimentare. Analiza curbelor de variatie a nivelului armonicilor principale n
functie de unghiul ? de intrare n conductie a tiristoarelor pune n evidenta faptul
ca acest sistem de reglare este nsotit de perturbatii reduse ale retelei electri
ce numai n zona unghiurilor mici de reglaj (pna la circa ?/12). De asemenea, se ob
serva ca armonica fundamentala i1 a curentului electric iA este defazata cu un u
nghi ? ? ??2 fata de tensiunea aplicata, practic sinusoidala uA.
Valoarea efectiva I a curentului electric (valoare care determina putere
a disipata n elementele de ncalzire si deci temperatura acestora) rezulta din rela
tia:
(4.69)
Din relatia (4.69) rezulta:
, (4.70)
sau
(4.71)
Variatia valorii efective a curentului electric I n circuit, raportata la
valoarea maxima Imax , n functie de unghiul de intrare n conductie ?, determinata
din relatia (4.71), este indicata n fig. 4.36.
Pentru puteri instalate n cuptor peste 10 kW, se foloseste reglajul simet
ric (fig. 4.35 c)) caracterizat prin faptul ca armonica fundamentala a curentului
electric i1 este n faza cu tensiunea aplicata (n fig. 4.35 c) marimile electrice
se refera la faza A). n domeniul de reglaj al unghiului de intrare n conductie pna
la 30?, armonicile de curent au un nivel relativ redus.
Pentru limitarea n continuare a continutului de armonici al curentului ele
ctric absorbit, se foloseste reglajul cu durata variabila a pulsurilor ? PWM (Pu
lse Width Modulation) n care valoarea efectiva a curentului electric este reglata
prin modificarea duratei ?t n care tiristoarele din schema sunt n conductie (fig.
4.37).
Componenta fundamentala i1 a curentului electric iA este n faza cu tensiu
nea aplicata uA iar armonicile superioare au o pondere redusa, practic independe
nt de valoarea efectiva a curentului electric n circuit. Desi mai scumpa dect sche
mele cu reglaj nesimetric si simetric, schema de reglaj PWM are o pondere import
anta n sistemele de reglare a temperaturii n cuptoarele electrice moderne.

