CUPRINS:

1. Recoacerea 1.1 Generalitati 1.2 Recoacerea pentru detensionare 1.2.1 termodinamica, mecanismul si cinetica detensionarii 1.2.2. Parametrii termici si temporali al recoacerii pentru detensionare 1.3Recoacerea pentru recristalizare 1.3.1 Modificarea proprieratilor materialelor metalice incalzite dupa deformarea plastica la rece 1.3.2. Caracterizarea cristalografica si morfologica a transformarilor structurale care au loc la incalzirea materialelor metalice deformate plastic 1.3.3. Stabilirea parametrilor termici si temporali ai recoacerii pentru recristalizare

1. RECOACEREA

1.1 GENERALITATI

Recoaceri sunt denumite acele tratamente termice care se aplica semifabricatelor, pieselor si sculelor cu forma bruta, tehnologica, cu scopul aducerii lor intr-o stare structurala si de tensiuni apropiata de cea de echilibru, corespunzatoare caracteristicile tehnologice si de exploatare prescrise, potrivit conditiilor de prelucrare pentru realizarea pieselor sau sculelor cu forma finite, functionala si conditiile de exploatare in serviciu.

1.2 RECOACEREA PENTRU DETENSIONARE

Recoacerea pentru detensionare este tratamentul termic constand din incalziri lente si mentineri relative indelungate la temperature inferioare punctelor de transformare in stare solida, urmate de raciri lente, aplicate lingourilor, pieselor turnate sunt prelucrate plastic si mecanic, pieselor si subansamblelor sudate, cu scopul diminuarii pana la valori la care nu mai sunt periculoase, a tensiunilor interne remanente formate in timpul operatiilor anterioare de prelucrare la cald sau la rece.

1.2.1 TERMODINAMICA, MECANISMUL SI CINETICA DETENSIONARII

Dintre temsiunile interne remanente, cele care influenteaza direct rezistenta mecanica a produselor sunt cele de ordinal I care se formeaza, actioneaza si se echilibreaza in volume de ordinal de marime al produselor metalice, ale unor parti ale acestora (macrotensiunile). Cele care se formeaza, actioneaza si se echilibreaza

in volume de ordinal de marime a doi sau mai multi graunti cristalini (microtensiuni) influenteaza in mod sensibil numai rezistenta la coroziune fisurata sub sarcina iar cele care se formeaza si actioneaza la nivelul celulei elementare (deformatiile statistice) exercita o influenta indirecta si mai putin intense asupra comportarii in exploatoare a pieselor si sculelor. Obiectivul aplicarii recoacerii pentru detensionare il constituie diminuarea macrotensiunilor si microtensiunilor. Din punct de vedere termodinamic, produsul (corpul) metallic in care exista tensiunile interne de ordinal I si II se caracterizeaza printr-o energie libera mai mare, la orice temperature, decat acelasi produs metallic in care aceste tensiuni sunt de valori mai mici. La orice temperature este deci asigurata forta motrice si implicit conditia termodinamica pentru desfasurarea procesului de detensionare. Mecanismele prin care se realizeaza procesul de detensionare actioneaza la diferite temperature. Astfel, la temperature scazute, in jurul celei ambiante, tensiunile interne se elimina prin procese de relaxare.

Fig. 1.1. Variatia cu temperature a tensiunii interne de curgere a materialului metallic.

si a limitei

Un alt mechanism prin care se elimina tensiunile interne este curgerea plastic. La temperature mai ridicate valoare tensiunilor interne se micsoreaza ca

urmare a scaderii valorii modului de elasticitate E. cum insa, odata cu cresterea temperaturii, valoarea limitei de curgere a materialului metalic se micsoreaza astfel incat de la o anumita temperature ajunge inferioara valorii tensiunii interne care actioneaza in microvolumul respective (v.fig.1.1). In aceste conditii devine posibila curgerea plastic (alunecarea) locala, pe anumite plane cristalografice, process prin care energia elastic asociata deformatiile elastic cauzate de tensiunea interna se consuma, micsorandu-se in mod corespunzator tensiunile interne remanente. Un alt mechanism prin care se micsoreaza tensiunile interne il constituie difuzia in stare solida a atomilor interstitiali si a vacantelor (golurilor). Prin deplasarea lor, aceste defecte punctiforme se pot anihila reciproc micsorandu-se energia asociata lor si implicit tensiunile interne. Acest proces activat termic este dependent, potrivit expresiei matematice a legii lui Fick de termperatura si de timp. Procesele de difuzie influenteaza direct plasticitatea si curgerea plastic sub actiunea tensiunilor interne. La temperature ridicare proceselor de curgere plastic prin alunecare sunt mecanisme preponderente, durata incalzirii fiind parametrul cu influenta secundara. La temperature scazute la care valorile critice ale tensiunii de curgere sunt inca ridicate, curgerea plastic este conditionata de procese de difuzie prin care, datorita anihilarii reciproce a defectelor punctiforme se micsoreaza valorile critice ale tensiunii de curgere. Cum aceste procese de difuzie depend de timp, la temperature scazute durata mentinerii este parametrul cu importanta cea mai mare, temperature fiind parametrul cu importanta secundara. In timpul incalzirii pentru detensionare, mecanismele de difuzie si de curgere plastic actioneaza concomitant, astfel incat cinematica procesului de detensioanre este reprezentat in coordonate temperaturatimp (fig. 1.2) reflectand influenta corelata a temperaturii si duratei mentinerii.

Fig. 1.2. influenta duratei incalzirii la diferite temperature asupra tensiunilor interne ale unui produs din otel cu 0,30% supus in prealabil unei caliri martensitice.

Fig.1. 3. Variatia valorii raportului dintre tensiunile interne reziduale si tensiunile interne initiale cu valoarea parametrului Hollomon.

