LABORATORUL NR.

5
DETERMINAREA DEFORMAŢIEI TERMICE A SCULEI ASCHIETOARE ŞI
INFLUENŢA ACESTEIA ASUPRA PRECIZIEI
LA PRELUCRAREA PRIN STRUNJIRE

1. OBIECTUL LUCRĂRII
Lucrarea prezintă metodele de determinare a deformaţiei termice a cuţitului şi
influenţa acestor deformaţii asupra preciziei de prelucrare a pieselor.[1]

2. CONSIDERAŢII TEORETICE
În timpul procesului de aşchiere elementele sistemului tehnologic M.U.D.S.P. pot suferi
deformaţii termice datorită căldurii degajate în zona de aşchiere, căldurii generate prin frecarea
diferitelor elemente ale sistemului şi căldurii provenite de la surse exterioare. [1]
Deformaţiile termice ale diferitelor elemente ale sistemului tehnologic M.U.D.S.P.
influenţează precizia piesei prelucrate. În cadrul erorilor de prelucrare mecanică datorate
deformaţiilor termice ale sistemului tehnologic M.U.D.S.P. ponderea de bază aparţine erorilor
produse de deformaţia termică a sculei deoarece în timpul procesului de aşchiere scula
aşchietoare se încălzeşte cel mai mult (până la 1000C la strunjirea cu cuţite din carburi metalice
şi până la 700C la strunjirea cu cuţite din oţel rapid). [1]
Pentru stabilirea influenţei încălzirii cuţitului asupra preciziei de prelucrare prin strunjire, este
necesar să se determine variaţia în funcţie de timp sau de lungimea aşchiată a deformaţiei termice a
cuţitului, utilizând una din metodele expuse în continuare. [1]

2.1. Metoda determinării prin calculul a deformaţiei termice a cuţitului

Metoda constă în stabilirea pe baze teoretice a dependenţei între deformaţia termică
a cuţitului şi timpul de aşchiere. Deformaţia termică a cuţitului depinde de regimul termic
în care lucrează şi de procesul complex de transmitere a căldurii în corpul cuţitului. Datorită
fixării sale în suport, numai partea în consolă a cuţitului este supusă deformaţiei termice.
Admiţând ipoteza unei distribuţii uniforme a căldurii în porţiunea în consolă a cuţitului şi
aplicând teoria încălzirii corpului omogen, se ajunge la următoarea expresie analitică a
deformaţiei termice a cuţitului în funcţie de timpul de încălzire (aşchiere) [1]:
 − 
 
 =  m  1 − e c 
 
 
în care: ζ reprezintă alungirea termică a cuţitului în timpul , în m, ζm- alungirea termică
maximă a cuţitului corespunzătoare atingerii condiţiilor de echilibru termic, în m, τ -
durata de încălzire (aşchiere), în minute, τc - coeficient de dimensiune a timpului, în minute
ce se calculează cu relaţia [1]:
mc
c =
60  h  F
m - masa părţii în consolă a cuţitului, în kg, c - căldura specifică a materialului din care
este confecţionat corpul cuţitului, în kJ/kgK, h - coeficient global de schimb de căldură

[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML
al materialului cuţitului, în kJ/m2sK, F - suprafaţa (de schimb de căldură ) părţii în
consolă a cuţitului, în m2. [1]
În mod experimental s-a stabilit relaţia de calcul pentru ζm, valabilă pentru viteze
de aşchiere v = 100…200 m/min adâncimi de aşchiere t mai mici decât 1,0 mm şi avansuri
s mai mici decât 0,3 mm/rot [1]:
Lp
 m = 4.5   Rm  ( t  s )0 ,75  v 0.5
Fl
în care: Lp - lungimea părţii în consolă a cuţitului, în mm, Fl - aria secţiunii tranversale a
cuţitului, în mm2, Rm - rezistenţa de rupere la tracţiune a materialului piesei prelucrate, în
daN/mm2, t - adâncimea de aşchiere, în mm, s - avansul de aşchiere în, mm/rot, v - viteza
de aşchiere în, m/min.
Dependenţa teoretică dintre deformaţia termică a cuţitului şi timpul de încălzire,
definită prin relaţia, nu reprezintă aproximativ fenomenul real, datorită ipotezelor
simplificatoare aplicate la stabilirea ei. Din această cauză, pentru aprecierea riguroasă a
fenomenului deformaţiei termice a cuţitului şi a influenţei acesteia asupra preciziei
prelucrării, este necesar să se utilizeze în paralel cu metoda de calcul (analitică) şi o metodă
experimentală. [1]