4.5. ncalzirea cu radiatii infrarosii

4.5.1 Introducere
ncalzirea cu radiatii infrarosii (RI) este o varianta a ncalzirii indirecte
cu rezistoare la care caldura este transmisa prin radiatii electromagnetice apa
rtinnd unor benzi de lungimi de unda precis determinate. Corpul iradiat absoarbe
o parte a radiatiilor si si ridica temperatura pe baza energiei acestora. Trebuie
mentionat ca efectul radiatiilor infrarosii este pur termic (fizic) si ca, spre
deosebire de alte radiatii (ultraviolete, radiatii vizibile cu lungime de unda
mica etc.), ele nu pot initia direct reactii chimice. Cresterea temperaturii dete
rminata de RI poate stimula sau accelera procese cum ar fi oxidarea, polimerizar
ea etc.
Desi spectrul RI este cuprins ntre 0,76 si 100 ?m, n aplicatiile industrial
e nu se utilizeaza radiatii avnd ? > 10 ?m deoarece odata cu cresterea lungimii d
e unda, radiatiile sunt puternic absorbite de aer. Pe de alta parte, majoritatea
materialelor sticloase (inclusiv cuartul) si apa sunt aproape opace pentru ? > 5
?m, iar RI cu ? > 10 ?m corespund radiatiei de fond a mediului nconjurator. Dome
niul 0,76 ??? 10 ?m este mpartit n trei benzi [4.7]:
? RI scurte (A), cu ? = 0,76 ??? 2 ?m (1,4 ?m);
? RI medii (B), cu ? = 2 ??? 4 ?m (1,4 ??? 3 ?m);
? RI lungi (C), cu ? = 4..10 ?m (3 ??? 10 ?m).
ncalzirea cu radiatii infrarosii si gaseste utilizarea n procese care neces
ita cantitati precise de energie radianta, de obicei cu lungimi de unda determin
ate si care pot fi directionate spre obiectul de ncalzit, evitndu-se astfel ncalzir
ea aerului sau a altor parti din echipament (tabelul 4.3). Avantajele acestui pr
ocedeu sunt:
? randament ridicat, determinat pe de o parte de randamentul surselor de
RI iar pe de alta parte de modalitatea transmiterii energiei ntre sursa si corp;
? inertie termica redusa si viteza mare de crestere a temperaturii;
? posibilitatea obtinerii unor densitati de putere ridicate si deci a re
ducerii duratei procesului de ncalzire si a pierderilor termice;
? ncalzire omogena datorita penetrarii RI (desi aceasta este limitata la
cteva zecimi de mm);
? productivitate ridicata;
? conditii de curatenie si siguranta a exploatarii;
? instalatii de ncalzire relativ simple si ieftine, permitnd modificari co
nstructive usor de realizat;
? reglarea temperaturii se poate face continuu si precis, cu timpi morti
redusi.
De asemenea, sursele electrice de RI prezinta avantaje suplimentare fata
de sursele neelectrice de RI:
? o varietate mai mare a surselor, att din punctul de vedere al puterilor
ct si al domeniilor de lungimi de unda;
? randament general mai ridicat;
? intrare si iesire din functiune practic instantanee;
? ntretinere redusa si absenta poluarii;
Tabelul 4.3
Domeniile de utilizare a ncalzirii si uscarii cu radiatii infrarosii [4.8]
Domeniul de utilizare Puterea specifica necesara [kW?m2] sau consumul specific
de energie electrica [kWh?kg]
Uscarea suprafetelor vopsite 5 ??? 15 kW?m2
Uscarea hrtiei si cartonului 3 ??? 20 kW?m2
Uscarea materialelor textile 1,4 ??? 1,8 kWh?kg, apa eliminata
Uscarea materialelor ceramice si minerale 0,2 ??? 0,3 kWh?kg
Uscarea miezurilor de turnatorie 0,1 ??? 0,25 kWh?kg
Uscarea produselor agricole (furaje, cereale, seminte) 0,15 ??? 0,20 kWh?kg
Uscarea legumelor si fructelor 0,7 ??? 2 kWh?kg
Uscarea fainii si a pastelor fainoase 0,28 ??? 0,38 kWh?kg
Uscarea pielariei si ncaltamintei 0,7 ??? 1 kWh?kg
ncalzirea cauciucului si a materialelor impregnate 0,5 ??? 0,6 kWh?kg
Coacerea pinii, biscuitilor 5 ??? 20 kW?m2
Prajirea carnii ? 40 kW?m2
4.5.2. Surse electrice de radiatii infrarosii
Sursele de RI fabricate n prezent corespund celor 3 domenii precizate mai
sus si sunt n exclusivitate radiatoare termice ce utilizeaza efectul Joule al cu
rentului electric care parcurge un element rezistiv. Temperatura de lucru poate
fi calculata cu legea lui Wien; se recomanda nsa ca sursele RI scurte si medii sa
lucreze la o temperatura putin mai ridicata dect cea obtinuta din relatia (3.87)
pentru valoarea superioara a benzii de lungimi de unda, n timp ce pentru sursele
de RI lungi, temperatura va fi putin mai mica dect valoarea corespunzatoare valo
rii inferioare a benzii.
4.5.2.1. Surse de radiatii infrarosii scurte
Sursele din aceasta categorie deriva direct din lampile electrice cu inc
andescenta la care s-a realizat cresterea ponderii RI prin scaderea temperaturii
filamentului.
a) Lampile cu incandescenta pentru RI (fig.4.38) au filamentul din wolfr
am ncalzit la o temperatura de 2100 ??? 2450 K, ceea ce corespunde unei ?max = 1,
2 ??? 1,4 ?m. Balonul poate fi clasic (din sticla clara sau colorata) sau de for
ma parabolica, prevazut n interior cu un reflector aluminizat (calota este matuita
n scopul realizarii unei distributii uniforme a energiei radiate). Lampile cu inc
andescenta pentru RI au puteri unitare mici, n general ntre 35 si 1000 W la tensiu
ni de 230 sau 120 V (tabelul 4.4).
b) Lampile tubulare cu cuart transparent constau dintr-un tub din cuart
umplut cu gaz inert (la care poate fi adaugat un halogen) n care se afla un filam
ent longitudinal simplu sau dublu spiralat din wolfram ncalzit la temperaturi de
1700 ??? 3000 K. Lampile au lungimi de 0,2 ??? 2 m si puteri specifice de 13 ???
320 W?cm liniar (tabelul 4.5), fiind prevazute cu reflectoare interne sau monta
te n reflectoare externe pentru concentrarea energiei radiate (fig. 4.39). n fig.4
.39 sunt indicate doua tipuri de lampi tubulare cu cuart transparent a) si b) si
este indicata zona de transmitere a RI.
n general se lucreaza cu ?max = 1 ??? 1,3 ?m (fig. 4.40 si fig. 4.41) si
iluminari termice de 50 ??? 300 kW?m2. n cazuri speciale (depunerea epitaxiala n m
icroelectronica sau testarea materialelor), se ajunge la 1800 kW?m2, dar cu redu
cerea duratei de viata a sursei.
Sursele de RI scurte sunt adaptate ncalzirii materialelor mai groase (ctiv
a mm), asigurndu-se o ncalzire omogena pe ntreaga grosime fara suprancalziri super
ficiale excesive. De asemenea, au fost realizate o serie de variante constructiv
e adaptate unor aplicatii speciale cum ar fi: lampi cu filtru de joasa presiune,
cu filament segment, cu nvelis dublu, lampi circulare etc. [4.9].