Fig. 1. 4. Influenta temperaturii de incalzire cu durata de 6 ore asupra gradului de detensionare a unei piese turnate din otel cu 0,30% C avand tensiuni interne initiale de 7 daN/mm2.

Folosind parametrul Hollomon

(1.1) Pentru luarea in consideratie atat numeric cat si valoric, a influentei temperaturii T si duratei t a mentinerii la aceasta temperatura proportia de tensiunii eliminate, adica gradul de detensionare este o functie liniara de acestea (v. fig. 1. 3). Din figura 1.4 rezulta ca insa la durate uzuale ale mentinerii, temperatura are rolul preponderent.

1.2.2. PARAMETRII TERMICI SI TEMPORALI AL RECOACERII PENTRU DETENSIONARE

Folosind diagrame ale cineticii procesului de detensioanre de felul celei din figura 1.2 parametrii termicii si temporali si recoacerii pentru detensionare sunt stabiliti ca parametrii tehnologici deoarece: - Marimea si distributia tensiunilor interne remanente inainte de aplicarea recoacerii depind de forma si dimensiunile produselor supuse tratamentului termic; - Valarea pana la care trebuie coborate tensiunile interne dupa aplicarea recoacerii pentru detensionare depinde de asemenea de forma si dimensiunile produselor precum si de destinatia acestora potrivit operatiile ulterioare de prelucrare ulterioara sau solicitarilor in exploatare; - Conditiile de incalzire si de racire la recoacere pentru detensionare, care trebuie sa asigure evitarea aparitilor unor noi tensiuni interne care ar deveni periculoase, sunt de asemeni determinate de forma si dimensiunile produselor supuse tratamentului termic. Pentru fiecare tipo-dimensiune de produse carora li se aplica recoacerea pentru detensionare in anumite faze de prelucrare este necesara sa se stabileasca diagrame de felul celei din figura 1.2 pe baza carora sa se stabileasca graficele de tratament termic. In figura 1.5 este presentat, pentru exemplificare, graficul recoacerii pentru detensionare aplicata unor piese turnate din fonta. Lund in considerare caracteristicile materialelor metalice si indirect modul in care acestea influenteaza procesul de formare a tensiunilor interne si pe cel de eliminare a lor, se stabilesc (v. tabelul 1.1) limitele intre care variaza parametrii termici si temporali si in specual temperatura de incalzire. In ce priveste durata mentinerii, valorile acesteia au un caracter orientativ fiind in si mai mare masura

dependente de forma si dimensiunile produselor atat prin valoarea tensiunilor initiale cat si prin nivelul pana la care acestea trebuie coborate.

Fig. 1.5. Graficul recoacerii pentru detensionare aplicata unor piese turnate din fonta.

Tabelul 1.1 Temperatura de incalzire si durata mentinerii la recoacerea pentru detensionare Material metalic Otel-carbon Fonta-cenusie Cupru Alame cu (85 90)% cupru Aleme cu (62 80)% cupru Alame complex aliate Melchior Bronzuri cu (5 10)% staniu Nichel si metal Monel Aliaje crom-nichel 300 370-480 1,0-3,0 1,0-3,0 285-330 250 200 1,0 1,0 1,0 260-270 1,0 Temp., in 550-680 430-600 150-170 200 Durata mentinerii, in h 2,4 min/1mm grosime 0,5-5 0,5 1,0

Aliaje de titan Titan Aluminiu Aliaje de aluminiu turnate Aliaje turnate Aliaje deformate Plastic de magneziu de magneziu

550-600 500 150 280-420 170-250

0,5-1,0 0,5-1,0 0,5 2,0-5,0 3,0-5,0

200-250

0,5-1,0

In general, viteza de incalzire si de racire trebuie limitata la 10-30 Piesele turnate din otel trebuie incalzite la 550-600 tensiunile interne sunt inlaturate in porportie de 70-80%. Piesele turnate din fonte se incalzesc la temperaturi intre 430-600 incat sa se previna micsorarea duritatii prin globulizare cementitei.

/h.

, temperaturi la care

alese astfel

Tablele si benzile laminate la cald din cupru, nichel, titan si aliaje pe baza acestor metale se incalzesc la temperaturi inferioare pragului de recristalizare. Alamele continand peste 15% Zn se supun recoacerii de detensionare dupa operatia de laminare si ambutisare la rece pentru a preveni ruperea prin actiunea coroziunii fisurate sub sarcina (coroziune senzoniera). Produsele prelucrate plastic din aliaje pe baza de aluminiu, durificabile prin dispersie, ar trebui supuse recoacerii pentru detensionare la temperaturi superioare celor de imbatranire, in care caz s-ar produce modificari sensibile ale valorilor caracteristicilor mecanice prin transformari structurale specifice incalzirii solutiilor solide suprasaturate. De aceea, de regula, aceste produse nu sunt supuse recoacerii pentru detensionare.

Produsele din aliaje pe baza de magneziu prelucrate prin laminare la rece se incalzesc la temperaturi inferioare celor la care se incalzesc produsele turnate, pentru a se pastra in oarecare masura efectul ecruisarii.

1.3 RECOACEREA PENTRU RECRISTALIZARE

Recoacerea pentru recristalizare este tratamentul termic constand in incalziri la temperaturi superioare pragului de recristalizare, aplicare produselor prelucrate prin deformare plastica la rece cu scopul inlaturarii partiale sau totale a efectului ecruisarii, in vederea realizarii valorilor prescrise pentru caracteristicile tehnologice de prelucrare ulterioara prin deformare plastica la rece pentru caracteristicile de exploatare, mecanice, fizice si chimice.