2.2. Metoda determinării directe a deformaţiei termice a cuţitului

Metoda constă în prelucrarea unui arbore şi măsurarea, după anumite intervale de
timp τi, (τ1, τ2, τ3…) sau după parcurgerea unor anumite lungimi de aşchiere li (l1, l2, l3…) a
deformaţiei termice a cuţitului. În acest scop, după scurgerea fiecărui interval de timp ti, i
= 1, 2, 3… se roteşte suportul port-cuţit cu 180 şi se aduce vârful cuţitului în contact cu
palpatorul plan al unui comparator montat pe cărucior. [1]
Contactul vârfului cuţitului cu palpatorul comparatorului trebuie realizat în timp
scurt (aprox. 3…5 s) pentru a nu se produce răcirea sensibilă a cuţitului. Se păstrează
contactul între vârful cuţitului şi palpator până la răcirea completă a cuţitului. Deformaţia
termică a cuţitului ζi corespunzătoare intervalului de timp τi, i = 1, 2, 3… sau lungimile
aşchiate li, i = 1, 2, 3… se obţine făcând diferenţa între indicaţia comparatorului în
momentul realizării contactului între palpatorul acestuia şi vârful cuţitului (când cuţitul
era încălzit datorită prelucrării) şi indicaţia aceluiaşi instrument după răcirea completă a
cuţitului. [1]
În acest mod se obţin perechi de valori (ζi, τi) sau (ζi, li) şi se poate construi
dependenţele ζ = g(τ) sau ζ = p(l) necesare pentru aprecierea influenţei deformaţiei termice
a cuţitului asupra preciziei prelucrării. [1]

2.3. Metoda determinării deformaţiei termice a cuţitului pe baza măsurării

temperaturii medii a acestuia
Metoda constă în prelucrarea unui arbore şi măsurarea după anumite intervale de
timp τi, i =1, 2, 3… sau după parcurgerea unor anumite lungimi de aşchiere li, i = 1, 2,
3… , a temperaturii medii a capului cuţitului. Pentru măsurarea temperaturii medii a
capului cuţitului, pe una din feţele lui laterale se prelucrează găuri în care se fixează patru
instrumente pentru măsurarea temperaturii (termometre sau termocuple). [1]
În acest mod după scurgerea intervalului de timp de prelucrare ti sau după aşchierea
lungimii li se poate stabili temperatura medie Tmi a capului cuţitului cu relaţia:

[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML
 4
T j
Tmi = 1
4
în care: Tj, j = 1,4 reprezintă temperaturile critice la fiecare din instrumentele montate în
punctele j = 1,4 .[1]
Cunoscând lungimea părţii în consolă a cuţitului Lp şi coeficientul de dilatare
lineară  al materialului din care este confecţionat cuţitul se poate afla deformaţia termică
ζi corespunzătoare intervalului de timp ti sau lungimii aşchiate li, cu relaţia [1]:
ζ i=   (mi - To)
în care: T0 reprezintă temperatura mediului în care se execută experimentul.
În acest fel se obţin perechi de valori (ζi, ti) sau (ζi, li) şi pe această bază se pot
construi variaţiile ζ = g(τ) sau ζ = p(l). [1]
Trebuie remarcat că această metodă este aproximativă datorită admiterii în timpul
lucrului a ipotezei egalei temperaturi în lungul cuţitului. [1]

2.4. Metoda determinării deformaţiei termice a cuţitului prin măsurarea

dimensiunilor piesei prelucrate
Metoda constă în stabilirea indirectă a deformaţiei termice a cuţitului prin
determinarea efectului acestei deformaţii asupra dimensiunilor piesei prelucrate. La
aplicarea metodei se procedează în modul următor [1]:
– se aşează pe strung un arbore având forma şi dimensiunile indicate în figura 1
şi se prelucrează pe toată lungimea, dintr-o singură trecere, în scopul
îndepărtării eventualelor abateri de excentricitate datorate aşezării pe strung.