Tabelul 4.4
Lampi cu incandescenta pentru RI

Tipul
sursei
Produ-cator
Putere
W
Tensiune,
V Durata medie de viata,
h
Dimensiuni
L D
mm mm
Soclu Pozitia de
mon-tare
Balon
IRELV-
SICCA O
S
R
A
M
250 110?130
5000
185
127
E27
mat
IRE-
SICCA
220?250

INFRA
SEC
T
U
N
G
S
R
S
R
A
M 150

230?240

5000

180

125
E27

U
N
I
V
E
R
S
A
L
A
clar
250
150
B22d
250
INFRA
TIN 150
E27
mat
250
150
B22d
250
INFRA
RUBIN 150 2500 132 95
E27

Rubin

Sticla
presata
150

5000

180

136

125

122
250
150
B22d
E27
250
INFRA
PAR
150
LI ROM-
LUX
250
220?230
?
163
125
E27
mat
Tabelul 4.5
Lampi tubulare cu cuart transparent pentru RI
Tipul
sursei
Halo
term
Produ-cator
Putere
W
Ten-siune
V Durata medie de
viata
h
Dimensiuni
Soclu
Fig.
Poz. de
mon-tare
L1
mm D
mm L2
mm
H200

O
S
R
A
M 200

240

5000
185,7

10
115

R7s

4.39 a)

Oriz.
?15
H350 350
H500 500
250,7
167
H700 k
 700
H700
l
700
327,4

260
H
1000
1000
SHR
1K
1000
240

7000

348

22,5

307,5

Cablat

4.39 b)

Oriz.
SH
15KD
1500 220?
240
SHR
2K
2000
240
4.5.2.2. Surse de radiatii infrarosii medii
Sursele din aceasta categorie utilizeaza filamente metalice ncalzite la t
emperaturi cuprinse ntre 1000 si 1600 K. Ele sunt plasate n tuburi si panouri din
silica, cuart opac sau metal, putnd fi n contact direct cu aerul (nu se oxideaza d
atorita temperaturii de ncalzire relativ scazute) sau introduse n pulberi izolante
pentru a evita atingerile directe. Filamentele se confectioneaza din kanthal (67
% Fe, 25% Cr, 5% Al, 3% Co) sau aliaje Ni-Cr, numai aproxi-mativ 1% din energia
emisa apartinnd spectrului vizibil. Acesta este motivul pentru care sursele de RI
medii se numesc surse incandescente. Exista practic patru categorii de surse de
RI medii:
? radiatoare cu filament deschis;
? lampi tubulare din sticla sau cuart opac;
? panouri radiante;
? radiatoare tubulare metalice.
 a) Radiatoarele cu filament deschis constau dintr-un filament din kantha
l, spiralat pe un suport ceramic n forma de disc sau bagheta; temperatura de lucr
u este 900 ??? 1100 K;
b) Lampile tubulare din silica sau cuart opac au filamentul din kanthal n
calzit la temperaturi de 1300 ??? 1620 K si introdus ntr-un tub care absoarbe rad
iatia emisa, avnd rolul de radiator secundar, cu emisie RI n limitele 2 ??? 3 ?m.
Deoarece tubul nu
trebuie etansat, constructia sursei este mult simplificata, cu efecte benefice a
supra costului; puterile liniare sunt de circa 30 W?cm (tabelul 4.6);
c) Panourile radiante (fig.4.42), utilizeaza filamente ncalzite la 1000 ?
?? 1300 K si au puteri de 800 ??? 1600 W (1,2 ??? 2,5 W?cm2 sau chiar mai mari).
Tabelul 4.6
Tuburi din silica pentru RI medii
Lungime , mm 800 1000 1200 1500 1800 2500
Putere , W 2650 3300 4000 5000 6000 7600
Tensiune , V 230 230 400
d) Radiatoarele tubulare metalice (fig. 4.43), au filamentul introdus ntr
-o teava din metal refractar (CrNi sau otel refractar, ? = 8 ??? 12 mm) umpluta
cu un praf (oxid de magneziu) bun izolator electric dar bun conducator de caldur
a. Filamentul lucreaza

