- punctul critic A0 , punct Curie al cementitei (215 OC);

- punctul critic A1, intersecţia verticalei aliajului cu linia PSK, corespunde

transformării eutectoide (727 OC)
- punctul critic A2, intersecţia verticalei aliajului cu linia MOSK, punct Curie
pentru oţeluri;
- punctul critic A3, intersecţia verticalei aliajului cu linia GSK (peste această
temperatură, în structură nu mai există ferită)
- punctul critic Acem, intersecţia verticalei aliajului cu linia ES, caracteristic
numai oţelurilor hipereutectoide.

Fig. 6.1

Punctele critice ale oţelurilor

6.1Transformări ce au loc în timpul încălzirii oţelurilor (austenitizarea)

Fig. 6.2
Varia\ia cu temperatura a energiei libere a
austenitei si perlitei Considerând cazul unui oţel eutectoid, la
temparatura ambiantă structura este formată din
perlită (amestec lamelar de ferită si cementită).
Conform diagramei de echilibru transformarea la
încălzirea oţelurilor este cea inversă reacţiei
eutectoide : din amestecul mecanic a două faze
ferită si cementită cu concentraţii diferite rezultă o
singură fază - austenita. Procesul poartă numele de
austenitizare si poate avea loc după două
mecanisme: cu difuzie si fără difuzie.
Austenitizarea după mecanismul cu difuzie
Procesul are loc în condiţii izoterme (încăzire rapidă până la temperatura dată si
menţinerea la această temperatură cât timp durează transformarea) la temperaturi inferioare celei a
transformării alotropice a Fe.
Termodinamica transformării are justificarea prezentată în figura 6.2 si respectă
principiile cunoscute : transformarea are loc în sensul scăderii energiei libere a sistemului.
Mecanismul si morfologia transformării
Transformarea perlitei în austenită este un proces de recristalizare cu schimbare de fază
(recristalizare fazică) care se produce după mecanismul cunoscut : apariţia germenilor fazei noi si
creşterea acestora până la consumarea fazei vechi.
Morfologia transformării are etapele prezentate în figura 6.3:

I. La temperatura A1 amestecul mecanic de ferită si cementită se găseşte în echilibru.

II. Apariţia germenilor de austenită are loc, la temperatura A c1, pe suprafeţele de separaţie
ferită - cementită, unde probabilitatea fluctuaţiilor concentraţiei în carbon si a energiei libere este
maximă. Concentraţia în carbon a germenelui de austenită este variabilă între C- - concentraţia la
interfaţa ferită - cementită si C-Fe3C - concentraţia la interfaţa austenită - cementită (v.fig.6.1).
Rezultă un gradient al concentraţiei în carbon mai mare la interfaţa germene de austenită -
cementită decât la interfaţa germene de austenită - ferită.

III. Creşterea germenelui de austenită se va produce cu viteză mai mare spre ferită decât
spre cementită, ca urmare a difuziei carbonului prin austenită spre ferită.

V. Prima fază care se consumă este ferita.

V. Prin menţinerea la temperatura Ac1 are loc dizolvarea, prin difuzie , a cementitei.
Rezultă o austenită neomogenă, cu un maxim al concentraţiei în carbon în locul fostei lamele de
cementită.

VI. Prin menţinerea în continuare la temperatura A c1, are loc , ca urmare a difuziei
carbonului, omogenizarea austenitei.
În concluzie morfologia transformării perlitei în austenită (austenitizarea) prin mecanismul
cu difuzie este următoarea :
+Fe3C ++Fe3C +Fe3C neomogen omogen
Cinetica transformării
Mecanismul expus la ansformarea cu difuzie a perlitei în austenită conduce la concluzia că o dată cu
creşterea gradului de dispersie al fazelor (micşorarea distanţei dintre lamele de ferită si cementită) creşte
numărul germenilor de cristalizare deci viteza de germinare.

Temperatura va influenţa în sensul creşterii vitezei de difuzie a carbonului, deci o data cu creşterea
temperaturii creşte viteza de transformare.

Reprezentarea în coordonate temperatură - timp a timpilor de transformare izotermă, pentru valori

diferite ale temperaturii Ac1, are aspectul unei familii de curbe corespunzătoare etapelor morfologiei
transformării. Se constată din figura 6.4 că prin menţinerea izotermă la temperaturi mai ridicate timpii
de transformare scad.

În cazul transformării la incălzire continuă, prin suprapunera curbelor de incălzire peste diagrama
cineticii transformării izoterme (v.fig.6.5) se constată că temperaturile la care au loc transformările
descrise anterior cresc o dată cu creşterea vitezei de încălzire.

Fig. 6.4 Fig. 6.5

6.1.1 Austenitizarea prin mecanismul fără difuzie

La incălzirea continuă cu viteze de încăzire mai mari decât v 3 (v.fig. 6.5) formarea
austenitei are loc ca urmare a transformării alotropice a fierului. Rezultă următoarea morfologie a
transformării :
+Fe3C +Fe3C neomogen omogen
Se constată, analizând diagrama din figura 6.5 că temperatura omogenizării austenitei este
foarte ridicată . O astfel de situaţie se întâlneşte în cazul unor viteze de încălzire foarte mari aşa
cum este cazul încălzirilor prin inducţie cu curenţi de înaltă frecvenţă sau al ciclurilor temice care
determină transformări în zona influienţată termic la sudarea prin topire.