Fig.1. Epruvetă utilizată pentru determinarea experimentală a influenţei

deformaţiei termice a cuţitului asupra dimensiunilor piesei prelucrate

– se stabileşte tipul şi geometria cuţitului, precum şi parametrii regimului de

aşchiere (v, s ,t) cu care urmează a se efectua determinările;
– în condiţiile astfel stabilite se prelucrează dintr-o singură trecere zonele cilindrice de
lungime li, i = 1,4 şi diametrul Dm cu condiţia ca la ieşirea cuţitului în fiecare din
canalele A, B, C, D să se oprească avansul, să se aştepte până la răcirea completă a
cuţitului şi apoi să se cupleze din nou avansul pentru continuarea prelucrării;

[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML
 – după prelucrarea completă a arborelui se măsoară diametrele Di, i = 1,4 şi Di,’ i
= 1,4 (în punctele indicate în figura 9.1), cu ajutorul unui micrometru. Pentru
acelaşi „i”diametrele Di şi Di’ au mărimea influenţată numai de deformaţia
termică a cuţitului şi deformaţia elastică a sistemului M.U.D.S.P., deoarece la
prelucrarea acestor diametre uzura cuţitului a rămas constantă. Datorită faptului
că diametrele Di şi Di’ (pentru aceeaşi valoare a lui i) se măsoară în puncte
foarte apropiate, influenţa deformaţiei elastice a sistemului M.U.D.S.P. asupra
acestor diametre este aceeaşi şi deci diferenţa:
r i= D i - D i’
va fi dată numai de influenţa încălzirii cuţitului prin prelucrarea porţiunii li a arborelui de probă.
În acest mod se va determina deformaţia termică a cuţitului ζi cu relaţia:
r D ' − Di
i = i = i
2 2
Deformaţia ζi calculată cu relaţia (9.7) corespunde aşchierii arborelui pe lungimea
li. Timpul de aşchiere τi sau lungimea aşchiată li se pot determina cu relaţiile [1]:
L
i = i si
ns
Dm  Li
li =
1000  s

În acest mod se obţin perechi de valori (ζi, τi) sau (ζi, li) şi se pot construi grafic
dependenţele ζ = g(τ) sau ζ = p(l). Folosind oricare din metodele prezentate anterior se poate
stabili modul de variaţie al deformaţiei termice a cuţitului în funcţie de timp (sau lungimea
aşchiată). Indiferent de metoda utilizată, curbele ζ = g(τ) au aspectul prezentat în figura 2. [1]
ζ C
(μm)

ζm

τ (s)
0

Deformaţiile termice ale cuţitului (şi deci aspectul curbelor ζ=g(τ)) sunt influenţate
de o serie de factori, dintre care se menţionează: regimul de aşchiere, geometria părţii
aşchietoare a cuţitului, lungimea şi secţiunea părţii în consolă a cuţitului, calitatea
materialului piesei prelucrate, condiţiile de răcire. [1]

3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII
În cadrul lucrării se va stabili experimental variaţia ζ = g(τ) folosind metoda metoda
experimentală. Se vor parcurge urmatoarele etape [1]:
a) se stabileşte marca materialului semifabricatului şi a sculei aşchietoare (părţii
active a sculei aşchietoare);
b) se stabilesc elementele regimului de aşchiere: t (mm), s (mm/rot), n (rot/min);

[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML
 c) se prelucrează arborele, se măsoară diametrele în punctele indicate şi rezultatele
obţinute se trec în tabel

Tabelul 1 Rezultate experimentale

t= (mm), s = (mm/rot), n = (rot/min).
Tronson 1 2 3 4
Li (mm) 50 100 200 400
Di (mm)
D’i (mm)
τi (s)
ζi (m)

d) se trasează graficul de variaţie ζ = g(τ)

4. CONŢINUTUL REFERATULUI
Referatul va cuprinde: schiţa piesei ce se prelucrează, marca materialului şi a părţii
active a sculei aşchietoare, elementele regimului de aşchiere utilizat (t, s, n), rezultatele
obţinute (prezentate într-un tabel asemănător tabelului 1), graficul variaţiei ζ = g(τ). [1]

DEFORMARE TERMICA
AVANS ADÂNCIME TIMP
VITEZA [N/M]
[MM/ROT] [MM] [MIN]
MĂSURATĂ CALCULATĂ
200
400
0.112 0.5 2
800
1120
0.112
0.16
400 0.5 2
0.224
0.45
0.5
1
200 0.112 2
1.5
2
2
3
200 0.112 0.5
5
7

[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML
[1] HTTP://FACULTATE.REGIELIVE.RO/DOWNLOAD-41247.HTML