DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

CURS NR.12
Desenul de ansamblu – reguli de reprezentare,
poziţionarea elementelor, cotarea desenului de ansamblu

1.Reprezentarea desenelor de ansamblu.

Esenţial pentru înţelegerea funcţionării unui amsamblu este modul în care

piesele componente lucrează împreună.

Desenul realizat pentru a evidenţia acest tip de relaţii care se stabilesc între
piesele componente în timpul funcţionării se numeşte Desen de ansamblu. Un
astfel de desen oferă informaţii speciale despre piesele componente, într-un
Tabel de componenţă, care este o listă de piese componente aşezată deasupra
Indicatorului (Fig.1).

Piesele componente sunt listate de preferinta,in ordinea montajului,iar

numaratoarea este crescatoare incepand de la indicator.In acest fel,eventuale noi
pozitii pot fi adaugate oricand.

Fiecare piesa din desen poate fi identificată în tabelul de componență prin

intermediul numarului de ordine,care se plaseaza lângă reper, în desen.

10 50 45 10 25 15

03
02
01 Şurub cu cap hexagonal STAS 4272-89 1 OL45
7

Poz Denumire Nr. Desen sau SR-ISO Buc Material Obs. Masa
10

Nume Semnatura

Student
Profesor SI - 05 Nr.desen

Facultatea Specializarea Grupa Masa

40

1:1 ASAMBLĂRI
811…
03.04.2013 FILETATE

Figura1.Tabel de componență.

Monica BÂLDEA 1
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Necesitatea de asigurare a interschimbabilităţii între piese este baza pentru

dezvoltarea metodelor tehnologice de cotare (dimensionare).

Un desen tehnic trebuie să ofere informaţii complete despre obiectul reprezentat

şi condiţiile prin care se poate ajunge acolo. De aceea, în cotarea unui desen,
proiectantul şi desenatorul trebuie să aibă în minte permenent piesa finită,
procesele tehnologice necesare şi mai presus de toate, funcţionarea piesei în
ansamblul din care face parte.

Cotarea se face prin cote liniare (distanţe), unghiulare şi note.

Abordarea desenului de ansamblu este cunoaşterea modului în care piesele

componente interacţioneză între ele, relaţiile funcţionale, geometrice, ordinea de
montaj în cadrul ansamblului

Poziţia de reprezentare a pieselor componente dintr-un ansamblu este poziţia de

funcţionare.

Piesele componente ale unui ansamblu au diferite suprafeţe în contact, între care
se stabilesc diferite relaţii cum ar fi:

 rotaţie liberă (cu joc);

 mişcare longitudinală liberă (cu joc);
 montaj cu strângere;
 poziţie fixă nedemontabilă (permanentă).
Deoarece prelucrarea la dimensiuni nominale (ideale) este imposibilă, iar cerinţa
de interschimbabilitate trebuie asigurată, dimensiunele zonelor de contact
trebuie să se încadreze în nişte limite (toleranţe).

Desenul de ansamblu se reprezintă într-un număr de vederi sau secțiuni

minim,dar suficient pentru a defini clar elementele componente ,cât și poziția lor
reciprocă.

Conturul a doua piese alăturate,în desenul de ansamblu se reprezintă astfel:

a) printr-o singură linie de contur,comună celor două piese,dacă între piese nu

există joc sau dacă jocul este mai mic de 0,5 mm;

b) prin liniile de contur ale fiecărei piese dacă intre cele două piese jocul este
mai mare de 0,5 mm.

În secțiune longitudinală piesele pline (arbori,axe,bolțuri,șuruburi,pene,etc.) se

reprezintă în vedere chiar dacă planul de secționare trece prin axa
Monica BÂLDEA 2
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

lor.Totodată,anumite porțiuni pline ale pieselor (nervuri,spițe,etc.) in secțiune

longitudinală se reprezinta tot in vedere(Anexa).În desenul de ansamblu,piulițele
și șaibele circulare în secțiune longitudinală se reprezintă,de obicei, în secțiune
longitudinală.

Piesele care execută deplasări în timpul funcționării ansamblului,pot fi

reprezentate și în poziție extremă,sau în poziții intermediare de mișcare,dar
conturul pieselor în astfel de poziții se trasează cu linie două puncte subțire,fără
a se hașura,chiar dacă proiecția este în secțiune.

2.Poziționarea elementelor componente.

Fiecare element (piesă,reper) al ansamblului,se identifică prin
poziționare.Poziționarea se face cu ajutorul liniilor de indicație și a numerelor de
poziție.Liniile de indicație trasate cu linie continuă subțire sunt linii
drepte,înclinate,asfel încât să nu se confunde cu alte linii de ansamblu (linii de
contur,hașuri,cote),fără să fie sistematic paralele sau să se intersecteze între ele.

