Lucrarea 2.

ANALIZA MICROSTRUCTURALĂ A ALIAJELOR FEROASE TRATATE TERMIC

1. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Lucrarea urmăreşte stabilirea transformărilor structurale pe care le suferă sistemele de

aliaje feroase în condiţiile variaţiei temperaturii la aplicărea tratamentelor termice.

2. ASPECTE TEORETICE

O mare parte dintre aliaje îşi modifică proprietăţile tehnologice şi de utilizare sub
influenţa unor factori, dar cele care se bazează pe sistemul binar fier – carbon, adică
oţelurile şi fontele, pot face acest lucru într-un domeniu de valori foarte larg. De aceea,
oţelurile şi fontele sunt aliajele cele mai folosite în industria constructoare de maşini şi
utilaje. In practica industrială, acest scop poate fi atins prin aplicarea unor prelucrări la cald,
numite tratamente termice şi termochimice. Pentru a aprecia modul în care un material
metalic se comportă în timpul acestor prelucrări, sunt luate în considerare – printre altele –
aspecte referitoare la natura materialului metalic (aliaj feros sau neferos), exprimate,
calitativ şi cantitativ, prin proprietăţile tehnologice de tratament termic. Acestea sunt:

 temperaturile de transformare în stare solidă ;

 sensibilitatea la supraîncălzire ;
 sensibilitatea la deformare şi fisurare ;
 posibilitatea de durificare prin răciri cu viteze mari.

Pentru a realiza o serie de tratamente termice (recoaceri, căliri, …) este necesar ca

produsele metalice să fie încălzite în domeniul austenitic (deasupra punctelor critice). Se pot
obţine astfel structuri complet austenitice (la încălziri peste Ac3, respectiv peste Accm) sau
mixte (la încălziri între Ac1 şi Ac3, respectiv între Ac1 şi Accm). În sistemul de aliaje fier - carbon,
temperaturile de transformare sunt notate cu litera A (provenind de la cuvântul francez
«arrêt» - oprire), urmată de o cifră sau de un grup de litere. Astfel :

 A1 (orizontala PSK) desemnează transformarea eutectoidă, produsă în punctul S din

diagrama fier – carbon, de coordonate (0,77%C; 723°C); austenita (soluţia solidă γ)
se transformă într-un amestec mecanic de cristale, cu caracter lamelar (soluţie solidă
α şi compusul chimic definit cunoscut sub denumirea de cementită secundară Fe3C);
acest constituent se numeşte perlită lamelară;
 A2 (orizontala MO) este transformarea magnetică (Curie); se produce la 911°C (fierul
şi oţelurile pierd proprietăţile magnetice, devenind paramagnetice;
 A3 (curba GOS) marchează începutul separării feritei (soluţia solidă α) din austenită
(soluţia solidă γ); separarea feritei se face în oţelurile hipoeutectoide, la temperaturi
cuprinse între 911°C şi 723°C;
 Acem (curba ES) desemnează separarea cementitei secundare din soluţia solidă γ –
austenită; fenomenul se manifestă la oţelurile hipereutectoide, în intervalul de
temperaturi 1145 …723°C.

1
 Fig.1.Dedublarea punctelor critice în cazul oţelurilor

În cazul încălzirilor/răcirilor continui cu diferite viteze (mai mari decât cele pentru care
se obţin structuri de echilibru), se observă, şi în cazul aliajelor fier – carbon, fenomenul
dedublării punctelor critice. Astfel, temperatura A1 va avea o valoare Ac1 > A1 pentru o
încălzire accelerată, şi o valoare Ar1 < A1, pentru o răcire accelerată (cu o viteză mai mică
decât cea considerată critică). La temperatura de încălzire, structura va fi caracterizată de
proporţia de austenită, de compoziţia chimică a austenitei si de mărimea grăuntelui de
austenită. Pentru a determina temperatura optimă de austenitizare este necesar să se
determine mai întâi punctele critice ale mărcii respective de oţel (Ac1, Ac3, Accm), dat fiind
faptul că în intervalul termic considerat proporţia de austenită în structură variază de la zero
la 100%.

Constituenţii microstructurali ai aliajelor din sistemul fier – carbon sunt următorii:

 ferita (soluţie solidă de carbon în fierul α);
 austenita (soluţie solidă de carbon în fierul γ);
 ferita δ (soluţie solidă de carbon în fierul δ);
 cementita (compus chimic definit care conţine 6,67%C); când se separă direct
din topitură se numeşte cementită primară; când se separă din austenită, se
numeşte cementită secundară; la limitele grăunţilor de ferită se separă
cementita terţiară;
 ledeburita (amestec mecanic de cristale eutectic, cu aspect microscopic globular,
alcătuit din austenită şi cementită primară; ia naştere la solidifica-rea topiturii cu
4,30%C, la temperatura de 1145 °C;
 perlita lamelară (amestec mecanic eutectoid, cu aspect microscopic lamelar,
alcătuit din ferită şi cementită secundară; ia naştere din austenita cu 0,77%C, la
temperatura de 723°C;
 grafitul lamelar reprezintă carbonul în exces, separat la limitele grăunţilor
metalici; prezintă diferite grade de fineţe (grosolan, fin), fiind uneori dispus sub
formă de rozetă sau interdendritic.