1.3.1 MODIFICAREA PROPRIERATILOR MATERIALELOR METALICE INCALZITE DUPA DEFORMAREA PLASTICA LA RECE

Schema generala a modificarii proprietatilor mecanice in functie de temperatura de incalzire indica tendinta de readucere a caracteristicilor mecanice la valorile dinainte de deformare plastica. Dupa cum rezulta din figura 1.6 modificari sensibile ale alungirii la rupere A5 si ale rezistentei de rupere Rm (ca si ale duritatii a carei variatie este similara) se produc numai cand temperatura de incalzire a atins o anumita valoare minima, caracteristica pentru un anumit material metalic deformat la rece in anumite conditii. Intrucat in materialele metalice utilizate curent in tehnica (fier tehnic, ferita silicioasa, cupru si aliaje pe baza de cupru deformabil, aluminiu si aliaje pe baza de aluminiu deformabile etc.) aceste modificari sensibile de proprietati sunt insotite si determinate de transformari structurale observabile la microscop si descrise prin denumirea generica de

recristalizare, temperatura minima la care se produc, este denumita temperatura de recristalizare sau prag de recristalizare.

Fig. 1.6. Reprezentare schematica a variatiei caracteristicilor derezistenta si de plasticitate in functie de temperatura de incalzire.

Pragul

de recristalizare reprezinta temperatura minima la care grauntii

deformati plastic la rece incep sa fie inlocuiti de graunti noi, lipsiti complet sau aproape complet la defectele de retea si de tensiunile interne cauzate prin deformarea plastica la rece prealabila.

Fig. 1.7. Influenta temperaturii de incalzire asupra permeabilitatii magnetice (initiala si maxima ) si asupra fortei coercitive H0 a unei permaloi

deformat cu 50% in prealabil la rece.

La pemperaturi superioare celei de recristalizare (pragul de recristalizare), pe masura cresterii temperaturii se accentueaza modificarile de proprietati. Apoi, pe masura cresterii in continuare a temperaturii pana la valoarea T1, aceste modificari devin mai lente, caracteristicile de plasticitate continuand sa creasca si cele de rezistenta sa scada. Prin incalzirea la temperaturi situate intre T1 si T2 caracteristicile de rezistenta continua sa scada relativ lent, cele de plasticitate incepand sa scada si ele. Prin incalziri la temperaturi mai mari decat T2 are loc o scadere rapida atat a caracteristicilor de rezistenta cat si a celor de plasticitate, determinate de procese care implica modificari ale compozitiei chimice si fizice a materialului matalic (oxidari intercristaline si uneori chiar topiri locale ale impuritatilor existente la marginile grauntilor).

Fig. 1.8. Influenta temperaturii de incalzire cu durata de 1 ora asupra rezistentei electrice alungirei de rupere (A5) si rezistentei de rupere (Rm) a cuprului tehnic (a) si nichelului tehnic(b).

Fig. 1.9. Dependenta de directie de prelevare a epuruvetelor fata de directia de laminare a valorilor intervalului de elasticitate dupa deformare la rece (1) si dupa recoacere pentru recristalizare (2) pentru Fe si Cu (a) si pentru Fe deformat la rece si recopt la diferite temperaturi (b).

Permeabilitatea magnetica initiala si maxima creste odata cu cresterea temperaturii de incalzire iar forta coercitiva scade (fig. 5.7). Rezistivitatea electrica scade prin incalziri la temperaturi cu putin superioare celei ambiante, inferioare pragului (temperaturii) de recristalizare. In cazul cuprului si al nichelului (fig. 5.8) ca si ale aluminiului, fierului si solutiilor solide pe baza acestora, odata cu cresterea temperaturii se produce si o crestere a rezistivitatii electrice. Dupa incalzirea la temperaturi superioare pragului de recristalizare materialul metalic este anizotrop fata de proprietatile mecanice. Valorile caracteristicilor mecanice determinate pe epruvete prelevate in asa fel incat axa lor sa fie la diferite unghiuri fata de axa (directia) de deformare plastica de variatie cu directia fata de axa de laminare ale diferitelor caracteristici mecanice inainte si dupa recristalizare. Ca urmare a acestei anizotropii in timpul operatiilor de fasonare a produselor (de exemplu prin ambutisare) apar festoane (fig. 5.10) care mai ales in cazul

fabricatiei de serie mare conduc la pierderi mari de materiale, manopera si energie, festoanele constituind defecte care determina rebutarea sau remedierea.

Fig. 1.10. Festoane la un pahar realizat prin ambutisare adanca din aluminiu.

Fig. 1.11. Curbele de magnetizare de-a lungul diferitelor directii cristalogtafice la un monocristal de otel cu 0,03%C si 3,8%Si: I - intensitatea magnetizarii; H intensitatea campului magnetic Anizotropia proprietatilor magnetice rezultate prin aplicarea recoacerii (fig. 1.11) este favorabila constituind unul din principalele obiective ale aplicarii tratamentului termic.

1.3.2. CARACTERIZAREA CRISTALOGRAFICA SI MORFOLOGICA A TRANSFORMARILOR STRUCTURALE CARE AU LOC LA INCALZIREA MATERIALELOR METALICE DEFORMATE PLASTIC

Transformarile structurale determinate de incalzirea aliajelor deformate plastic la rece sunt puse in evidenta direct prin examinarea structurii (prin microscopie optica si microscopie electronica), a structurii fine (cu ajutorul raxelor X), precum si indirect prin masurarea anumitor caracteristici mecanice (duritate), sau fizice (rezistivitatea electrica, greutatea specifica etc.). La temperaturi scazute, inferioare sau putin superioare celei ambiante transformarile structurale constau in recombinarea si migrarea defectelor punctiforme, proces a carei energie de activare este foarte mica. Desfasurarea acestui proces se manifesta si poate fi urmarita prin variatia valorii rezistivitatii electrice. La temperaturi mai ridicate la care devine posibila deplasarea defectelor liniare (dislocatiile) procesele care au loc sunt conditionate de densitatea si distributia dislocatiilor in materiaelel metalice deformate plastic initial. Restaurarea propriu-zisa, poligonizarea si recristalizarea in situ nu determina formarea unor graunti cu orientare net diferita de a masei de baza si cu densitate de dislocatii sensibil mai mica decat a acesteia. Ca urmare, modificarile de proprietati mecanice nu sunt sensibile, cele ale proprietatilor fizice (de rezistivitate electrica de exemplu) fiind mai accentuate. Grauntii noi pot fi pusi in evidenta atunci cand ei ajung la dimensiuni de ordinul a catorva zecimi de microni. Urmarind influenta diferitilor factori asupra evolutiei formei si dimensiunilor grauntilor noi se obtin date privind mecanismul si cinematica recristalizarii. Se constata experimental ca, de regula, germeni de graunti noi e formeaza la marginile grauntilor initiali deformati (fig. 1.12); grauntii

