Lucrarea nr.

INFLUENȚA DEFORMAȚIEI TERMICE A CUȚITULUI DE STRUNG

ASUPRA PRECIZIEI DE PRELUCRARE

1. Scopul lucrării

Lucrarea își propune să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor studenților în legătură cu

influența exercitată de deformația termică a cuțitului de strung asupra preciziei de prelucrare.

2. Considerații teoretice

Se cunoaște faptul că în timpul prelucrării, vârful unei scule așchietoare se încălzește.

Drept cauze ale creșterii temperaturii la nivelul vârfului sculei, se pot cita:
- deformarea plastică a materialului prelucrat, transformat în așchii sau existent sub
linia de așchiere;
- frecarea între așchie, suprafața piesei prelucrate și suprafețele active ale sculei
așchietoare.
Ca urmare a cantității de căldură dezvoltate prin deformare plastică și frecare, scula se
poate găsi:
a) în regim termic nestaționar, înregistrându-se în acest caz și o variație a temperaturii
sculei. Din punct de vedere tehnologic, intereseaza perioada de regim termic nestaționar, de la
începutul prelucrării, când temperatura înregistrează o creștere continuă și când ecuația
bilanțului termic este:

Q = Q1+Q2 (1)

în care: Q – este cantitatea de căldură care pătrunde în corpul cuțitului;

Q1 – cantitatea de căldură redată mediului înconjurător;
Q2 – cantitatea de căldură înmagazinată în corpul sculei, înmagazinare care generează
o creștere a temperaturii acestuia;
b) în regim termic staționar; un asemenea regim fiind caracterizat prin relația:

Q = Q1 (2)

Ca urmare a creșterii temperaturii, are loc în mod evident, o dilatare a sculei

așchietoare. Datorită fixării cuțitului în suportul portcuțit și datorită suprafeței mari de contact
între cuțit și suportul portcuțit (suprafață prin care are loc o transmitere rapidă a căldurii
provenite dinspre vârful sculei), o dilatare mai pronunțată va înregistra doar partea în consolă
a cuțitului. De altfel, aceasta este o parte a sculei a cărei dilatare afectează în anumite condiții
precizia de prelucrare.
Studiul experimental al alungirii cuțitului după începerea așchierii a evidențiat o
evoluție în conformitate cu cele arătate în figura 1. Se poate constata că în prima perioadă are
loc o dilatare termiocă rapidă, scula ajungând, în continuare, la o stare de echilibru,
caracterizată printr-un regim termic staționar, când întreaga cantitate de căldură dezvoltată
este eliminată în mediul înconjurător, nemaiprovocând creșterea lungimii sculei, în această
situație se poate constata că variația alungirii (datorită dilatării termice) tinde asimptotic la o
dreaptă paralelă cu axa absciselor.
 Fig. 1

Pentru o creștere infinit mică dt a temperaturii, alungirea termică dl a cuțitului se

produce după o relație de forma:

dl = ·Lc·dt (3)

în care:  este coeficientul de dilatare termică liniară a materialului cuțitului, în grd-1; Lc –

lungimea părții în consolă a cuțitului, în [mm].
Făcând apel la unele transformări, relația teoretică (3) se poate aduce la forma:

(4)

în care: lm – este alungirea maximă corespunzătoare stabilirii regimului termic; e – baza

logaritmilor naturali; Tc – constanta teoretică a cărei valoare depinde de proprietățile fizico-
mecanice ale materialului sculei, de parametrii regimului de așchiere, de mărimea lungimii
părții în consolă a cuțitului.
Pentru condiții obișnuite de strunjire, constanta termică Tc are valori cuprinse între 3 și
6 minute, ceea ce înseamnă că timpul efectiv de așchiere în care cuțitul ajunge la alungirea
maximă este cuprins între 12 și 24 de minute. Pentru T c = 4 minute, relația (4) are forma de
mai jos:

(5)

Fig. 2
 O reprezentare grafică a relației (5) corespunde diagramei din figura 2. Se poate
preciza, de asemenea, că pentru condiții obișnuite de strunjire, alungirea cuțitului poate atinge
valori de 30...50 m. Este evident că o asemenea valoare este de natură să afecteze precizia
dimensională și de formă a pieselor prelucrate în perioada regimului termic nestaționar; mai
ales în cazul prelucrărilor de finisare; în figura 3 se poate observa eroarea de formă generată
de dilatarea termică a cuțitului la strunjirea unui arbore de lungime mare. Apare evident faptul
că pentru folosirea relației (5) este necesar să fie cunoscută valoarea alungirii maxime  lm.
Cercetătorul sovietic A. P. Sokolovschi a propus ca în acest scop să fie folosită o relație
stabilită pe cale experimentală și având forma ( pentru cuțite cu plăcuțe din carburi metalice):

Fig. 3

(6)

în care, în afara notațiilor cunoscute, C este o constantă egală cu 4,5 pentru t ≥ 1,5 mm, s ≤
0,2 mm/rot și v = 100÷200 m/min, F – reprezintă aria secțiunii transversale a cuțitului în mm 2,
iar r – rezistența la rupere a materialului semifabricatului, în daN/mm2.
În măsura în care, în timpul procesului de lucru au loc diferite întreruperi, cauzate de
schimbarea piesei de prelucrat ( la prelucrarea unui lot de piese), de trecere de la o fază la alta
de prelucrare etc. Se poate vorbi despre o alternare a fazelor de încălzire-răcire și deci despre
o alternare dilatare-contracție. Se cuvine precizat faptul că contracția  lL a sculei așchietoare
are loc după o relație de forma:

(7)

Reprezentarea grafică a relației (7) corespunde curbei 2 din figura 4. În cazul alternării
fazelor de încălzire-răcire a cuțitului, alungirea și contracția cuțitului se va face în
conformitate cu curbele de alungire (curba 1) și contracția (curba 2), definindu-se o asa-
numită diagramă în dinți de fierăstrău (figura 4).