Linia de indicație are la unul din capete un punct îngroșat pe elementul

respectiv,iar la celălalt capăt,numarul de poziție.Numerele de poziție se scriu cu
cifre arabe cu dimensiunea de 1,5 până la două ori dimensiunea cifrelor cotelor
și se așează de obicei, în afara proiecțiilor,în rânduri și coloane paralele cu
laturile chenarului,fără să fie încercuite sau subliniate.

Înscrierea pe desen a numerelor de poziție se face în ordine crescătoare a

elementelor poziționate alăturat,în sens trigonometric sau invers.Pe un desen
numărul de poziție se înscrie de obicei o singură dată,admițându-se însă ca
numărul de poziție să se repete pentru a identifica clar anumite obiecte.

3.Cotarea desenului de ansamblu.

Cotele care se înscriu pe un desen de ansamblu sunt:

 cote de gabarit:lungime,lățime,înălțime;
 cote de legătură,care se referă la elementele ansamblului prin care se
asigură legătura cu ansamblurile sau piesele învecinate.

Monica BÂLDEA 3
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Figura3.Desen de ansamblu pompă cu rotor și palete

Figura4.Desen de ansamblu robinet cu ventil

Monica BÂLDEA 4
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Pe desenul de ansamblu se înscriu,dacă este cazul,și datele necesare

privind:caracteristici tehnice,indicații de montaj,de vopsire,etc.

Tabelul de componență se găsește pe fiecare desen de ansamblu și în el se

înscriu piesele componente,numărul acestora,materialul din care sunt
executate și o rubrică de observații.Lățimea tabelului este egală cu cea a
indicatorului,capul tabelului amplasându-se deasupra indicatorului,alipit de
acesta(Fig.2,Fig.3,Fig.4).

Elementele componente din structura unui desen de ansamblu,nu vor avea

toate desen de execuție,o parte din elemente se aprovizionează din comerț
(șuruburi,știfturi,piulițe,pene,motoare,frâne,traductoare,etc.) și acestea nu vor
avea desene de execuție.În tabelul de componență la rubrica observații se
face precizarea „din comerț”.

În secțiune două piese alăturate se hașureză în sens invers,înclinat la 45°,iar

când în secțiune sunt reprezentate mai mult de două piese alăturate
evidențierea acestota se face atât prin orientarea diferită a hașurilor,cât și prin
distanța diferită între ele.

Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate

Roţile dinţate sunt organe de maşini constituite din corpuri de rotaţie (cilindru,
con, hiperboloid) prevăzute cu dantură exterioară sau interioară. Părţile
principale ale roţilor dinţate sunt:

 coroana,
 butucul,
 spiţele sau discul ce fac legătura între butuc şi coroană.
Roţile dinţate sunt roţi similare celor de fricţiune (fig.5.), prevăzute cu dinţi de o
anumită formă pe suprafaţa exterioară, funcţionând în pereche – angrenaj –
pentru transmiterea mişcării şi forţei, fără alunecare (pierderi) şi cu o importantă
reducere a presiunii în rulmenţi.

Monica BÂLDEA 5
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Figura5.Angrenaje

Funcţionarea lină, cu zgomot şi vibraţii reduse, a impus pentru suprafaţa dinţilor

un profil geometric bine definit. Cea mai folosită suprafaţă folosită în acest scop
este evolventa.

Roţile dinţate pot fi clasificate după poziţia arborilor pe care sunt montate.

 Arborii paraleli pot fi conectaţi prin intermediul roţilor dinţate

cilindrice cu dinti drepti cicloidale, sau cu dinţi în V.
 Arborii concurenţi necesită roţi dinţate conice, cu dinţi drepţi, înclinaţi
sau curbi.
 Arborii neparaleli care nici nu se intersectează (disjuncţi) obligă la
folosirea roţilor hiperboloidale, sau melc-roată-melcată .
 O roată dinţată cilindrică care lucrează în pereche cu o cremalieră
(suprafaţa dinţată este plană), transformă mişcarea de rotaţie în mişcare
de translaţie şi invers.

1.Roti dintate cilindrice.

Proiectarea unei roţi dinţate cilindrice începe cu alegerea diametrului de

divizare, mărime teoretică reprezentând diametrul cercului care este tangent

Monica BÂLDEA 6
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

cercului similar al roţii conjugate (perechi). Acest diametru este în concordanţă

cu turaţia, numărul de dinţi, materialul roţii, forţele de transmis, etc.

Profilul dinţilor este de obicei evolventa, iar unghiul cremalierei de referinţă,

20o.