noi se formeaza si incep sa creasca dupa o perioada de incubatie (fig. 1.13) care este cu atat mai mica cu cat gradul de deformare si temperatura de incalzire sunt mai mari (fig. 1.14).

Fig. 1.12. Formarea grauntilor noi, recristalizati, intr-un aliaj monofazic deformat in prealabil 5% (200:1)

Fig. 1.13. Curba cineticii recristalizarii primare la 350

a aluminiului cu puritate

99,96% dupa deformare plastice la rece (prin intindere) cu grad de 5,1%

Disparitia din structura a ultimilor graunti deformatii adica inlocuirea completa a grauntilor deformati cu o generatie de graunti noi, nedeformati, marcheaza inchiderea stadiului derecristalizare primara. Temperatura de recristalizare primara (pragul de recristalizare) definita ca cea mai mica valoare a temperaturii la care prin incalzire lenta (cu viteze cu mult mai mici decat 1 /s) apar primii graunti noi, depinde pentru un anumit material metalic de o serie de factori dintre care cea mai sensibila influenta o exercita urmatorii:

- Gradul de deforamre (prealabila) la rece: cu cat gradul de deformare este mai mare temperatura de recristalizare este mai mica (fig. 1.15); aceasta influenta se manifesta pana la valori situate intre 60% si 70% pentru metalele pure si solutiile solide nesuprasaturate (cu concentratie de echilibru) si intre 30% si 40% pentru solutiile solide suprasaturate; - Durata incalzirii: temperatura inceputului si a sfarsitului recristalizarii se micsoreaza pe masura cresterii pana la o anumita valoare a duratei incalzirii apoi influenta acesteia nu se mai manifesta (fig. 1.16); la durate de incalzire de ordinul a 1... 4 ore, temperatura de recristalizare devine independenta de durata incalzirii, factorul principal de influenta fiind gradul de deformare (tabelul 1.2).

Fig. 1.14. Curbele cineticii recristalizarii primare la diferite temperaturi a aluminiului cu puritate 99,95% dupa deformare plastica la rece (prin intindere) cu grad de 10%.

Fig. 1.15. Dependenta temperaturii pragului de recristalizare de gradul de deformare

Fig. 1.16. Dependenta temperaturii de inceput de recristalizare (Tin) si de sfarsit de rescristalizare (Tsr) de durata incalzirii la diferite temperaturi; aliaj Ni-Co deformat in prealabil la rece cu un grad de deformare de 40% Tabelul 1.2 Dependenta temperaturii inceputului, Tin si a sfarsitului, Tsr, recristalizarii de gradul de deformare, pentru o durata t=1 h Mterial metalic 10 Fier tehnic pur Aliaje cromnichel Otel inoxidabil austenitic Tin/Tsr pentru diferite grade de def., in % 25 40 55 70 80

- Viteza de incalzire: cu cat viteza de incalzire este mai mare, temperaturile de inceput si de sfarsit de recristalizare sunt mai mari (fig.1.17 si fig. 1.18).

Fig. 1.17. Dependenta temperaturii de inceput (1, 1,1) si de sfarsit (2, 2, 2) de recristalizare a fierului (1, 2), otelului OLC 10 (1, 2) si otelurile de transformare (1, 2) de viteza de incalzire dupa o deformare prealabila la rece cu 50%.

Fig. 1.18 Dependenta temperaturii de inceput (1,1,1) si de sfarsit (2,2) de recristalizare a cuptorului (1,2) si alamei cu 62% Cu (1,2) de viteza de incalzire dupa o deformare prealabila la rece cu 50%

Astfel, pentru fierul de puritate tehnica deformat la rece cu un grad de deformare de 60% recristalizarea incepe la 500 cu viteza mai mica de 100 /sec., la 700 la 900 cu viteza de 650 /sec. daca incalzirea se face in cuptor

daca se face cu viteza de 500 /sec. si

Dimensinea grauntilor formati la sfarsitul recristalizarii primare depinde de gradul de deformare prealabila la rece si de viteza de incalzire: cu cat valaorea acestora este mai mare cu atat este mai mica dimensiunea grauntilor. Daca insa pe parcursul incalzirii se fac mentineri in intervale de temperatura in care se produce recristalizarea, dependenta de gradul de deformare a dimensiunilor grauntilor se caracterizeaza prin aparitia unui grad critic (fig. 1.19). Pe curbele de variatie a dimensiunilor grauntilor in functie de durata incalzirii la o temperatura superioara pragului de recristalizare momentul terminarii stadiului de recristalizare primara este marcat de un minim; apoi, pe masura cresterii in continuare a duratei mentinerii dimensiunile grauntilor cresc. Aceasta crestere poate fi continua, neintrerupta, grauntii avand dimensiuni mai mari dar relativ apropiate, marginile lor fiind drepte si orientate la unghiuri de 120 corespunzand unei energii superficiale minime (fig. 1.20), - etapa cresterii grauntilor, sau intrerupta, unii graunti avand dimensiuni mari, altii mici, granulatia avand o neuniformitate dimensionala accentuata (fig.1.21). recristalizare secundara. Se constata insa ca modul si masurarea in care se suprapun pe parcursul duratei mentinerii, procesele de recristalizare primara, de crestere a granulatiei si de recristalizare secundara, depind in mare masura de gradul de deformare plastica la rece prealabila incalzirii. Asdar, dimensiunile grauntilor la sfarsitul incalzirii si mentinerii cu o anmita durata la o temperatura superioara pragului de recristalizare depind in mare masura de marimea gradului de deformare la rece prealabila (fig. 1.22 si fig. 1. 23).

