I. Rigiditatea termica a masinii-unelte II. Rigiditatea termica a sculei aschietoare III.

Rigiditatea termica a semifabricatului

Rigiditatea termica poate fi definita drept capacitatea sistemului tehnologic de a nu se deforma termic sub actiunea surselor termice interne sau externe. Rigiditatea termica a sistemului tehnologic sau al unui element al acestuia este cu atat mai ridicata cu cat deformatiile termice aferente sunt mai reduse.

Partea din caldura difuzata de masina-unealta determina marirea temperaturii subansamblurilor acesteia. Prin incalzirea subansamblurilor apar deformatii termice care fac ca pozitia organelor de lucru ale masinii unelte sa varieze in timp fata de pozitia initiala. Cea mai mare importanta in ceea ce priveste influenta asupra preciziei de prelucrare o au deformatiile termice ale arborelui principal.

Importanta influentei deformatiilor termice asupra preciziei de prelucrare este cu atat mai mare cu cat masinile-unelte sunt de precizie mai mare. Marimea deformatiilor termice ale arborelui principal este dependenta de regimul de functionare, in gol sau sarcina. Plecand din repaus, deformatiile termice cresc in timp pana la o valoare la care se stabilizeaza.

Deformatiile termice ale masinii-unelte influenteaza in principal precizia dimensionala si de pozitie a suprafetelor prelucrate. Aceasta influenta este importanta la prelucrarile de finisare. In cazul prelucrarilor pe masini de alezat orizontal, deformatiile termice ale arborelui principal pe cele doua directii perpendiculare pe axa sa, influenteaza precizia pozitiei alezajelor prelucrate.

O prima masura de reducere a influentiei deformatiilor termice ale masinilor-unelte asupra preciziei de prelucrare este cea de reducere la minimum a marimii deformatiilor termice ale masinilor unelte. Aceasta se realizeaza prin racirea fortata a organelor de lucru. O a doua masura priveste cunoasterea marimii deformatiilor termice ale masinilor unelte si a variatiei lor in timp.

Cantitatea de caldura dezvoltata in procesul de aschiere se repartizeaza in aschie, semifabricat, scula, mediul incorjurator. Caldura difuzata in scula si semifabricat determina aparitia unor deformatii termice ale acestora manifestate prin modificarea dimensiunilor. Efectul difuzarii unei parti din caldura de aschiere in scula este modificarea dimensiunilor acesteia marimea lungimii, diametrului etc.

Cantitatea de caldura dezvoltata in procesul de aschiere se poate calcula cu relatia :

= z , unde:

Q cantitatea de caldura, in [J]

Fz componenta principala a fortei de aschiere, in [N] v viteza de aschiere, in [mm/min] tb timpul de baza, in [min]

Calitativ, deformatia termica a sculei creste cu cresterea t,s, rezistentei , duritatii materialului de prelucrat, sau vitezei de aschiere Va.

Deformatia termica a sculei scade cu cresterea ariei sectiunii elementelor componente Ai si a lungimii Li a acestora.

Deformatia termica a unui cutit de strung poate ajunge pana la maximum 50 m.

Deformatia termica a sculei influenteaza precizia dimensionala si de forma a suprafetei prelucrate. In cazul prelucrarii unui arbore lung prin strunjire, daca se considera ca timpul de prelucrare este mai mare decat timpul de atingere a echilibrului termic.

In cazul prelucrarii unui alezaj cu o bara cu cutit pe o masina de alezat, fenomenele se petrec similar din punct de vedere al deformatiei termice a sculei.

In cazul prelucrarii alezajelor cu scule dimensionale, deformatia termica a sculei determina o marire a diametrului alezajului prelucrat.

Pentru reducerea deformatiilor termice ar fi necesar sa se mareasca ariile sectiunilor (Ai), lungimile sculelor(Li), si sa se reduca parametrii(t,s,va).
Reducerea parametrilor t,s,va conduce la reducerea productivitatii prelucrarii. Cel mai eficient mijloc de reducere a deformatiilor termice a sculelor este reducerea cantitatii de caldura din scula prin racire continua cu debit cat mai mare de lichid de racire.

Partea din caldura de aschiere difuzata in semifabricat conduce la modificarea temperaturii acestuia fata de temperatura initiala, dinaintea prelucrarii si deci la deformatii termice.

S-a demonstrat ca deformatia termica a semifabricatului scade odata cu cresterea : vitezei de aschiere (Va), avansului de aschiere (s), masei semifabricatului (m).

Deformatia termica a semifabricatului creste odata cu cresterea adancimii de aschiere t, rezistentei materialului semifabricatului r si a coeficientului de dilatare termica .

Deformatia termica a semifabricatului influenteaza in special precizia dimensionala a suprafeteleor prelucrate. Aceasta influenta se manifesta cu prioritate la semifabricate cu masa mica si prelucrarile de finisare. La prelucrarile prin frezare, rectificare apare o repartizare neuniforma a caldurii in sectiunea transversala a semifabricatului. Efectul acestei repartizari neuniforme este aparitia si a erorilor de forma.

Spre exemplu, daca se executa prelucrarea de degrosare a unei bucse cu adancimea de degrosare td la diametrul de degrosare dd, dupa prelucrare bucsa prezinta deformatia termica .

Pentru reducerea erorilor de prelucrare datorate deformatiei termice a semifabricatului se recomanda racirea continua cu debit mare de lichid de racire. In cazurile mai importante se impune calculul marimii deformatiei termice a semifabricatului si luare ei in considerare la reglarea la cota a sistemului tehnologic.

In timpul prelucrarii, in sistemul tehnologic apar deformatii termice si ale dispozitivelor de prindere a semifabricatului si sculei.
Aceste deformatii termice in general sunt mici si pot fi neglijate din punct de vedere al influentei asupra preciziei de prelucrare.

Ioan Popescu, Tehnologia Constructiilor de Masini, Editura Facultatii de Mecanica, Sibiu,1981 www.google.ro www.youtube.com