2
 Fig. 2. Diagrama de echilibru a aliajelor fier – carbon

Microstructura oțelurilor și fontelor aliate în stare de echilibru este prezentată în

tabelul 1.

Tabel 1. Microstructura aliajelor feroase

3
 Pe măsură ce viteza de răcire creşte, constituenţii microstructurali devin tot mai fini,
microstructurile astfel obţinute fiind tot mai puţin asemǎnătoare cu cele din diagrama de
echilibru: constituenţii de tip perlitic au lamelele din ce în ce mai fine, ele ajungând – la un
moment dat – să fie dispuse în rozetă (perlita nodulară, cunoscută şi sub denumirea de
troostită), la temperaturi situate la aproximativ 550°C. La temperaturi inferioare acesteia,
microstructura oţelurilor şi fontelor începe să aibă un aspect microscopic acicular. În acest
domeniu de temperaturi se formează constituenţii numiţi bainite (superioară şi inferioară).
La temperaturi mai scăzute în structura acestor aliaje apare un nou constituent, cu
aspect acicular mai pronunţat decât în cazul bainitelor, pe un fond alb de austenită rămasă
netransformată: martensita. Temperatura Ms, numită temperatura de început de
transformare martensitică (martensite start), este situată la valori de aproximativ 180… 150
°C. Există şi o temperatură de sfârşit de transformare martensitică (M f), dar aceasta are, de
obicei, la valori negative. Austenita rămasă ca atare la finalul transformării martensitice,
numită austenitǎ remanentă sau reziduală, nu trebuie să depăşească 5% din masa
materialului metalic, dacă tratamentul termic de călire a fost executat în mod corect.
În figura 2 sunt prezentate schematic morfologiile unor tipuri de microstructuri
specifice diferitelor tratamente termice, aşa cum se observă prin microscopie optică.
Aceste microstructuri pot fi obţinute prin aplicarea unor tratamente termice la care
răcirea este neîntreruptă până la temperatura ambiantă (cazul cel mai frecvent întâlnit în
practica industrială) sau cu răcire izotermă, cu palier la diferite temperaturi, situate la valori
mai mici decât punctul critic inferior Ar1.

Fig. 2. Structuri microscopice caracteristice unui oțel cu 0,16-0,25%:

a) călit în apă după austenitizare la 8800C (structuri: ferită, perlită și bainită, 500:1);
b) călit în apă după austenitizare la 8000C și revenit 90 min la 6000C (structuri: ferită, perlită,
sorbită, 500:1 );
c) călit în apă după austenitizare la 9300C (structuri: ferită, martensită și bainită, 500:1);
d) călit în apă după austenitizare la 9300C și revenit la 90minla 6000C (structuri: ferită
probainitică și sorbită, 500:1 )

În cazul majorităţii aliajelor din sistemul fier - carbon, în urma călirii se obţin structuri
martensitice şi/sau bainitice, cu aspect microscopic acicular, uşor de recunoscut, ceea ce
înseamnă că la aceste aliaje este vorba de călibilitate martensitică.
Calitativ, călibilitatea martensitică este caracterizată de viteza critică de călire,
definită ca fiind cea mai mică viteză de răcire cu ajutorul căreia materialul capătă în centrul
produsului o structură de călire (martensită şi/sau bainită). Această viteză este o

4
caracteristică tehnologică a materialului şi nu a mediului de răcire folosit. În figura 3 sunt
prezentate structuri de călire, după atac cu nital 2%.

Fig. 3. Microstructura oțelului C45:

a) călit corect (400:1);
b) călit incorect, cu defectul de tip pete moi (400:1).

În cazul produselor metalice tratate termic superficial zona marginală a acestora

prezintă o structură diferită de cea centrală. Deosebirile se datoresc fie condiţiilor diferite de
încalzire şi răcirea (caul călirii superficiale), fie gradientului de concentraţie a unui element de
aliere (carbon, azot, aluminiu, crom, zinc, bor, etc).
Astfel, în zona din apropierea suprafeţei produselor călite superficial structura este
martensitică, iar în miez-perlito-feritică (de echilibru) sau sorbitică (dacă tratamentul termic
superficial a urmat îmbunătăţiri).

PENTRU CA STUDENTUL SĂ FIE ADMIS LA EFECTUAREA LUCRĂRII TREBUIE SĂ

RĂSPUNDĂ LA TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI JOS

3. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Ce sunt tratamentele termice?