Fig. 1.19.Influenta conditiilor de incalzire pentru recristalizare asupra dependentei dimensiunilor grauntilor de gradul de deformare prealabila la rece pentru ferita aliata cu 1% Si: a deformare la rece+incalzire la 900C timp de 30 min; b deformare la rece+incalzire la 450C timp de 30 min+incalzire la 900C timp de 30 min.

Fig. 1.20.Graunti cu magini drepte si dimensiuni uniforme formati prin cresterea grauntilor intr-un otel monofazic.

Fig. 1.21.Margini dintre graunti fini si un graunte urias format prin recristalizarea secundara la 200C a zincului

Fig. 1.22. Influienta gradului de deformare la rece asupra dimensiunilor grauntilor formati prin incalzire la doua temperature T2 si T1.

Fig.1.23.Microstructura unor benzi de aluminiu recoapte la 500C dupa deformare plastic prealabila la rece cu diferite grade.

Fig. 1.24.Reprezentarea schematic a dependentei dimensiunilor grauntilor formati dupa recristalizare, de durata incalzirii la diferite temperature, perioadele de incubatie.

Fig.1.25. Influienta duratei incalzirii la diferite temperature asupra dimensiunilor grauntilor nichelului. Dupa deformarea la un anumit grad numit grad critic se formeaza prin incalzirea ulterioara, o granulatie grosolana si neuniforama denumita granulatie critica procesului prin care a rezultat fiind denumit prin analogie recristalizare critica. O alta trasatura a morfologiei transformarii consta in faptul ca pe masura cresterii duratei mentinerii (fig. 1.24) si (fig. 1.25) si a temperaturii la care se face

mentinerea dimensiunilor grauntilor se modifica sensibil.

Deosebit de interesant prin consecintele practice, este modul in care gradul de deformare plastica la rece influenteaza asupra dependentei dimensiunilor grauntilor de durata incalzirii (fig. 1.26): la grade de deformare mai mici dacat cel critic granulatia este practic independenta de durata incalzirii (curba 3) iar cand aceste grade sunt cu mult mai mici decat cel critic dimensiunile grauntilor chiar se micsoreaza pe masura cresterii duratei mentinerii (curba 4); daca deformarea la rece s-a facut cu un grad cu cel critic, dimensiunile grauntilor cresc continuu pe masura cresterii duratei mentinerii (curba 1) iar daca deformarea la rece s-a facut cu grad cu putin mai mare decat cel critic cresterea duratei mentinerii determina la inceput o crestere apoi o micsorare a dimensiunilor grauntilor, urmata de o alta crestere (curba 2). Rezultatele analizei metalografice pe baza carora s-au stabilit caracteristicile cristalografice si morfologice ale transformarilor care au loc la incalzirea materialelor metalice deformate plastic la rece sunt concretizate in diagame spatiale (fig. 1.27, fig. 1.28 si fig. 1.29) care prezinta variatia dimensiunilor grauntilor cristalini in functie de gradul de deforamare prealabila la rece si de temperatura la care se face incalzirea. Utilizarea datelor prezentate in astfel de diagrame in scopul practic al stabilirii parametrilor termici si temporali ai recoacerii pentru recristaliozare este conditionata de faptul ca trebuie sa se tina seama si actiunea altor factori care influenteaza asupra granulatiei si in primul rand a vitezei de incalzire pana la temperatura mentionata si duratei mentinerii la aceasta temperatura.

Fig. 1.26. Reprezentarea schematic a dimensiunii grauntilor de durata mentinerii la temperature de incalzire pentru recristalizare pentru diferite grade de deformare la rece. Deosebit de important este de asemenea faptul ca la aceleasi dimensiuni ale grauntilor, proprietatile mecanice si fizice sunt puternic influentate de transformari structurale care se produc la temperaturi inferioare pragului de recristalizare. Aceste transformari au efect pe care procesele de recristalizare nu le inlaturacomplet; in schimb ele modifica in mod sensibil morfologia si cinetica proceselor de recristalizare.

Fig. 1.27.Diagrama spatiala de recristalizare a fierului.

Fig. 1.28.Diagrama spatiala de recristalizare a aluminiului cu puritate 99.6%

Fig. 1.29. Diagrama spatiala de recristalizare a cuprului.

1.3.3. STABILIREA PARAMETRILOR TERMICI SI TEMPORALI AI RECOACERII PENTRU RECRISTALIZARE

Datele experimentale privind cristalografia si morfologia transformarilor structurale care se produc in timpul incalzirii materialelor metalice deformate plastic la rece precum si mecanismele si cinematica desfasurarii acestor transformari in diferite conditii de temperatura si de timp conduc la o serie de

criterii pentru stabilirea parametrilor tipici, termici si temporali ai recoacerii pentru recristalizare potrivit obiectivelor care se urmaresc a se realiza. Obiectivele aplicarii recoacerii pentru recristalizare, potrivit destinatiei produselor si respectiv locului tratamentului termic in fluxul de fabricatie, pot fi: - Realizarea valorilor prescrise pentru caracteristicile tehnologice