la 700 ??? 900 K (uneori 1100 K) si ncalzeste prin conductie tubul care emite la
o temperatura de 700 K (maxim 800 K). Datorita acestei temperaturi (care n unele
procese scade la 600 K), o mare parte din energie (30 ??? 70%), n functie de tem
peratura) este radiata n zona RI lungi (de fapt radiatoarele metalice sunt ncadrat
e n aceasta categorie).
Desi sursele RI medii se caracterizeaza prin puteri specifice mai mici dect ale su
rselor de RI scurte, acestea sunt de 4 ??? 5 ori mai mari dect cele caracteristic
e ncalzirii prin convectie. De asemenea, ele snt perfect adaptate proceselor indus
triale de uscare deoarece apa are o valoare ridicata a coefi-cientului de absorb
tie pentru ? = 3 ?m.
4.5.2.3. Surse de radiatii infrarosii lungi
n aceasta categorie intra radiatoarele ceramice si panourile radiante din
sticla electroconductiva, care se numesc si radiatoare ntunecate deoarece nu radiaza
n domeniul vizibil.
a) Radiatoarele ceramice au elementul rezistiv din aliaj Ni-Cr nglobat ntr
-un nvelis ceramic cu rol de radiator secundar. Acesta este acoperit cu un email
si lucreaza la temperaturi de 600 ??? 1000 K, avnd ?max = 3 ??? 5 ?m si puteri de
15 ??? 40
kW?m2. Forma radiatorului este dreptunghiulara, patrata sau chiar circulara cu
P = = 100 ??? 1000 W si aria A = 50 ??? 150 cm2.
b) Panourile radiante din sticla electroconductiva au ca element ncalzito
r un strat metalic depus pe o parte a unei placi din sticla (fig. 4.44). Tempera
tura de lucru variaza ntre 250 si 700 K, n functie de tipul sticlei si se lucreaza
cu puteri specifice de 1 ??? 3 W?cm2, ?max = 4,5 ?m.

La ncalzirea cu RI lungi, aproximativ jumatate din energie este transmisa

prin convectie; sursele ofera totusi puteri specifice de 2 ??? 4 ori mai mari d
ect la ncalzirea clasica prin convectie.
O analiza comparativa a principalelor caracteristici ale surselor de RI
este data n tabelul 4.7.
4.5.2.4. Reflectoare pentru surse de RI
n scopul concentrarii radiatiilor emise n zone din spatiu precis determina
te, fapt care mbunatateste randamentul ncalzirii si adaptabilitatea surselor, surs
ele de RI sunt prevazute cu radiatoare interne sau se introduc n radiatoare exter
ne.
Tabelul 4.7.
Principalele caracteristici ale surselor de RI [4.10]
Domeniul de radiatie RI scurte RI medii RI lungi
Tipul sursei Lampa
cu incan-
descenta Tuburi
cu
cuart Tuburi
cu
cuart Panouri
radiante
din silica Panouri
radiante
metalice Panouri
radiante
din
pyrex Ele-mente
cera-mice
Temperatura de
lucru,?C
2000
2200
1050
650
750
350 300???
700
Lungimea de unda
corespunzatoare emi-tantei monocromatice
maxime, ?m
1,4
1,2
2,2
3,5
2,8
4,6
3???5
Densitatea de putere
instalata maxima,
kW?m2
10
300
70
25
40
15
40
Inertia termica 1 s 1 s 30 s 2 min 2 min 5 min 5 min
Durata medie de viata, ore
3000
5000 5000..
10000
ani
ani
ani
ani
Energia transferata prin radiatie directa ca procent din energia emisa, %
75
80
60
50
55
45
50
Temperatura maxima
a produsului ncalzit,
?C
300
600
500
450
400
250
500
Radiatia reflectata de
produse mare, izolatie
necesita termica mica
mica
Patrunderea radiatiei adecvata medie mica
Prima solutie se aplica la lampile cu incandescenta si la anumite variante de su
rse tubulare sau panouri radiante si consta din depunerea unui strat metalic (alu
miniu sau aur) pe peretii emitorului.
Radiatoarele externe se utilizeaza pentru radiatoarele tubulare si sunt
confectionate din aluminiu, otel inoxidabil sau material ceramic pe care se depu
ne un strat din material cu bune proprietati reflectante (fig. 4.45). Cele mai u
tilizate sunt aluminiul depus electrochimic si aurul, deoarece factorul de refle
xie pentru argint si cupru scade aproape la zero la temperaturi mai ridicate.
Din punct de vedere al formei constructive, se deosebesc urmatoarele tipu
ri de reflectoare (fig. 4.46):
? plate, utilizate pentru iradierea uniforma a unor suprafete mari;
? parabolice, care asigura iradierea uniforma a unor suprafete mai mici,
precis determinate;
? eliptice, care concentreaza radiatiile n zone foarte mici.
4.5.3. Constructia instalatiilor de ncalzire cu radiatii infrarosii
Instalatiile de ncalzire cu RI sunt de o mare diversitate, att din punct d
e vedere al puterilor instalate (de la cteva zeci de watt la peste 1 MW) ct si al
formelor constructive si al aplicatiilor.
4.5.3.1. Panouri radiante
 n majoritatea aplicatiilor industriale, sursele de RI se amplaseaza sub fo
rma unor panouri radiante care prin suprapunerea cmpurilor termice ale radiatoarel
or individuale asigura iluminari termice uniforme si de valoare ridicata (fig. 4
.47). Eliminarea efectelor de margine este posibila prin utilizarea ecranelor re
flectoare, asezarea oblica a radiatoarelor marginale ale panoului, prevederea zo
nelor marginale cu surse de putere mai mare etc.