2. Care sunt temperaturile critice de transformare corespunzătoare diagramei Fe-C?
3. Care sunt structurile de echilibru caracteristice oțelurilor hipoeutectoide?
4. Care sunt structurile de echilibru caracteristice oțelurilor hipeutectoide?
5. Care sunt structurile de echilibru caracteristice fontelor hipoeutectice?
6. Care sunt structurile de echilibru caracteristice fontelor hipereutectice?
7. Care sunt structurile ce se pot obține după călire?
8. Care este structura obținută după călirea superficială în strat și în miez?

4. MODUL DE LUCRU

Se analizează microscopic probe metalice tratate termic din aliaje feroase cu diferite
procente de C și elemente de aliere. Se vor identifica constituenți structurali în condiții de
atac cu Nital 2%.

Etapele desfașurării activității:

1. Se pun la dispoziția studentului o probe prelevată din piese, confecționate din oțel,
supuse tratamentelor termice de călire.
2. Se pregatește proba prelevată urmând etapele de pregatire a probelor
metalografice (șlefuire, lustruire, atac cu Nital 2%).
3. Se studiază suprafața pregătită a probei utilizând microscopul metalografic.
4. Se efectuează fotografii ale suprafeței analizate utilizând camera foto adaptată la
microscopul metalografic utilizat.
5. Se întocmește raportul de analiză microscopică.

5
 Se va urmări:
 Corelația structură - compoziție chimică – tratament termic.

6. PRELUCRAREA DATELOR

Se întocmește raportul de analiză microscopică pentru fiecare probă analizată astfel:

LABORATORUL DE TRATAMENTE TERMICE(sala I 134)

Nume student ………………………………………….

BULETIN DE ANALIZĂ MICROSCOPICA

Nr.1
Denumire probă...............................
Material:................................

ECHIPAMENTUL FOLOSIT
Denumire:……………………………………………..

ATAC :…………………………………..

REZULTATELE ANALIZEI MICROSCOPICE:

Mărire:………..

Constituenți metalografici: …………………………………………………

Faze:………………………………………………………………………………

LABORATORUL DE TRATAMENTE TERMICE(sala I 134)

Nume student ………………………………………….

BULETIN DE ANALIZĂ MICROSCOPICA

Nr.2
Denumire probă...............................
Material:................................

ECHIPAMENTUL FOLOSIT
Denumire:……………………………………………..

ATAC :…………………………………..

REZULTATELE ANALIZEI MICROSCOPICE:

Mărire:………..

Constituenți metalografici: …………………………………………………

Faze:………………………………………………………………………………

6
LABORATORUL DE TRATAMENTE TERMICE(sala I 134)
Nume student ………………………………………….

BULETIN DE ANALIZĂ MICROSCOPICA

Nr.3
Denumire probă...............................
Material:................................

ECHIPAMENTUL FOLOSIT
Denumire:……………………………………………..

ATAC :…………………………………..

REZULTATELE ANALIZEI MICROSCOPICE:

Mărire:………..

Constituenți metalografici: …………………………………………………

Faze: ……………………………………………………………………………

LABORATORUL DE TRATAMENTE TERMICE(sala I 134)

Nume student ………………………………………….

BULETIN DE ANALIZĂ MICROSCOPICA

Nr.4
Denumire probă...............................
Material:................................

ECHIPAMENTUL FOLOSIT
Denumire:……………………………………………..

ATAC :…………………………………..

REZULTATELE ANALIZEI MICROSCOPICE:

Mărire:………..

Constituenți metalografici: …………………………………………………

Faze:………………………………………………………………………………

7. CONCLUZII FINALE

7
 Se stabilește corelația microstructură-tratament termic aplicat.

FIŞA CU REZULTATELE LUCRĂRII

GRUPA…………………………………………………DATA…………………..

NUME…………………………………………………..NOTA …..
Criterii de notare:

1. Determinarea fazelor și constituenților metalografici ai unui strat călit al unui oțel și al

unei fonte maleabile (3 pct.)

Marcă Condiţii de Constituenţi Faze Mărirea

(compoziție) tratament structurali
termic

2. Caracterizați transformările structurale corespunzătoare punctelor critice din tabel (3 pct.)

Puncte Temperatura Transformarea structurală/ Faze

0
critice C

A1

A2

A3

Acem

3. Caracterizați microstructurile structurale corespunzătoare aliajelor Fe-C la temperaturile

impuse din tabel : (3 pct.)

Aliaj Fe-C Temperatura Transformarea structurală/ Faze

0
(compoziție %C) C

0,45%C 7000C

8
 8800C

13000C

1%C 3500C

8800C

14000C

3%C 4000C

9000C

14000C

5%C 5000C

10000C

15000C

4. Interpretarea rezultatelor şi concluzii…………..…..…....................... (1 pct.)