corespunzator conditiilor de prelucrare prin deformare plastica la rece pana la obtinerea semifabricatului; de regula, in acest scop este necesara inlaturarea completa a efectelor deformarii plastice la rece la operatia anterioara de prelucrare; - Realizarea valorilor prescrise pentru caracteristicile tehnologice si de exploatare ale semifabricatului care urmeaza sa fie prelucrat sub forma de produs finit prin operatii care nu modifica sensibil structura si proprietatile materialului metalic; in acest scop este necesara inlaturarea partiala a efectelor deformarii plastice la rece la operatia anterioara de prelucrare; - Realizarea valorilor prescrise pentru caracteristicile de exploatare prescrise produselor finite si inlaturarea tensiunilor interne; si in acest scop este necesara, de regula, inlaturarea numai partiala a efectelor deformarii plastice la rece la operatia anterioara de prelucrare chiar daca in conditiile respective de incalzire se produce numai o detensionare partiala. Ca domeniu de aplicare in practica industriala recoacerea de recristalizare este specifica pentru produsele din metale si aliaje neferoase (cupru, aluminiu, nichel si aliaje pe baza acestora), fiind, in comparatie cu alte tratamente termice, mai putin specifica produselor din oteluri. Aceasta pondere a plicatiei practice se explica pe de o parte prin faptul ca prin deformare plastica la rece se prelucreaza o proportie mult mai mare a metalelor si aliajelor neferoase decat a otelurilor, iar pe de alta prin faptul ca semifabricatele si produsele finite din oteluri li se pot asigura valorile prescrise pentru caracteristicile

tehnologice si de exploatare si prin alte tratamente termice (recoaceri cu transformari de faza in stare solida, caliri, reveniri) si termochimice, in timp ce pentru cele din metale si aliaje neferoase, recoacerea pentru recristalizare reprezinta cea mai importanta si in multe situatii singura posibilitate de a li se modifica structura si proprietatile dupa prelucrarea prin deformare plastica la rece. Deoarece utilizarea si conditiile de prelucrare s produselor sunt specifice diferitelor grupe de materiale metalice, prezentarea criteriilor pentru stabilirea parametrilor termici si temporali se va face pentru fiecare din aceste grupe.

1.3.3.1. Aluminiu si aliaje pe baza de aluminiu. La prelucrarea la rece cu grade situate intre 50% si 75% a produselor din aliaje pe baza de aluminiu, temperatura de recristalizare se situeaza intre 290 si 350 .

Produsele din aluminiu au caracteristici mecanice ale caror valori depind, in stare recoapta, de continutul de elemente de adaos (Cu, Si, Fe) care formeaza solutii solide la concentratii totale mai mici de 1,5% (fig. 1.30).

Fig. 1.30. Valoarea valorilor rezistentei de rupere si limitei de curgere cu continutul de curgere cu continutul de Si, Fe si Cu in aluminiu.

Fig. 1.31.Influienta temperaturii de incalzire si a duratei de mentinere asupra caracteristicilor mecanice ale tablelor din aluminiu. 1-150C; 2-233C; 3-260C; 4 - 285C; 5 - 343C.

Prin deformare la rece urmata de recristalizare se realizeaza cresteri atat ale rezistentei de rupere si limitei de curgere, cat si a rezistentei la forfecare si la oboseala. In figura 1.31 sunt prezentate curbele de variatie cu temperatura si durata incalzirii a valorilor unor caracteristici mecanice: Rm, Rp0.2, A5. In intervalul 150-233 produce restabilirea iar la 260 se

este pragul de recristalizare, inlaturarea completa

a efectelor deformarii plastice atingandu-se dupa mentineri de ordinul a 4 ... 5 ore. Pe masura cresterii temperaturii, duratele mentinerilor dupa care se realizeaza inlaturarea completa a efectelor deformarii plastice se micsoreaza. Influenta vitezei de incalzire asupra dimensiunilor grauntilor este reprezentata in figura 1.32. intervalul gradelor critice de deforamare se situeaza la 10 ... 12% la o temperatura de incalzire de 350 scazand continuu. , la grade mai mari granulatia

Fig.1.32Influienta gradului de deformare si a vitezei de incalzire asupra dimensiunilor grauntilor de aluminiu recristalizat la 480C si 350C; 1 incalzire lenta; 2 racier rapida; 3 grade critice de deformare.

Viteza incalzirii pana la temperatura de mentinere are de asemeanea o influenta sensibila: cu cresterea viteziei dimensiunilor grauntilor se micsoreaza. Cresterea temperaturii de incalzire determina deplasarea catre valori mai mici a gradului critic de deformare dar nu influenteaza sensibil dependenta dimensiunilor grauntilor de gradul de deformare si de viteza de incalzire. Gradul critic de deformare depinde si de continutul de impuritati si de temperatura de incalzire (fig. 1.33). Cu cresterea temperaturii de la 400 la 500 intervalul

gradelor critice de deformare coboara de la 6 ... 16% la 2 ... 3% iar prin incalzirea la 500 ... 520 practic nu se mai schimba.

Din aceeasi figura 1.33 rezulta ca influenta dimensiunilor grauntilor initiali se exercita mai ales in aluminiul de inalta puritate.

Fig. 1.33. Variatia gradelor critice de deformare in funtie de temperature de recoacere si de marirea grauntelui initial al aluminiului. Alegerea parametrilor termici si temporali ai recoacerii pentru recristalizare se face lundu-se in consideratie influenta pe care o au asupra dimensiunilor grauntilor (inclusiv a gradului de deformare) si a valorilor caracteristicilor mecanice urmatorii factorii: compozitia chimica (concentratia impuritatilor),