ntr-un panou radiant, sursele circulare sunt amplasate n vrfurile unor patr
ate sau triunghiuri echilaterale, radiatoarele tubulare sunt asezate n siruri par
alele, n timp ce radiatoarele de tip panou din sticla sau ceramica se monteaza al
aturat pentru a se obtine panouri de dimensiunile dorite.
Utilizarea panourilor radiante permite orientarea precisa a energiei emi
se, deplasarea facila a instalatiilor de ncalzire n diferite locuri (pentru cuptoa
re deschise) si modificarea rapida a formei (pentru diferite aplicatii) la cupto
arele nchise.
4.5.3.2. Instalatii de ncalzire de tip deschis
Constau din una sau mai multe surse de RI, amplasate individual sau n pan
ouri radiante, orientate spre corpul care trebuie ncalzit (fig. 4.48); se caracte
rizeaza prin simplitate constructiva, greutate redusa si absenta problemelor leg
ate de racirea surselor. Principalul dezavantaj este scaderea randamentului glob
al, determinata de pierderile prin reflexie pe suprafata produsului (energia care
nu este radiata direct pe
suprafata corpului de ncalzit este de asemenea pierduta).
4.5.3.3. Instalatii de ncalzire de tip nchis
Instalatiile de ncalzire de tip nchis se mai numesc cuptoare cu RI datorit
a asemanarii constructive cu cuptoarele clasice cu rezistoare. Forma lor este nsa
puternic dependenta de forma ncarcaturii (fig. 4.49), iar peretii nu trebuie cons
truiti sa reziste la temperatura piesei deoarece aerul din interiorul cuptorului
are temperaturi mult mai mici. Prin urmare, aceste instalatii sunt mai usoare si
mai ieftine dect cuptoarele clasice.
Pe de alta parte, peretii absorb radiatia reflectata de produs si devin
radiatoare secundare (n majoritatea cazurilor emit RI lungi); prin urmare, iradie
rea piesei este asigurata att de sursa (conform spectrului acesteia) ct si de pere
ti. Pentru un cuptor dat, distributia puterilor ntre cele doua surse se poate modi
fica de la un produs la altul. De asemenea, acest sistem permite utilizarea sursel
or de RI scurte (cu densitate de putere ridicata si inertie redusa) pentru ncalzir
ea produselor cu absorbtie redusa n zona ? = 0,8 ??? 2 ?m.
Cuptoarele cu RI sunt n general cu actionare continua, materialele de ncalz
it fiind transportate cu benzi sau alte mecanisme; n industria textila sau a hrtie
i, banda rulanta este formata din chiar materialul ce trebuie ncalzit.
Deoarece temperatura peretilor depaseste doar rareori 700 K, acestia se con-
fectioneaza din doua straturi metalice (cel exterior din otel sau aluminiu, iar
cel interior din aluminiu) ntre care ramne aer sau se introduce un material termoi
zolant cu grosime de 4 ??? 5 cm.
Factorul de reflexie ridicat al peretelui interior serveste att la crester
ea
randamentului instalatiei ct si la reducerea temperaturii peretelui exterior. Radia
toarele sunt astfel montate nct soclurile surselor si conductelor de legatura sa s
e gaseasca ntre cei doi pereti. Uneori prin mentinerea unei suprapresiuni, aceste
 parti sunt racite concomitent cu operatia de ventilare a cuptorului (fig. 4.50)
.
O problema tipica pentru cuptoarele cu RI o constituie ventilarea acesto
ra, deoarece n urma proceselor de ncalzire se degaja cantitati mari de vapori, gaz
e inflamabile etc. Energia pierduta prin ventilare este totusi de circa 3 ori ma
i mica dect la cuptoarele clasice datorita temperaturii reduse a aerului din cupt
or. La instalatiile moderne, o parte din aceasta energie este recuperata prin sch
imbatoare de caldura sau prin utilizarea ei la prencalzirea produselor nainte de i
ntrarea n cuptor.
4.5.4. Reglarea procesului de ncalzire
Reglarea procesului de ncalzire poate fi realizata prin modificarea puteri
i cuptorului, modificarea timpului de expunere si prin modificarea distantei din
tre sursa si produs.