Fig. 4

Dintre factorii care manifestă influență asupra deformației termice a sculei așchietoare,
se pot menționa: parametrii regimului de așchiere, parametrii geometrici ai părții așchietoare a
sculei, lungimea și aria secțiunii transversale a părții cuțitului în consolă, calitatea materialului
prelucrat și a celui din care este confecționată scula așchietoare, natura și modul de răcire a
sculei în timpul așchierii etc. Așa cum este și de așteptat, o intensificare a regimului de
așchiere se soldează cu o creștere a dilatării termice. Despre parametrii geometrici ai părții
așchietoare a sculei se poate afirma că ei exercită o influență redusă asupra deformației
termice. O oarecare reducere a influenței deformației termice a sculei așchietoare asupra
preciziei de prelucrare se poate obține prin folosirea unei asemenea construcții a sculei încât
alungirea termică să se producă pe o direcție înclinată în raport cu suprafața prelucrată; o
astfel de construcție de cuțit a fost propusă de prof.dr.ing. G. Drăghici de la Universitatea din
Brașov (figura 5). De asemenea, o diminuare importantă a alungirii termice a cuțitului de
strung este posibilă prin folosirea unor lichide de răcire-ungere cu un debit suficient.

Fig. 5

3. Materiale și aparate necesare

Pentru efectuarea lucrării sunt necesare următoarele:

- cuțit de strung adaptat pentru măsurarea deformației termice în timpul strunjirii;
- traductor de deplasare inductiv tip MICROLIMIT;
- înregistrator în coordonate x-t;
- semifabricate (bare) de strunjit.

4. Descrierea instalației experimentale

Pentru măsurarea și înregistrarea deformației termice a cuțitului de strung, în timpul

lucrului, se utilizează o instalație de laborator (figura 6) ce cuprinde un cuțit de strung (A)
adaptat scopului propus, un traductor de deplasare inductiv (B), o punte amplificatoare (C) și
un înregistrator în coordonate x-t (D).
Măsurarea deformației termice a corpului 1 al cuțitului de strung A se realizează prin
intermediul unei tije 2 menținută la temperatură constantă cu ajutorul unui curent de aer
comprimat sau de apă care o străbate.
Tija 2, izolată termic, față de corpul 1 al cuțitului de strung prin intermediul unor
bucșe din material plastic 3 și 4, fiind apăsată spre tijă de măsurare 5 a unui traductor inductiv
de deplasare (B) prin intermediul unui arc elicoidal 6.
Înregistratorul D este cuplat cu aparatul indicator C în scopul trasării curbei de variație
a deformației termice a cuțitului de strung în timpul așchierii.
 Fig. 6

5. Modul de lucru

-Se verifică montarea corectă a cuțitului de strung în suportul portcuțit al strungului, a

traductorului inductiv B în alezajul din corpul cuțitului precum și cuplarea corectă a mufelor
de legătură dintre aparatele de măsurare și înregistrare (C și D);
 -se alimentează de la rețea aparatele C și D și se reglează acestea după indicațiile
cadrului didactic al lucrării de laborator;
-se reglează aparatul înregistrator C după indicațiile conducătorului lucrării;
-se alimentează cu apă sau aer comprimat prin ștuțul 7 (figura 6) tija de măsurare;
-după ce s-au stabilizat indicațiile aparatelor C și D se așchiază semifabricatul sub
formă de bară 8 (figura 6) cu regimurile și pe lungimile indicate de conducătorul lucrării de
laborator, înregistrând alungirea termică a corpului cuțitului de strung (A) pe hârtia
milimetrică a aparatului înregistrator D.

6. Conținutul referatului

Referatul redactat de student va trata următoarele probleme:

- formele de regim termic ce se înregistrează în timpul așchierii și prin ce ecuații se
caracterizează ele;
- relațiile teoretice și experimentale ce se utilizează în studiul influenței exercitate de
deformațiile termice asupra preciziei de prelucrare; explicații cu ajutorul unui exemplu grafic
ce este diagrama în dinți de fierăstrău. Să se arate cu ajutorul unei schițe , cum se manifestă
influența deformației termice a cuțitului, asupra preciziei de formă la strunjirea unui arbore de
lungime mare, precizând care este durata normală în care se ajunge la un regim termic
staționar și de ce ordin de mărime este dilatarea cuțitului de strung;
- factorii ce influențează asupra deformației termice și cum se poate acționa pentru a
diminua influența deformației termice asupra preciziei de prelucrare.

BIBLIOGRAFIE

1. Picoș C. – Tehnologia construcției de mașini, Editura tehnică, București, 1974

2. Coman Gh. – Tehnologia construcției mașinilor-unelte, Institutul Politehnic Iași, Tipar
Rotaprint, 1978
3. Drăghici G. – Tehnologia construcțiilor de mașini, E.D.P., București, 1977.