dimensiunile grauntilor dinainte de deformare plastica, gradul de deformare, viteza de incalzire. In tehnica produsele prelucrate din aluminiu parin deformare plastica la rece se utilizeaza in stare tare (ecruisate, nerecoapte), jumatate tare si moale (recoapte pentru inlaturarea completa a efectelor ecruisarii)> In tabelul 1.3 sunt prezentate valorile caracteristicilor mecanice si fizice care urmeaza a fi realizate prin deformare plastica la rece si recoacerea pentru recristalizarea produselor din aceste categorii prelucrate din aluminiu cu diferite grade de puritate. Recoacerea pentru recristalizare se aplica unei game largi de produse din aluminiu prelucrate prin deformare plastica la rece: table, benzi, folii, discuri, tevi, sarme, bare. Aliajele pe baza de aliminiu se supun prelucrarii pe scara larga prin deformare plastica la rece. Parametrii termici si temporali ai recoacerii pentru recristalizare se stabilesc in mod specific pentru doua grupe de aliaje, distincte prin transformarile structurale care preced sau succed recristalizarea: - Aliaje cu structura monofazica de solutei solida pe baza de aluminiu; faza secundara chiar daca se formeaza datorita prezentei atomilor de impuritati sunt in proportie redusa si nu participa in timpul incalzirii si al racirii la transformari de faza in stare solida cum ar fi punerea in solutie si precipitarea din solutia solida suprasaturata. - Aliaje cu structura bifazica constiuita dintr-o masa de baza desolutie solida pe baza de aluminiu si faze secundare, compusi intermetalici care in timpul incalzirii si al racirii pentru recristalizare sunt pusi in solutie prin mecanisme similare celor prin care se realizeaza calirea pentru punerea in solutie, ulterior in aceste aliaje se poate produce reprecipitarea fazelor secundare.

Caracteristicile fizico-mecanice ale aluminiului dupa deformare la rece si dupa recoacere Grad de puritate, in % Rezistivitate Starea de ecruisare electrica la 20 , in cm Recopt 99,99 tare tare Recopt 99,80 tare tare Recopt 99,70 tare tare Recopt 99,50 tare tare 99,00 Recopt tare tare 3,0 2,65 2,66 2,76 2,79 2,80 2,90 7,5 12 16 Rezistenta la rupere in daN/mm2 7 9 12 9 10,5 13 9 10,5 13 7 11 15 30 5 3 Alungirea la rupere in % 45 9 6 38 7 5 35 7 5 35 6 4 20 40 50

Duritatea in HB

15 25 30 15 30 40 15 30 40 15 35 45

Din prima grupa fac parte aliajele monofazice Al-Mn si Al-Mg. In timpul deformarii plastice la rece marginile grauntilor sunt puternic deformate. In timpul incalzirii la recoacere pentru recristalizare se produce atat recristalizarea

cat si coalescenta precipitatelor de faze secundare. Daca incalzirea pana la temperatura de recristalizare se face lent se formeaza cristale cu dimensiuni mari si cu forma alungita ca urmare a prezentei particulelor de faze secundare pe locurile fostelor plane de alunecare si margini de graunti. Prezenta acestor graunti are efecte nefavorabile: aparitia de striatiuni pe suprafata tablelor si benzilor fapt ce impune operatii de degresare si micsorarea valorilor caracteristicilor de plasticitate. Manganul influenteaza in sensul cresterii temperaturii (pragului) de recristalizare, curbele de variatie prezentand doua maxime: unul la 0,2% Mn si al doilea de 1,1% Mn (fig. 1.34).

Fig. 1.34.Dependenta temperaturii pragului de recristalizare a aluminiului de continutul de Mn; 1 aliaje de puritate ridicata; 2 aliaje de puritate tehnica.

Pe de alta parte, la incalziri lente, se desfasoara procese din stadiul de restabilire care, prin anihilare reciproca (a defectelor punctiforme si intr-o oarecare masura si a dislocatiilor) si mai ales prin redistribuirea acestora in formatiuni mai stabile conduce la micsorarea numarului de embrioni apti de a deveni germeni de recristalizare.

Producandu-se un numar mic de germeni, recristalizarea primara conduce la formarea unui numar mic de cristale de dimensiuni mari. Pentru a preveni formarea unei structuri cu granulatie grosolana este necesar ca incalzirea pana la temperatura de recristalizare care este situata in intervalul 450500 sa se faca cu viteza foarte mare (de exemplu in topituri de saruri) pentru a

limita sau chiar impiedica desfasurarea proceselor din stadiul de recristalizare. Datele din tabelul 1.4 confirma influenta neomogenitatii asupra

dimensiunilor grauntilor precum si a gradului de deformare plastica la rece. Variatia dimensiunilor grauntilor tablelor din aliaje Al-Mn dupa recristalizare (T=500 , t=1h), in functie de gradul de deformare plastica la rece, cu si fara omogenizare prealabila

Tabelul 1.4 Numarul de graunti pe mm2 Fara omogenizare 60 70 80 90 95 20-30 20-30 30-60 40-50 100-150 Cu omogenizare la 600 150-250 300-600 400-700 400-700 400-700

Grad de deformare, in %

Prin aplicarea recoacerii pentru recristalizare, influenta manganului se manifesta diferit asupra caracteristicilor mecanice: cele de rezistenta cresc continuu, iar cele de plasticitate numai pana la 0,8% Mn (fig. 1.35).

Fig. 1.35.Diagrama de echilibru Al-Mn In tabelul 1.5 sunt prezentate valori ale caracteristicilor mecanice ale tablelor din aliaje Al-Mn cu 1,0-1,6 Mn obtinute prin deformare plastica la rece si recoacere pentru recristalizare inr in tabelu 1.6 parametrii tratamentului termic. Tabelul 1.5 Caracteristicile mecanice ale unor produse din aliaj Al-Mn in diferite stari de ecruisare si recoacere Starea structurala Recopt Recopt tare tare Recopt Tare Recopt Rezistenta la rupere, in daN/mm2 11-15 11-15 15-22 19 13 15 17 Alungirea la rupere, in % 20 18 6 1-4 16

Produsul

Benzi cu grosimea 0,3-3 mm Benzi cu grosimea 3-6 mm Benzi cu grosimea 0,3-3 mm Benzi cu grosimea 0,3-3 mm Tevi Tevi Profile