Figura2.Elementele geometrice ale rotilor dintate

Elementele geometrice ale roţilor dinţate sunt (fig. 2):

 Cercul de divizare, de diametru Dd folosit ca bază pentru măsurarea

parametrilor geometrici ai danturii;
 Cercul de vârf, de diametru D = Dd+ 2a=m(z+2), la intersecţia
cilindrului de vârf cu un plan frontal;
 Cercul de fund, Dt = Dd- 2b=m(z-2.5), la intersecţia cilindrului de fund
cu un plan frontal;
 Cercul de bază, Db= Dd cosa=0.94Dd (a =20°pentru profil standard) pe
care rulează dreapta generatoare a profilului în evolventă;
 Înălţimea capului de divizare a dintelui ad=m;
 Înălţimea piciorului de divizare bd =1,25m; Înălţimea dintelui
h=a+b=2,25m distanţa măsurată pe direcţia razei, cuprinsă între cercul
de vârf şi cercul de fund;
 Grosimea dintelui sd =p/2 este arcul măsurat pe cercul de divizare;
 Mărimea golului td =p/2 măsurată pe cercul de divizare;
 Jocul la fund c = b - a = 0,25m- distanţa dintre exteriorul dintelui unei

Monica BÂLDEA 7
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

roţi şi fundul roţii pereche, în timpul funcţionării;

 Pasul circular p este lungimea arcului măsurată pe cercul de divizare
p= sd+ td ;
 Unghiul de înclinare f ;
 Modulul m este dimensiunea normalizată de bază pentru danturi,
definită prin relaţia m=Dd /z=p/n-principalul parametru al dinţilor, a
cărui valoare este standardizată (…0,5; 0,8; 1; 1,25; 1,5; 2; 2,5; 3; 4; 5;
6; 8; 10; 12; 16; 20; 25; …)
 Linia centrelor;
 Profilul dintelui.
Desenul de execuţie al unei roţi dinţate cilindrice (fig.3.), nu pune în evidenţă
forma dinţilor (drepti, înclinaţi, în V, W, sau curbi) şi foloseşte nişte convenţii
de reprezentare, pentru simplificare.

 secţiune prin roata dinţată trece totdeauna prin două goluri, indifent
că numărul de dinţi este par sau impar;
 cercul exterior sau generatoarea cilindrului înfăşurător se trasează
cu linie continuă groasă;
 cercul la fund sau interior, generatoarea corespunzătoare, se
reprezintă numai în secţiune, tot cu linie continuă groas;
 cercul de divizare şi generatoarea corespunzătoare, elemente
teoretice, neidentificabile pe piesa reală, se reprezintă cu linie punct
subţire.

Figura3. Desenul de execuţie al unei roţi dinţate cilindrice

Monica BÂLDEA 8
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Desenul arată o roată blank (semifabricat), fără dinţi.Cum prelucrarea roţii

semifabricat şi a dinţilor se face în operaţii separate, cotele necesare sunt
aranjate în două grupuri distincte: cotele roţii sunt pe desen, iar datele necesare
tăierii dinţilor, într-un tabel însoţitor (fig.3.), care se aşează în partea dreaptă-sus
la chenar, a desenului de execuţie.

Criteriile de clasificare a roţilor dintate în funcţie de:

a) forma suprafeţelor de rostogolire: roţi dinţate cilindrice, conice,

hiperboloidale, melcate;

b) direcţia flancului dintelui: roţi dinţate cu dinţi drepţi, cu dinţi înclinaţi,

cudinţi curbi, cu dinţi în V, cu dinţi în W, cu dinţi în Z;

c) forma profilului dintelui: roţi dinţate cu dantură în evolventă, în cicloidă,

în arc de cerc, specială.

Pe desenele de execuţie ale roţilor dinţate se indică elementele de bază necesare

pentru prelucrarea şi controlul danturii. În secţiune se reprezintă cu linie
continuă groasă cercul de vârf şi cercul de fund, considerând în mod
convenţional că secţiunea s-a efectuat prin golul dintre doi dinţi alăturaţi; cercul
de divizare se reprezintă cu linie punct subţire. În vedere se reprezintă cercul de
vârf cu linie continuă groasă şi cercul de divizare cu linie punct subţire. În colţul
din dreapta sus al desenului se amplasează un tabel în care se înscriu elementele
danturii conform standardelor în vigoare.

2.Roți dințate conice

Roţile dinţate conice sunt folosite pentru a transmite puteri între arbori ale căror
axe sunt concurente, nu contează sub ce unghi, dar cel mai frecvent la 90 o.

Dinţii roţilor conice au acelaşi profil ca al roţilor cilindrice, cu deosebirea că

secţiunea variază în lungul dintelui, micşorăndu-se spre vărful conului.

Dimensiunile constructive sunt date în zona de maxim şi se vor micşora spre

vârful conului.

Monica BÂLDEA 9
DESEN TEHNIC IEI I-TCM I

Din punct de vedere al interschimbabilităţii, dacă roţile cilindrice pot angrena cu

orice roată cu acelaşi modul şi geometrie, roţile conice pot angrena numai cu
roata conjugată cu care au fost proiectate să funcţioneze.

Termenii asociaţi roţilor conice sunt asemănători cu ai celor cilindrice, cu mici

deosebiri

Datele necesare pentru prelucrarea dinţilor sunt date într-un tabel similar celui
din fig.3., care însoţeşte desenul de execuţie.

Figura 4. Desenul de execuţie al unei roţi dinţate conice

Monica BÂLDEA 10