Modificarea puterii reprezinta metoda cea mai utilizata si permite obtin
erea unor rezultate remarcabile n cazul ncalzirii cu RI scurte, domeniu n care surs
ele au o inertie termica redusa. Procesul de control poate fi realizat manual sa
u automat prin mai multe procedee (fig. 4.51):
? modificarea numarului de surse, care poate afecta uniformitatea ilumina
rii termice dar mentine constanta temperatura filamentelor si deci ?max (fig. 4.
51 a));
? modificarea n trepte a tensiunii pe sursa (modificarea tensiunii de alim
entare, modificarea conexiunilor serie - paralel ntre faze sau ntre faza si nul sau
combinatii ale celor doua) ? fig. 4. 51 b) si fig. 4. 51 c);
? modificarea continua a tensiunii pe surse prin utilizarea transformato
arelor cu variatie continua sau a variatoarelor statice de tensiune alternativa (
fig. 4.51 d) si e)).
Un dezavantaj major al ultimelor doua metode l constituie modificarea tem
peraturii filamentului si deci modificarea distributiei spectrale a energiei radi
ate
care poate avea consecinte importante asupra absorbtiei RI. Aspectul mentionat, c
orelat cu costul echipamentelor de variatie continua, face ca aceste solutii sa
fie adoptate numai n cazul imposibilitatii aplicarii solutiei de modificare n trep
te a puterii.
4.5.5. Proiectarea instalatiilor
de ncalzire cu radiatii infrarosii
Proiectarea unei instalatii de ncalzire cu RI este o operatie dificila de
oarece alegerea corecta a solutiei depinde de foarte multi factori: cantitatea m
aterialului, durata si temperatura de ncalzire, caldura de vaporizare a lichidelo
r din material etc.; de asemenea, randamentul global al instalatiei este influen
tat de valoarea factorului de absorbtie, de pierderile secundare prin radiatie,
conductie si convectie precum si de pierderile prin ventilatie (acolo unde este
cazul).
Activitatea de proiectare consta dintr-un calcul termic general prin car
e se determina cantitatile de caldura necesare, executarea pe aceasta baza a une
i instalatii de proba pentru verificarea si corectarea datelor obtinute si calcul
ul final al instalatiei industriale. n general se parcurg urmatoarele etape [4.3]
:
a) Alegerea domeniului de RI se bazeaza pe proprietatile chimice si fizi
ce care determina spectrul de absorbtie n infrarosu al produsului, fiind de dorit
ca radiatia emisa sa aiba un maxim de emisie pe lungimi de unda n zona valorii ma
xime a factorului spectral de absorbtie (fig. 4.52). n practica trebuie luate nsa n
considerare si alte aspecte:
? modificarea culorii produsului, prezenta produselor cu culori diferite
sau existenta unor nvelisuri cu caracteristici de absorbtie diferite, favorizeaz
a utilizarea RI lungi unde absorbtia este mai putin selectiva dect n cazul RI scur
te;
? produsele cu forma neregulata se ncalzesc mai uniform prin RI lungi und
e aportul ncalzirii prin convectie este uneori substantial;
? densitati ridicate de putere se obtin mai usor cu surse de RI scurte;
? sursele de RI scurte, cu inertie termica redusa, reduc riscul unor sup
rancalziri n cazul defectarii sistemelor de transport.
b) Stabilirea cantitatii totale de caldura Q necesare n cazul general cnd
materialul de ncalzit contine si lichide care trebuie eliminate se face pe baza r
elatiei
, (4.72)
n care
. (4.73)
n relatia (4.73), Qs este caldura necesara ncalzirii solidului;
Caldura Ql necesara ncalzirii lichidului este:
, (4.74)
iar caldura Qe necara evaporarii lichidului rezulta:
(4.75)
n relatiile (4.72?4.75) s-au utilizat urmatoarele notatii:
ms, ml sunt masa solidului, respectiv lichidului;
cs, cl ? caldura masica a solidului, respectiv a lichidului;
?f, ?e, ?i ? temperatura finala, de evaporare, respectiv initiala;
?s, ?l ? factor de absorbtie n infrarosu ai solidului, respectiv lichidu
lui;