Bare

Recopt

17

20

Tabelul 1.6 Temperatura si durata incalzirii la recoacerea pentru recristalizare a unor produse laminate din aliaje Al-Mn in functie de dimensiuni si viteza de incalzire Temp. de incalzire, in Grosimea, Bai de topituri Cuptor camera 0,30-300 350-420 350-420 3,10-6,00 6,10-10,00 in mm Bai, de topituri 30 40 50 Durata mentinerii, in min. Cuptor camera cu recirc 50 60 80 Cuptor camera fara recirculatie 60 80 100

In practica industriala starea jumatate tare se obtine fie prin deformare plastica al rece a materialelor recoapte in prealabil pentru recristalizare in vederea inlaturarii complete a efectelor ecruisajului (table de dimensiuni mijlocii) fie prin aplicarea recoacerii pentru inlaturarea partiala a efectelor ecruisarii (table subtiri si benzi). Aliajele monofazice Al-Mg se supun prelucrarii prin deformare plastica la rece in vederea obtinerii unei game foarte largi de semifabricate: table, palci, rondele, bare, profile si tevi extrudate, sarme, semifabricate si piese forjate. Dupa cum rezulta din diagrama de echilibru a sistemului Al-Mn (fig. 1.36) solubilitatea magneziului in aluminiu se micsoreaza odata cu temperatura de la 18,9% la 450 la 1,4 la 20 .

Fig. 1.36. Diagrama de echilibru Al-Mn

Aliajele care contin pana la 5% Mg se comporta in timpul incalzirii si al racirii la recoacerea pentru recristalizare ca aliaje monofazice deoarece produsele de punere in solutie si reprecipitare sunt foaste putin intense si efectele lor insensibile. Aliajele care contin in jur de 1% Mg se prelucreaza sub forma de produse ale caror proprietati mecanice se pot modifica practic numai prin deformare plastica la rece si prin recoacere pentru recristalizare. Din aliaje cu continut mai ridicat de magneziu se produc table, benzi si tevi care dupa recoacere pentru recristalizare in vederea inlaturarii complete a efectelor ecruisarii trebuie sa aibe anumite valori minime pentru caracteristicile macanice (tabelul 1.7).

Tabelul 5. Valorile minime ale caracteristicilor mecanice ale tablelor din aliaje Al-Mg cu grosimii de 2 mm Aliajul Al-Mg (0,5-1,8)% Al-Mg (1,8-2,8)%-Mn(0,2-0,6)% Al-Mg (3,2-3,8)%-Mn(0,3-0,6)% Al-Mg (3,8-4,8)%-Mn(0,5-0,8)%Cr(0,05-0,25)%-Ti(0,02-0,1)% Al-Mg (4,8-5,8)%-Mn(0,5-0,8)%Ti(0,02-0,1)% Al-Mg (5,8-6,8)%-Mn(0,5-6,8)%Ti(0,02-0,1) Al-Mg (5,5-2,8)%-Mn(0,8-1,1)%Zr(0,02-0,1)% Rm, in daN/mm2 8-14 17 20 25 Rp0.2, in daN/mm2 2-5 8 10 12 A5, in% 30-25 16 15 15

28

15

15

32

16

15

34

18

12

La continuturi mai ridicate de magneziu temperatura de recristalizare se mareste: la 6% Mg este necesar ca incalzirea sa depasesca 450-500 pentru a se

produce modificarea proprietatilor mecanice, preoducandu-se o crestere continua si intrerupta a cristalelor (fig. 1.37). In tabelul 1.7 sunt prezentati parametrii recoacerii pentru recristalizare aplicate aliajelor monofazice Al-Mg.

Fig. 1.37.Variatia aspectului microstructurii in functie de temperature de incalzire: a - 450C; b - 500C; c - 550C Alaijele din a doua grupa cu structuri bifazice constituite dintr-o masa de baza de solutie solida pe baza de aluminiu si faze secundare (compusi intermetalice), care in timpul incalzirii si al racirii se pot dizolva si pastra in solutai solida si apoi reprecipita, prezinta o serie de particularitati privind obiectivele si conditiile de aplicare a recoaceroo pentru recristalizare.

2. CONCLUZII.

Ca o concluzie tratamentele termo-fizice, ca si in cazul de fata, recoacerea, sunt tratamentele termice cele mai frecvent utilizate in practica industrial, care constau din o succesiune de incalziri si raciri realizate in conditii bine determinate, aplicate materialelor metalice aflate in stare solida, fara modificarea compozitiei lor chimice, pentu a se obtine anumite structure care sa asigure asociatiile de proprietati dorite. S-a analizat faptul ca recoacerea reprezinta un tratament termic care se aplica semifabricatelor, pieselor si sculelor cu forma bruta, tehnologica, cu scopul aducerii lor intr-o stare structurala si de tensiuni apropiata de cea de echilibru, corespunzatoare caracteristicile tehnologice si de exploatare prescrise, potrivit conditiilor de prelucrare pentru realizarea pieselor sau sculelor cu forma finite, functionala si conditiile de exploatare in serviciu. In functie de scopul recoacerii, am studiat: - Recoacerile de detensionare. Acele tratamente termice ce constau in incalziri lente si mentineri relative indelungate la temperature inferioare punctelor de transformare in stare solida. - Recoacerile pentru recristalizare, reprezentand tratamentele termice constand in incalziri la temperature superioare pragului de recristalizare, aplicare produselor prelucrate prin deformare plastica la rece cu scopul inlaturarii partiale sau totale a efectului ecruisarii.

BIBLIOGRAFIE: 1. T. Dulanita, E Florian Tratamente termice si termochimice, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1982; 2. Suzana Gadea Manualul inginerului metalurg, Editura Tehnica, 1978; 3. A. Moisoiu, T. Socaciu Tratamente temice, Universitatea Petru Maior: TG. Mures, 1999; 4. A. Moisoiu, T. Socaciu Tratamente temice - Indrumar, Universitatea Petru Maior: TG. Mures, 1999.