cv ? caldura latenta de vaporizare a lichidului;

? ? randamentul cuptorului, pentru care n general se ia valoarea de 0,5.
c) Timpul de ncalzire t este dat initial sau se calculeaza cu relatia:
, (4.76)
n care E este iluminarea termica necesara (tabelul 4.3), iar A este aria suprafe
tei iradiate.
d) Numarul radiatoarelor rezulta din relatia:
, (4.77)
n care Pr este puterea unui radiator tipizat.
Numarul radiatoarelor si dimensiunile piesei sau ale cuptorului, permit d
eterminarea numarului de panouri radiante necesare.
e) Pe baza calculelor efectuate se construieste un panou radiant la care
, prin masurari experimentale asupra cmpurilor de temperatura obtinute, se determ
ina modul de amplasare a surselor, distantele d dintre acestea (fig. 4.53) si di
stanta h dintre radiatoare si materialul ncalzit. Experienta acumulata recomanda
d = (0,5 ??? 1)?h necesara pentru realizarea uniformitatii cmpului termic (?min =
(0,6 ??? 0,8)??max).
f) Pe baza datelor experimentale se face proiectarea finala a cuptorului
, faza n care se pot efectua calcule mai exacte asupra pierderilor termice prin co
nvectie, conductie si ventilare.
4.5.6. Aplicatii industriale ale ncalzirii cu radiatii infrarosii
Primele aplicatii industriale ale RI au aparut n anul 1935 pentru uscarea
lacurilor si vopselelor n industria automobilelor. n prezent, RI joaca un rol imp
ortant ntr-o mare diversitate de procese industriale n care se cere ncalzirea la su
prafata sau n volum a diferitelor materiale. Acest procedeu este deosebit de efici
ent n procesarea materialelor de grosime mica, care pot fi iradiate simultan pe o
mare suprafata. Principalele domenii de aplicare sunt:

? uscarea, arderea sau polimerizarea straturilor de protectie sau orname

ntale depuse pe diferite suporturi: grunduri, vopsele sau emailuri pe metal, lem
n, sticla sau hrtie; depuneri pe piele bruta sau prelucrata; acoperiri cu PVC sau
cauciuc; straturi de teflon pe ustensile casnice; tehnologia componentelor inte
grate (cresteri epitaxiale) etc.;
? deshidratari si uscari partiale pentru: hrtie, textile, forme de turnar
e, obiecte metalice dupa spalare si clatire, cerneluri si acuarele, frunze de tu
tun, produse farmaceutice etc.;
? ncalziri diverse: ncalzirea materialelor plastice si a sticlei nainte de
turnare, ncalzirea metalelor pentru diferite tratamente termice, arderea smaltulu
i, pasteurizarea si sterilizarea produselor alimentare, sterilizarea ambalajelor
, topirea cositorului etc. [4.11].
Ca exemplu, n fig.4.54 este indicata distributia spatiala a cmpului termic
pe suprafata unui material supus ncalzirii cu RI, pentru cazul a doua surse RI p
lasare la distanta d si la naltimea h deasupra materialului (temperaturile sunt m
asurate n planul care trece prin sursele RI).
a) Procese de ncalzire
ncalzirea cu RI este frecvent utilizata n etapele initiale ale proceselor
de acoperire a diferitelor suprafete cu scopul de a reduce durata procesului, a m
bunatati calitatea sau pentru realizarea ambelor aspecte; astfel de operatii sun
t frecvent ntlnite n industria constructiilor de masini.
Un alt scop al ncalzirii cu RI l poate constitui producerea unor reactii c
himice n impuritati: astfel, pentru nlaturarea fibrelor vegetale din lna, aceasta es
te tratata ntr-o baie de acid si apoi supusa unei ncalziri rapide cu RI. Se obtine
n acest fel o carbonizare rapida a impuritatilor vegetale care pot fi ndepartate p
rin spalare, fara ca lna sa fie afectata.
O aplicatie moderna o reprezinta utilizarea RI n procesele de crestere ep
itaxiala caracteristice tehnologiilor microelectronice actuale. Aici substratul
din Si este ncalzit la 1500 K ntr-o incinta vidata, asigurndu-se astfel descompuner
ea tetraclorurii de siliciu (SiCl4) n elementele componente: siliciul se depune p
e substrat, respectnd structura cristalina a acestuia, iar clorul gazos este elim
inat.
b) Procese de uscare
Uscarea reprezinta cea mai raspndita aplicatie a RI n industrie, fiind util
izata pentru eliminarea excesului de umiditate sau pentru evaporarea solventilor
organici n procesele de acoperire.

Deshidratarea este ntlnita n industria alimentara pentru tratarea carnii, l

egumelor, cafelei, ceaiului sau tutunului, dar si n industria textila, ceramica,
a pielariei sau a hrtiei. n industria hrtiei, de exemplu, radiatiile infrarosii se
utilizeaza tot mai mult pentru uscarea finala ce urmeaza uscarii cu aburi.
Evaporarea solventilor organici prin ncalzire cu RI este, de asemenea, mu
lt utilizata n diferite sectoare industriale pentru uscarea vopselelor, lacurilor
, emailurilor, adezivilor sau cernelii. n multe situatii, procesele de uscare sun
t urmate de procese de coacere sau alte tratamente termice.
c) Coaceri si durificari
Aceste procese se caracterizeaza prin faptul ca ridicarea temperaturii es
te asociata cu modificari chimice n material, cel mai des fiind vorba de polimeri
zari. Ca urmare, depunerile devin dure si deci mai rezistente la solicitarile me
canice sau chimice; n acelasi timp, aspectul lor se mbunatateste.
O aplicatie tipica o reprezinta vopsirea automobilelor. Grosimea stratul
ui depus (20 ??? 50 ?m) permite ncalzirea stratului metalic de baza, care apoi nca
lzeste dinspre interior stratul de vopsea. Acest proces mareste viteza de evapor
are a solventului si datorita conductivitatii termice a stratului metalic, asigur
a o buna egalizare a temperaturilor. Puterea instalata variaza ntre 20 si 100 kW?
m de cuptor (tunel) si trebuie avut grija de faptul ca valoarea factorului de ab
sorbtie depinde de culoare (? = 0,86 pentru culoarea neagra, dar numai 0,48 pent
ru culoarea alba).
d) nmuieri si topiri
 Sunt aplicatii tipice pentru industria maselor plastice, unde foliile de
material sunt frecvent nmuiate prin ncalzire la circa 400 K nainte de taiere si fa
sonare. Anumite materiale plastice (poliesterul de exemplu) sunt transparente pen
tru radiatiile vizibile dar devin opace pentru radiatiile infrarosii. Astfel, pr
in alegerea corespunzatoare a lungimii de unda, adncimea de patrundere poate fi ex
act controlata si deci si procesul de ncalzire.
ncalziri cu RI n acelasi scop pot fi ntlnite nsa si la materiale metalice (50
0 K la placi din Al, otel sau titan nainte de taiere sau 1300 K la placi din otel
, nainte de roluire).
RI se mai utilizeaza n tehnologia circuitelor imprimate la lipirea compon
entelor, uscarea fluxului, topirea cositorului sau a pastilelor de lipit.
e) Contractii
Este o aplicatie larg raspndita n sectorul ambalarilor. Foliile din poliet
ilena sunt ntinse n timpul procesului de productie dupa cele doua axe principale n
scopul mbunatatirii rezistentei mecanice, a elasticitatii si a impermeabilitatii.
Aceasta produce o orientare a moleculelor n cele doua directii, orientare care s
e mentine la temperatura joasa. Prin ncalzire n apropierea punctului de topire, mo
leculele se reorienteaza aleator, proces nsotit de o contractie a foliei.
BIBLIOGRAFIE
[4.1] Sora, I. s.a. Utilizari ale energiei electrice. Editura Facla, Timisoara 1
984.
[4.2] Comsa, D. Instalatii electrotermice industriale. Editura Tehnica, Bucurest
i, 1986.
[4.3]*** Elektrotehniceskii spravocinik. Vol.II Part.2. Energoizdat, Moscova, 19
88.
[4.4] Altgauzen, A., P. s.a. Elektrotemiceskoe oborudovanie. Spravocinik. Energi
a, Moscova, 1980.
[4.5] Duckworth, W., E. si Hoyle G. Electroslag Refining. Britisch Iron & Steel,
London, 1969.
[4.6] Paton, B., E. si Medovar, P., I. Elektroslakove peci. Nankova Dumka, Kiev,
1976.
[4.7] Orfeuil, M. Electric Process Heating. Technologies. Equipment. Application
s. Battelle Press, Columbus USA, 1987.
[4.8] Comsa, D. si Pantelimon, Lucia. Electrotemie. Editura Didactica si Pedagog
ica, Bucuresti, 1979.
[4.9]***Philips Lighing. Correspondence Course. Lighting Applications Vol.13: IR
Radiators and Applications. Philips Lighting B.V.,1988.
[4.10] Comsa, D. s.a. Electrotermie. Lucrari practice. Lito IPCN Cluj Napoca, 19
77.
[4.11] Prisacaru, V. si Ponomarev, B. Radiatii infrarosii si aplicatii industria
le. Editura Tehnica, Bucuresti, 1972.